Cultul mortilor- obiceiuri de inmormantare

Obiceiurile funerare sunt multe. Nu le mai enumar; nici nu le stiu pe toate. Ele variaza de la zona la alta. Nu toti le stiu dar in fiecare localitate este cineva care stie totul: ce si cum trebuie facut. Asa cum spuneam, cei mai multi nu le stiu, si mai multi nu le cred. Ele continua sa fie practicate intrucat sunt o mare sursa de profit chiar daca pentru familia necajita sunt o grija in plus. Este adevarat ca unii cheltuiesc pentru ca asa este obiceiu’. Altfel rade lumea de ei. Altii cheltuiesc in semn de respect si apreciere pentru cel decedat. Altii poate dintr-o constiinta vinovata -“Macar acu’ sa fac ceva pentru …”. Totusi durerea este ca cei mai multi, constient sau inconstient sunt atrasi in inchinarea pagana a cultului mortilor care este urata inaintea lui Dumnezeu. Cultul mortilor nu are nici o baza biblica ci este doar invatatura omeneasca si chiar a duhurilor intunericului de a abate atentia oamenilor de la ceea ce conteaza spre lucrurile lipsite de valoare.

De ce nu aprind lumanari la mort? Pentru ca Biblia spune:

Apocalipsa 21.23 cetatea n-are trebuinta nici de Soare, nici de luna ca s-o lumineze caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul. …v.25 Portile ei nu se vor inchide ziua fiindca in ea nu va mai fi noapte.

Apocalipsa 22.5 Acolo nu va mai fi noapte si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina Soarelui pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina

De ce nu facem pomeni pentru morti? Pentru ca Biblia spune:

Apocalipsa 7.16-17 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici Soarele nici vreo alta arsita caci Mielul Care sta in mijlocul scaunului de Domnie va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.

Pentru mine este clar: Dumnezeu se va ocupa de lumina si hrana mea; El va aduce si mangaiere sufletului celor ajunsi in prezenta Lui. Scripturile sun destul de clar: El va fi Pastorul lor! Ce trebuie mai mult de atat?! Intr-un cuvant: El va ingriji de toate nevoile noastre.

Invatatura Scripturii nu doar ca este clara dar este si logica. Nici la rudele noastre nu mergem cu lumanarea dupa noi sau cu pachetel de mancare. Cel ce ma gazduieste imi aprinde lumina si-mi da si mancare. De ce ne trebuie lumina de aici pentru acolo? Este Imparatia lui Dumnezeu in colaps economic?! Este Dumnezeu sarac sau zgarcit?! Ne cheama la El ca sa murim de foame? Avem nevoie de provizii trimise de pe Pamant? Pai suntem la inchisoare in Imparatia lui Dumnezeu?!

Obiceiurile lumii nu doar ca sunt neclare, ele sunt si lipsite de logica si inconsistente cu ele insele. Daca tot aprindem lumanari sau facem pomeni sa-i fie lu’ cutare, atunci hai sa le tinem continuu si nu doar de cateva ori pe an.

De fapt, obiceiurile pagane pe care oamenii le practica arata credinta lor sau mai bine zis necredinta lor. Prin aceasta ei recunosc ca mortii lor merg intr-o imparatie a intunericului si a chinului si ca Dumnezeu nu este pastorul acelor suflete. De aceea ei spera ca macar ei, cei ramasi in viata sa le poata fi de vreun folos. Dar si asta este doar o superstitie si nu o credinta cu fundament.

 

 

 

De ce imi plac inmormantarile

Sa fiu mai clar: imi plac inmormantarile numai daca ele exista. Nu le astept si nu ma rog ca ele sa vina. Dar daca ele trebuie facute, pentru mine sunt o mare provocare. Daca sunt indicii ca se apropie vreo inmormantare, ma rog ca Dumnezeu sa pregateasca familia respectiva, biserica din care face parte si El sa binecuvinteze si ziua inmormantarii.

Apropo, azi am participat la inmormantarea tatalui cumnatului meu Cristi Pana.  A fost un om deosebit, si asta nu zic acum pentru ca a murit. A fost deosebit si cand traia; si asta pentru ca si atunci Il slujea pe Domnul. S-a predicat, s-a cantat, ne-am rugat… desi au fost lacrimi de despartire totusi bucuria si increderea a fost atmosfera in care fratele Gheorghe Pana a fost condus pe ultimul drum. Cei ramasi in urma s-au adunat, si-au strans mainile si s-au rugat la mormantul patriarhului lor cu certitudinea ca cel trecut din viata nu este pierdut (pentru ca stiau unde se afla acum) dar si cu anticipatie (pentru ca stiau ca se vor intalni cu el atunci, acolo in prezenta Domnului). Toata diferenta dintre cei in viata si fratele Gheorghe Pana era ca acesta “furase startul”.

Vazand privelistea aceasta, mi-a venit in minte cuvintele unui pagan care privea pe poporul Domnului: “Oh, de as muri de moartea celor neprihaniti si sfasitul meu sa fie ca al lor!” (Numeri 23.10) Da, as vrea ca sfarstitul meu sa fie cel putin ca cel pe care acest om l-a avut in Domnul.

Hai sa ma intorc la subiect. De ce imi plac inmormantarile? Inmoarmantarile oamenilor credinciosi imi plac pentru ca ele sunt o sarbatoare a biruintei. Cel decedat a sfarsit cu bine alergarea credintei, a iesit biruitor iar noi ne bucuram de bucuria lui cu Domnul. Al doilea motiv insa (si de fapt la asta doream sa ajung) este faptul ca inmoarmantarile sunt un prilej deosebit de a prezenta mantuirea mai multor necredinciosi. In cele mai multe cazuri printre rudele celor decedati vor fi si necredinciosi. Cei mai multi dintrei ei nu vor fi frecventat nici un tip de biserica si nici nu sunt dispusi sa caute vreuna. Ei au nevoie sa afle cum pot fi iertati de pacate, cum sa fie eliberati de cel rau, unde sa gaseasca adevarul, unde sa gaseasca fericirea. Este un prilej, poate unic. De aceea eu cred ca noi ar trebui sa tratam inmormantarea cu foarte mare seriozitate.

De curand am avut prima inmoamantare la Piatra (Teleorman).  Cu saptamani inainte de deces ii cerusem sotiei decedatului sa se roage pentru ziua inmormantarii. Eu de asemenea m-am rugat din timp ca Domnul sa pregateasca familia, biserica, mie sa-mi dea mesaj potrivit si cu putere prin Duhul Sfant si vremea sa fie de partea noastra. Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a dat mai mult decat am cerut pentru ca ceream pentru Gloria Lui.

Am avut un timp extraordinar si la priveghi. Nu a fost o predica tip monolog ci o prezentare “Traditia si Scriptura”  (Marcu 7.1-13) prin care am argumentat de ce noi nu aprindem lumanari la mort, nu facem pomeni si altele de felul acesta. Oamenii au putut pune intrebari. A fost spatiu suficient in casa si oamenii au putut sta asezati. Afara era frig dar inlauntru era cald. T0ate astea conteaza. Am xeroxat cateva cantari ca sa aiba toata lumea dupa ce canta. Cea care a avut cel mai mare ecou in inimile necredinciosilor (chiar si ei cantau cu noi) a fost “Numai odata tu traiesti dar cui te zbati ca sa slujesti…” Imi pare rau ca n-au fost si mai multi tineri  ca sa cantam impreuna mai mult.

Una peste alta, Dumnezeu ne-a dat mare har. Desi era frig de toamna, ne-a trimis un Soare de primavara asa ca toti au putut sta sa asculte mesajul din Scripturi fara sa se foiasca. Multi am vazut ca au fost cercetati de Domnul.  Prefer mai degraba sa predic la inmormantari decat in biserica. Datorita contextului nu doar ca sunt prezenti si nepocaiti, dar cei prezenti sunt si mai dispusi sa asculte ceea ce se predica. Unii din curiozitate, iar altii, asa cum spune Biblia, pentru ca intr-o casa de jale inima omului se face mai buna (Ecl.7.3)

Sunt si inmormantari care nu imi plac: acolo unde nu se predica evanghelia curata ci povesti, acolo unde este laudat mortul si nu Dumnezeu, acolo unde conteaza mai mult ritualul si fala decat mantuirea sufletelor celor prezenti.

