Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Archive for the ‘Apologetica’ Category

Creştinismul şi religiile lumii

Posted by Calea Domnului on March 28, 2012

(Aici este continuarea răspunsului meu pentru Sorin. Comentariul lui integral îl găsiţi aici)

Sorin, dacă înţeleg eu bine, comentariul tău susţine următoarele  idei:

-toate religiile trebuie privite la fel şi orice religie poate conduce în rai

-toate religiile iubesc pe Dumnezeu

-creştinismul este o religie ca toate celelalte

-afirmaţiile exclusiviste ale creştinismului cum că numai creştinii ajung în rai sunt puse la îndoială

-Dumnezeul creştin este acelaşi cu dumnezeul celorlalte religii numai că are nu me diferit.

-nu contează religia atâta timp cât tu te simţi împlinit şi îl simţi pe Dumnezeu aproape

Mai jos voi prezenta câteva lucruri în care nu suntem de acord. Datorită acestor lucruri tu ai ajuns la concluziile tale. Şi tot datorită acestor lucruri, concluziile mele sunt diferite de alte tale. Dacă amândoi am fi de acord în problemele de mai jos, atunci concluziile noastre ar fi aceleaşi.

1. A promova nu este tot una cu a împlini

Tu spui: „Acum care dintre confesiunile religioase, indiferent ca e hindusa, musulmana,crestina sau budista nu promoveaza aceste 2 legi la baza?”

Personal, mă îndoiesc că toate religiile promovează aceste principii.(cruciadele creştine sau atacuri cu bombe ale altor religii.) Dar chiar dacă le-ar promova, totuşi, ceea ce contează nu este ceea ce promovezi ci ceea ce trăieşti. Din păcate, nu doar celelalte religii dar nici chiar creştinismul nu trăieste aceste două legi. Este un mare pericol să considerăm promovarea poruncilor ca fiind împlinirea lor. De exemplu, eu pot învăţa pe alţii să iubească pe Dumnezeu şi totuşi, eu să nu-L iubesc. Cred că eşti de acord cu mine. Domnul Isus mustră aspru păcatul acesta când spune: „De ce-Mi ziceţi Doamne, Doamne…şi nu faceţi ce vă poruncesc Eu?!”

De aceea, afirmaţia ta, tot nu mă face să apreciez celelalte religii alături de creştinism. Nici măcar creştinismul nu are valoare pentru mine prin prisma împlinirii acestor porunci întrucât nici creştinismul nu le împlineşte în cea mai mare parte.

2. Religiozitatea nu este tot una cu a iubi pe Dumnezeu

Tu spui:” Ar putea Dumnezeu sal pedepseasca pe cineva din orice religie daca acea persoana l-a iubit din toata inima si si-a iubi si aproapele si l-a ajutat?”

Ce te face să crezi că toate religiile iubesc pe Dumnezeu (sau majoritate închinătorilor lor)? După Biblie şi potrivit gândirii creştine, lucrul acesta este imposibil:

Romani 1.18-32 vorbeşte despre faptul că oamenii i-au întors spatele lui Dumnezeu şi au preferat să se închine la creaturi în loc să se închine Creatorului. De aceea Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate (spune Pavel) ca să facă lcururi neîngăduite ajungând chiar la pervertirea fiinţei umane, perversiuni sexuale…etc

De ce este imposibil ca oamenii să iubească pe Dumnezeu? Pentru că nu-L cunosc! Nu pot să iubească un Dumnezeu pe care nu-L cunosc. Prin definiţie, a iubi o persoană implică cunoaşterea. Persoana iubită are un limbaj al dragostei pe care eu, prin cunoaştere trebuie să i-l descopăr, altfel, n-am nici o şansă să îmi pot arăta dragostea faţă de o persoană pe care nu o cunosc.

Domnul Isus spune aşa: Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele (Ioan 14.15) sau „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu…” (Ioan 14.23). Potrivit Domnului Isus, problema este foarte simplă: iubirea nu se arată în promovarea poruncilor lui Dumnezeu ci în împlinirea lor. Ca să poţi iubi pe Dumnezeu, potrivit învăţăturii Domnului Isus, trebuie mai întâi să cunoşti poruncile Lui. Apoi, împlinirea lor dovedeşte iubirea faţă de El.

Ca să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, oamenii trebuie să primească revelaţie specială de la Dumnezeu: fie Biblia fie altă descoperire (vis, vedenie). Revelaţiile acestea, oricare ar fi ele, potrivit Bibliei, îi va conduce pe oameni la Domnul Isus. Fără Domnul Isus, noi astăzi nu putem cunoaşte pe Dumnezeu (Ioan 1.18 …Singurul Fiu Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.)

De ce cred că mulţi au impresia că toată lumea iubeşte pe Dumnezeu? În cele mai multe cazuri din pricina religiozităţii. Tote ritualurile fastuoase şi costisitoare pe care oamenii le fac cu mare conştiinciozitate ne pun adesea pe gânduri cum că asta este o dovadă de mare dragoste faţă de Dumnezeu. De fapt este o înşelătorie. Dumnezeu urăşte religiozitatea. Citeşte Isaia 1 ca să înţelegi mai bine ce vreau să spun. Religiozitatea este ceea ce omul crede că Dumnezeu vrea de la el. Religiozitatea nu ţine cont de revelaţia de la Dumnezeu ci are la bază ideile oamenilor. E ca şi când eu îţi aduc de ziua ta un şobolan când tu de fapt urăşti şobolanul şi vrei un iepure.

Religiozitatea este ceea ce omul numeşte dragoste de Dumnezeu. De fapt, asta dovedeşte că ei nu cunosc pe Dumnezeu: nu ştiu nici cum este El (Îl confundă cu zeii capricioşi din mitologie) şi nici ce doreşte El pentru noi şi de la noi.

3. Relaţie şi nu religie

Dumnezeu nu aşteaptă să întocmim o religie cât mai sofisticată ci El vrea ca noi să ne întoarcem la o relaţie cu El, la acea relaţie pe care Adam şi Eva au pierdut-o. Cine citeşte Biblie vede şi înţelege dorinţa lui Dumnezeu. Biblia aşa începe şi aşa se încheie: Dumnezeu împreună cu omul. Religia este o încercare de a arunca praf în ochii lui Dumnezeu şi de a ne autoînşela conştiinţa pentru ca apoi să fugim repede la plăcerile murdare aşe păcatului.

4. Fapte sau credinţă?

Tu spui:”Si daca un hindus le si traieste in fapte la fel ca un bun ortodox sau bun budist de ce doar unul are credinta adevarata?Si ceilalti 2 ajung in iad sau alte forme de chinuire vesnica.?”

Potrivit Bibliei, omul nu ajunge în Rai pentru că face fapte bune. Tot aşa, nimeni nu ajunge in Iad pentru că face fapte rele. Problema se pune cu totul altfel: totul depinde de atitudinea şi relaţia noastră cu Domnul Isus- cine L-a urmat pe Domnul Hristos ajunge în Rai şi cine a fost indiferent faţă de El ajunge în Iad. Biblia este clară în privinţa aceasta cu toate că mulţi ignoră asta în timp ce au pretenţia că ştiu ce afirmă Biblia.

5. Creştinismul nu este o religie

O mare greşeală pe care o fac oamenii este să pună creştinismul în rând cu celelalte religii. De fapt, creştinismul deşi mulţi au făcut din el o religie, în realitate, este o relaţie. Asta îl face unic. Iată câteva diferenţe:

-religiile sunt multe şi autorul lor este satan. Calea spre Dumnezeu este una şi autorul ei este Dumnezeu. Diferenţa dintre creşinism şi restul, este mare:

-creştinismul este Dumnezeu care coboară la om ca să-l ridice sus. Religia este încercarea omului de a urca spre Dumnezeu

– în creştinism omul este total pervertit (nu este capabil de nimic plăcut înaintea Domnului) în religie omul mai are ceva cu care se poate lăuda înaintea lui Dumnezeu.

– în creştinism ajungem la Dumnezeu prin har, prin îndurarea lui Dumnezeu. În religie se încearcă o urcare spre Dumnezeu prin eforturi umane, prin merite personale

– creştinismul are la bază sacrificiul Domnului Isus. Religia eforturi ale mândriei umane care crede că Îl poate impresiona pe Dumnezeu cu ceva.

– de aceea în creştinismul adevarat este un singur adevăr absolut iar in religii sunt adevăruri relative

– creştinul are certitudine prin credinţă (el ştie că are păcatele iertate şi sigur ajunge in rai) în religie nu există siguranţă. Niciodată nu vezi lumina de la capătul tunelului. Totul este o ceaţă profundă când vine vorba de finalitate

– în creştinism meritele şi lauda sunt ale lui Dumnezeu. În religie lauda şi meritele sunt ale omului

-creştinismul conduce la sfinţenie. În religie, păcatul nu este mare problemă

– în creştinism este bucurie şi împlinire chiar de acum pe pământ. În religie este frustrare şi o căutare  fără sfârşit a adevarului

-creştinismul este o relaţie. Religia este o închinare la demoni.

6. Creştinismul nu stă alături de celelalte religii

Oricum ai vrea tot nu reuşeşti să aşezi creştinismul între celelalte religii. Îmi vine în minte o întâmplare din Biblie când filistenii, după ce au capturat Chivotul (simbolul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului sfânt) de la israeliţi, L-au dus în casa zeului lor Dagon şi L-au aşezat lângă el. La dimineaţă, l-au găsit pe Dagon căzut în faţa Chivotului şi cu mâinile tăiate (1Samuel 5.1-5). Aşa că filistenii au hotărât să trimită Chivotul înapoi la filisteni ca să nu moară cu toţii.

Aşa şi azi, Domnul Isus Hristos nu poate sta alături de ceilalţi dumnezei falşi care în realitate sunt de fapt duhuri, demoni care se transformă în îngeri de lumină.

Domnul Isus Însuşi a făcut despre Sine nişte afirmaţii pe care nici un alt lider de religie nu le-a făcut. El a zis: Eu sunt Învierea, Viaţa, Adevărul…Dumnezeu. Naşterea lui a fost unică- din fecioară. Moartea la fel de unică. Ce să mai spunem despre învierea Lui care de fapt certifică validitatea tuturor afirmaţiilor Sale.

Sorin, dacă tu dai credit creştinismului, atunci înseamnă că eşti de acord cu Domnul Isus că există o singură Cale spre Dumnezeu- Domnul Isus Hristos. Deci, ideea este următoare: creştinismul ori este singura credinţă valabilă ori trebuie exclusă. La fel şi cu Domnul Isus: nu poţi spune că a fost un mare învăţător….etc. Ori a fost Dumnezeu ori un şarlatan- după cum spunea cineva. Este dur dar adevărat. Al pune pe Hristos Domnul alături de celelalte religii înseamnă a-L înjosi.

7. Dumnezeu şi Allah.

Dacă Iehova şi Allah ar fi unul şi acelaşi, n-ar trebui oare, măcar cei mai credincioşi din cele două (să zicem) religii să fie fraţi? Mă gândesc că  cei care îşi cunosc cel mai bine pe dumnezeul lor… măcar ei şi-ar da seama că sunt fraţi şi aşa musulmanii din frunte să nu-i urască pe creştini.

