Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Archive for the ‘Tanar si (ne)linistit?!’ Category

Supravietuitoare a avortului

Posted by Calea Domnului on March 17, 2010

Avortionistul a trebuit sa semneze certificatul meu de nastere.

Holocaustul tacut nu a invins in privinta mea!

Daca avortul are de-a face doar cu dreptul femeilor, doamnelor si domnilor, atunci unde erau drepturile mele?… Viata mea se stingea in numele drepturilor femeii.

http://www.overstream.net/view.php?oid=nne6aptqi9sd 

http://www.overstream.net/view.php?oid=e7s2lninu0lf

Advertisements

Posted in Familia, Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Relaţii intime- de ce te simţi presat să le intreţii?

Posted by Calea Domnului on February 19, 2010

„Toţi o fac”

 Este o minciună cu gust de adevăr pe care o auzi des. Mulţi o cred şi vor ca şi tu să crezi asta. Rolul ei este acela de a descuraja eforturile tinerilor ce doresc să se păstreze curaţi. De fapt mesajul transmis este ceva de genul:”nimeni n-a rezistat, deci nici tu nu poţi rezista, n-ai nici o şansă, n-are rost să mai încerci să te ridici deasupra celorlalţi… pleacă şi tu capul şi mergi cu turma.” Unii spun „toţi o fac” în primul rând ca să-şi justifice starea imorală ascunzându-se în mijlocul turmei şi astfel crezând că-şi pot linişti conştiinţa împovărată.

Nu! Adevărul este cu totul altul: nu toţi o fac! E-adevărat că mulţi o fac (şi plătesc greu asta cu toate că de acest lucru nu aminteşte nimeni) dar tot mulţi sunt şi aceia care nu o fac (ei au parte de fericire în viaţă). Eu sunt unul dintre cei care am aşteptat chiar până la 29 de ani. Şi tu poţi fii unul care poţi aştepta atât cât este suficient ca să ai parte de bucuria lucrului făcut la vremea lui. Nu uita: nu toţi o fac, dar câţi o fac plătesc. Dumnezeu te-ajută să nu faci şi tot El îţi răsplăteşte aşteptarea!

„Râd prietenii de mine”

Te cred. Şi de mine au râs. Întelege însă că este doar o altă tentativă a diavolului care se foloseşte de prietenii tăi pentru a te descuraja. Lasă-i să râdă! Cine râde la urmă râde mai bine– spune proverbul. Cei care cândva râdeau de mine astăzi fie trăiesc în concubinaj, fie nici n-au ajuns să se căsătorească cu cineva, au avut suferinţă în relaţie şi în mod sigur multe regrete pentru toată viaţa. Nu râvnesc după „fericirea” lor. N-am ce sfat să-ţi dau decât să te încurajez să fii tare şi să rabzi de dragul lui Dumnezeu şi pentru fericirea ta. Cândva rolurile se vor schimba: tu te vei bucura, iar ei vor regreta. Nu te aştepta ca lumea asta să aprecieze virtutea şi curăţia. Încrede-te în Dumnezeu ! Fericirea şi împlinirea ta este în El! Şi, la urma urmei, să ştii că mulţi din cei care râd de tine în lăuntrul lor şi-ar dori să fie ca tine. Ei râd doar pentru a fi în ton cu atmosfera anturajului şi pentru a face impresie, pentru a se da mari. Poate că ar trebui să-ţi schimbi anturajul. Şi mă mai întreb: oare chiar îţi sunt adevăraţi prieteni aceia care nu-ţi respectă convingerile?

„Vedetele”  

Nu lăsa vedetele să-ţi fie model. Mass-media şi televiziunea exploatează minciuna la maxim în imagini vii şi atractive. Realitatea este însă amară. Îţi prezintă vedete care pot să zâmbească când de fapt realitatea tragică a vieţii este cu totul alta: dependenţa de droguri, divorţuri şi recăsătoriri, scandaluri amoroase, boli tăinuite şi greu ţinute sub control, homosexualitate, pedofilie sau violuri. Unii dintre ei chiar au încercat să-şi pună capăt zilelor. De prea fericiţi ce sunt? Fii sigur că nu. Dragul meu, nu uita că televizorul şi revistele îţi spun doar ceea ce îţi place să ştii dar nu şi ceea ce trebuie să ştii.

 

„Dacă nu ne potrivim la pat?” 

O alta minciună savurată de cei obsedaţi sexual ce vor să-şi justifice comportamentul pervers. În realitate minciuna aceasta este o încurajare la infidelitate. Astfel niciodată nu vei şti dacă ai întâlnit-o pe soţia ta şi continuu te vei afla în cautarea ei. Şi… oare aşa îţi vei găsi soţia … într-o serie interminabilă de experienţe sexuale ce-ţi împovărează conştiinţa, îţi compromit caracterul şi-ţi îmbolnăvesc trupul?

Dragul meu, m-am căsătorit anul trecut la vârsta de 29 de ani, am sărutat o singură femeie în viaţa mea şi prima data a fost în ziua nunţii la altar în biserică, înaintea lui Dumnezeu a cărui binecuvantare am aşteptat-o. Nu i-am atins trupul (cu excepţia mâinii) până în ziua nunţii. Multumim lui Dumnezeu că nici eu şi nici ea nu avem nici cel mai mic regret că n-am avut experienţă. Îţi doresc să n-ai de-a face cu oameni cu „experienţă” în domeniul ăsta şi nici tu să nu fii cu experienţă. Cei cu experienţă au pierdut de mult frumuseţea a ceea ce înseamnă relaţia intimă. Probabil că niciodată până acum România şi lumea întreagă n-a avut atâţia profesori în sexologie şi cu toate astea, niciodată n-au fost oamenii mai dezamagiţi de relaţia sexuală ca acum. Mai bine să învăţaţi împreună relaţia intimă decât să ai “profesor”.