Un sfat: daca stii ca in curand vei participa la vreo inmormantare, pregateste-o cu ajutorul lui Dumnezeu si pentru gloria Lui.  Si pentru ca va fi o zi a inmormantarii si pentru noi, haideti sa ne-o pregatim de-acum printr-o traire sfanta, placuta lui Dumnezeu

Eclesiastul 7.1 Mai mult face un nume bun decat untdelemnul mirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.

Tsunami din Japonia si Sfarsitul lumii

Daca vrei sa intelegi stirile trebuie sa le asculti cu Biblia in mana. Altfel ai pierdut esentialul. Fara o intelegere corecta a Sfintelor Scripturi, mass-media este instrumentul cel mai potrivit pe care diavolul il foloseste cu succes in dezinformarea si denaturarea adevarului pentru oameni. Nu vreau sa spun prin aceasta ca nu a fost un tsunami in Japonia. Ba da, cred ca a fost o tragedie asa cum am vazut cu totii. Problema este ca in ciuda multitudinilor de imagini si videoclipuri, in ciuda comentariilor facute s-a pierdut Esentialul.

Desi am putut citi titluri precum „Apocalipsa…” sau „Sfarsitul lumii..,” titluri care ne dau impresia ca ei dau crezare scrierilor sfinte,  totusi metoda de abordare a realitatii si a informatiilor primite din Japonia a exclus cu totul din ecuatie persoana lui Dumnezeu. Numele lui Dumnezeu nu este pomenit. Pentru lume, Dumnezeu este absent. Se vorbeste despre „dezlantuirea Naturii.” Pentru pressa, tragedia din Japonia este o intamplare, un accident si nu o intentie sau o hotarare divina.

Ce scrie in Biblie despre astfel de evenimente? Iata ce a spus Domnul Isus in Sfanta evanghelie dupa Luca:

 

„Vor fi semne in Soare, in Luna si in stele. Si pe Pamant va fi stramtorare printre natiuni care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor. Oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe Pamant caci puterile cerurilor vor fi clatinate. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere si glorie mare. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele pentru ca izbavirea voastra este aproape.” (Luca 21.25-28)

 

Se implinesc aceste lucruri? Da, chiar sub ochii nostri. Chiar zilele-acestea s-a vorbit la stiri despre explozii solare care au avut loc chiar luna trecuta. Se spunea cum acestea pun in pericol activitatea satelitilor, schimbarea polilor pamantului, posibilitatea de a dirija zborurile navelor aeriene si ca ar pune in pericol si viata pe Pamant.

Nu doar Biblia vorbeste despre semne in Luna ci si stirile. Tot zilele-acestea se spunea ca Luna se apropie mai mult de pamant si ca asta ar fi cauzat cutremurul si inundatiile din Japonia. Oamenii de stiinta au cercetat si au observat ca de fiecare data cand Luna s-a apropiat mai mult de Pamant, omenirea s-a confruntat cu eruptii vulcanice, cutremure, inundatii, uragane, trunami si alte catastrofe naturale.

De asemenea am mai vazut la stiri ca intr-adevar „oamenii nu stiu ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor” si oameni in Japonia chiar au murit pur si simplu de groaza. De multe ori am citit asta in Biblie si n-am avut idee la ce se refera. Acum stiu sau poate ca am macar o idee.

 

Ce am inteles eu de la stirile despre tsunami din Japonia?

 

1. Am inteles ca  Dumnezeu dispune de natura si ne vorbeste prin natura. Nu este prima data cand o face. Prin natura, printr-o stea a vorbit magilor din rasarit despre nasterea Domnului Isus dar tot prin natura, printr-un potop de ape a nimicit lumea din vremea lui Noe. El nu doar ca a creat totul dar dispune de tot; toate sunt in mana Lui. In timpul lui Moise a despicat apele Marii Rosii iar apele raului Iordan s-au oprit in loc pentru a permite trecerea Chivotului Sfantului Legamant. Cand profetul Iona nu vrea sa asculte de Dumnezeu, din nou Dumnezeu starneste o furtuna uriasa pe mare pentru a-l intoarce pe profet acolo unde il chemase Dumnezeu. Mai aproape de noi in timp, inca odata vedem cum Dumnezeu are autoritate asupra naturii si dispune de aceasta atunci cand, fiind in barca cu ucenicii Sai pe timp de furtuna in mijlocul marii, Domnul Isus porunceste vantului si marii sa se potoleasca. De asemenea, evangheliile ne vorbesc despre umblarea pe apa, pe mare a Domnului Isus. Dumnezeu S-a folosit si in trecut de creatie, Se foloseste si in prezent si o va face si in viitor asa cum Biblia ne instiinteaza. In creatie Dumnezeu ne transmite mesajul Sau si atentionarile Lui. Nu este intamplare si nu este un accident sau capriciile naturii.

2. Am mai inteles inca odata ca omul este asa de mic in fata maretiei lui Dumnezeu. Am vazut case purtate de ape, cladiri imense care se scuturau ca un bloc de gelatina, zeci de autoturisme care pluteau in deriva ca niste gandaci inecati si, uluitor, vapoare care ajung in mijlocul campului, nu la un metru sau doi de tarm ci la sute sau poate chiar mii de metri in mijlocul culturilor agricole. Realizarile celei mai inalte tehnologi si eforturile a milioane de oameni au fost spulberate intr-o clipa. Ce este omul impotriva lui Dumnezeu…?! Ce-a putut face omul?!

3. Am inteles ca lumea nu este pregatita pentru sfarsitul ei. Pentru o clipa, cu totii am uitat de crizele politice, financiare si sociale din tarile noastre si ne-am adus aminte cat de trecatori suntem. Iminenta confruntarea cu moartea cutremura inca fiinta omului modern aflat pe culmile progresului. Omul cu toata stiinta si priceperea lui nu este inca pregatit sa se confrunte cu moarte si misterul ei. Totusi, posibilitatea confruntarii cu moartea ne ofera sansa sa reflectam asupra vietii.

Ce ne ascund stirile?

De obicei cand spui ceva, spui ca sa descoperi. Exista si un mod de a spune ceva dar pentru a ascunde. Ce ne ascund stirile dar ne descopera Biblia cu privire la sfarsitul lumii? Luca 21.27 „Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere si glorie mare.” Evanghelistul Luca ne spune ca dupa aceste semne din natura urmeaza un eveniment pe care crainicii de televiziune se tem sa-l pomeneasca: este vorba despre revenirea Domnului Isus Hristos numit aici „Fiul omului.”

„2012” este un film care prezinta o idee cu privire la ceea ce se crede a fi sfarsitul lumii. Poti vedea acolo calamitati naturale, panica, groaza, moarte. Dar stiti ce nu veti vedea acolo? Revenirea Domnului Isus nu este pomenita. Acest adevar care este de fapt cheia intelegerii sfarsitului lumii, tocmai acesta este omis intentionat ca lumea, fiind informata sa fie de fapt dezinformata.

Care este deci rostul catastrofei din Japonia si a altora de acest gen? Potrivit Bibliei acestea sunt niste semne. Iar rostul semnelor este sa indice spre ceva, sa atraga atentia asupra a ceva. In cazul nostru, aceste semne ne avertizeaza ca urmatorul eveniment cu care lumea va fi confruntata va fi revenirea Domnului Isus.

Nu trebuie sa te mire faptul ca lumea nu asteapta revenirea Domnului Hristos. Nici cand a venit prima data n-a fost asteptat. Foarte putini si neinsemnati au fost aceia care L-au recunoscut pe Domnul Isus ca Domn, ca Stapan si Rege. Asta nu L-a impiedicat sa nu vina atunci si nu-L va impiedica sa revina acum. De fapt, chiar El a spus ca lumea nu va fi pregatita pentru revenirea Lui. Pentru a ilustra acesta fapt, s-a asemanat pe Sine cu ”un hot” care vine atunci cand nu te astepti. De asemenea, faptul ca Domnul Isus stia ca lumea nu va fi pregatita pentru venirea Lui se arata si din avertismentele repetate facute ucenicilor Sai de a veghea.

 

„Cand vine sfarsitul lumii?” sau „Cum ma pregatesc pentru sfarsitul lumii?”

Multi ar vrea sa afle raspunsul la aceasta intrebare. Personal cred ca mai intelept este sa pui intrebarea corecta si sa doresti raspunsul corect la intrebarea corecta. Problema nu este „Cand vine sfarsitul lumii?” ci „Cum ma pregatesc pentru sfarsitul lumii?”