8. Ultimul cuvânt- „a simţi”

Tu spui:”Parerea mea este ca nu conteaza din ce religie faci parte atat timp cat tu te simi implinit si aproape de Dumnezeu.2 oameni din religii diferite pot spune cu sinceritate,,m-a ajuta Dumnezeu,mi–a raspuns la rugaciune ,il simt in viata mea prezent si aproape de mine”

Aici apare o mare problemă: inima are ultimul cuvânt? Adică contează ce simţim sau ce ne spune Biblia să credem? Vezi tu, asta este un alt motiv pentru care un creştin luptă pentru doctrină în timp ce pentru alţii nu contează doctrina ci ceea ce simte.

Biblia spune că nu trebuie să ne bazăm pe ceea ce simţim. Inima este deznădăduit de rea şi înşelătoare spune Ieremia profetul. De fapt, tot de-asta unii divortează aşa uşor unii de alţii. Spun ei: „simt că nu-l mai iubesc” sau „nu mai simt nimic pentru el”. Eu unul nu mă încred în simţurile mele pentru că inima este rea şi înşelătoare, inima este compromisă de păcat şi încapabilă să mai „indice Nordul.” S-ar putea ca şi hoţul care a reuşit să dea spargerea să zică: „am simţit că Dumnezeu a fost cu mine…”. Totuşi, mai sigur, Dumnezeu este cu noi când noi suntem cu El. Credinţa este superioară simţurilor.

Faptul că Dumnezeu ne dă multe binecuvântări nu sunt  garanţie că suntem plăcuţi lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus că Dumnezeu dă ploaie şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi… dă Soare şi peste cei buni şi peste cei răi. Asta îl numim noi „har comun.” Şi apostolul Pavel spunea: „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă…?”

Advertisements

Posted in Apologetica | Tagged: , , | 2 Comments »

Este necesar să dicutăm despre iad?

Posted by Calea Domnului on March 27, 2012

Am primit zilele trecute acest comentariu:

E said

March 23, 2012 at 12:16 pm e

DE ce te intereseaza asa mult subiectul iadului? Crezi ca e o motivatie buna/biblica de a determina pe oameni sa se impace cu Dumnezeu?

De ce nu vorbesti mai bine despre pocainta, credinta, sfintenie, inchinare ?

Ce model folosea Domnul Isus? Ii inspaimanta pe oameni cu iadul? Atunci tu de ce nu te focalizezi pe ce se focaliza Domnul Stapanul tau?

Problema pe care acest comentariu o ridică este mult mai importantă decât credea însuşi autorul comentariului. De aceea caut să profit de ocazie pentru o oferi un răspuns şi altora care vor vizita aceast post.

De ce mă interesează aşa mult subiectul iadului?

Iată câteva din motivele mele:

1. Tema iadului a avut un loc important în învăţătura Domnului Isus. Poate vă surprinde dar realitatea este că cel care a vorbit cel mai mult despre iad este Însuşi Domnul Isus. Mulţi teologi chiar au observat că Domnul Isus a vorbit mai mult despre iad decât despre rai. Domnul Isus chiar foloseşte iadul ca ameninţare şi nu doar ca subiect de discuţie.

Aceste lucruri le putem observa fiecare doar la o simplă citire a evangheliilor…dacă suntem atenţi. Trebuie să recunosc că şi eu, multă vreme n-am realizat cât de mult vorbeşte Domnul Isus despre iad. Deci, dacă Domnul Isus a vorbit despre iad, înţeleg că iadul este un subiect imprtant şi trebuie să cunosc tot ce spune Biblia despre el. Domnul Isus cu siguranţă, n-a vorbit ca să Se afle-n treabă.

2. Iadul este un subiect biblic. Apostolul Pavel spunea că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos…”. Eu cred lucrul acesta. De aceea, cred că tot ce scrie în Biblie ne-a fost lăsat pentru folosul nostru. De asemenea, apostolul Pavel spunea prezbiterilor din Efes: „Nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu…”. De aceea şi noi trebuie să vorbim despre iad întrucât face parte din Planul lui Dumnezeu.

3. Învăţătura despre iad se află în strânsă legătură cu învăţătura despre Judecată. A evita să vorbeşti despre iad înseamnă că laşi neclarificată doctrina Judecăţii viitoare. Oricum ai lua-o, nu poţi omite învăţătura despre iad şi în acelaşi timp să rămâi credincios lui Dumnezeu şi Cuvântului Său.

4. Fără iad, evanghelia nu are nici un sens. Evanghelia vorbeşte despre vestea bună a salvării. Salvării de la ce….?????  Acesta este unul dintre motivele serioase pentru care oamenii nu primesc evanghelia – pentru că nu cred că există iad şi nici nu li se mai predică despre asta. Înainte ca omul să primească vestea bună trebuie să fie convins de vestea rea. Înaintea ca un pacient să accpte tratamentul de vindecare, trebuie să fie convins de gravitatea bolii sale.

În epistola către Romani apostolul Pavel spune că prezintă evanghelia lui Dumnezeu. Ştiţi cu ce începe el? Aşa: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer…..”.  Pavel ştia că fără iad şi judecata lui Dumnezeu, evanghelia n-ar avea nici o logică.

Astăzi biserica încearcă să prezinte o evanghelie fără nici o justificare logică şi nici teologică. O evanghelie fără iad este o evanghelie fără putere, este o glumă proastă. De aceea oamenii o ignoră.

5. Frica de iad va trezi pe unii. Da, şi asta este o motivaţie pentru care trebuie să vorbim despre iad dar nu singura şi nici principala motivaţie.

Chiar Domnul Isus spune: „Nu vă temeţi de cei ce pot ucide trupul…temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă…”

Când eram mici, cred că frica de pedeapsă a funcţionat în cazul fiecăruia dintre noi. Şi eu sunt convins că nu este cea mai bună motivaţie ca să facem ce este bine. În acelaşi fel, frica de pedeapsa iadului nu este cea mai bună motivaţie pentru a te împăca cu Dumnezeu… şi dacă mă gândesc bine, ceea ce-l determină pe om să se împace cu Dumnezeu nu ştiu dacă a fost vreodată frica de pedeapsa iadului. Părerea mea este că, în cele din urmă, omul se împacă cu Dumnezeu doar din dragoste pentru Dumnezeu chiar dacă, la început iadul doar l-a detrminat să-şi evalueze starea. Personal, nu cred că ajunge cineva în rai doar pentru că fuge de iad şi nici că se aruncă cineva în braţele Domnului Isus doar pentru că se îngrozeşte de iad. Totuşi, frica de iad, pe unii îi poate goni spre Domnul Isus.

6. Conştienţa iadului ne ajută să ne iubim mai mult semenii. Nu cred că trebuie să ne mire faptul că lipsa dragostei între fraţii de credinţă şi chiar între aceştia şi cei pierduţi este o realitate îngrozitoare tocmai în vremea când şi credinţa în iad este pe cale de dispariţie. De ce nu ne mai pasă de oamenii care trec pe lângă noi? Pentru că, parcă şi flăcările iadului şi-au mai pierdut din intensitate, nu mai ard aşa tare. Dacă am crede însă ceea ce Biblia spune despre Iad, atunci am pricepe cuvintele apostolului Pavel: ”simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă” (pentru mântuirea conaţionalilor săi).

Întrucât nu avem deplina conştienţă a faptului că pierzarea semenilor noştri este eternă în chinuri cumplite… de aceea nu ne facem timp nici să conştientizăm valoarea sufletelor lor şi apoi să-i iubim.

7. Cunoaşterea realităţii iadului ne învaţă să preţuim harul lui Dumnezeu. Cu cât vom înţelege mai bine de la ce ne-a scăpat Dumnezeu, vom şti şi mai bine să preţuim harul salvator, pe Domnul Isus Hristos şi noua viaţă primită în dar. „Cui i se iartă mult iubeşte mult.” Vom fi înţeles mai bine cât ne-a iartat Dumnezeu dacă am şti cât de mult am fi avut de plătit pentru păcatele noastre în iadul etern.

Pentru că ştim de la ce am fost salvaţi întâi de toate vom ştii să preţuim etern pe Mântuitorul Hristos, apoi vom învăţa să ne închinăm Lui din toată inim şi viaţa noastră o vom trăi în sfinţenie.

Acum revin la întrebările adresate de către autorul comentariului amintit la început. La prima întrebare consider că am răspuns prin cele 7 motive enumerate mai sus.

Întrebarea 2: ” Crezi ca e o motivatie buna/biblica de a determina pe oameni sa se impace cu Dumnezeu?” Răspunsul meu este: „Da, cred că este o motivaţie biblică 100% dar nu cea mai bună!”

Întrebarea 3: „De ce nu vorbesti mai bine despre pocainta, credinta, sfintenie, inchinare ?” Raspuns: Pocăinţa, potrivit termenului evreiesc înseamnă întoarcere la 180 de grade. Cum pot să-l conving pe om să se pocăiască, să se întoarcă dacă el este convins că se îndreaptă spre o direcţie bună? Dacă n-ar fi o judecată dreaptă şi un iad etern, pocăinţa n-are logică, credinţa n-ar fi necesară, sfinţenia ar fi inutilă şi închinare ar fi lipsită de putere şi emoţie.

Întrebarea 4: Ce model folosea Domnul Isus? Ii inspaimanta pe oameni cu iadul? Răspunsul meu: Când era cazul o făcea! Chiar mai bine decât n-am vrea s-o facem noi. Citeşte Matei 11, 23. Citeşte evangheliile! Ar fi cazul măcar acum să ne trezim şi să înţelegem că imaginea unui Hristos molatic este un mit. „Dumnezeu este dragoste!”-este una. „Dragoste este Dumnezeu!” –este cu totul altceva, este o erezie care erodează temelia credinţei multora care s-au lăsat purtaţi de val venit din Vest.

Întrebarea 5: „Atunci tu de ce nu te focalizezi pe ce se focaliza Domnul Stapanul tau?” Răspunsul meu: Întrebarea aceasta nu cred că-şi mai are rostul. Abordând problema iadului, fac de fapt ceea ce Stăpânul îmi spune că trebuie să fac.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , | 2 Comments »

De ce ne batem atât de mult pe dogme?

Posted by Calea Domnului on March 24, 2012

[Acest post este un răspuns parţial la comentariul lui Sorin pe care îl găsiţi AICI]

Înainte de a vedea dacă se merită sau nu să ne batem pentru dogme trebuie să fim siguri că am înţeles ce este „dogma”.

Care este dogma pentru mine? Pentru mine, dogma sau doctrina este o afirmaţie de credinţă, un adevăr absolut şi incontestabil.

De ce este dogma importantă pentru mine? Întrucât de ea depinde fericirea mea în timpul vieţii precum şi cea de după moarte; de ea depinde realaţia mea cu Dumnezeu. Într-un cuvânt: Ea îmi detrmină existenţa în toate domeniile ei! Eu sunt ceea ce sunt datorită docmelor pe care le cred şi după care mi-am condus viaţa.

