Se spune ca un pastor isi facuse un obicei foarte ciudat. In fiecare duminica dimineata dupa incheierea slujbei in biserica pleca in fuga mare din biserica chiar fara sa mai salute fratii la iesire. Fratii din comitet s-au sesizat de comportamentul neobisnuit al pastorului lor asa ca s-au pus sa-l urmareasca: pastorul lor alerga duminica de duminica in acelasi loc si la aceeasi ora …in gara. De indata ce ajungea acolo, rasufla usurat si satisfacut privind in urma trenului ce parasea statia.
Care sa fie motivul acestui comportament? Existau tot felul de pareri care mai de care mai controversate asa ca s-au decis fratii din comitet sa-i ceara o explicatie.
“Fratilor- a spus pastorul- simt nevoia disperata sa fiu acolo cand pleaca trenul. Trenul este singurul lucru care merge fara sa-l imping eu.”
Saptamana asta prin harul Domnului, Biserica Emanuel din Alexandria pastorita de fr. Ivanica Octavian a organizat patru zile de Scoala de vara pentru copii in localitatea Piatra din Teleorman. Multi ne-am obisnuit sa participam la astfel de evenimente organizate de frati voluntari din SUA. De data asta insa n-am avut americani insa Domnul a binecuvantat biserica noastra cu tineri extraordinari. Lucrarea cu copiii nu este deloc usoara. Cand ma gandeam ca responsabilitatea acestei lucrari imi revine in mod deosebit mie ma gandeam cum o vom scoate la capat in asa fel incat sa fie bine. Ma gandeam: cine ma va ajuta? oare trebuie sa ma rog de ei? sa-i imping eu de la spate? oare se vor pricepe?
Toate aceste intrebari au inceput sa dispara din mintea mea chiar din seara in care am anuntat ca tinerii ce vor sa se implice in lucrarea cu copiii de la Piatra sa ramana in urma programului sa discutam. Acum am inceput sa fiu placut surprins. Tinerii au inceput sa coboare in sala de la subsolul bisericii. La un moment dat aproape toate scaunele din sala erau ocupate. Asa am aflat raspunsul la prima intrebare.
Oare au tragere de inima sau nu? Rand pe rand care mai de care stiau in ce domeniu se vor implica: Computere? Beni si Adi fratele lui (ca apostolii), Ovidiu Ivanica si Cristi Enache. Jocuri si lucru manual? Georgiana, Adelina, Ana. Muzica? Lavinia, Cristina, alta Cristina. Lectie biblica? Andreea iar organizarea, premierea a fost sub responsabilitatea “directoarei” Laura Coltuc.
Cat priveste priceperea lor in domeniile de responsabilitate nu am cuvinte sa mai spun. Parca nici nu se putea o tema mai potrivita pentru copii iar cantarile au fost in armonie perfecta cu tema. Daca nu ati fost inca convinsi de priceperea lor pot sa va mai spun despre fr. Octavian, pastorul ca doar cu scotch si o foarfecta a rezolvat toate problemele legate de sonorizare si amplificare.
Tineri dragi multumesc lui Dumnezeu si va multumesc si voua pentru implicarea voastra in lucrarea Domnului. Am fost incantat si onorat sa vad ravna si inima voastra pentru Domnul. Va sta super in “armata Domnului” si ma rog ca Domnul sa va pastreze curati asa incat cel rau sa nu va fure zambetul. Mult har va doresc si curatie. Doar asa vom putea ramane in slujba Domnului.
Concluzia? In Alexandria nu doar trenul se misca fara sa-l impinga pastorul.
Cativa din tinerii care “imping trenul” in Alexandria: de la stanga spre dreapta Andreea, Adelina, Lavinia, Cristina, Andreea P., Laura directoarea, Ana, Cristina cealalta, mai jos din dreapta Simona, Adi si Beni. Lipsesc din imagine: Miriam, Georgiana si Ovidiu.
Prima zi. Cam putini copii. Asta este. “Nu dispretuiti inceputurile slabe” spune Scriptura.
Cand voi intra in posesia altora imagini le voi posta in continuare aici. Mi-ar place mult sa vad ceva imagini de joi seara din parc.
Soli Deo Gloria 