SANSA UNUI NOU INCEPUT

Poate ca esti unul dintre cei care si-au pierdut deja curatia sexuala. Nu este motiv sa continui asa. Opreste-te acum! Viata ta poate fi innoita. Multi au experimentat asta. Si tu poţi! Dumnezeu spune in Biblie: „Daca este cineva in Hristos este o faptura noua. Cele vechi s-au dus. Iata ca toate lucrurile s-au facut noi..”  Tu decizi! 

 

Posted in Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

Boli cu transmitere sexuala

Posted by Calea Domnului on February 13, 2010

Despre boli cu transmitere sexuala si chiar mult mai mult va invitam sa urmariti cu rabdare si atentie urmatoarele doua link-uri.

Posted in Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Primul sărut

Posted by Calea Domnului on February 12, 2010

Nu am realizat prea bine cum a fost…

S-a petrecut aşa repede! Nici un blitz nu a reuşit să-l surprindă !

Ce ştiu sigur e că îmi mai doream încă unul. Cel puţin unul…

Extraordinar ! Să fii iubit/ă de presoana pe care o iubeşti ! Să exprimi acest lucru şi fizic ! Să doreşti să fii aproape, mai aproape, tot mai aproape…

Era PRIMUL SĂRUT !

Ne ştiam din copilarie, dar nu ne cunoşteam mai deloc. Am crescut în acelaşi oraş, am mers la aceeaşi biserică, am fost implicaţi în diferite activităţi în biserică împreună cu alţi tineri, dar târziu « am aflat » unul de altul.

Viaţa ne-am continuat-o în localităţi diferite mulţi ani. Tot felul de frământări… Modelare.

Am cunoscut însă un dar nemeritat!

O zi de ianuarie avea să fie referinţa. Dumnezeu avea să ne direcţioneze pe un drum împreună întreaga viaţă. 24 ianuarie… Ziua Unirii Principatelor, dar şi ziua în care am hotarat să facem paşi împreună spre a forma o familie.

Aveam atunci aproape 25 de ani şi el aproape 29!

Ca prieteni am hotărât că va fi spre binele nostru să ne limităm atingerile fizice.

O, da, vedeam în jurul nostru fete şi băieţi care erau aşa de apropiaţi fizic… Ne doream şi noi să ajungem acea zi… Dar VOIAM să o păstrăm deosebită!

Cucerirea fizică se dovedea a fi extraordinară pas cu pas !

Când a fost PRIMUL SĂRUT?

ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU, LA ALTAR, CA SOŢ ŞI SOŢIE! Greu de crezut ?

« Abia atunci a fost primul sărut !? » Cam aşa a reacţionat o colegă de masterat căreia i-am povestit. Da, surprinsă în mod extraordinar.

Nu e o nebunie să-ţi refuzi intimitatea fizică atunci când ştii că te vei căsători cu acea persoană ?

Ei, ce părere ai avea de o casă care nu are temelie ? Poate că nu se vede că nu are temelie, dar mai târziu, dacă o furtună puternică o loveşte, s-ar putea să se prăbuşească. Cu cât o temelie e mai adâncă şi bine turnată, cu atât casa e mai trainica. Apropierea fizică fără apropiere sufletească e începutul construcţiei unei case fără temelii. APROPIEREA SUFLETEASCĂ E MAI PROFUNDĂ CÂND NU SE PUNE ACCENT PE APROPIEREA FIZICĂ.

Când faci un cadou deosebit, îţi place ca cel căruia i-l dăruieşti să îl vadă înainte de eveniment, sau doreşti să-i faci o surpriză specială? INTIMITATEA FIZICĂ E CADOUL DEOSEBIT PENTRU DUPĂ CĂSĂTORIE !

Într-o lume în care primul sărut este experimentat probabil, în medie, la vârsta de 12-16 ani, nu e ciudat să îţi impui asemenea limite ?

Da, foarte ciudat ! Şocant de-a dreptul !

Şi totuşi, atât de aducător de bucurie !

Şocul atrage atenţia ! Poate fi şoc traumatizant sau benefic !

Primul sărut pentru noi a fost începutul unei vieţi de familie aflate sub privirea lui Dumnezeu ! Şi acum, la aproape un an după căsătorie, ne aducem cu bucurie aminte de stângăcia, dar şi de emoţiile trezite de acest prim act de intimitate fizică.

Chiar dacă a fost un şoc pentru tine să auzi că se poate trăi în bucurie şi armonie chiar fără a încerca diferite tipuri de sărut cu diferite persoane, uite că  se mai poate şi azi !

Care e avantajul ? O viaţă armonioasă, fără remuşcări, cu bucurie alături de soţul/soţia ta ! Şi mai ales plăcută lui Dumnezeu !

Cine m-a sfătuit la aşa ceva ? Nu am căutat sfat la specialiştii în săruturi sau relaţii intime ! Am căutat îndemn la SPECIALISTUL relaţiilor intime, la Domnul Isus (da ! chiar El !), Cel ce a fost de faţă când bărbatului şi femeii i-au fost modelate trupurile, când li s-au creat hormonii şi când li s-a dăruit personalitate !

ALEGE SĂ ŞOCHEZI PRIN BINE !

Emanuela Geabou

 

PS. Cum a fost primul tău sărut?

Posted in Tanar si (ne)linistit?!, Uncategorized | Tagged: , , | 7 Comments »

Nuditate si pornografie

Posted by Calea Domnului on March 21, 2009

De cativa ani de zile am inteles si sunt convins ca televizorul nu-mi poate aduce nici un beneficiu spiritual, de aceea, desi nu fug de el totusi nu-i acord atentie. Personal cred ca televizorul este instrumentul care aduce cele mai multe victime in imparatia intunericului si in mod sigur se afla printre principalii vinovati de starea apatica a bisericii de astazi prin infuzia de imoralitate cu care supraliciteaza creierul multor crestini inconstienti de spiritul malefic din spatele „icoanei vorbitoare.” 