Totalitatea dogmelor constituie crezul meu. Iar crezul constituie principiile mele de viaţă- mai exact, după ele îmi conduc întreaga viaţă. Ele îmi determină gândirea, vorbirea, trăirea, atitudinea. Ele stau la baza formării familiei mele, ele mă învaţă cum să înfrunt necazurile vieţii, cum să mă bucur, cum să mă relaţionez la oameni. Crezul este motivaţia din spate a vieţii de fiecare zi.

Dogma este importantă pentru implicaţiile sale fundamentale în fiecare domeniu al vieţii şi pentru raza infinită de acţiune, dincolo de moarte în eternitate. (Dogma –crezul – viaţa – veşnicia )

De ce alţii nu „se bat pentru dogmă”?

a) pentru că nu-i înţeleg importanţa. Pur şi simplu o văd ca ceva independent de existenţa lor. Le văd ca pe nişte teorii sterile, lipsite de vreo relevanţă practică. Nu sunt conştienţi de implicaţiile reale ale acestora şi de faptul că ele le conduc de fapt viaţa.

b) pentru că nu cred în adevăr absolut. În mod special trăim vremuri când, poate cea mai „deşteaptă” mişcare a diavolului este falsificarea adevărului într-un mod în care „nimeni” să nu se supere. El zice: „toţi aveţi dreptate!” Adevărul a devenit relativ pentru mulţi. Sursa de adevăr suntem noi oamenii. În condiţiile acestea, a lupta pentru o dogmă sau pentru un anumit adevăr, normal că pare o aberaţie. Mulţi sunt revoltaţi întrucât îi jigneşti.

c) pentru că preferă să nu le fie judecată trăirea. Prin faptul că lupţi pentru o dogmă, afirmi de fapt că acea dogmă este adevăr absolut. În felul acesta, pretinzi că cei care nu cred dogma, nu au dreptate …şi faptele lor sunt găsite neconforme cu adevărul.

Altfel spus: omul căruia îî place să-şi trăiască viaţa în oricum (după propriile reguli) nu are nevoie de adevăr absolut sau dogme întrucât în felul acesta, viaţa lui ar putea fi judecată şi faptele lui să fie considerate păcate întrucât au încălcat dogmele morale. Oamenii de genul acesta preferă ca fiecare să creadă ce vrea şi să-şi ţină fiecare dogmele pentru sine ca ei să nu se simtă ameninţaţi că ar exista un Judecător suprem care le va judeca faptele după un adevăr absolut.

d) pentru că nu vor să cunoască adevărul. Dogma creştină este adevărul. Atâta timp cât oamenii nu au adevărul, nu pot ştii ce este minciună.

Acum, eu cred că fiecare luptă pentru dogmele lui de viaţă numai că fiecare în feluri diferite în fucţie de mai mulţi factori. Creştinii, musulmanii, homosexualii, politicienii, hoţii…toţi avem dogme şi prin chiar faptul că trăim după ele, luptăm pentru ele.

Problema este alta: cine este autorul dogmelor noastre?! Noi creştinii pretindem că autorul dogmelor noastre este Dumnez. De aceea credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

În ceea ce mă priveşte, ce pot spune despre lupta de care ziceai. M-am gândit şi trebuie să-ţi dau dreptate. Este o luptă. Dar nu una disperată. Este o luptă deja câştigată. De ce? Din mai multe motive:

-nu este lupta mea ci a lui Dumnezeu. Eu cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Atâta timp cât spun ce scrie în Biblie, înseamnă că sunt în tabăra Celui Atotputernic. Chiar dacă momentan, creştinii adevăraţi par înfrânţi, ştim că „cine râde la urmă râde mai bine” pentru că „minciuna are picioare scurte” (opiniile oamenilor, indiferent cât de interesante par, sunt minciuni.)

-Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” Adevărul este o persoană- Domnul Isus. Când noi afirmăm învăţăturile Lui, de fapt Îl proclamăm pe Domnul Hristos. De aceea o facem şi o vom face!

Cineva întreba: cum aperi un leu? Răspunsul este: dă-i drumul! Ceva de genul asta este şi cu lupta de care spuneai tu. Pentru noi creştinii este o treabă simplă: doar afirmăm adevărul Bibliei şi Adevărul Îşi face treaba.

În Biblie spune aşa: Iuda 3 Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Cred că nu este evanghelie sau epistolă în Biblie care să nu avertizeze de pericolul învăţăturilor false.

Afirmăm adevarul, dogma creştină pentru că:

-aşa întărim credinţa credincioşilor creştini

-aşa demascăm falsul

-aşa ajutăm şi pe alţii să cunoască adevărul care le poate salva sufletele de la iad

-aşa Îl onorăm pe Domnul Isus- Adevărul, proclamăm domnia Lui pentru că dogmele creştine sunt de fapt Legile Lui.

Posted in Apologetica | Tagged: , , | 2 Comments »

Sfanta Traditie si/sau Sfanta Scriptura

Posted by Calea Domnului on December 6, 2011

  

Sfânta Tradiţie[1] şi/sau  Sfânta Scriptură

De ce sunt atâtea tradiţii şi care este rolul lor? Care este relaţia dintre aşa numita „Sfânta Tradiţie” şi Sfânta Scriptură? De ce România, deşi este o ţară puternic religioasă, totuşi se dovedeşte păgână în practica vieţii? De ce în ciuda bogăţiei de datini, obiceiuri şi pelerinaje la moaştele sfinţilor, totuşi oamenii nu reuşesc să se apropie de Dumnezeu? De ce o religie atât de fastuoasă şi influentă este totuşi incapabilă să aducă o îmbunătăţire reală sufletelor credincioşilor ei?

Toţi oamenii din toate generaţiile au avut tradiţii, însă vom vedea că, de fiecare dată, creştinii temători de Dumnezeu, urmaşii Domnului Isus Hristos au fost în conflict cu acestea, nu s-au supus lor. Partizanii tradiţiilor au întrebat adesea: „De ce nu vă ţineţi de datinile şi obiceiurile strămoşeşti?”

Aceasta este o problemă veche de mii de ani. Chiar Domnul Isus a fost confruntat cu această întrebare aşa cum găsim scris de evanghelistul Marcu în evanghelia sa (Marcu 7.1-13). Înţelegând evanghelia amintită, vom vedea că răspunsul pe care Domnul Isus l-a dat atunci apărătorilor tradiţiei este valabil şi astăzi pentru apărătorii tradiţiilor de acum din orice biserică.

 Haideţi întâi să citim relatarea evangheliei lui Marcu:

 Marcu 7.1 Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor 4 şi când se întorc din piaţă nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5 Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a raspuns:”Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris <<Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti>>. 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea. 9 El le-a mai zis:”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră 10 Căci Moise a zis:”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” şi „ cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă ziceţi:” Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este <Corban> (adică dat lui Dumnezeu) face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Cultura evreiască era una religioasă în natura ei şi foarte bogată în tradiţii (v.3,4) care reflectau în mod simbolic dorinţa lor după sfinţire; multe dintre obiceiuri erau de fapt ritualuri de curaţire ceremonială, aşa cum reiese şi din enumerarea de mai sus.

Ce este de fapt tradiţia? Chiar şi o simplă înţelegere a definiţiei tradiţiei aduce multă lumină în ce priveşte modul în care noi ar trebui să ne raportăm la ea. Iată care este definiţia Domnului Isus pentru tradiţie, aşa cum reiese din cuvintele Lui prezentate în evanghelia citită: Tradiţiile sunt obiceiuri vechi (v.5 …datina batranilor) bazate pe învăţături omeneşti (v.7 …nu sunt decât nişte porunci omeneşti) transmise în mod mecanic din generaţie în generaţie (v.4 …au apucat ei să le ţină.) Această definiţie biblică este valabilă în cazul oricărei tradiţii religioase, indiferent de cult sau religie; tradiţiile sunt obiceiuri vechi, strămoşeşti (deci nu de la Dumnezeu) care s-au transmis în mod mecanic până astăzi. Am spus „în mod mecanic” întrucât majoritatea nici nu cred în ele şi nici nu le ştiu semnificaţia. Ei le practică pentru că …„aşa se face” sau „aşa am pomenit”- spun ei pentru a-şi justifica practicile.

Haideţi acum să vedem care este răspunsul Domnului Isus la întrebarea cărturarilor şi a fariseilor. Să vedem pentru ce motive Domnul Isus nu vrea ca ucenicii Lui să se ţină de tradiţie. Vom observa aici patru motive pentru care credincioşii Domnului Isus Hristos nu s-au ţinut şi nici acum nu trebuie să se ţină de tradiţiile omeneşti în ce priveşte religia:

 1. Învăţăturile omeneşti nu ne apropie de Dumnezeu.

v.6 Isus le-a răspuns:”Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris <<Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele dar inima lui este departe de Mine…

Evreii aveau multe ritualuri de curăţire. Acestea însă nu erau altceva decât ceremonie goală fără nici un impact asupra sufletului, asupra inimii şi lăuntrului omului. Oamenii erau religioşi „de ochii lumii” iar în sufletele lor erau robiţi de tot felul de vicii şi păcate.  

Problema omului nu este la exterior ci la inimă, în omul launtric. Dumnezeu de asemenea este interesat şi priveşte nu la faţadă, nu la exteriorul omului ci la gândurile şi motivaţiile din inima lui. El urăşte făţărnicia şi religia de ochii lumii. Oamenii pot fi înşelaţi dar nu şi Dumnezeu. Degeaba ţii toate obiceiurile şi datinile omeneşti dacă lăuntrul, sufletul şi inima ta nu sunt curate înaintea Domnului- aşa nu te poţi apropia de Dumnezeu!

Astăzi  lumea aleargă la tot felul de moaşte şi sfinţi după datinile omeneşti; cei care practică cele mai multe obiceiuri sunt consideraţi cei mai religioşi dar cu toate acestea oamenii se întorc acasă tot goi sufleteşte şi îndepărtaţi de Dumnezeu.

Învăţăturile omeneşti îţi pot pregăti trupul într-o închinare formală chiar apreciată de oameni, dar vei observa că sufletul tău n-are nici o împlinire şi inima ta nu primeşte nici o mângâiere, te întorci acasă tot gol. Tradiţiile omeneşti sunt incapabile să realizeze apropierea omului de Dumnezeu. Ele pot da omului o religie (ritualuri), dar nu o relaţie cu Dumnezeu.  

Vrei ca sufletul tău să se alipească de Dumnezeu în închinare cu adevărat? Atunci lasă-ţi inima deschisă înaintea învăţăturilor Bibliei care descoperă şi cele mai tainice gânduri, sentimente şi motivaţii păcătoase din inima ta. Vei vedea cum, prin credinţa în învăţăturile ei lăuntrul tău va fi curăţit treptat de murdăria păcatului şi în felul acesta vei căpăta îndrăzneala şi harul de a te apropia de Preasfântul Dumnezeu. Doar aşa vei ajunge să experimentezi adevărata trăire creştină, copleşit de împlinirea, bucuria şi pacea negrăită pe care numai prezenţa lui Dumnezeu ţi-o poate oferi indiferent de greutăţile şi necazurile ce vin în viaţa ta. 