Intrebarea corecta este „Cum sa ma pregatesc pentru sfarsitul lumii?” dar cum sa te pregatesti daca nu stii ce este sfarsitul lumii?! Nu  poti sti cum sa te pregatesti daca nu sti pentru ce trebuie sa te pregatesti. Si aici ne dezinformeaza mass-media ca sa fim gasiti nepregatiti. Daca sfarsitul lumii inseamna doar dezastre naturale (asa cum spun televiziunile)  este si normal ca n-ai cu ce sa te pregatesti decat sa-ti astepti cu disperare moartea pentru ca, cine poate face ceva impotriva acestor calamitati? Cu ce sa te aperi? Daca insa, sfarsitul lumii culmineaza cu revenirea Domnului Isus Hristos (asa cum spune Biblia), atunci inseamna ca trebuie sa ma pregatesc pentru intalnirea cu El prin pocainta de pacate si trairea unei vieti curate, sfinte.

 

Trebuie sa ne temem de sfarsitul lumii?

Daca sfarsitul lumii inseamna doar dezastre naturale, atunci trebuie sa ne ingrozim cu totii. Daca sfarsitul lumii presupune si revenirea Domnului Isus (asa cum spune Biblia) atunci, raspunsul il gasim tot in Biblie in textul amintit la inceput: unii isi vor da sufletul de groaza iar altii vor ridica privirile spre cer cu bucurie pentru a intalni pe Domnul Isus. Daca esti in pace cu Dumnezeu si ai pe Domnul Isus in inima ta, cu siguranta ca sfarsitul lumii nu este motiv de groaza ci este cea mai mare bucurie a unui crestin. De ce bucurie? Pentru ca asa cum spune Domnul Isus „izbavirea voastra se apropie.” Da, Domnul Isus este izbavirea noastra. Pamantul acesta nu este casa noastra. Lumea aceasta nu este familia noastra. Nu ne-am saturat noi de minciuna din jur, de ura, de nedreptate, de boli, de framantarile sociale, de amenintarile cu pierderea serviciului sau alte probleme de acest gen? Ba da, izbavirea noastra este aproape. Omenirea a experimentat toate formele de guvernare: anarhie, dictatura, monarhie, democratie, comunism, capitalism. Doar teocratia, guvernarea lui Dumnezeu este ceea ce noi avem nevoie. De aceea Biblia spune ca sfarsitul lumii inseamna si ca „imparatia lui Dumnezeu este aproape.” (Luca 21.31)

Atitudinea fata de sfarsitul lumii spune din ce categorie faci parte, cine esti. De asemenea, cine esti determina cum te pregatesti pentru sfarsitul lumii. O veste buna: sfarsitul inca n-a venit. Mai poti astazi sa-ti schimbi viata prin pocainta si credinta in Domnul Isus. Daca nu vrei sa te temi de sfarsitul lumii, hotaraste astazi sfarsitul vietii tale de pacat si inceputul intoarcerii tale la Dumnezeu.

Dar ce faci cu întunericul dinlăuntru?

Crăciunul este Sărbătoarea luminilor. Un american bogat se lăuda anul acesta cu cele 72.000 de beculețe ce alcătuiesc instalația de Crăciun iar altul, pentru a reuși să-și instaleze luminile în valoare de 10.000 de dolari, începe pregatirile încă din octombrie. Din fericire, indiferent cât de mare ar fi criza, și în România s-au aprins luminile. Capitala, orașe importante și chiar sate neînsemnate sunt învăluite în lumină. Focuri de artificii, beculețe multicolore sau lumânari aprinse împodobesc bradul de Crăciun, case, dar si strazi, parcuri si copaci. Ce-ar fi Crăciunul fără farmecul luminilor?

Ce facem cu întunericul dinlăuntru?! Atât de multă lumină afară dar din păcate tot întuneric înlăuntru, în suflet. Numărul mare de lumini multicolore n-au reușit să pătrunda înlăuntrul sufletului. Ele stau astăzi doar ca mărturie tăcută a setei nestâmpărate a omului pierdut după lumina sufletului. Sufletul omenesc tânjește dupa lumină dar cei mai mulți n-au aflat-o încă. Și anul acesta multi vor sarbatori Lumina aflati încă în întuneric. De aceea, bucuria lor rămâne doar un simplu foc de artificii.

Viața noastră este fie întuneric fie lumină.

De foarte multe ori, Biblia face referire la viața de păcat ca fiind o „viață de întuneric.” Apostolul Petru, făcând referire la momentul transformării vieții credincioșilor spune că Dumnezeu i-a chemat “din întuneric la lumina Sa minunată”(1Petru 2.9) De asemenea, slujba pe care Domnul Isus i-a încredințat-o apostolului Pavel printre oameni a fost aceea de a le “deschide ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină.” (Fapte.26.18) Tot el mai tarziu avea să spună credincioșilor din Efes:”odinioară erați întuneric dar acum sunteți lumină în Domnul.”(Efes.5.8) De ce Biblia aseamănă păcatul cu întunericul?

Întâi de toate, pentru că, după cum întunericul învăluie în întregime persoana care stă în prezența lui, tot așa, păcatul compromite în întregime ființa omului care găsește plăcere în păcat. Gîndirea, atitudinea, vorbirea și faptele, motivațiile, sentimentele și relațiile sunt atinse de păcat, sunt în întuneric.

Apoi, păcatul, asemenea întunericului, dă naștere la o împărăție, ajunge să-și impună propriile lui legi. De exemplu, în câmp deschis unde este lumină crește un anumit tip de vegetație. La semi-întuneric sau umbră crește un alt tip de vegetație. Daca te duci în peșteră, în întuneric, s-ar putea să nu mai găsești niciun fel de vegetație, iar animalele ce trăiesc în peșteră să nu le întâlnești în câmp deschis. De ce? Pentru că lumina sau absența ei dă naștere la un întreg stil de viață impus de legile sale. De aceea am spus ca întunericul împărățește. Tot așa și păcatul își impune legile în viața omului. Omul nu se mai poate împotrivi astfel încât, așa cum spune Domnul Isus “oricine trăiește în păcat este rob al păcatului.”(Ioan 8.34) După cum peștera, fiind lipsită de lumină ajunge un pustiu dezolant și înfiorător, tot așa, viața trăită în întunericul păcatului este moartă, lipsită de farmec si frumusețe.

În final, împărăția întunericului duce la ruină și necazuri. Așa face și păcatul. Viața trăită în păcat, în cele din urmă atrage asupra omului necazuri, o conștiință împovărată de vinovăție în relația cu Dumnezeu, sentimentul de frică și neîncredere, relații de familie dominate de egoism, lipsă de înțelepciune în ce privește aspectul financiar, ignoranță în cele spirituale, lipsă de sens și scop în viață, conduși de spiritul de turmă spre ruină.

Noi punem majoritatea florilor la fereastră, la lumină. Daca le-am pune în întuneric, oricât de mult le-am uda și oricât de potrivită ar fi temperatura, vor muri. De ce? Pentru că viața din ele tânjește după lumină. Tot așa sufletul meu și sufletul tău are nevoie de Lumină. Indiferent de confortul sau hrana pe care o oferi trupului, sufletul are încă nevoie de lumină. Nu de lumina licuriciului, a lumânării sau a artificiilor, sufletul nu are nevoie de obiceiuri și tradiții moarte ci de Lumina  vie a lui Dumnezeu.

 Lumina S-a coborât la noi

 Știi tu care este Lumina vie a lui Dumnezeu de care ai atâta nevoie? Cu siguranță, stii. Iar dacă nu știi, afli acum. Domnul Isus a spus:”Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12)

Nimeni vreodată n-a mai făcut această afirmație cu privire la sine. Nici un lider religios sau întemeietor de religie n-a afirmat vreodată așa ceva. Mai mult însă, Domnul Isus nu doar că a afirmat dar a și demonstrat prin învățătura și viața Sa. Mulți astăzi pot confirma cu tărie că acest Isus Hristos, Lumina lumii, a schimbat și viața lor. Și eu sunt unul dintre aceia. De aceea vreau să-ți spun și ție că Domnul Isus Hristos este Lumina trimisă de Dumnezeu să aducă viața adevarată și în sufletul tău. El a venit ca tu, urmându-L pe El să nu mai umbli în întuneric, să nu mai rătăcești, să nu-ți mai ruinezi viața.