Ma aflam la un prieten si, in timp ce in sufragerie se derula un anumit program de stiri, eu  vorbeam la telefon cu prietena mea dar mi-a ramas in minte (de obicei lucrurile rele persista) unul dintre titlurile ce constituiau subiect de stiri:”M-am saturat sa pozez goala!”

Se pare ca respectiva a ajuns la aceeasi concluzie la care au ajuns Adam si Eva. Amandoi erau goi si nu le era rusine, insa la un moment dat, dupa ce au pacatuit Biblia spune „au cunoscut ca erau goi.” Se pare ca acelasi lucru s-a intamplat si cu respectiva: a pozat goala (fizic) si nu-i era rusine insa ma tem ca declaratia ei spune ceva mai mult- a fost cuprinsa de un sentiment al unei alte goliciuni, dezgustul pe care-l provoaca pacatul nuditatii.

Inainte de caderea in pacat nuditatea se pare ca nu era nimic gresit si de aceea nu le era nici rusine. Se pare insa ca dupa caderea in pacat lucrurile stau cu totul diferit- nuditatea aduce rusine (sau cel putin asa ar fi normal) intrucat Adam si Eva s-au acoperit. Bunul simt te invata ca nuditatea este un lucru rusinos.

Cineva ar putea spune: „Cei rau in faptul ca unii pastreaza costumul lui Adam si Eva chiar daca traim in vremea de dupa caderea in pacat? Poate ca pe unii nu i-a schimbat cu nimic caderea. Unii vor sa se simta ca in Eden.” Vestea tragica este ca nici un om nu mai este inca in Eden si important este sa observam ca Insusi Dumnezeu este total impotriva nuditatii. Initial pe Adam si Eva bunul simt i-a invatat ca trebuie sa se acopere si de aceea au facut sorturi de frunze. Apoi, Dumnezeu arata clar pozitia Sa fata de aceasta tentativa de acoperire a nuditatii prin aceea ca El Insusi le face haine de piele. Deci a fi acoperit este atat o chestiune de bun simt dar in mod deosebit voia lui Dumnezeu. A practica sau a iubi, a gasi placere in nuditate este pe deoparte lipsa de bun simt si pe de alta parte o incalcare flagranta a vointei lui Dumnezeu. Wiersbe spune ca nuditatea este un semn al degradarii si al degenerarii fiintei umane.

Daca inainte de caderea in pacat goliciunea era poate un semn al inocentei, dupa caderea in pacat, nuditatea este un semn al degradarii, al degenerarii fiintei umane.

Ce trebuie sa gandesc atunci cand vad ca lumea se desfata in goliciune? Cum trebuie sa privesc practica aceasta? Ce atitudine trebuie sa am fata de pornografie si nuditate? Ce parere trebuie sa am despre cei ce-o practica sau iubesc aceste obiceiuri pagane? Lumea a involuat atat de mult. Starea de degradare atinge cote alarmante! Acesta este adevarul.

Doi din fiii lui Noe au priceput lucrul acesta atunci cand refuza sa vada goliciunea tatalui lor care se imbatase in timp ce Ham a fost blestemat pentru ca a vazut goliciunea tatalui sau. In Legea data de Dumnezeu prin Moise, Dumnezeu interzice nuditatea sau ca cineva sa vada goliciunea altcuiva.

Astazi goliciunea, nuditatea este la moda. Face senzatie in presa si televiziune. Mai rau este atunci cand nuditatea si goliciunea este „trecuta cu vederea” de copiii lui Dumnezeu. Daca alta data inchideam ochii cand la televizor aparea ceva indecent (chiar un sarut) cu timpul ne-am obisnuit cu ideea (desi sufletul nu). Am vazut in case de pocaiti chibrituri cu imagini pornografice si chiar in institutii crestine.

Trebuia sa dau cina la cineva dar cand am vazut pe dusumea ziare cu femei dezbracate a trebuit sa indraznesc sa atrag atentia si sa fie indepartate ziarele de acolo.

Fratilor trebuie sa luam atitudine si sa indepartam insemnele zeitei Afrodita din casele noastra, din casele prietenilor nostri si din locurile pe unde ajungem. Nu totdeauna ne va fi usor dar ne va fi tot mai greu daca tacem.

Astazi de exemplu am intrat din nou in biroul unei firme de piese auto. Este a patra sau a cincea oara cand intru. Am vazut pe perete un calendar mare pornografic. Prima data n-am indraznit sa atrag atentia nici unuia din cei 4-5 angajati de acolo dar stiam ca era de datoria mea sa le spun voia lui Dumnezeu. Cautam prilejul sa fie un angajat singur. Mi-era mai usor asa. Data trecuta am spus unui angajat de acolo si azi am spus si unei femei care lucra in birou. Dumnezeu mi-a dat puterea sa vorbesc in Numele Lui. De acum sangele lor va cadea asupra capului lor. Cineva trebuie sa le aduca aminte. Daca nu noi, atunci cine?! Trebuie cineva sa-i trezeazca din mitul „toti o fac… toti sunt la fel” trebuie sa inteleaga ca nu toti sunt la fel, sa intelega ca mai sunt oameni care urasc pacatul si ca Dumnezeu mai are un cuvant de spus. Nu trebuie sa le spunem ca nu e bine ci sa le spunem ca DUMNEZEU ZICE  ca nu e bine ci este PACAT.

Oamenii care mai au macar bunul simt isi acopera goliciunea (fizica) cu haine, se imbraca. Cei care pe deasupra mai au si teama (respect) pentru Dumnezeu se lasa imbracati in haina neprihanirii, prin jertfa Domnului Isus.

Dumnezeu sa ne tina in harul Sau caci doar asa putem iubi ce iubeste El si putem uri ca uraste El. Doamne ai mila de fiecare din noi ca sa nu ne mai lasam prinsi in capcana mortala si dulce a pornografiei. Mareste-ne Doamne credinta sa putem vedea frumusetea si maretia Domnului Isus si a Imparatiei Lui.