2. Învăţăturile omeneşti nu-L onorează pe Dumnezeu, ci pe oameni.

v.7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.

Fară îndoială că intenţia cu care liderii religioşi dau învăţături enoriaşilor este, în cele mai multe cazuri, de a-L cinsti pe Dumnezeu. Intenţia lor, a celor mai mulţi poate fi foarte bună, însă Domnul Isus ne spune aici că, indiferent de intenţie, totuşi rezultatul este nul, este zero. Orice încercare de a-L onora pe Dumnezeu practicând învăţăturile oamenilor este zadarnică. De aceea Domnul Isus citează pe profetul Isaia care vorbeşte din partea lui Dumnezeu şi spune: ”Degeaba…”

De ce este “degeaba?” Răspunsul este foarte simplu şi logic. Hai sa ne gândim la un exemplu: Mama zice copilului să spele vasele iar în acelaşi timp tata îi zice să aducă lemne în casă. Copilul alege să joace fotbal. Pe cine onorează el? Cui a arătat respect? Eu-lui său. Dar dacă în aceeaşi situaţie, copilul alege să spele vasele, pe cine cinsteşte? Pe mama, întrucât ea îi zisese să facă acest lucru. Dacă ar fi adus lemne în casă, ar fi arătat respect faţă de tata.

Ideea este foarte simplă: cinstim pe acela de care ascultăm!  De exemplu: dacă ascult de tradiţie, datini şi obiceiuri omeneşti, atunci aduc cinste omului, întrucât omul este autorul lor. Dacă aleg să trăiesc după Biblie atunci Îl onorez pe Dumnezeu întrucât Dumnezeu este Autorul Bibliei.   

De exemplu: rugăciunile pentru morţi, căratul apei pentru morţi, botezul copiilor mici, închinarea la icoane şi altele de genul acesta… când le practici, pe cine cinsteşti? Află cine este autorul lor, cine a făcut aceste obiceiuri şi să ştii că pe aceia îi cinsteşti. În mod sigur nu pe Dumnezeu! Dacă vrei să-L cinsteşti pe Dumnezeu, caută să aflii acele învăţături ce vin de la Dumnezeu şi împlineşte-le! Dumnezeu n-are nevoie de ajutorul şi grija omului ca acesta să inventeze învăţături omeneşti prin care să fie cinstit Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi ne-a oferit propriile Sale învăţături şi acestea ne sunt suficiente. 

3. Învăţăturile omeneşti încurajează abandonarea Scripturilor.

v.8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să văd în atletism cum alergători, la un moment dat, neţinând cont de regulamentul jocului pătrund pe culoarul vecinului, îl jenează sau îl loveşte suptil pentru a-L îndeparta din competitie.

Aşa este cu Tradiţia. Ea, a intrat în competiţie cu Biblia dar nu de la linia de start. Ea a apărut mult mai târziu. Dumnezeu a lăsat şi a dorit ca Sfintele Sale Scripturi să câştige inima omului spre binele omului, dar „sfânta tradiţie” la un moment dat a început să dispreţuiască Scripturile, şi violând caracterul sfânt al acestora, suptil sabotează continuu şi sistematic orice încercare ca acestea să fie apreciate la adevărata lor valoare în inimile oamenilor.

Biblia şi învăţăturile omeneşti nu merg mână în mână şi nu se completează, ci se exclud reciproc. În această situaţie omul este pus să aleagă între tradiţie şi Sfânta Biblie; ori una ori alta. Nu le poţi ţine pe-amândouă. Când spui „da” uneia, în mod automat îi spui „nu” celeilalte. Dacă alegi tradiţia atunci încalci Scripturile, iar dacă alegi Scripturile atunci trebuie să renunţi la tradiţie. Nu există cale de mijloc!

Din păcate însă, în cele mai multe cazuri, astăzi ca şi atunci, oamenii preferă să renunţe la Scripturi (nimeni nu-i ceartă pentru asta) şi aleg tradiţia. Fac lucrul acesta fie de gura satului, de ruşine de oameni, de teama preotului sau a rudelor… ideea este că dintr-un motiv sau altul renunţă la Scripturi.

v.8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni ….. şi faceţi multe alte lucruri de acestea

De exemplu: Biblia spune că omul trebuie să se boteze când este matur şi ştie ce face. Tradiţia zice că trebuie botezat mic. Biblia spune că închinarea la icoane este idolatrie, păcat. Tradiţia zice că nu este. Biblia spune că închinarea trebuie adusă doar înaintea lui Dumnezeu iar tradiţia spune că şi Fecioarei Maria sau sfinţilor să ne închinăm. Biblia spune că există un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, adică Domnul Isus Hristos, pe când tradiţia spune că sfinţii mijlocesc pentru noi…. si multe alte lucruri de felul acesta. Si oamenii preferă tradiţia chiar cu preţul abandonării Scripturilor pentru că se tem mai mult de oameni decât de Dumnezeu.

Din păcate, toate aceste abandonări ale Scripturilor au implicaţii fatale asupra stării spirituale a oamenilor iar cei mai mulţi, deşi suportă consecinţele, totuşi nu sunt conştienţi care sunt cauzele. 

4. Învăţăturile omeneşti devin în final o metodă elegantă de a desfiinţa Scripturile.

v. 9 El le-a mai zis:”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră 10 Căci Moise a zis:”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” şi „ cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă ziceţi:” Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este <Corban> (adică dat lui Dumnezeu) face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Observaţi în text că Domnul Isus spune „aţi desfiinţat frumos…” cu alte cuvinte, aţi desfiinţat sau aţi nulificat Scripturile într-un mod elegant, subtil astfel încât cei mai mulţi nici măcar nu şi-au dat seama de nelegiuirea produsă chiar în numele religiei.

Într-adevăr, intenţia oamenilor nu este de a nu asculta de Dumnezeu. Ei ar vrea să facă cumva să câştige bunăvoinţa lui Dumnezeu, tocmai de aceea, învăţăturile omeneşti, trebuie deci să le dea oamenilor impresia că ei aduc o închinare Domnului. În realitate însă, închinarea lor este adusă omului şi spiritelor demonice deghizate sub haine de ceremonie religioasă. Da, vom ajunge să înţelegem că nici Hitler, nici Stalin, nici toate regimurile totalitariste la un loc n-au făcut mai mult rău credinţei în Dumnezeu cât a făcut religiozitatea cu toate tradiţiile şi obiceiurile ei.

România este pentru noi cel mai bun exemplu. Ne numim ţară creştină. Este plină ţara de biserici, mănăstiri, moaşte, ritualuri şi obiceiuri, dar cum se explică faptul că puşcăriile sunt pline, suntem printre primele ţări la avorturi, la uciderea copiilor nenăscuţi, numarul divorţurilor şi recăsătoriilor creşte ca dovadă că trăirea în curvie e ceva „la modă”, adolescenţii trăiesc în imoralitate sexuală, iar pornografia umple paginile ziarelor şi emisiunile de televiziune sunt impregrante de mizeria păcatului. Cum se explică?! Tradiţia adoarme conştiinţa poporului nostru. Ne ţinem de tradiţie, dar am uitat de Cuvântul lui Dumnezeu care ne arăta păcatul. De aceea cei mai mulţi se cred creştini, însă trăiesc ca păgânii. Ei spun „sunt creştin” dar faptele îi contrazic. În ciuda tradiţiilor şi datinilor noastre strămoşeşti, prin acţiunile, atitudinile şi vorbele noastre am reuşit doar să producem dezamăgire semenilor noştri, iar prin gândurile şi motivaţiile din inima noastră n-am reuşit decât să ne creem dezgust faţă de propria noastră stare lăuntrică. Oare tocmai Măreţul Dumnezeu să găsească plăcere în noi când noi nu ne mai putem suporta?! 

Cum se realizează această desfiinţare elegantă a Cuvântului lui Dumnezeu prin tradiţie? Domnul Isus chiar oferă un exemplu: Dumnezeu prin Moise a poruncit ca părinţii să primească respect din partea copiilor. Copiii trebuie să îngrijească de părinţi- spune Dumnezeu. Tradiţia însă, oamenii în numele religiei îi învaţa pe ceilalţi să dăruiască pentru religie iar părinţilor lor, chiar dacă erau în nevoi materiale, să le spună că ei nu-i pot ajuta întrucât au dat Domnului. În felul acesta, tradiţia justifică păcatul neascultării şi lipsa lor de respect faţă de părinţi. Părinţii bătrâni trăiau în mizerie, copiii lor ascultând de tradiţie ofereau bunurile lor religiei. În felul acesta Dumnezeu era întristat, iar liderii religioşi erau bucuroşi căci veniturile intrau în buzunarele lor.

Astăzi se întâmplă la fel şi cu botezul, obiceiurile de înmormântare, icoanele, închinarea, mijlocirea sfinţilor, moaştele şi chiar iertarea pacatelor. Urmând învăţăturile tradiţiei omeneşti oamenii rămân în neascultare de Dumnezeu şi cu păcatele încă neiertate. Întrucât tradiţia vine îmbrăcată în haina religiei şi este promovată de liderii religioşi, de preoţi, oamenii au impresia că asta este calea şi voia lui Dumnezeu; în realitate sunt înşelaţi elegant. De multe ori, pentru ca oamenii să nu înţeleagă evangheliile, mai degrabă sunt cântate în loc să fie citite şi explicate pe înţelesul omului. Cum ai putea să fii motivat să practici o învăţătura dacă nu o înţelegi întâi?! Biblia, cu toate că o au în casele lor devine nulă pentru ei, este desfiinţată în mod elegant şi conştiinţa oamenilor este ţinută încă sub întunericul minciunii şi amăgirii păcatului.

 

De ce-a fost Domnul Isus aşa revoltat împotriva partizanilor tradiţiilor religioase? Nici lipsurile şi nici suferinţa crucificării n-au reuşit să-L revolte pe Domnul Isus aşa cum au făcut-o partizanii şi apărătorii învăţăturilor religioase. El le spune în faţă: „Făţarnicilor…” şi sunt convins că la fel le spune şi azi urmaşilor lor. Apărătorii învăţăturilor omeneşti, atunci ca şi acum, se agită şi sunt neliniştiţi dacă obiceiurile oamenilor sunt încălcate, dar nu le pasă absolut deloc şi trec cu vederea atunci când învăţăturile şi poruncile lui Dumnezeu sunt călcate în picioare sau ignorate. Sunt gata să facă scandal dacă oamenii citesc Biblia fără cruce, dacă nu se închină la icoane sau de alte obiceiuri dar nu-i deranjează divorţurile, furturile, corupţia, lăcomia, pornografia, avorturile şi beţia care sunt de fapt încălcarea poruncilor lui Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos doreşte ca eu şi tu să înţelegem astăzi că tradiţiile religioase omeneşti sunt un mare pericol pentru credinţa creştină întrucât reprezintă cea mai vicleană metodă de a nulifica în viaţa oamenilor învăţătura divină a Sfintelor Scripturi. De asemenea, Domnul Isus Hristos doreşte ca noi să fim gata să plătim preţul neascultării de tradiţie, să cunoaştem nu tradiţia ci Sfintele Scripturi, să le trăim cu viaţa noastră. Să ne doară sufletul când poruncile Domnului sunt dispreţuite şi să facem tot ce ne stă în putere ca şi alţii să înţeleagă şi să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta (Cuvântul lui Dumnezeu- Biblia) este cel ce schimbă inima omului şi-L apropie de Dumnezeu. Doar Sfânta Scriptură împlinită cinsteşte pe Dumnezeu şi aduce mântuire împlinitorului.