El este Lumina lumii, dar este și lumina ta? El este Lumina lumii în sensul că este Singurul destinat de Dumnezeu să împlinească menirea aceasta. Dar asta nu înseamnă că toți trăiesc în lumina Lui. Lumea are un singur Soare dar nu toți se bucură de lumina lui. Apostolul Ioan în Evanghelia sa a scris despre Domnul Isus următoarele:”În El era viața și viața era lumina oamenilor… El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul sa fie copii ai lui Dumnezeu.” Lumina oferită de Dumnezeu pentru suflet, trebuie deci să fie primită, acceptată. Ne este ușor să-i criticăm pe evrei că au respins Lumina, pe Hristos, dar tu L-ai primit în viața ta?

 De ce oare mai aleg oamenii să trăiască în întuneric, în păcat?

Trist dar adevărat- cu toate că Lumina a venit în lume prin întruparea lui Dumnezeu în copilul Isus, totuși cei mai mulți nu acceptă Lumina. Da, cântăm despre Domnul Isus, se predică despre El, avem tot felul de sărbători ce au legatură cu El, dar cei mai mulți nu-L au pe El. De ce oare? Nu sunt conștienti că au nevoie de lumină? Nu cunosc faptul că El este Lumina? Ba da, cei mai mulți cunosc. Atunci de ce aleg întunericul? Răspunsul ni-l oferă chiar Domnul Isus:

 Ioan 3.19-21 “odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăște Lumina și nu vine la Lumină pentru ca faptele lui să nu fie condamnate. Dar cel care practică adevărul vine la Lumină, ca faptele lui să se arate, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu. ”

 De ce nu vor oamenii să vină la Lumină? De ce nu vor să se pocăiască? Nu pentru că nu-L iubesc pe Dumnezeu și pe Domnul Isus ci pentru că iubesc mai mult păcatul și plăcerile înșelătoare de o clipă. Ai văzut ce se întâmplă când, după ce stai mai mult în întuneric, un far se aprinde înaintea ochilor? Da, pui mâna la ochi, întorci capul. Nu poti suporta lumina dacă te-ai obișnuit cu întunericul. În același fel, lumea noastra, cufundată în mizeria întunericului păcatului, nu poate suporta lumina sfințeniei și purității lui Dumnezeu descoperită nouă prin Domnul Isus Hristos. Cei mai mulți preferă atunci să se întoarcă de la Domnul Isus Hristos și să-și afunde și mai mult privirile în negura păcatului, să se ascundă în întuneric. Unii aleg calea Luminii, calea lui Hristos. Chiar dacă la început nu pot suporta intensitatea Luminii ei sunt gata sa-și recunoască starea de păcat și neputința de a se elibera singuri din mlaștina întunericului și a păcatului. Cer îndurarea Domnului Isus și pășesc prin credință eliberați de lanțurile păcatului.

 Cum poți alunga întunericul din viața ta ?

 Cum alungi întunericul din casă ? Păcală și-a zidit o casă și pentru că nu avea lumină, a luat roaba și încerca să “care” lumina înlăuntru. Cineva l-a sfătuit să ia toporul și să spargă zidul pentru a face o fereastră. Din păcate, asta este realitatea cu lumea în care trăim: cei mai mulți încă mai cred că pot aduce lumina în suflet și în viață prin faptele lor bune, prin meritele și eforturile lor. Oamenii preferă să aleagă varianta cea mai dificilă, dar din păcate este și ineficientă. Întunericul rămâne în viața lor. (Este cumva și cazul tău?) Soluția însă este mult mai simplă: daca vrei să alungi întunericul, primește Lumina! Las-o să intre! Când Lumina va intra în viața ta, când Domnul Isus va fi Soarele tău, întunericul va rămâne doar o tristă amintire pentru că, așa cum spunea apostolul Ioan “Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o!” (Ioan 1.4)

Pâna la primirea lui Hristos în viața ta însă, rămâne o altă întrebare la care eu nu am răspunsul: Te-ai scârbit de întunericul păcatului? La asta doar tu poți răspunde. Biblia spune clar că “Dumnezeu a separat lumina de întuneric” și că acestea nu pot sta împreună. Se exclud reciproc: dacă iubești mai mult păcatul, renunți la Hristos. Daca iubești mai mult pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos, urăști păcatul. Te întreb deci: urăști tu întunericul păcatului suficient de mult încât să-L primești pe Domnul Isus- Lumina?

 Dacă vrei cu adevărat ca acest Crăciun să fie sărbătoare, nu uita de Sărbătorit, nu uita pe Domnul Isus Hristos. El pentru tine a venit! A venit să-ți lumineze viața și sufletul. Împodobește-ți în lumină pomul de Crăciun și casa dar nu-ți lăsa sufletul abandonat în întuneric.

Ce descopera un copil in biblia parintilor

“Tatal meu a murit cand eu aveam treisprezece luni. Nu am nici o amintire personala despre el si foarte putine lucruri imi amintesc de scurta lui viata pe pamant. Indragesc nespus de mult cateva fotografii in care el apare cu parul ciufulit tinand in brate un bebelus grasut cu carliontii aurii, adica pe mine. Mai am o statuieta pe care el a sculptat-o cand era copil si cateva carti din biblioteca lui, printre care o Biblie Scotfield cu referinte, foarte uzata. Chiar si acum intrezaresc aspecte ale relatiei tatalui meu cu Dumnezeu citind notitele de pe marginea Bibliei, pentru ca a folosit spatiile goale pentru a tine un fel de jurnal spiritual. Nu se gandea niciodata la mine atunci cand a scris aceste note, pentru ca eu nici nu existam inca. Cu toate acestea, dupa atat de multi ani, eu sunt miscat, indemnat si convins atunci cand citesc despre propria lui relatie cu Dumnezeu.” (Philip Yancey, Biblia pe care a citit-o Isus, ed. Noua Speranta, pg.126)

 
Interesant- Biblia parintilor vorbeste acum dar si peste ani urmasilor nostri. O Biblie uzata si cu insemnari vorbeste despre o relatie stransa, intima cu Dumnezeu. Poate ca este singurul caz in care „poti adauga” ceva la Biblie- insemnarile tale. O Biblie curata si nerasfoita vorbeste de asemenea. Ce mai spune Biblia ta celor ce-o vor deschide?

 
Cati ani ai de credinta pe Calea lui Hristos? De cate ori ai citit Biblia in toti acesti ani?

 
Mi-aduc aminte de un coleg (Ilie Bledea) despre care am auzit ca in fiecare dimineata citeste Biblia timp de o ora. In felul asta ajunge sa citeasca de aproximativ sapte ori Biblia intr-un an. Eu pana acum cred ca am citit-o la rand doar de aproximativ 10-12 ori (nu stiu exact.) Prima data mi-am propus sa o citesc pe cand aveam 12-13 ani. Si-acum mi-amintesc cand dupa o zi obositoare de lucru cand ajutasem la constructia casei noastre, cand toti ceilalti dormeau eu am iesit pe hol sa citesc cele cinci capitole programate pe ziua aceia ca nu cumva sa raman in urma.

 
Suntem inca la inceputul unui nou an si poate inca nu v-ati hotarat ce planuri sa puneti in aplicare anul acesta. Desi sunt convins ca multi dintre voi ati reinceput citirea Bibliei vreau totusi sa amintesc si altora acum cand inca se mai pot alatura plutonului. Eu sunt pe la Geneza 42. Daca n-ai inceput inca, poti recupera usor. Indiferent care ti-ar fi planurile pentru 2009, citirea Bibliei este si ramane o binecuvantare de la Dumnezeu. Lasa-te dus cu gandul in lumea lui Dumnezeu, mergi pas la pas cu oamenii credintei si astfel mintea iti va fi pazita in siguranta. Asa vei putea fi biruitor in luptele ispitelor: traieste cu minte in lumea lui Dumnezeu chiar daca cu trupul esti in lumea satanei.

 
Un an nou, un nou inceput in cazul in care anul trecut n-ai reusit sa citesti Biblia asa cum ti-ai propus. Un an nou dar si o noua oportunitate de a citi Biblia anul acesta. Un mod special si efficient pentru ca urmasii tai sa stie c-ai avut si tu un Tata.