Posted in Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , | 3 Comments »

Este biblica relatia dintre un baiat si o fata?

Posted by Calea Domnului on March 11, 2009

„Prietenia dintre un baiat si o fata”

„Astazi din ce text discutam?” – ma intreaba una dintre tinerele ajunse mai devreme la intalnirea de tineret. Am stat o clipa si mi-am zis „buna-ntrebare…” De fapt si eu as fi vrut sa stiu „textul din care discutam.”

Astazi m-am gasit intr-o situatie unica pana in prezent: pentru prima data cand sunt pus in situatia de a vorbi despre un subiect fara a avea un text Biblic la baza ca material didactic. Pana in momentul de fata nu am gasit nici un text Biblic din care sa invatam cum trebuie sa fie o prietenie intre un baiat si o fata.

Pentru ca era timpul sa discutam si acest subiect, si pentru ca eu nu gasisem nici un text biblic ca suport pentru o eventuala invatatura despre prietenie mi-am propus atunci ca structura timpului de studiu sa arate asa:

Ce credeti voi tinerii despre prietenie

In cele ce urmeaza am cautat sa creionez un portret al prieteniei in cauza asa cum am ajuns sa-l percepem noi:

Definitie– ne referim la acea prietenie care este ceva mai mult decat amicitie, o relatie mai intima intre un baiat si o fata, o relatie sentimentala.

Caracteristici– Ce inseamna „mai intima?” Adica „se pot tine de mana”, devin prioritate unul pentru celalalt dedicand timp si atentie unul celuilalt si implicit ajungand la o cunoastere mult mai profunda unul despre celalalt.

Scop– Care este motivatia si rationamentul unui asemenea gen de relatie? Cu ce scop si-ar dori cineva o astfel de relatie?

-unii considera prietenia necesara intrucat creaza cadrul necesar testarii compatibilitatii celor doi

-altii vad prietenia ca o necesitate datorita atractiei puternice fata de persoana respectiva, fapt ce pretinde o relatie mai speciala, mai deosebita

-prietenia satisface o nevoie sentimentala, nevoia de a iubi si de a fi iubit

-prietenia alunga singuratatea

Varsta– De cand ar putea cineva sa intre intr-o astfel de relatie de prietenie cu un partener de sex opus? Dupa ceva timp de gandire ramanem la varsta de 14-15 ani. [Recent am vorbit cu cineva din SUA si spunea ca inca de la varsta de 11 ani in scolile laice se vorbeste despre boy friend si girl friend. Iar in unele case asa zis crestine, adolescenti de 14-15 ani sunt vizitati acasa de „prietenele” lor care dorm peste noapte cu ei in camera. Personal le adresez unor astfel de parinti doar atat: Rusine sa va fie! Altfel de rusine veti ajunge.]

Durata– Cat ar trebui sa dureze perioada de prietenie? Minim 1 an si maxim 3 ani.

Avantaje– Cu ce este mai avantajat un adolescent ce are o prietena decat unul care n-are? Avantajele sunt cele mentionate la rubrica „scop.”

Dezavantaje– se pot incadra in urmatoarele categorii: imoralitate sexuala, relatie superficiala cu Dumnezeu, capacitate scazuta la invatatura si atitudine nepotrivita fata de autoritatea parintilor.

Cateva obiectii personale

De unde stim ca imaginea aceasta despre prietenie este una corecta? O putem oferi tinerilor sau adolescentilor din biserica ca invatatura? V-ar deranja ca in bisericile lui Hristos sa vedeti o fata si un baiat de 14-15 ani de mana si numindu-se prieteni?

Cine detine autoritatea acestui tip de invatatura care se propaga in bisericile noastre pe cale non-verbala de la o generatie la alta cu mentiunea ca cu timpul varsta persoanelor ce o practica scade avand riscul ca peste cativa ani prieteniile intre baieti si fete sa aiba loc de la varsta de 8-9 ani in timp ce, varsta la care oamenii se decid pentru o relatie de casatorie se amana pana abia dupa 30 de ani (asta in cel mai fericit caz.) Ganditi-va putin: daca copii dvs incep prietenia cu viitoarea sotie de la varsta de 10 ani, mai au de asteptat inca 20 de ani pana se vor casatori.

Personal, mie imi da impresia ca libertatea pe care ne-o permitem de a trai in astfel de relatii de prietenie (care se transforma de cele mai multe ori intr-un asa zis concubinaj) ajung sa preia locul relatiei de casatorie. Tot mai multi sunt tineri care astazi prefera o relatie fara angajamente. In multe cazuri doar vestea ca domnisoara a ramas gravida il determina pe unii sa se gandeasca la o eventuala legatura de casatorie.

Mai am cateva obiectii la imaginea prieteniei de mai sus:

1. Scop

-compatibilitatea tu o stabilesti? Care este rolul lui Dumnezeu? Daca tu hotarasti compatibilitatea atunci inseamna ca te cunosti suficient de bine?

-daca intru intr-o relatie de prietenie pentru ca sunt atras atunci am toate sansele sa intru in multe alte relatii de acest gen

-nevoia sentimentala si alungarea singuratatii, potrivit lui Dumnezeu in Biblie sunt satisfacute nu de o relatie de prietenie ci de casatorie.

2. Varsta

 Tipul acesta de prietenie coboara la o varsta tot mai frageda ceea ce creaza ingrijorare intrucat este bine cunoscut ca un asemenea tip de relatie pretinde o atentie deosebita in timp ce adolescentul mai are cel putin inca 8 ani de studiu intensiv.

2. Ce spune Dumnezeu despre prietenie

Nimic! Da, surpriza a aparut atunci cand a trebuit sa vedem ce spune Dumnezeu despre prietenie. Ca baptist ce cred in principiul reformei „Sola Scriptura” dar in primul rand ca un crestin si ucenic al Domnului cred in autoritatea, suficienta si infailibilitatea Scripturilor.

2Tim.3.16-17 Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.