Concluzie

Tradiţia religioasă a fost, este şi va rămâne o piatră de încercare pentru adevăraţii credincioşi în Dumnezeu. Partizanii ei, atât în vremea Domnului Isus cât şi acum, stârnesc controverse întrucât sunt deranjaţi când oamenii nu o respectă. În toate vremurile tradiţia religioasă şi-a avut apărătorii ei, puţini, dar suficient de mulţi ca să reuşească în numele religiei să ţină sub teroare mulţimi de oameni îngenunchiaţi înaintea idolului numit „Sfânta Traditie.”

În acelaşi timp însă, în ciuda păgânizării religioase a creştinismului, urmaşii Domnului Isus, nu doar acum ci şi atunci, au întors spatele tradiţiilor religioase omeneşti chiar dacă a trebuit să sufere batjocurile şi cuvintele de ocară ale oamenilor ce-i arătau cu degetul.

 

Tu pe cine iubeşti mai mult: pe oameni sau pe Dumnezeu? De cine te temi mai mult: de oameni sau de Dumnezeu? Cui vrei să placi mai mult: oamenilor sau lui Dumnezeu? Alege: Tradiţia Omului sau Scriptura lui Dumnezeu?

 


[1] În acest mesaj, prin „tradiţie” facem referire nu doar la tradiţiile religioase ortodoxe ci şi la orice învăţaturi religioase, indiferent de cult dar care intră in contradicţie cu Sfânta Scriptură. Mesajul de faţă nu vorbeşte despre celelalte tradiţii ce ţin de cultura laică şi care nu au legătură cu domeniul spiritual-religios.

Posted in Apologetica, Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Doctrine biblice | Tagged: , , , | 2 Comments »

Cultul mortilor- obiceiuri de inmormantare

Posted by Calea Domnului on November 10, 2011

Obiceiurile funerare sunt multe. Nu le mai enumar; nici nu le stiu pe toate. Ele variaza de la zona la alta. Nu toti le stiu dar in fiecare localitate este cineva care stie totul: ce si cum trebuie facut. Asa cum spuneam, cei mai multi nu le stiu, si mai multi nu le cred. Ele continua sa fie practicate intrucat sunt o mare sursa de profit chiar daca pentru familia necajita sunt o grija in plus. Este adevarat ca unii cheltuiesc pentru ca asa este obiceiu’. Altfel rade lumea de ei. Altii cheltuiesc in semn de respect si apreciere pentru cel decedat. Altii poate dintr-o constiinta vinovata -“Macar acu’ sa fac ceva pentru …”. Totusi durerea este ca cei mai multi, constient sau inconstient sunt atrasi in inchinarea pagana a cultului mortilor care este urata inaintea lui Dumnezeu. Cultul mortilor nu are nici o baza biblica ci este doar invatatura omeneasca si chiar a duhurilor intunericului de a abate atentia oamenilor de la ceea ce conteaza spre lucrurile lipsite de valoare.

De ce nu aprind lumanari la mort? Pentru ca Biblia spune:

Apocalipsa 21.23 cetatea n-are trebuinta nici de Soare, nici de luna ca s-o lumineze caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul. …v.25 Portile ei nu se vor inchide ziua fiindca in ea nu va mai fi noapte.

Apocalipsa 22.5 Acolo nu va mai fi noapte si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina Soarelui pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina

De ce nu facem pomeni pentru morti? Pentru ca Biblia spune:

Apocalipsa 7.16-17 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici Soarele nici vreo alta arsita caci Mielul Care sta in mijlocul scaunului de Domnie va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.

Pentru mine este clar: Dumnezeu se va ocupa de lumina si hrana mea; El va aduce si mangaiere sufletului celor ajunsi in prezenta Lui. Scripturile sun destul de clar: El va fi Pastorul lor! Ce trebuie mai mult de atat?! Intr-un cuvant: El va ingriji de toate nevoile noastre.

Invatatura Scripturii nu doar ca este clara dar este si logica. Nici la rudele noastre nu mergem cu lumanarea dupa noi sau cu pachetel de mancare. Cel ce ma gazduieste imi aprinde lumina si-mi da si mancare. De ce ne trebuie lumina de aici pentru acolo? Este Imparatia lui Dumnezeu in colaps economic?! Este Dumnezeu sarac sau zgarcit?! Ne cheama la El ca sa murim de foame? Avem nevoie de provizii trimise de pe Pamant? Pai suntem la inchisoare in Imparatia lui Dumnezeu?!

Obiceiurile lumii nu doar ca sunt neclare, ele sunt si lipsite de logica si inconsistente cu ele insele. Daca tot aprindem lumanari sau facem pomeni sa-i fie lu’ cutare, atunci hai sa le tinem continuu si nu doar de cateva ori pe an.

De fapt, obiceiurile pagane pe care oamenii le practica arata credinta lor sau mai bine zis necredinta lor. Prin aceasta ei recunosc ca mortii lor merg intr-o imparatie a intunericului si a chinului si ca Dumnezeu nu este pastorul acelor suflete. De aceea ei spera ca macar ei, cei ramasi in viata sa le poata fi de vreun folos. Dar si asta este doar o superstitie si nu o credinta cu fundament.

 

 

 

Posted in Apologetica, Evenimente speciale | Tagged: , | Leave a Comment »

Au gasit originalele Bibliei

Posted by Calea Domnului on May 1, 2010

Nu sunt la mine. De fapt, d-l Gigi mi-a spus ca ei, martorii lui Iehova detin originalele. Mai jos am preluat si alte afirmatii din comentariile martorilor Gigi si Marcu spre a sublinia logica ieftina si minciuna cu care induc in eroare pe cei nestiutori:

6. D-l Marcu spune: “Cum au putut sa scoata demoni ?? Oooo,…pt.aceasta nici nu trebuie sa-l slujesti neaparat pe Isus….te ajuta “taticul” demonilor…Cititi va rog la Matei 7:21-23…Vedeti ce afirmatii faceti daca nu aveti un studiu profund,sistematic si tematic al Bibliei ??

D-le Marcu va permiteti sa contraziceti pe Insusi Domnul Isus. Dvs vorbiti de “studiu sistematic” dar nu stiti ce este unul. Cititi va rog Matei 12.24-27. Domnul Isus chiar a fost acuzat de farisei ca scoate draci cu ajutorul domnului dracilor. [Dvs repetati greseala fariseilor.] Domnul Isus dezminte asta si spune ca este imposibil: daca satana ar scoate afara pe satana atunci imparatia lui nu poate dainui. Satana nu e chiar asa naiv pe cat credeti dvs. Oameni buni, de ce nu folositi textele clare pentru a sustine adevarul? De ce fugiti la texte care va permit sa inserati interpretari eronate care sa sustina apoi minciunile dvs?  Textul amintit de dvs nici macar nu pomeneste ceva de domnul dracilor. Dvs se pare ca aveti libertatea sa puneti in gura Domnului lucruri pe care nu le-a spus niciodata si prin care s-ar si contrazice.

 

5) D-l Marcu spune : « deabia DUPA ce devine Rege asupra cerului si pamantului deopotriva primeste de la Tatal “toata puterea in cer si pe pamant”.Dovada concludenta este si faptul ca,in prezent.dumnezeul acestei lumi pamantene continua a fi Satan.”

Va rog sa-mi spuneti cine are dreptate dvs sau Domnul Isus pentru ca Domnul Isus spune „toata puterea MI-A FOST DATA in cer si pe pamant.” Va laudati cu greaca si alte limbi clasice. Sunt convins ca stiti si timpul si diateza verbelor in limba romana. Deci: cine minte?

Ce numiti dvs „dovada concludenta”?!! Atunci cum au putut sa scoata draci daca Domnul nu era si este mai tare decat satana? Nu este Invierea dovada concludenta ca satana este infrant? Dumnezeu ingaduie satanei aceasta perioada dar asta nu inseamna ca este mai tare decat Domnul si ca Domnul nu are putere acum asupra lui.

4. D-l Marcu spune: „Unde scrie in Biblie ca Isus este IHWH ?? Concluzia dvs.ca daca Fiul si Iehova sunt Adonai atunci Fiul este IHWH,este cam asa: eu sunt directorul unei firme de transport cu 12 salariati;Alin Ardelean este directorul altei firme de transport ,Edy Spedition,cu 2500 de salariati.Atunci,dupa logica dvs.eu sunt Alin Ardelean”

Domnilor faceti grave erori de logica; atentie! Creatia nu este „alta firma de transport”. Creatia este una singura, adica este unica. Nu este o „alta” creatie. Creatia are un singur „Director”. Hai sa va spun cum ar fi trebuit sa dati dvs exemplul:

a)      exista o singura firma de transport si are un singur director

b)      dvs sunteti directorul

c)      documentele arata ca Alin Ardelean este numele directorului firmei de transport

d)     Concluzia: pe dvs va cheama Alin Ardelean

Daca vreti cu adevarat sa gasiti raspunsul la intrebarea dvs, este nevoie totusi de o logica elementara corecta. Intrebati pe orice de pe strada care nu este Martor al lui Iehova si va va spune raspunsul corect.

3. D-l Marcu spune: „Ca Isaia scrie despre Tatal ca este Cel dintai si Cel de pe urma,este incontestabil.Ca Ioan scrie despre Fiul ca este Cel dintai si Cel de pe urma,este la fel incontestabil.Ambele texte sunt canonice… Sa observam ca Ioan sau mai bine-zis tot Isus- se limiteaza la “Cel dintai si Cel de pe urma”,fara a mai continua precum Isaia,cu “in afara de Mine nu este Dumnezeu” (BC)….Deci,indubitabil,atat Tatal cat si Fiul sunt “Cel dintai di Cel de pe urma”.

Domnule Marcu iata inca odata ca nu puteti trece peste limitarile impuse de mai marii dvs: textul nu spune „Cei dintai si cei de pe urma” ci „Cel …si Cel…” Domnilor, dupa gramatica limbii romane, cred ca pana in clasa a IV-a se invata ca este vorba de numarul singular. Cum puteti spune „atat Tatal cat si Fiul sunt Cel…”?!!! Parca ziceati ca nu credeti in Trinitate….Imi dau seama ca n-ati prins ideea si argumentul meu. Mai cititi inca o data postul.