 
„…Chiar si acum intrezaresc aspecte ale relatiei tatalui meu cu Dumnezeu citind notitele de pe marginea Bibliei…” (P.Y.)

De ce S-a intrupat Dumnezeu

Dragul meu, nu stiu daca obisnuiesti sa primesti scrisori de felicitare cu ocazia sarbatorilor dar m-am gandit sa-ti scriu aceste cateva randuri ca din parte Domnului pentru tine. Stiu ca Dumnezeu te iubeste  si ca dovada sta chiar faptul ca de craciun El a dat pe singurul Lui Fiu, Iisus Hristos sa se nasca si mai apoi sa Se jertfeasca de dragul tau ca in felul acesta sa fie implinita cea mai mare nevoie a ta: iertarea de pacate si impacarea ta cu Dumnezeu. Daca cea mai mare nevoie a omului ar fi fost nevoia financiara, Dumnezeu ne-ar fi trimis un economist; daca nevoia noastra cea mai mare ar fi fost sanatatea atunci Dumnezeu ne-ar fi trimis un medic, daca nevoia noastra fundamentala ar fi fost distractia ne-ar fi trimis un artist comic. Nevoia noastra insa,  nevoia ta, indiferent ca o simti sau nu, indiferent ca esti sau nu constient de ea, este nevoia de iertare iar tu stii asta destul de bine. De aceea si Dumnezeu ne-a trimis un Mantuitor. Tu stii foarte bine ca pacatele tale, pacatele noastre au facut un zid  de despartire intre noi si Dumnezeu si asa se explica starea de instrainare de Dumnezeu si faptul ca uneori avem impresia ca Dumnezeu S-a departat de noi cand de fapt noi I-am intors spatele prin pacat.

In urma cu cateva decenii omul a reusit sa puna piciorul pe Luna. Acesta a fost considerat de multi ca fiind cel mai mare eveniment ca semnificatie pentru omenire. In realitate insa asa cum spunea cineva “Cel mai important eveniment al omenirii nu a fost cand omul a pus piciorul pe Luna ci atunci cand Dumnezeu a pus piciorul pe Pamant.” Da, craciunul, sarbatoarea nasterii Domnului nu este altceva decat intruparea lui Dumnezeu. Iisus Hristos este Dumnezeu care a luat trup de om si s-a facut asemenea noua ca sa ne poata vorbi pe limba noastra, pe intelesul nostru.

De ce S-a facut Dumnezeu om? O sa raspund cu un exemplu: un om avea un acvariu cu pesti pe care-i hranea in fiecare zi dupa nevoie. Omul acesta insa si-a pus intrebarea „de ce pestii acestia, cu toate ca ii hranesc in fiecare zi totusi ei fug de mine? Cum as putea sa ma apropii de ei fara sa mai fuga de mine?” Gandul lui a fost acesta: „daca m-as face ca unul dintre ei atunci m-as putea apropia de ei si le-as putea vorbi pe limba lor.” La fel este si in cazul lui Dumnezeu in relatie cu noi. Biblia ne spune ca Dumnezeu ne-a creat si prin purtarea lui de grija avem hrana, sanatatea si viata. Cu toate acestea, imediat dupa caderea in pacat omul a inceput pentru prima data sa se ascunda si sa fuga de Dumnezeu. Prezenta pacatului si astazi face acelasi lucru: ii determina pe oameni sa fuga de Dumnezeu, sa se ascunda de El. Dumnezeu si astazi continua sa dea ploaie si sa lumineze Soarele lui peste noi. Mai tarziu, pe vremea lui Moise oamenii au cerut sa nu le mai vorbeasca Dumnezeu ca nu pot suporta groaza pe care sfintenia lui Dumnezeu o inspira in prezenta omului pacatos. Omul fugea de Dumnezeu prin pacat si se indrepta catre iadul vesnic dar Dumnezeu pentru ca ne-a iubit si a vrut ca noi sa nu ajungem in iad, a luat trup de om, S-a facut asemenea oamenilor si a locuit in mijlocul nostru cunoscut sub numele de Iisus pentru ca in felul acesta, prin El noi acum sa nu mai fugim de Dumnezeu pe cai ratacite ci dimpotriva sa ne apropiem de Dumnezeu caci Domnul Iisus a spus:”Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine!” Iata deci ce inseamna craciunul si de ce s-a intrupat Dumnezeu: era singura sansa ca noi sa Il putem pricepe pe Dumnezeu si sa fim salvati de mania dreptei judecati a lui Dumnezeu.

 Daca vezi o ambulanta, o masina de salvare cu sirena si luminile aprinse parcata in fata casei vecinului tau cu siguranta ca primul tau gand nu este sa admiri frumusetea masinii si nici sa lauzi medicul pentru intelepciunea lui. Primul tau gand va fi acela ca cineva este grav bolnav in casa aceea. In acelasi fel, acum cand stim ca Domnul Iisus, Mantuitorul a fost trimis la noi pamantenii, nu trebuie noi oare sa intelegem inca odata ca noi, tu si cu mine suntem grav bolnavi de boala pacatului?Acea boala care duce la moarte, la chinul despartirii eterne de Dumnezeu?De aceea, a sarbatori cu adevarat craciunul inseamna bucuria faptului ca am primit pe Mantuitor, pe medicul sufletelor noastre in casa noastra. Tu L-ai primit?

Ai tu pacatele iertate? Dragul meu nu trebuie sa mai ingori faptul ca ai nevoie de iertare. Faptul ca si altii sunt chiar mai pacatosi ca tine nu te scuza si nu te justifica. Nu te poti ascunde in spatele lor. Tu stii ca nu ai pace in sufletul tau si nu ai pace nici cu Dumnezeu datorita vinovatiei care planeaza asupra ta si care te pastreaza inca sub condamnarea judecatii lui Dumnezeu. Tu stii ca Domnul Iisus a venit pe pamant sa ierte pacatele. Esti tu iertat? Ai siguranta iertarii pacatelor? Esti impacat cu Dumnezeu? Esti sigur ca vei ajunge in rai cu Dumnezeu? Altfel la ce folos sa ai o religie de ochii oamenilor daca nu ai o relatie cu Domnul Isus, te va ajuta asta la ceva? Daca ai avea o boala ce duce la moarte in scurt timp si ai afla ca in satul tau este un om care te poate vindeca, oare nu ai face tot posibilul sa mergi la omul acela? De ce, daca stii ca Domnul Isus iarta pacatele… iata ca tu tot mai esti neiertat si departat de Dumnezeu?De ce? Nu poate Domnul Isus sa ierte pacatul sau tu nu L-ai primit in inima ta?Cine este de vina: El sau tu?Stiu ca El vrea sa-ti dea eliberare de pacat. Tu vrei? Cand vei ajunge sa spui STOP vietii tale de pacat si instrainarii de Dumnezeu?

Dragul meu vreau sa te indemn in Numele Domnului Isus ca de acest craciun, sa nu mai stai nepasator fata de acest dar pe care Dumnezeu l-a facut omenirii si tie in mod personal. Spui ca esti crestin si totusi stai departe de Hristos. Lasa rusinea laoparte, lasa ignoranta laoparte, lasa chiar si comoditatea laoparte caci bucuria craciunului ca si in cazul primului craciun  nu a fost a celor fricosi cum erau carturarii si preotii de atunci, nici a vicleanului Irod ci a oamenilor bogati sau saraci dar care au plecat sa caute pe Pruncul Iisus in ciuda pericolelor. Au plecat la Pruncul trimis de sus ca sa I se inchine. Nu trebuie sa-ti pese ce zice sau ce crede lumea despre tine ci cauta sa-ti pese de ceea ce Dumnezeu crede despre tine. Tu cauta-L pe Domnul Isus cata vreme se poate gasi! Cheama-L cata vreme este aproape! Cauta-L din toata inima si-L vei gasi!

De craciun de obicei ne asteptam sa primim cadouri si asta pentru ca in primul rand Dumnezeu ne-a facut cadoul de Mare Pret- Iertarea pacatelor si impacarea cu Tatal nostru prin Domnul Isus Hristos Mantuitorul. Cadoul este oferit. Isus Hristos este Cadoul, El este mantuirea  insa tu trebuie sa-l primesti prin credinta si va fi al tau.