Tinerii au o obiectie aici: nu este usor de exprimat in public dar, surprinzator ajungem sa ne dam seama ca tineri crescuti in biserica nu mai cred in relevanta si atotsuficienta Scripturilor aducand obiectii de genul „Biblia este o carte veche… normal ca nu ne mai poate invata pe noi in vremurile astea…”

Cineva spunea asa „Biblia nu este nici invechita, nici moderna. Biblia este eterna.” Asta este si raspunsul meu. Sufletul omului a ramas acelasi dintotdeauna. Doar croiala hainelor s-a modificat in timp. Cand te duci la doctor, acesta iti spune un singur lucru: „Dezbraca-te!” Nu-l intereseza haina si nici galoanele de pe ea. Biblia prin invatatura si exemplele oferite, prin principiile ce se desprind de pe paginile ei ofera intelepciune si instruire pentru orice tip de problema a omului modern si postmodern.

Ps.119.9 Cum isi va tinea tanarul curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau.

Hai atunci „sa ne indreptam dupa Cuvantul Sau.” Unde putem gasi invatatura explicita, exemplu de viata sau principii legat de subiectul prieteniei intre un baiat si fata? Adam si Eva? Iosif si Maria? Iosif fiul lui Iacov?….???

Raspunsul meu de pana acum este ca nicaieri Biblia nu ofera invatatura sau principii referitor la o relatie de asa zisa prietenie intre un baiat si o fata. Biblia vorbeste despre o logodna (bine-nteles ca inainte de aceasta ar fi fost o perioada de cunoastere dar in nici un caz nu in termenii prieteniei de astazi.) In Biblie, intre sfintii lui Dumnezeu vedem ca nici unul din ei nu era intr-o relatie cu persoana de sex opus doar de dragul de a nu fi singur sau din alt motiv afara de acela al casatoriei. Personal cred ca doar hotararea si gandul casatoriei trebuie sa-i aduca impreuna pe cei doi. Orice alt motiv afara de acesta este o abatere de la adevarul Scripturii.

De ce atunci in biserici ajunge sa se practice prietenia de genul acesta? Personal cred ca predicatorii si pastorii trebuie sa se preocupe mai mult de tineri. Prea mult ne-am preocupat sa distram tinerii si prea putin sa-i imbogatim fata de Dumnezeu. In multe feluri am subminat autoritatea Scripturii lasand ca fenomenul Holywood-ului sa influenteze imaginea familiei crestine astfel ca prietenia este de fapt unul dintre acele lucruri la care Biblia se refera atunci cand spune „obiceiurile lumii sunt desarte.”

Gandeste-te putin: imaginea pe care tu o ai despre prietenie este mai aproape de Holywood sau de HolyScripture? Cine ne-a influentat mai mult gandirea: telenovelele sau revelatia divina?

3. Prietenia cu Dumnezeu

Ce-ar trebui sa-l preocupe pe tanar in perioada aceasta? Scriptura ne arata de fapt ce-ar trebui sa faca un tanar. Vom intelege de aici si interesul exagerat pe care spiritul rau il are in a-i indemna pe tineri sa intre in astfel de relatii.

Plangerile lui Ieremia 3. 24-30 Domnul este partea mea de mostenire- zice sufletul meu- de aceea nadajduiesc in El. Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui, sa stea singur si sa taca pentru ca Domnul i l-a pus pe grumaz. Sa-si umple gura cu tarana si sa nu-si piarda nadejdea

Iata deci ce este bine pentru un tanar. Iata ce spune Cuvantul Domnului despre perioada aceasta a tineretii. Biblia spune aici ca „este bine” in tinerete sa nu fugi de singuratate imediat pana ce singuratatea si jugul acesta „pus de Dumnezeu” nu-si face lucrarea in vaita ta.

Cu alte cuvinte, adolescenta si tineretea este perioada pe care omul trebuie s-o investeasca intr-o relatie de prietenie cu Dumnezeu. Daca nu acum, atunci cand?

Ecl.12.1 Adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale…

Prietenie baiat-fata sau prietenie cu Dumnezeu?  Prieteniile baiat-fata sunt de fapt alternativa celui rau la prietenia cu Dumnezeu.

Concluzia:

Indemnul meu pentru cei ce au urechi de auzit este sa ne intoarcem la Scriptura si sa invatam sa nu mai trecem peste ceea ce este scris. Sa spunem adevarul in Numele Domnului chiar daca nu este in armonie cu mersul lumii acesteia si chiar daca vom fi considerati inapoiati. Este un har ca in vremuri in care Biblia este considerata demodata noi sa fim considerati inapoiati. Este nevoie sa ne exprimam convingerile si sa propagam invatatura. Multi tineri o vor respinge insa unii o asteapta de mult si credinta lor va fi intarita. Mesajul este acesta: prima parte a tineretii este perioada cand trebuie sa intri intr-o relatie personala de dragoste cu Facatorul tau si abia apoi, cand vei fi gata pentru casatorie, fii increzator in Dumnezeu ca-ti va aduce si ajutorul potrivit.

 

Mihail Geabou  3 mar’09

Intalnirea de tineret, Biserica Baptista Emanuel din Alexandria

Posted in Lumea in care traim, Pastorind turma Domnului, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , | 18 Comments »

Controversata inchinare prin lauda

Posted by Calea Domnului on November 20, 2008

[Daca nu ai timp sa citesti tot, mergi la aplicatiile practice la sfarsitul mesajului!]

Marti 18 noiembrie la intalnirea de tineret am discutat despre „Cine sunt si ce trebuie sa fac eu in actul inchinarii.” Este un subiect delicat avand in vedere noile tendinte in acest domeniu precum si presupusa lupta intre generatii. Este o lupta intre generatii sau este o chestiune, o lupta de mentalitati chiar as putea spune de credinte.