2. D-l Marcu spune: „De altfel,atributul SHADDAI sau in greaca PANTOKRATOR = ATOTPUTERNIC,niciodata nu este atribuit in Biblie lui Isus.Aceasta pt.Hope….Sau imi aratati dvs.MACAR UN SINGUR TEXT unde ii este atribuita Atotputernicia lui Isus ???

Ati mai repetat ideea asta si in alt comentariu. Domnule Marcu, citeste te rog Apocalipsa 1.8 Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul” zice Domnul Dumnezeu „Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel atotputernic” In greaca scrie „pantokrator”. Sunteti multumit?  Daca nu sunteti lamurit, cititi un verset mai sus ca sa vedeti ca este vorba de Domnul Isus intrucat spune  ca a fost strapuns. O alta surpriza, tot aici, daca cititi cu atentie spune „Domnul DUMNEZEU.”

1. D-l Gigi spune:” Stimate domn,NOI NU AVEM O ALTA BIBLIE.Nu.Noi avem o Biblie mult mai corect tradusa,…. AVEM SINGURA (dupa stirea si cercetarile mele ) TRADUCERE CARE NU ARE CONTRADICTII IN TEXT…….si nu in ultimul rand cu intregul Bibliei. Iar noi nu ne laudam cu originalele;le detinem si le aratam tuturor…”

a)      daca nu aveti o alta Biblie atunci inseamna ca sunt la fel. Daca sunt la fel de ce totusi spuneti ca dvs aveti singura biblie….etc. Din moment ce v-ati facut o Biblie a dvs inseamna ca ceva nu v-a convenit la cealalta. Asa ca este „o alta Biblie.”

b)      Ar fi interesant de analizat ce inseamna pentru dvs „contradictie”. Tare ma tem ca pentru dvs contradictie este tot ce nu puteti pricepe sau ce nu se potriveste cu doctrina martorilor. Eu mai degraba as spune „nu are contradictii cu doctrina iehovista” nu „contradictii in text.” Cred si eu ca nu mai sunt „contradictii” dar nici „taine duhovnicesti”. De fapt, ceea ce dvs numeati „contradictii” era de fapt amprenta caracterului divin al scrierilor sfinte. Aveti acum o alta biblie, una fireasca pentru minti neregenerate care de fapt nu puteau suporta adevarurile inalte ale lui Dumnezeu.

Cum asa..?!!!! Detineti originalele Bibliei? Toata lumea stie ca originalele nu mai exista. Cat de usor domnilor va jucati cu minciuna… Ce e si mai trist este faptul ca n-aveti nici o remuscare, rusine sau parere de rau. Trebuie sa recunosc faptul ca afirmati minciuna cu mare convingere.  Nu e de mirare ca si dvs ajungeti sa credeti ceea ce spuneti. Va amintesc ca Diavolul este Tatal minciunii. Nu e de mirare ca negati pe Fiul intrucat El este …Adevarul

Posted in Apologetica | Tagged: , , , , | 4 Comments »

Este Isus Hristos Iehova, IHWH?

Posted by Calea Domnului on April 20, 2010

Isaia 44.6 „Asa zice Domnul (IHWH), Imparatul lui Israel si Rascumparatorul lui, Domnul ostirilor:”Eu sunt Cel dintai si Eu sunt Cel din urma si in afara de Mine nu este Dumnezeu.”

Inteleg de aici ca:

-Iehova spune ca exista un singur Dumnezeu

-Iehova este singurul Dumnezeu

-Acest Dumnezeu este „Cel dintai si Cel din urma”

Apare insa o problema intrucat altcineva are aceeasi pretentie cu privire la Sine:

Apocalipsa 1.17-18 Si cand L-am vazut am cazut la picioarele Lui ca mort; si El Si-a pus  mana dreapta peste mine spunand:”Nu te teme! Eu sunt Cel dintai si Cel din urma si Cel viu; si am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor si am cheile mortii si ale Locuintei mortilor.

Este clar de aici ca Domnul Isus este Cel ce vorbeste si vorbeste despre Sine.

Intrebare: Iehova a spus prin profetul Isaia ca El este „Cel dintai”. Domnul Isus de asemenea a spus apostolului Ioan ca El este „Cel dintai”.  Care este pana la urma „Cel dintai”? Nu se poate ca cineva sa fie „mai intai” decat „cel dintai” si nici „mai in urma” decat „cel din urma.” Deci cine este: Iehova sau Domnul Isus?  Cum se explica faptul ca atat Iehova cat si Domnul Isus fac aceeasi afirmatie despre identitatea proprie?  

Daca Apocalipsa este adevarata si intamplarea descrisa de el este reala atunci intr-adevar Domnul Isus a facut aceasta afirmatie cu privire la Sine. Daca nu a mintit, atunci inseamna ca El este Dumnezeu si pentru ca nu exista mai multi Dumnezeu atunci inseamna ca El este singurul Dumnezeu, adica Iehova. Concluzia este deci: Domnul Isus al Noului Testament este Iehova (IHWH) al Vechiului Testament.

Daca vreau neaparat sa spun ca Iehova nu este Acelasi cu Domnul Isus va trebui fie sa spun ca Domnul Isus a mintit (ceea ce nu pot nici macar sa gandesc) fie sa spun ca apostolul Ioan a mintit sau ca Apocalipsa este gresita si atunci trebuie sa renuntam la ea.

Tu ce zici?

Posted in Apologetica | Tagged: , , | 6 Comments »

Am capitulat in fata Martorilor lui Iehova

Posted by Calea Domnului on April 16, 2010

Nu stiu cum dar zilele trecute s-a aprins din nou discutia cu Martorii lui Iehova. Imi place mult sa argumentez principiile mele de credinta pentru ca Scriptura este Adevarul si invatatura ei este putere. Nu ma ascund, nu mi-e rusine si nu dau inapoi de la astfel de discutii. Cu toate acestea, astazi m-am vazut descurajat, am capitulat. Am capitulat nu in fata argumentelor lor ci in fata sistemului lor de gandire. Despre asta vreau sa vorbesc putin.

Argumentele lor, desi fac referire la Biblie sunt total impotriva Scripturii. Ele par logice dar nu sunt biblice. Cu ajutorul Domnului ma pregateam sa raspund la fiecare din intrabarile dansilor; chiar incepuesem dar astazi mi-am dat seama ca problema este cu totul alta, una mult mai grava care de fapt explica de ce nu ne putem intelege: problema este sistemul de gandire. Operam informatia cu sisteme de gandire total diferite. De aceea nu vom putea niciodata sa ajungem la un numitor comun.

Sistemul de gandire al Martorilor lui Iehova

Pentru a intelege mai bine sistemul de gandire al Martorilor ma voi folosi de invatatura sfantului apostol Pavel si voi explica pe text ceea ce vreau sa spun despre gandirea Martorilor lui Iehova. Textul cu rosu este textul Sfintei Scripturi.

1Corinteni 2.6-7 Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti este o intelepciune, dar nu a veacului acestuia…noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu…

Exista doua feluri de intelepciune: una a veacului acestuia, a oamenilor si alta a lui Dumnezeu. Printre credinciosi, propovaduirea crestina cu alte cuvinte, se incadreaza in intelepciunea lui Dumnezeu.

Cred ca sunteti cu totii de acord ca si discutiile pe care le purtam cu Martorii lui Iehova se incadreaza tot la „intelepciunea lui Dumnezeu.” Noi comunicam nu intelepciunea veacului acestuia care se preda in scoli ci o intelepciune superioara nu doar pentru trup ci mai mult, a sufletului, una spirituala eterna.

1Corinteni 2.12 Si noi n-am primit duhul lumii ci Duhul care vine de la Dumnezeu ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.

Exista doua feluri de duhuri: duhul lumii si Duhul care vine de la Dumnezeu.

Aceste duhuri au rol de ajutor, adica: nu poti intelege intelepciunea lumeasca fara duhul lumii si nici intelepciunea lui Dumnezeu fara Duhul care vine de la Dumnezeu.

Apostolul Pavel ne explica chiar si de ce aveam nevoie de acest Duh, de ce L-am primit?  Ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau. Fara Duhul venit de la El (mai jos ne spune ca e vorba despre Duhul Sfant) noi nu putem sa cunoastem lucrurile lui Dumnezeu.

Imi pun aici o intrebare: cum sa poata Martorii lui Iehova sa inteleaga lucrurile lui Dumnezeu cand ei batjocoresc Duhul lui Dumnezeu reducandu-L la o forta? Pe cei pe care i-am intrebat mi-au spus ca nu au Duhul si ca acest Duh a fost dat doar apostolilor? Ar putea cineva sa priceapa lucrurile lui Dumnezeu fara Duhul lui Dumnezeu? Raspunsul Bibliei este: Nu!

Drag cititor, eu unul nu ma mir de confuzia ce se petrece in mintea lor. Nu te astepta ca un om care se apropie de Biblie fara Duhul lui Dumnezeu sa poata intelege lucrurile lui Dumnezeu. E-adevarat ca Martorii par logici dar se apropie de Scriptura cu logica si spiritul lumii de aceea nu pot pricepe Sfanta Treime intrucat matematica de clasa a doua spune ca 1+1+1=3 numai ca Dumnezeu creatorul este mai presus de matematica de a 2-a.

1Corinteni 2.13 Si vorbim despre ele  nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.

Exista doua feluri de vorbire: fireasca si duhovniceasca.

De exemplu: un martor al lui Iehova nu poate pricepe notiunea de „Fiu al lui Dumnezeu” ca de fapt aceasta n-are nimic de spus despre origine sau inferioritate ci un mod duhovnicesc de a sublinia natura divina a Domnului Isus tot asa cum „Fiul Omnului” subliniaza natura umana. [De gandit la „Fiul Pierzarii, Fiul Mangaierii,..] Fireste, ideea de „fiu al cuiva” arata clar cine l-a originat si automat inferioritatea. Duhovniceste este alt fel.

Un martor nu poate pricepe egalitatea dintre Tatal si Fiul doar pentru ca Fiul asculta de Tatal. Uita insa ca Domnul Isus in iconomia mantuirii a avut rolul acesta pe care L-a luat de buna voie nu fortat sau poruncit de Tatal. O intrebare: un politist este superior mie? Ca om nu, ca functie da. Totusi este tot om, egal cu mine. Trebuie retinut ca, in acelasi fel, Domnul Isus era in misiune pe Pamant.

De asemenea ideea de „cap.” Dumnezeu este capul lui Hristos… barbatul capul femeii. Arata asta ideea de inferioritate? Daca da, atunci inseamna ca femeia este inferioara barbatului? …Eu cred ca Biblia nu asta ne invata.

Ma uit la comentariile Martorilor lui Iehova si inteleg ca ei nu pot suporta o vorbire duhovniceasca intrucat ei intrebuinteaza o vorbire invatata de la intelepciunea omeneasca.

1Corinteni 2.14 dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu caci pentru el sunt o nebunie si nici nu le poate intelege pentru ca trebuie judecate duhovniceste.

Exista doua feluri de om: firesc si duhovnicesc.