Si pentru ca sarbatorim ziua Lui de nastere stim ca asa este frumos si se cuvine sa oferim si noi un dar Pruncului Isus caci Cel Sarbatorit trebuie sa primeasca daruri.  Ce dar poti aduce tu Regelui Isus Hristos? Nimic altceva nu este mai potrivit decat inima ta, asa plina de pacat cum este. El o va curati!  Dragostea ta este suficienta. Retrage-te intr-un loc linistit unde sa-ti pleci si tu genunchii inaintea Regelui Isus. Deschide-ti inima inaintea Lui si nu-ti ascunde pacatul caci este Cel venit din cer sa ridice pacatul lumii si al tau. Martuiseste inaintea Lui tot trecutul tau de pacat si fuga de Dumnezeu pentru ca in felul acesta sa poti  fi eliberat  de povara vinovatiei si apoi multumeste-I Tatalui Dumnezeu pentru Domnul Isus Hristos Mantuitorul, pentru modelului lui de viata si in mod special pentru jertfa fara cusur pe care a adus-o pentru pacatele noastre.

Atunci nimeni nu a pregatit un loc potrivit pentru nasterea Regelui Iisus. Doar o iesle s-a gasit pentru El. Transforma acum inima ta intr-o iesle pentru Mantuitorul Iisus si apoi lasa-L sa creasca in viata ta. Dupa cum fecioara Maria a ajuns sa fie binecuvantata si fericita intre femei pentru ca L-a purtat pe Iisus Hristos in pantecele ei, si noi sa traim viata in sfintenie si curatie pentru ca Hristosul din noi sa creasca iar noi sa fim purtatori de Hritsos in lumea aceasta de intuneric si pacat.

Cu dragoste in Hristos Iisus, Biserica crestina baptista din Alexandria va ureaza „Craciun fericit cu Domnul Iisus!”

                                                                                               Mihail Geabou,    Soli Deo Gloria 2008

Cantari de craciun

	A Fabulous 50s Christmas Songs
A Holly Jolly Christmas Burl Ives	Away In A Manger Loretta Lynn	Christmas Alphabet The McGuire Sisters
Christmas Country Christmas The Statler Brothers	Christmas In My Hometown Sonny James	Christmas Song Alvin & The Chipmunks
Christmas Times A Coming Bill Monroe And The Bluegrass Boys	Christmas Waltz Frank Sinatra	Christmas Without You Kenny Rogers Dolly Parton
Frosty The Snowman Gene Autry	Grandma Got Run Over By A Reindeer Elmo & Patsy	Hard Rock Candy Christmas Dolly Parton
Hark The Herald Angels Sing Nat King Cole	Have Yourself A Very Merry Christmas Rosemary Clooney	Home For The Holidays Perry Como
Its Beginning To Look A Lot Like Christmas Bing Crosby & The Andrew Sisters	I Saw Mommy Kissing Santa Claus Jimmy Boyd	Its a Most Wonderful Time Of The Year Johnny Mathis
Jingle Bell Rock Bobby Helms	Jingle Bells Roy Rogers Most Interesting Middle!	Jingle Bells Perry Como
Jingle Bells The Jingle Bell Piggie	Joy To The World Nat King Cole	Leroy, the Redneck Reindeer Joe Diffie
Let It Snow Andy Williams	Lets Put Christ Back Into Christmas Tammy Wynette	Little Drummer Boy Neil Diamond
O Christmas Tree Nat King Cole	Please Come Home The Platters	Pretty Paper Roy Orbison
Rocking Around The Christmas Tree Brenda Lee	Rudolph The Red Nose Reindeer Gene Autry	Rudolph The Red Nose Reindeer Unknown Group
Santa Baby Cynthia Basinet	Santa Claus Is Coming To Town Bing Crosby	Santa Claus Is Watching You Ray Stevens
Silver Bells Bing Crosby/Peggy Lee	Silent Night Dean Martin	Sleigh Ride Johnny Mathis
The First Noel Andy Williams	Up On The Housetop Gene Autry	White Christmas Bing Crosby
White Christmas The Drifters (1954)	Winter Wonderland Brenda Lee	Christmas With Elvis

 

 

Bolile- denivelari pe carosabilul vietii

Nu stiu cum le zice- sunt denivelari pe carosabil. Pentru prima data le-am intalnit la trecerile de pietoni, uneori si de o parte si de alta a trecerii. Sunt eficiente intrucat determina pe cei mai multi soferi sa incetineasca. Trebuie sa recunosc ca sunt si enervante in acelasi timp. Insa nu la aceste denivelari vreau sa fac referire ci la acelea din afara localitatilor, asezate inaintea curbelor periculoase. Sunt mai multe denivelari unele dupa altele si pe masura ce te apropii de curba distanta dintre ele este tot mai mica asa ca ritmul se inteteste, produc zgomot si turbulente la franare. Indiferent cat de suparatoare ar fi totusi trebuie sa treci peste ele. Nu ai nici o alta alternativa.

Suferinta si moarte

De cateva zile sunt din nou in vizita la Alexandria, localitatea natala. Sunt oarecum din nou la curent cu stirile locale. Din pacate insa, vestile sunt triste- peste tot boli si suferinte.

A murit David Efraim. Un batran evreu- de altfel singurul din biserica noastra. Mi-l amintesc din copilarie cand imi strangea puternic mana incat imi era frica sa mai dau mana cu dansul. Era evreu. Era deosebit parca de toti ceilalti. In urma cu 5-6 ani, in urma unei vizite scurte din nou in Alexandria am trecut sa-l vad. Era in pat, m-a recunoscut dar nu mai putea vorbi. Timpul a trecut. Am crezut ca a murit de mult. Au fost inca 6 ani de chin si a murit saptamana trecuta. Am avut harul sa fiu la inmormantarea unuia dintre putitii evrei care au mai ramas in Alexandria.

Luni, am mers impreuna cu fr. pastor Octavian la bolnavi acasa sa dam cina. Revederea multora dintre cei vizitati mi-au adus aminte de copilarie. Nu era ca atunci cand ii vedeam cu ochi de copil- acum mai regaseam pe fetele lor doar cateva trasaturi care tradau identitatea lor uitata de mine, ascunsa acum sub riduri, durere si suferinta. Cancerul doboara la pamant cate un snop. Unii inca mai lupta iar altii au murit deja- la o varsta destul de tanara. Am vazut o mama ce plange neincetat pentru singura ei fiica adoptiva ce-a plecat de curand la Domnul. „De ce tocmai ea? Lasand in urma o micuta pe care tocmai o infiase?” N-am putut sa nu fiu miscat de durerea lor. O alta sora imobilizata la pat iar alta care sta la mila rudelor. Duminica, la serviciul de seara, un frate cu inima buna a adus inaintea noastra pe Moise si Elisabeta- doi copii de 10 respectiv 12 ani care nu puteau merge. Abia puteau folosi unul din picioare in urma unei operatii la care au fost supusi de curand.

La inceput n-a fost asa…

Multumesc lui Dumnezeu ca am fost sanatos ….si sunt (chiar daca unii doctori au alta parere:) ). Multumesc pentru ce am. In copilarie credeam ca toata lumea este a mea si niciodata nu se va putea lipi de mine vreo boala. De dimineata pana seara, in afara orelor de scoala alergam la fotbal, urcam in copaci si faceam multe altele incat toti vecinii ieseau la poarta sa-si pazeasca ronturile cu flori cand auzeau c-am iesit noi pe strada. „N-am vazut spitalul” pana acum. Nu am fost niciodata internat intr-un spital insa am vazut atata suferinta …si inca n-am vazut suficient.

Eclesiastul 12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: ,,Nu găsesc nici o plăcere în ei“; 2 pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie; 3 pînă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinţii), căci s’au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii); 4 pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit, 5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele; 6 pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă; 7 pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Care este mesajul?

Eclesiastul ne face constienti de realitatea bolilor. Da, nu le spune pe nume insa face referire la boli ce afecteaza ochii, mainile, picioarele, auzul …etc. Bolile sunt acele denivelari pe carosabilul vietii. Eclesiastul incepe cu ochii, apoi mainile, picioarele, dintii, vorbirea, auzul, parul alb, ….caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Atunci cand esti in linie dreapta, in copilarie si tinerete se pare ca nu avem parte de semnalizare prin boli insa pe masura ce crestem si ne maturizam ele apar tot mai des astfel ca atunci cand ne apropiem de moarte, ritmul aparitiei lor este tot mai alert …caci omul merge spre casa lui cea vesnica

Ai inceput cumva sa folosesti medicamente? 