Daca vorbim despre inchinare si pentru ca trebuie neaparat sa luam Cuvantul Scripturii ca reper pentru a nu ne ratacii pe campiile intinse ale „opiniei publice” si a parerilor personale neavizate m-am gandit ca nu este altul mai potrivit sa ne vorbeasca despre acest subiect asa cum il stim pe David.

David, omul dupa inima lui Dumnezeu care evident a revolutionat actul inchinarii, a dat o noua directie in ce priveste apropierea de Dumnezeu prin lauda, cantare si instrumente muzicale.

Importanta inchinarii nu trebuie dovedita intrucat ea este practicata zilnic de fiecare om. Omul prin natura sa este un inchinator.Noi vorbim insa despre inchinarea inaintea lui Dumnezeu. Inchinarea este un mod de viata insa noi vom discuta aici doar despre inchinarea prin lauda in cadrul comunitatii de credinciosi.

Ioan 4.23-24 Dar vine ceasul si acum a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este duh si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.

-daca Dumnezeu doreste inchinatori adevarati atunci inseamna ca exista si inchinatori falsi. De fapt, ca orice lucru de valoare si inchinare se falsifica.

-Dumnezeu doreste inchinatori adevarati.

 

Pentru indrumarea noastra in acest subiect ma voi folosi de un text adesea invocat pentru cei ce prefera o inchinare cu dans. Textul prezinta doua momente de inchinare in care protagonistul uman principal este David. Acelasi om, omul dupa inima lui Dumnezeu si cu toate acestea prima data da gres si asta cu pretul vietii lui Uza.

2Sam.6 1 David a strîns iarăş pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni. 2 Şi David, cu tot poporul care era cu el, a pornit dela Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă între Heruvimi deasupra chivotului. 3 Au pus chivotul lui Dumnezeu într’un car nou, şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cîrmuiau carul cel nou. 4 L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, şi Ahio mergea înaintea chivotului. 5 David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale. 6 Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentrucă erau să-l răstoarne boii. 7 Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lîngă chivotul lui Dumnezeu. 8 David s’a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). 9 David s’a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: ,,Cum să intre chivotul Domnului la mine?” 10 N’a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. 11 Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvîntat pe Obed-Edom şi toată casa lui.

12 Au venit şi au spus împăratului David: ,,Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. 13 Cînd ceice duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou şi un viţel gras. 14 David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire. 15 Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe. 16 Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. 17 După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus… înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţămire. 18 Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oştirilor. 19 Apoi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.

20 David s’a întors să-şi binecuvinteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte, şi a zis: ,,Cu cîtă cinste s’a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s’ar descoperi un om… de nimic!” 21 David a răspuns Micalei: ,,’naintea Domnului, care m’a ales mai pe sus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. 22 Vreau să mă arăt şi mai de nimic de cît de data asta, şi să mă înjosesc în ochii mei; totuş voi fi în cinste la slujnicele de cari vorbeşti.” 23 Şi Mical, fata lui Saul, n’a avut copii pînă în ziua morţii ei.

 

Observ ca in ambele cazuri David initiaza inchinarea. Prima data greseste. Totusi prin credinta, nu da inapoi ci se corecteaza si in fianal aduce Domnului o inchinare placuta.

Inteleg de aici ca si un om dupa inima lui Dumnezeu poate gresi in inchinare. Chiar noi nu putem spune ca suntem perfecti si cu siguranta trebuie fiecare sa ne cercetam si sa veghem ca sa aducem Domnului inchinarea placuta. Si daca stim ca am gresit asta nu trebuie sa ne descurajeze. Trebuie doar sa ne corectam.

Cine sunt participantii la inchinare?

Privind in text il vedem pe David si multimea. Sunt ei suficienti pentru a putea spune ca acolo a fost inchinare? Nicidecum! Spun lucrul asta pentru ca adesea, de exemplu fiind la adunare, noi si biserica chiar daca impreuna cantam se intampla sa nu constientizam prezenta lui Dumnezeu. Cum putem spune ca ne inchinam lui Dumnezeu daca nu suntem constienti de prezenta Lui?!

Ti s-a intamplat vreodata sa te rogi doar ca sa te auda cei din jur cand de fapt tu trebuia sa te adresezi doar lui Dumnezeu? Mie mi s-a intamplat si am mai auzit si pe altii care atunci cand aveau ceva cu cineva se rugau in asa fel incat stia toata biserica problema si dialogul pe care respectivul „inchinator” il avusese cu fratele xyz.

Deci, participantii sunt: Dumnezeu, David, multimea si Mical. Pe Mical o s-o consideram reprezentanta criticilor inchinarii. Sa vedem acum cine ar trebui sa fim noi in inchinare? Nu vrem sa fim criticii inchinarii, nici spectatori pasivi in multime, locul lui Dumnezeu ramane ocupat asa ca singura varianta este ca noi sa fim astazi ce a fost David atunci- simplu: Inchinator adevarat.

 Inchinare cu victime.

1. Inchinare ce starneste mania lui Dumnezeu. Ce observ este ca in primul caz pe care-l vom numi Uza (1-11) inchinarea s-a soldat cu victime. Uza moare si nu oricum. Dumnezeu intervine aprins de manie printr-o moarte tragica asupra lui Uza care de altfel avea intentii bune, de a sprijini Chivotul Domnului sa nu cada.

Stie cineva care a fost greseala?

1Cronici 15.12-16 …voi sunteti capiide familie ai Levitilor, sfintiti-va voi si fratii vostri si suiti chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel la locul pe care i L-am pregatit. Pentru ca n-ati fost intaiasi data, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru pentru ca nu L-am cautat dupa Lege… (greseala a fost ca au purtat Chivotul Domnului intr-un car nou si nu pe umeri, asa cum prevedea Legea data prin Moise.)

2. Inchinare ce starneste invidia oamenilor. Acesta este al doilea caz: David aduce o inchinare placuta asa cum ne arata Scriptura. Totusi apar ctiticii si uimitior… chiar cei din casa ta! Dumnezeu se manie si in acest caz si criticul inchinarii autentice, Mical este pedepsita de Dumnezeu sa nu aiba harul de a da nastere vreunui copil toata viata ei.