De ce pentru un Martor al lui Iehova lucrurile duhovnicesti precum Sfanta Treime, Divinitatea Domnului Isus, Iadul si Raiul vesnic… de ce par o nebunie? Pentru ca sunt oameni firesti, adica oameni care nu au Duhul lui Dumnezeu. Lucrurile acestea pentru ei par ilogice. Atentie! Chiar Biblia spune ca pentru ei „sunt o nebunie.”

Mai mult de atat, Biblia ne spune ca omul firesc „nu le poate intelege”. Cu alte cuvinte, chiar daca vrea, nu poate! Nu poti sa ceri mai mult ca nu are ce sa dea. Personal am inteles ca n-are rost sa-ti bati capul cu discutiile Martorilor lui Iehova, este inutil. Ei nu le pot intelege pentru ca nu pot judeca duhovniceste. Cu alte cuvinte, le lipseste sistemul de gandire, sistemul de operare duhovnicesc, sistem ce l-am primit ca “dotare” odata cu nasterea din nou, nasterea prin Duhul Sfant.

Sistemul de gandire sau sistemul de operare al Martorilor lui Iehova este unul incompatibil cu realitatile spirituale ale lui Dumnezeu. Asa se explica incapacitatea oamenilor duhovnicesti de a ajunge la un numitor comun cu Martorii lui Iehova. Negarea divinitatii Domnului Isus precum si a Duhului Sfant ii pune in incapabilitatea de a percepe descoperirile lui Dumnezeu cu toate ca au in mana Sfanta Scriptura. Aceasta ramane o carte moarta, ascunsa de intelegerea lor in timp ce o manevreaza dupa o logica fireasca, umana ratacindu-se singuri. Astfel se explica gandirea incoerenta si haotica de care dau dovada atunci cand sunt confruntati cu Adevarul Scripturii. Pretind ca stiu explica textele grele dar fug de cele clare. Hermeneutica lor este una total gresita; cautand sa-si justifice inexistenta iadului alearga la Iov si Eclesiastul facand uz de o hermeneutica ieftina cand invatatura despre pedeapsa eterna este clara ca lumina Soarelui in Noul Testament. Daca candva cineva spunea „am nevoie de mai multa credinta sa fiu ateu decat sa fiu crestin”, cu privire la credinta Martorilor lui Iehova, personal cred ca am nevoie nu de credinta, nici de logica ci de o demisie a ratiunii mele ca sa pot accepta corpul de doctrine al Martorilor lui Iehova. Nu este de mirare ca liderii lor pretind o indoctrinare sistematica si atenta a membrilor gruparii lor. Unitatea si raspandirea acestei credinte, in ciuda unui sistem de gandire cu totul depasit, se datoreaza spiritului lui anticrist care se afla in spatele invataturii lor. Cum se explica faptul ca printre ei sunt si oameni buni, corecti, sinceri? Explicatia o da chiar apostolul Pavel: „Oamenii acestia sunt niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori care se prefac in apostoli ai lui Hritsos. Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii.”(2Cor.11.13-15) Apostolul Domnului spune clar: „nu este de mirare.” Deci nu va mai mirati de sinceritatea, bunatatea si chiar corectitudinea. Stiai ca diavolu’ nu are furcel si coarne? Sa nu ne asteptam ca slujitorii lui sa aiba.

In ceea ce ma priveste,  vreau sa lamuresc ce inseamna capitularea mea in fata Martorilor lui Iehova: am capitulat nu in fata argumentelor ci in fata unui sistem de gandire incompatibil cu notiunile si realitatile spirituale ale lui Dumnezeu. A insista in astfel de discutii ar fi un efort impotriva ratiunii, psihicului si sufletului meu. De altfel, nici nu cred ca ei vor un dialog, nu cred ca vor sa afle ceva ci doar sa-si expuna crezul. Sunt dispus, in limita timpului, sa dau lamuriri cu privire la problemele ridicate de Martorii lui Iehova dar nu pentru dansii ci pentru orice alt suflet cautator sincer dupa adevarul Scripturilor privit prin prisma intelepciunii duhovnicesti pe care doar Duhul Sfant al lui Dumnezeu ne-o poate da.

Posted in Apologetica | Tagged: , , , , | 9 Comments »

De vorba cu Martorii despre Judecata, evaluare, iubire

Posted by Calea Domnului on April 14, 2010

Am preluat aceste bucati de mesaj din comentariile ce le puteti gasi integral la postul “De vorba cu Martorii lui Iehova”. Tot mai des aud acest tip de argument si de aceea am hotarat un post special acestui subiect.

 Marcu: Sigur ca da, aveti dreptate stimate domn: nu putem judeca pe nimeni dupa cunostintele sale. De fapt,nu avem calitatea si nici dreptul sa judecam pe cineva,fie acesta un criminal in serie ori un misionar

Gigi: Si,stimate amfitrion…noi NU trebuie sa evaluam oamenii…noi trebuie sa-i iubim.De aceea mergem si ii cautam pt.a le vesti Evanghelia

Marcu si Gigi, vreau sa lamurim problema asta cu judecata, evaluarea si iubirea. De ce? In primul rand pentru ca este inteleasa gresit si are implicatii fundamentale iar in al doilea rand, cei care citesc comentariul dvs ar putea crede ca cei care pun problema ca mine nu iubesc oamenii si fac ceva ce nu este bine sa faca.

Judecata, evaluare, iubire

Este bine sau nu sa judecam? Eu unul nu m-as grabi sa raspund la intrebare daca nu stiu ce inseamna. Limba romana este bogata. In unele cazuri, contextul schimba cu totul sensul verbului. Prefer sa ma duc la Biblie ca sa invat ce trebuie sa fac:

„A judeca” poate inseamna „a condamna”-

1Cor.4.3 …ba inca nici eu insumi nu ma mai judec pe mine….5 de aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme pana va veni Domnul…

„A judeca” poate insemna „a evalua”-

1Cor.10.15 va vorbesc ca unor oameni cu judecata: judecati voi singuri ce spun…

1Cor.5.5  Spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel nu este intre voi nici macar un singur om intelept ca sa fie in stare sa judece intre frate si frate?

Exemplele ar putea fi multe dar ma rezum doar la acestea. Cred ca sunt suficiente pentru a ilustra ceea ce vreau sa spun: Biblia, Dumnezeu interzice credinciosilor a condamna oamenii in timp ce afirma chiar ca este o rusine pentru credinciosi sa nu fie instare sa evalueze oamenii.

Domnul Isus ne invata cum sa evaluam oamenii: Matei 7.15-16 Paziti-va de proorocii mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi dar pe dinlauntru sunt niste lupi rapitori. Ii veti cunoaste dupa roadele lor...[Cum ai putea sa te pazesti daca nu stii sa-i identifici? Domnul Isus vrea ca noi sa stim cum sa-i depistam!]

Apostolul Pavel ne indeamna la evaluare: 2Tim.4.1-2 Duhul spune lamurit ca in vremurile din urma unii se vor lepada de la credinta ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor…. 6.3-5…Fereste-te de astfel de oameni. [Cum sa ma feresc de ei daca nu ma invata cineva sa-i identific, sa evaluez invatatura si caracterul lor?]

Apostolul Ioan indeamna la evaluare: 1Ioan 4.1-3 Prea iubitilor sa nu dati crezare oricarui duh ci sa cercetati duhurile daca sunt de la Dumnezeu caci in lume au iesit multi prooroci mincinosi. Duhul lui Dumnezeu sa-L cunoasteti dupa aceasta: Orice duh care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup este de la Dumnezeu si orice duh care nu marturiseste pe Isus nu este de la Dumnezeu ci este duhul lui Anticrist de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum. [Ioan imi spune ca trebuie sa cercetez, sa evaluez, sa judec. Imi spune si cum, imi spune ca in mod special duhul lui Anticrist ataca doctrina despre Domnul Isus Hristos. Deci trebuie sa fiu atent!]

Iuda, fratele lui Iacov vede acelasi pericol si indeamna la capacitatea de a evalua oamenii: 3-4 Pe cand cautatm cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va indemna sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi demult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru si tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn Isus Hristos. [Iuda semnaleaza si el pericolul. Vrea sa-i ajute pe frati sa detecteze falsii invatatori care vin tot cu Scripturile. Iata, ne spune Iuda, ca si acestia ataca invatatura despre Singurul Stapan si Domn Isus Hristos. Cum spune Iuda asta? Martorii lui Iehova ar zice ca Singurul Stapan si Domn este Dumnezeu, dar Iuda zice ca Domnul Isus Hristos. Cine greseste Iuda sau Martorii lui Iehova?…. trebuie sa ma gandesc]

Martor al lui Iehova- Marcu: Sigur ca da, aveti dreptate stimate domn: nu putem judeca pe nimeni dupa cunostintele sale. De fapt,nu avem calitatea si nici dreptul sa judecam pe cineva,fie acesta un criminal in serie ori un misionar

Martor al lui Iehova- Gigi: Si,stimate amfitrion…noi NU trebuie sa evaluam oamenii…noi trebuie sa-i iubim.De aceea mergem si ii cautam pt.a le vesti Evanghelia

Eu dupa cine sa ma iau? Incepand cu Domnul Isus, Domnul si Invatatorul nostru, urmand apoi cu apostolii si oamenii lui Dumnezeu, toti au tras semnal de alarma ca noi credinciosii trebuie sa invatam sa evaluam oamenii, sa distingem care este credinta adevarata intrucat diavolul stie sa falsifice foarte bine adevarul. Dumnezeu deci, prin Biblie, ne invata sa nu condamnam oamenii dar ca trebuie sa nu credem orice duh, sa stim a identifica lupul de sub pielea de oaie, duhul lui anticrist din cei infiltrati printre noi pentru ca astfel sa nu ratacim de la credinta adevarata.

De ce se tem oamenii de acest fel de „a judeca”? De ce tot spun oamenii ca „ nu trebuie sa judecam sau sa evaluam”? Sunt cel putin trei motive: (1) fie n-au inteles corect sensul verbului potrivit cu contextul, (2) fie se tem ei insisi ca vor fi evaluati si vor fi gasiti gresiti, mincinosi [Ex- un mincinos sau un hot spune „nu mai cautati adevarul!” intrucat se tem ca vor fi depistati.] (3) fie vor sa ofere oamenilor o falsa dovada de dragoste ca sa fie acceptati.

In concluzie, Marcu si Gigi, daca ati inteles corect sensul termenilor „a judeca” si „a evalua”  si credeti ca invatatura dvs este conform Scripturilor, atunci nu aveti de ce sa va temeti de o evaluare. Daca doctrina dvs nu are fisuri ci este sanatoasa si tare, orice incercare va fi spre beneficiul dvs ca va dovedi taria lor. Daca aveti teama ca se va dovedi mincinoasa, doar atunci aveti dreptul sa va temeti de judecata-evaluare. Scopul articolelor mele nu este sa condamn pe Martori ca oameni ci sa ofer oamenilor ajutor sa poata evalua corect invatatura ca sa se poata proteja, sa se fereasca de ea.

Spuneam la inceput ca o intelegere gresita a termenului „a judeca”are implicatii fatale. Fara o judecata in sensul de evaluare credinta crestina se poate transforma intr-o erezie nimicitoare si multi pot fi inselati.