Asemenea denivelarilor pe carosabil si bolile au rolul sa ne avertizeze in vederea pregatirii pentru ceva deosebit in traficul vietii. Urmeaza o curba extrem de periculoasa, o schimbare a directiei de mers, o schimbare a directiei de mers intr-o alta dimensiune …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Bolile ne avertizeaza nu doar o schimbare a directiei de mers dar si o ingustare a drumului. Nu mai sunt doua sau mai multe benzi. Acum intri pe ultima suta de metri si vei fi singur- doar o singura banda. Sunt evenimente in viata pe care le infrunti singur.

Un ultim lucru- nu uita! Redu viteza! Deciziile ce urmeaza sa le iei au nevoie de cumpanire, de calm, de intelepciune, de liniste …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Sunt mai multe denivelari unele dupa altele si pe masura ce te apropii de curba distanta dintre ele este tot mai mica asa ca ritmul se inteteste, produc zgomot si turbulente la franare. Indiferent cat de suparatoare ar fi totusi trebuie sa treci peste ele. Nu ai nici o alta alternativa …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Eclesiastul 12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale…

 

O alta fata a mortii sau singura?

Putin dupa ’90 vecinii din spatele case (Tanta si Gheorghe) datorita faptului ca imbatranisera si nu aveau copii si nici alte rude carora sa se incredinteze spre ingrijire au hotarat sa dea casa unei familii- Ilie si Florica.

D-l Ilie era un om foarte muncitor. As putea spune chiar in cale-afara de muncitor dar si foarte rau. Intreaga familie- copiii si sotia dansului nu suflau in fata lui. Chiar am fost ingrozit cand intr-o zi l-am surprins aruncand cu ciocanul dupa baiatul lui prin curte. 

Era o zi de luni cand ma jucam pe coputer. Deodata aud strigate de disperare- afara era jale. Am iesit si eu in strada sa vad ce se intampla- Ilie murise electrocutat. Spre seara venise sa dea hrana animalelor, a intrat in incaperea intunecoasa si incercand sa introduca firele (nu mai stiu exact) in priza s-a curentat. Multimea si politia venisera la fata locului iar trupul neinsufletit era intins si acoperit in mijlocul curtii.

Cine l-a luat pe Ilie? Domnul sau satana?

O vecina, tanti Didina (cum ii spuneam noi) obisnuia sa spuna:”L-a luat diavolu ca era prea rau!”

Eu ma gandeam atunci- de ce l-ar fi luat diavolu? era un om rau si cu siguranta ca satana s-ar fi bucurat sa-l mai lase pentru ca el facea rau. Parerea mea este ca Domnul l-a luat, Domnul a trimis moartea sa-l ia.

Se pare ca si Moise are aceeasi parere:

Ps.90.2-3 Inainte ca sa se fi nascut munctii si inainte ca sa se fi nascut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie Tu esti Dumnezeu! Tu intorci pe oameni in tarana si zici:”Intorceti-va fiii oamenilor!”

Nu demult Ruben a facut un comentariu vis-a-vis de poezia fr. Dugulescu in care se spunea ca moartea este “o baba zbarcita cu coasa in mana.” “Eu credeam ca moartea este un inger”- zicea Ruben.

Da, cred ca este important sa aflam “in slujba cui este moartea?” In felul acesta stim cum ar trebui s-o intampinam. Daca moartea este in slujba Domnului trebuie primita intr-un chip vrednic de un trimis al lui Dumnezeu. Daca este in slujba celui rau …avem dreptul s-o uram. Iata principiul biblic:

Mat.10.40 cine va primeste pe voi Ma primeste pe Mine ci cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

Ce parere aveti despre aceasta prezentare a mortii… 

Ps.116.15 Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El. 

Filip.1.21 Caci pentru mine a trai este Hristos iar a muri este un castig …as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos caci ar fi cu mult mai bine…

3 motive pentru care ai nevoie disperata de Hristos in 2008

Au trecut abia 11 zile din acest an si am participat deja la doua inmormantari. De dimineata m-am intors de la cea de-a doua. Nici una nu a fost planificata. Cine s-astepta sa moara fr. Dugulescu? Si cine s-astepta ca o tanara de 39 de ani sa treaca la Domnul rapausa de chinurile necrutatoare ale cancerului? Se pare ca 2008 a debutat din plin cu surprize neplacute. Oare ce ne mai asteapta in viitor?

Surprizele sunt de doua feluri: placute sau neplacute. Indiferent cum ar fi ele ne influenteaza. Nu putem sa ramanem aceiasi. Daca sunt placute surprizele ne vor imbogati. Daca sunt neplacute atunci ne vor dezamagi si ne vor face mai saraci. Surprizele iti aduc un zambet sau un oftat.

Intr-o lume plina de surprize, cu oameni surpriza si intr-un an nou 2008 ce constituie el insusi o mare surpriza unde vom putea gasi fericirea, speranta si bucuria?

Un an nou- iata cea mai mare surpriza. De data acesta cel ce ne surprinde este Dumnezeu. Fie ca ne place fie ca nu- toti vom fi surprinsi anul acesta. Exista insa o singura persoana Care nu va fi surprinsa anul acesta.

 Isus Hristos este Acelasi ieri si azi si in veci. Evrei 13.8. 

            1. El nu poate fi surprins.

            De ce am spus ca Domnul nu poate fi surprins? Surpriza aduce schimbare insa despre Domnul Isus se spune ca „este Acelasi.” Din moment ce ramane Acelasi inseamna ca EL nu poate fi surprins. El stie viitorul si nu doar ca Il stie- El face viitorul si pentru El toate sunt deja trecut.

Prin harul Domnului intram intr-un an nou care este pe deplin o mare surpriza. Surpriza la nivel individual (relational, medical, spiritual…etc.), la nivel de biserica, la nivel de natiune si chiar la nivel mondial.Surprizele sunt atat placute (realizari profesionale, insanatosire, nunti, binecuvantari, etc.) dar si neplacute (numeroase cazuri de boala, inmormantari, despartiri din diferite motive…)

Ca sa intelegem mai bine tonul surprizelor trebuie sa luam in seama ce spune Biblia despre viitorul tuturor lucrurilor:

2Pet.3.10-11 …cerurile vor trece cu troznet si trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde… toate aceste lucruri au sa se strice…

Timpul trece. De fapt toate vor trece asa dupa cum spunea o poezie „mi se parea ca timpul trece, mi se parea dar eu treceam.” Trecerea timpului de fapt este trecerea noastra.Trecerea noastra nu este una evolutiva ci involutiva marcata de legea entropiei. Totul se strica asa cum spune si apostolul Petru. Deci iata la ce fel de surprize trebuie sa ne asteptam mai devreme sau mai tarziu. Acesta este tonul- „toate aceste lucruri au sa se strice.”

Intr-o astfel de lume in care toti si toate se schimba avem o veste buna- exista Cineva asupra Caruia trecerea timpului nu are nici o autoritate si nu lasa nici o amprenta:

Ps.102.24-27 Eu zic:”Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu ai caror ani tin vesnic. TU ai intemeiat in vechime pamantul si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. El vor pieri dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina. Le vei schimba ca pe un vesmant si se vor schimba dar Tu ramai Acelasi si anii Tai nu se vor sfarsi…”

La inceput de an, va doresc din toata inima sa intrati in acest an cu Acela Care nu poate fi surprins. Asta inseamna ca El, Domnul Isus este Singurul care totdeauna este pregatit, gata pentru orice situatie. Domnul Isus totdeauna are raspunsul. El este Raspunsul. Alaturi de El poti fi in siguranta, in pace si liniste. El preia riscul.

Pasind pe un taram necunoscut si nesigur ai nevoie de Cineva cunoscut. La fiecare pas si in fiecare zi te paste o noua surpriza- placuta sau neplacuta. Totul este nesigur, de aceea este bine sa mergi alaturi de Cel Ce nu poate fi surprins in felul acesta toate surprizele anului 2008 vor fi in favoarea ta „caci toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” 

2. El nu ne face surprize.

Cand spun ca nu ne face surprize ma refer la surprize neplacute. Si in anul 2007 am avut multi prieteni fiecare dintre noi, prieteni care ne-au promis ca vor fi alaturi de noi si ca putem conta pe sprijinul lor insa spre marea noastra dezamagire „cei mai buni prieteni” ne-au facut mari surprize neplacute.