Atentie deci: daca lipsesc criticii inchinarii tale (caz.1) nu inseamna neaparat ca inchinarea ta este buna dar si daca inchinarea ta este criticata, poate de cei din mai apropiati, chiar din casa ta (caz.2) asta nu inseamna neaparat ca inchinarea ta n-a fost placuta Domnului.

Putem stii daca inchinarea noastra este sau nu placuta Domnului?

De exemplu, noi de unde stim care a fost placuta si care nu? Stim pentru ca vedem raspunsul Scritpruii si in mod special din marturia lui David. Intrebarea este insa: ar fi stiut David ca prima data a gresit daca Dumnezeu nu omora pe Uza? Prea putin probabil.

Faptul ca Dumnezeu a pedepsit atunci pe Uza a fost un fapt unic in felul lui. Astazi Dumnezeu nu mai raspunde in felul acesta ca sa stim cand inchinarea este gresita. Cum putem noi atunci sa stim daca am adus sau nu o inchinare placuta? Am putea raspunde: “Duhul Sfant din noi…” dar pentru ca exista mult fals in spatele unui limbaj teologic perfect mimat vom cauta sa analizam mai atent actul inchinarii lui David pentru a gasi acele principii universal valabile, transferabile in contemporan. 

Caracteristicile inchinarii autentice

Atmosfera inchinarii

1. Veselie-bucurie.  Cititi 6.5,12b,15: multitudinea de instrumente, strigatele de bucurie si veselia constituiau atmosfera inchinarii, cadrul in care David se inchina Domnului.

2. Pasiunea inchinatorului. 6.14 David juca din rasputeri inaintea Domnului

Dumnezeu chiar pedepseste pe Israel pentru ca „…n-ai slujit Domnului cu bucurie si cu draga inima.”(Deut.28.47) si sa nu uitam ca cea mai mare porunca este „sa iubesti pe Domnul Dumnezeu cu toata inima cu tot sufletul si cu tot cugetul”(Mat.22.37) cu toata puterea, cu toata mintea.

Controlul inchinarii

3. Dupa Cuvantul Domnului. 6.13 ne arata ca greseala de prima data a fost corectata conform cerintelor lui Dumnezeu.

Vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca inchinarea trebuie incadrata intr-un fagas delimitat de invatatura Scripturilor. Cu siguranta ca sunt anumite lucruri in inchinare care depind de preferinta personala insa si anumite lucruri care, fiind pretinse de Dumnezeu ele trebuie respectate.

Inima inchinarii

Este chiar o cantare care spune „Ma-ntorc la inima inchinarii.” Nu stiu exact daca autorul se gandea la ceea ce vreau sa spun dar a avut mare dreptate, aceasta este nevoia noastra.

In ultima parte a pasajului, cand David se intoarce acasa sa-si binecuvinteze familia iata ca este intampinat de criticul inchinarii. Are acolo loc un dialog aprins intre sot si sotie, intre inchinator si criticul lui in acest caz, dialog ce ne permite noua sa cunoastem mai mult din radacinile, inima inchinarii lui David:

4. Inaintea Domnului vs Opinia publica. Mical ii spune lui David despre ce-ar putea crede „slujnicele” insa David a raspuns Micalei:”Inaintea Domnului …inaintea Domnului am jucat.”(20-21)

In contextul tragediei din Valea Jiului unde au murit mai mult de 10 mineri in subteran, o ziarista era profund indignata de conditiile austere in care muncesc minerii si spunea ea „cum de n-au ajuns toate astea la cunostinta opiniei publice.” Ma gandeam atunci: da’ cine e dom’le opinia asta publica? Ce fantoma este? O putem identifica? Trebuie sa ne temem de ea dar nu stim unde este, cine este?

Trist este ca si in inchinare, atunci cand vorbim chiar de inima inchinarii trebuie sa ne aducem aminte ca poate exista si inchinare „de ochii lumii” sau „de dragul opiniei publice.”

5. Recunostinta vs obicei, datorie si afirmare. David a raspuns Micalei: Inaintea Domnului care m-a ales mai presus de tatal tau  si de toata casa lui ca sa ma puna capetenie peste Israel…”(6.21)

Nu exista inchinare autentica fara recunostinta. David nu a uitat ce a facut Domnul pentru el, cum dintr-un cioban uitat la stana a ajuns capetenia poporului Israel. Ale cui erau meritele? Doar ale Domnului.

Adevarata inchinare izbucneste dintr-o inima plina de recunostinta. David a putut spune exact ce se afla in spatele acelui „joc” in spatele inchianrii lui ciudate. Cand David se inchina o facea din profunda recunostinta.

6. Smerenia vs mandria. „Vreau sa ma arat si mai de nimic decat de data asta si sa ma injosesc in ochii mei…”(22)

La inima inchinarii autentice sta si smerenia, smerenia in ochii si in opinia nu a publicului ci a inchinatorului.

Daca ai la dispozitie o tabla sau o foaie aseaza-le pe toate acestea in fata ochilor si hai sa analizam impreuna:

 

INCHINARE AUTENTICA

Atmosfera Controlul Inima

Bucuria-veselia

 

Cuvantul Scripturii

Inaintea Domnului

 

Recunostinta

Pasiunea

Smerenia

 3. La biserica (ce se vede)   2. Credinta  1.Relatia personala cu Domnul

 

INCHINARE FALSA

Atmosfera Controlul Inima

Bucuria-veselia

 

Sa ma simt bine

Opinia publica

 

Obicei, datorie, afirmare

Pasiunea

Mandria

 3. La biserica (ce se vede)   2. Ignoranta si necredinta  1. Fara relatie cu Dumnezeu

Aceste doua tabele prezinta doua moduri de inchinare: autentic si cel fals. In prima coloana (Atmosfera) am scris ceea ce se vede, ceea ce este perceptibil cu simturile de catre orice participant la inchinare: Veselia si Pasiunea. Interesant insa de observat ca in ambele cazuri atmosfera ramane neschimbata. Inteleg de aici ca Atmosfera de inchinare poate fi contrafacuta. Inteleg deci ca nu ori de cate ori atmosfera este de bucurie si chiar atunci cand pasiunea interpretului este evidenta, toate astea nu garanteaza o inchinare autentica.