Atrag atentia domnilor Marcu si Gigi ca si homosexualii fac apel la acelasi timp de argument: „nu trebuie sa judecam, nu trebuie sa evaluam trebuie sa iubim!” Intr-adevar, suna frumos, pare chiar biblic dar nu este altceva decat o invatatura umanista dar care duce la distrugerea omului. Acest tip de argument tine in fata oamenilor care n-au contact cat de cat serios cu Adevarul Scripturilor, poate induce in eroare pe multi insa este fatal. Eu, va indemn in Numele Domnului Isus sa ne intoarcem la Scriptura, la Biblie si asa sa le aratam oamenilor adevarul nu ceea ce ne pare noua ca place auzului si imbie inimile oamenilor.

Marcu: Sigur ca da, aveti dreptate stimate domn: nu putem judeca pe nimeni dupa cunostintele sale. De fapt,nu avem calitatea si nici dreptul sa judecam pe cineva,fie acesta un criminal in serie ori un misionar

D-le Marcu noi nu avem calitatea de a judeca ci trebuie sa cerem de la Domnul capacitatea s-o facem intrucat El asteapta de la noi sa stim sa evaluam invataturile si in felul asta si oamenii.

Gigi: Si,stimate amfitrion…noi NU trebuie sa evaluam oamenii…noi trebuie sa-i iubim.De aceea mergem si ii cautam pt.a le vesti Evanghelia

Domnule Gigi cred ca trebuie sa fim mai atenti la cuvante si modul in care le folosim. Sunt o mare putere. Din ceea ce dvs ati exprimat se poate lasa impresia ca:

daca evaluam oamenii nu-i putem iubi, sau ca, pentru a-i iubi trebuie sa nu-i evaluezi. Bine-nteles, am inteles ca faceati aluzie la mine. Am si eu o intrebare: vreti sa spuneti ca dvs nu evaluati oamenii, nu-i judecati? Atunci de ce mergeti sa le mai spuneti Evanghelia daca considerati ca sunt bine? De ce pe unii si pe altii ii considerati apostati?

Eu recunosc faptul ca obisnuiesc sa evaluez oamenii ca sa stiu cine sunt ai Domnului si cine nu, dar in acelasi timp, prin harul Domnului am invatat si vreau sa invat si mai mult sa-i iubesc (si de fapt tot de dragul mantuirii oamenilor imi fac timp sa scriu aceste lucruri.)

Domnule Gigi, problema este alta, daca nu stiti sa evaluati oamenii nu veti sti nici sa-i iubiti. Nu neg faptul ca vreti si iubiti oamenii. Ma indoiesc insa ca stiti cum sa-i iubiti. Parintii isi iubesc copiii dar in mod gresit astfel ca multi isi ruineaza viata. Un medic poate sa fie plin de iubire insa daca nu stie sa gaseasca diagnosticul corect si apoi sa ofere solutia corecta, nu-i poate fi de nici un ajutor. Intentia dvs este buna dar fara nici un folos pentru sufletul omului. Si trebuie sa recunosc ca aceasta este marea problema a multor oameni religiosi care sunt sinceri dar n-au nici un remediu pentru nevoile omului.

Ca sa stiu sa iubesc oamenii in mod eficient, trebuie sa invat sa evaluez oamenii. Apostolul Pavel in Sfanta Biblie spune asa despre dragostea adevarata: 1Cor.13.6 „Dragostea nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adevar.”  Ca sa ii iubim pe oameni trebuie mai intai sa stim ce este adevar si ce este minciuna, apoi sa putem inlocui minciuna cu adevarul lui Dumnezeu in mintile lor. In felul acesta le facem bine, in felul acesta ii iubim.

Concluzia: Sa invatam sa evaluam corect ca sa stim sa iubim eficient!

Posted in Apologetica | Tagged: , , , , | 4 Comments »

Teorii false despre invierea Domnului

Posted by Calea Domnului on April 8, 2010

I. Teoria Furtului: Ucenicii au furat trupul mort al Domnului Isus pe cand dormeau soldatii si apoi au declarat ca Domnul Isus a inviat (Matei 28.13-14).

Aceasta teorie afirma faptul ca mormantul Domnului Isus era gol dar totusi nu ma satisface si iata de ce:

1. Preotii si fariseii au venit cu aceasta teorie la Pilat inainte chiar de a doua zi ce L-au pus pe Domnul in mormant (Matei 27.62-66). Deci ei se temeau sa nu-L fure ucenicii. Pentru asta au capatat o straja si au pus si un sigilu pe piatra de la mormant. Mi-e greu sa cred ca in ciuda pregatirilor de a se feri de furt, tocmai asta sa se intample.

2. Atipirea in timpul garzi era pedepsita cu moartea la romani. Asa se explica si grija soldatilor atunci cand au marturisit preotilor cele intamplate la mormant (Matei 28.14). Nu pot sa cred ca soldatii au fost asa de neglijenti cand stiau ca-i putea costa viata.

3. Si apoi, daca dormeau, cum ar fi putut sti ei ca ucenicii L-au furat?

4. Si daca i-au vazut pe ucenici furandu-I trupul inseamna ca nu dormeau. De ce nu i-au prins?

5. Ne aducem aminte ca de multe ori preotii si fariseii le porunceau ucenicilor sa nu mai vorbeasca despre invierea Domnului. De ce nu i-au acuzat niciodata ca invierea este o minciuna pentru ca ei au furat trupul?

6. Ioan 20.6-7 ne spune ca in mormant „fasiile de panza erau jos iar stergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fasiile de panza ci facut sul si pus intr-alt loc singur.” Ma uimeste cata grija au avut hotii cand au furat trupul Domnului… cata ordine au lasat in urma….!!!!

7. Ucenicii, asa cum vedem din marturia celor doi pe drumul spre Emaus, nu asteptau o inviere. Asa ca imi vine greu ca ar fi putut falsifica una.

8. Ar fi putut ucenicii sa-I fure trupul Domnului? Frica si groaza cuprinsesera pe ucenici inca din gradina Ghetimani. In Matei 26.56 spune ca toti L-au parasit si au fugit. Imi vine greu sa cred ca cei 11 s-au transformat intr-o trupa de comando care sa lupte cu soldatii romani si sa aiba curajul sa rupa un sigilu al Romei- cea mai mare putere politica si militara a vremii.  

9. Mai mult de atat, hai sa zicem ca ar fi putut face toate astea… dar chiar sa suferi moarte de martir din cauza unei minciuni? Stim ca majoritatea ucenicilor au murit ca martiri. Pentru ce? Ar fi fost ei gata sa moara de dragul unui Hristos mort? …un Hristos pe care ei L-ar fi furat din mormant?

II. Teoria Lesinului afirma ca de fapt Domnul Isus nu murise ci doar lesinase din cauza epuizarii fizice si ca, odata asezat in mormantul rece si-a revenit la viata.

1. Sunt totusi cateva marturii care invirma teoria lesinului: Marcu 15.44-45 “Pilat s-a mirat ca murise asa de curand. A chemat  pe sutas  si l-a intrebat daca a murit de mult. Dupa ce s-a incredintat de la sutas ca a murit, a daruit lui Iosif trupul.” Ioan 19.31-37 spune ca au vazut ca Domnul murise si L-au strapuns cu o sulita si a curs apa si sange din trupul Lui. Sunt marturii atestate de soldati romani experimentati.

2. Hai sa presupunem ca teoria asta ar fi adevarata. Totusi nu-mi pot explica cum un om care a fost batut cu bicele romane vestite pentru capacitatea lor chiar de a smulge carnea de pe trup, apoi sta atarnat in cuie pe o cruce timp de mai bine de noua ore, este strpuns si cu o sulita in coasta, infasurat in panza este asezat in mormant. De unde a gasit putere sa se dezlege singur, apoi sa rastoarne o piatra mare pe care femeile singure nu puteau s-o inlature, apoi sa mai treaca si de garda de soldati romani, sa mai strabata cale pana la ucenici…etc

3. Mai mult de atat, chiar daca ar fi reusit toate acestea. Ma intreb: ar fi putut oare o aratare anemica si slaba sa inspire la inchinare in fata ucenicilor?

4. Daca este adevarata teoria lesinului, cum a putut Domnul sa mai strabata cale de mai bine de 13 mile, drumul pana la Emaus.

5. Hristos ar fi devenit un mincinos daca ar fi permis raspandirea vestii unei invieri cand de fapt ar fi fost doar un lesin. Este mare diferenta intre lesin si inviere.

6. Si de aceasta data amintim ca ucenicii n-ar fi murit moarte de martir daca Domnul ar fi fost doar lesinat si nu ar fi inviat.

III Teoria Halucinatiei spune ca Domnul Isus n-ar fi inviat ci doar ca ucenicii au avut halucinatii.

1. Apostolul Pavel spune ca Domnul S-a aratat la peste 500 de frati deodata (1Cor.15.3-8). Cum se poate ca toti 500 sa aiba halucinatii?! Se poate intampla la un numar redus dar imi este greu sa cred ca acest lucru este posibil la 500.

2. Domnul a fost vazut de cei care initial s-au indoit de posibilitatea invierii asa cum este Toma necredinciosul. Ei au cerut dovezi palpabile.

IV Teoria mormantului gresit spune ca de fapt femeile s-au dus la alt mormant, nu la mormantul in care fusese ingropat Domnul.

1. Marcu 15.47 spune ca femeile vazusera mormantul in care fusese ingropat Domnul

2. Preocuparea femeilor cand au plecat spre mormant nu era daca vor gasi sau vor recunoaste mormantul ci era cu totul alta legata de posibilitatea lor de a indeparta piatra (Marcu 16.1-3)

3. Panza si stergarul cu care trupul Domnului fusesera acoperite erau acolo fapt ce atesta mormantul corect (Ioan 20.7)

4. Daca femeile ar fi gresit mormantul, aceasta greseala ar fi fost usor corectata de catre preoti care le-ar fi putut arata mormantul corect

Toate aceste ganduri si intrebari imi dovedesc inca odata ca este mai greu sa cred mincina decat adevarul. Ingerii au dat piatra la o parte nu ca sa iasa Domnul ci ca sa putem intra noi, sa putem vedea noi ca El a inviat cu adevarat. Totusi, cea mai mare dovada a invierii astazi nu este mormantul gol ci o viata plina de Domnul Isus. Nimeni nu mai poate vedea astazi un mormant gol insa poate vedea viata mea si viata ta plina de prezenta Domnului Hristos inviat. 

Cu privire la invierea Domnului, astazi o alta problema m-a framantat: nu dovedirea invierii este cel mai important lucru ci trairea invierii acesteia. E-adevarat ca nu doar crestinii cred in invierea Domnului. Si soldatii aceia si preotii au crezut ca a inviat totusi n-au avut parte sa traiasca in ei invierea Domnului. De aceea te intreb nu daca crezi invierea ci … traiesti tu invierea Domnului in viata ta?

Posted in Apologetica | Tagged: , , , | 1 Comment »