In anul 2008 am nevoie de Cineva care sa ramana Acelasi, avem nevoie de cineva care sa nu ne faca surprize.

Vrednic de incredere si inchinare. El ramane Acelasi in caracterul Sau. El a fost bunatate si ramane bunatate si in 2008. A fost dragoste, este dragoste si va ramane dragoste si in 2008. A fost atotputernic in 2007 si va fi si in 2008. El a fost sfant, este sfant si va ramane tot LA FEL de sfant si in 2008.

Datorita faptului ca El ramane acelasi in caracterul Sau gasesc in El, in Domnul Isus o Persoana vrednica de incredere si inchinare. Stiu ca voi putea apela la El fara rezerve, stiu ca ma pot inchina unui Dumnezeu sfant si ca ma pot increde in bratul Sau Atot puternic.

Un izvor de speranta. Nu doar caracterul ramane acelasi ci si promisiunile. In 2008 am nevoie si de un izvor de speranta iar promisiunile Sale sunt acest izvor. Pentru ca El nu se schimba atunci stiu ca ma pot increde in promisiunile Lui.

Isaia 46.3-4… voi pe care v-am luat in spinare de la obarsia voastra, pe care v-am purtat pe umar de la nasterea voastra; pana la batranetea voastra Eu voi fi Acelasi, pana la caruntetile voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc.

Un sistem de referinta vrednic de incredere. Traim intr-o lume ce neaga adevarul absolut. Fiecare cu adevarul lui. Fiecare are dreptate si astfel am ajuns sa nu mai stim unde ne situam din punct de vedere moral, nu mai stim ce este bine si ce este rau.

Ill. Ieri seara ma grabeam sa prin trenul din Rosiori Nord. Alergam cu masina pe un drum putin acoperit cu zapada iar in aer se coborase ceata. In departare am vazut doua faruri de masina si mi-am zis- ma voi ghida dupa ele. Mi-am dat seama insa la timp ca acea masina nu era pe sosea ci in parcare. Daca m-as fi ghidat dupa ea as fi intrat pe contra sens. Linia intrerupta de pe mijlocul soselei a ramas aceeasi- bun sistem de referinta.

Niciodata nu lua ca sistem de referinta, de orientare ceva ce se afla in miscare sau in continua schimbare.

Atunci cand ai pierdut orice simt de orientare si nu mai poti vedea marginea prapastiei, doar intorcandu-te la Domnul Isus stii ca esti in siguranta, atunci putem sa stim unde ne aflam, unde trebuie sa ne corectam, unde sa ne indreptam, unde ar trebui sa fim.

Anul 2008 va aduce si surprize placute care poate ne vor face sa ne indepartam de Domnul si sa nu mai depindem de El. Si atunci este nevoie sa ne aducem aminte de Cel Ce ramane Acelasi, ca  sa stim unde sa ne intoarcem.

            3. El ne surprinde totdeauna.

In anul 2008 ai nevoie insa si de surprize placute, de suspans, de acele lucruri care sa ridice adrenalina, sa traiesti clipe in care sa fii “cu sufletul la gura.”

 Cum este viata langa cineva care nu se schimba niciodata? Normal ca plictisitoare. Cum se face insa ca Domnul Isus este Acelasi insa nu plictiseste?! Este aici un lucru ciudat: cum poate cineva care ramane Acelasi sa nu te plictiseasca?

Nu stiu cum se face dar eu anul trecut L-am cunoscut pe Domnul Isus mai bun ca in 2006. Nu a fost El dintotdeauna la fel de bun? Anul 2006 L-am descoperit mai sfant ca in 2005. Nu a fost El la fel de sfant si atunci? Anul 2007 L-am cunoscut mai puternic cu toate ca EL dintotdeauna a fost Atotputernic.

Cum se explica asta? Cum se poate asa ceva? Cheia intelegerii acestui paradox este intelegerea rolului timpului. Timpul nu-L afecteaza ci Il descopera sau Il ascunde de perceptia umana. Dumnezeu se foloseste de trecerea timpului ca sa se descopere fiintei umane.

Exod 6.3 Eu M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov ca Dumnezeul Cel Atotputernic dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul”

Avraam, Isaac si Iacov desi au cunoscut pe Dumnezeu totusi mai ramasese mult din cunoasterea aceasta de experimentat in relatie cu Domnul.Cum va explicati atunci ca va fi in Rai sa stai cu cineva Care este „Acelasi”? Ne vom plictisti? Nu!

Ioan 17.3 Viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos pe Care L-ai trimis Tu.

Viata eterna inseamna sa Il descoperim tot mai mult pe Dumnezeu prin cunoastere, o cunoasterere care ne surprinde mereu in infinita Lui maretie. Cei ce se minuneaza de cunoaterea Lui inca pe acest pamant stiu despre ce vorbesc.Iata in mod practic cum trecerea timpului de fapt este in slujba descoperirii si cunoasterii de Dumnezeu:

Ecl.12. 1…adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii cand vei zice:”Nu gasesc nici o placere in ei”…

Inteleptul Solomon ne indeamna sa folosim trecerea timpului spre descoperirea Domnului inca din tinerete. Cu cat e mai devreme cu atat este mai bine. Cu cat este mai tarziu cu atat este mai dureros.

Cei care n-au introdus pe Dumnezeu in ecuatia vietii lor vor descoperi spre sfarsitul vietii ca trecerea timpului a lasat doar negura si amaraciune peste stralucirea vietii lor. „Nu gasesc nici o placere in ei”- vor zice cei care nu si-au adus aminte de Domnul in zilele tineretii.

…pana nu se intuneca Soarele si lumina…pana nu incep sa tremure paznicii casei (mainile)…

De ce ajung sa ne tremure mainile? Trecerea timpului aduce cu ea si lucrul acesta. De ce? Ca sa ne aducem aminte ca „daca nu pazeste Domnul o casa degeaba o pazesc cei ce o pazesc.”

…si se inconvoaie cele tari (picioarele); pana nu se opresc cei ce macina (dintii) caci s-au imputinat…

In ultima luna a celui de-al 26-lea an de viata mi-a crapat o masea si am fost nevoit sa o scot. M-a cutremurat gandul ca pentru totdeauna va trebui sa ma paraseasca o masea. Marcat de acest „eveniment” si crezand ca este prea devreme am asteptat sa intru in al 27 an de viata ca sa pot spune ca n-am inceput sa mi se imputineze dintii de la 26. Trecerea timpului lasa urme pentru ca noi sa stim ca omul nu traieste numai cu ceea ce macina dintii, omul nu traieste numai cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.

….cand uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit…

Pe masura ce trece timpul ne dam seama ca de fapt noi trecem. Omul incepe sa auda „zvonurile unei alte lumi.”Noi incercam tot felul de ajustari. In mod special femeile incearca tot felul de subterfugii ca sa ascunda amprenta trecerii timpului, sa acopere ridurile si cu incapatanare sa incercam a spune „noi suntem la fel” noi suntem aceiasi. Totusi o simpla privire in oglinda infirma teoria noastra. Este suficient sa te uiti o singura data si ramai convins ca tu si cu mine nu mai suntem aceiasi.

…pana nu-ti trec poftele caci omul merge spre casa lui cea vesnica si bocitorii cutreiera ulitele…

Ne facem case mari cu temelii puternice ca si cand noi am fi eterni pe pamantul acesta. Insa indiferent cate etaje are si cat de tari sunt temeliile casele acestea vor fi zguduite ca sa ne amintim si atunci de cetatea care are temelii tari si al carei mester si ziditor este Dumnezeu.Iata deci rostul trecerii timpului. Trecerea timpului in slujba lui Dumnezeu, invatandu-ne in slabiciunea noastra ca El este totul in toti. 

Concluzie

Totul in 2008 este un necunoscut, o mare surpriza. Exista insa un singur cunoscut– Domnul Isus Hristos- Cel Care nu poate fi surprins, care nu ne face surprize dar care totdeauna ne surprinde.

Lasa ca trecerea inevitabila a timpului sa fie in slujba descoperirii Celui Care totdeauna este Acelasi! Si nu uita- In El ai totul pentru o viata deplina, din belsug in orice situatie si surpriza ce vei intampina in 2008.