In a doua coloana (Controlul inchinarii), vedem ca in cazul inchinarii autentice, inchinatorul isi controleaza inchinarea dupa Cuvant. Nu se poate oricum in timp ce inchinatorul fals, si el intr-o atmosfera de bucurie  nu are nici o limita, orice este permis. Pentru el Cuvantul lui Dumnezeu nu are nimic de spus. De fapt, ceea ce imi place si ceea ce ma face sa ma simt bine este linia calauzitoare in inchinarea falsa.

In coloana trei (Inima) am scris lucrurile fundamentale care stau la baza inchinarii. De fapt aici este radacina, inima inchinarii. De aici porneste inchinarea, de acolo de unde nu vede decat Dumnezeu. In cazul inchinarii false am scris cu albastru pentru a arata ca aici incep schimbarile si ca atmosfera aceea plina de bucurie dupa care alearga multi tineri astazi o poate face si un om care nu se inchina inaintea lui Dumnezeu ci in fata opiniei publice (adica il intereseaza prestigiul, publicitatea si venitul din toate astea). Aceeasi atmosfera de bucurie si veselie o poate face si un om care nu este motivat de recunostinta fata de Domnul ci doar din obicei, datorie sau dorinta de afirmare. Da, si acestia pot distra oamenii. Si mai mult, chiar si mandria, nu smerenia poate sta la inima unei inchinari care evident ca este gresita inaintea Domnului.

Aplicatii practice:

-Sa importam bucurie sau sa avem productie autohtona?

Ne plangem ca nu este bucurie si veselie in biserici. Ce trebuie sa facem? Sa importam bucuria? Avem nevoie de mai multe glume in predici si de show man in biserica? Nu! Atmosfera dupa care alergam si ne-o dorim atat de mult in biserica isi are radacinile in coloana a treia, Inima inchinarii. Inima inchinarii este bolnava si de aceea nu este viata. Inima care s-a ingreunat cu „”mancare si bautura” cum spunea Domnul Isus si cu ingrijorarile vietii acesteia. Cum mai poate un om ingrijorat sa se mai gandeasca cu totul la lucrurile de sus cand el este prins de cele de pe pamant? Trebuie sa-i invatam sa se desprinda de la Pamant ca sa poata sta „Inaintea Domnului.” Trebuie sa le aducem aminte Evanghelia ca sa poata fi patrunsi de recunostinta profunda. Trebuie sa le aratam cine este Dumnezeu si care sunt lucrarile Lui ca sa nu uitam de smerenie.

-“Conteaza cum ma inchin atata timp cat Il iubesc pe Domnul?”

Daca Il Iubesti pe Domnul trebuie sa te intereseze ce Ii place Lui, nu? Chiar Domnul Isus a spus:”Daca Ma iubiti vezi pazi poruncile Mele!” (Ioan 14) Daca nu ma interesez cum place Domnului de fapt caut sa-mi plac mie insumi sub pretextul ca iubirii de Dumnezeu.

-„S-au pocait Proconsul?”

M-am uitat la statistica blogului meu si am vazut ca de luni de zile multi tineri inca  isi mai pun intrebarea „s-au pocait Proconsul?” Cuvintele folosit pentru motorul de cautare  prin care au ajuns la blog arata lucrul acesta. Da, multi se mira. Tinerii sunt confuzi pentru ca nu mai stim ce inseamna inchinare. Da, si Proconsul are o atmosfera buna (bucurie si pasiune). Daca ei au insa si Controlul (adica daca tin cont de Biblie in ceea ce fac) si Inima inchinarii (adica sa cante inaintea Domnului si nu tin cont de opinia publica, daca o fac din recunostinta pentru Dumnezeu, ceea ce presupune sa cunoasca iertarea in Jertfa Domnului si nu din datorie sau dorinta de afirmare, daca ei canta injosindu-se pe ei si inaltandu-L pe Dumnezeu) atunci ei aduc o inchinare placuta Domnului.

– „Sa cantam mai vioi!” spun unii.

Vom reusi oare sa aducem bucuria marind ritmul? Nu ca ritmul ar fi rau insa daca inima (sufletul) nu este pregatit sa duca mai mult ai toate sansele sa lesini iar in cel mai fericit caz sa aduci o inchinare falsa, ca aceea la care facea referire Dumnezeu cand spune „poporul acesta ma cinsteste cu gura si cu buzele dar cu inima este departe de mine.” Avem deci nevoie de un alt gen de muzica care sa inveseleasca atmosfera? Nu neaparat insa in mod sigur avem nevoie de o inima noua.

-„Cum sa ne inchinam: mai galagios sau mai sobru, mai temperat?”

Problema cred ca este pusa gresit. Pragmatismul nostru ne omoara. Cum trebuie sa fie atmosfera inchiarii, cum trebuie sa ne manifestam nu mai este o problema atata timp cat avem inima inchinarii (inaintea Domnului, recunostinta si smerenia) si cautam pe Domnul „dupa Lege.”

Ce ar face David de ar veni acum in Romania? Cum ne-ar invata sa ne inchinam: dansand sau ar cauta sa formeze o inima de inchinator?

Inchinare ce imparte biserica.

Am auzit ca in SUA au inceput deja biserici sa aibă dimineata inchinare pentru adulti si cei mai invarsta iar seara pentru tineret. Astfel batranii vin dimineata la biserica pentru ca seara nu le place si tinerii seara ca dimineata se plictisesc. Iata solutia gasita de unii pastori si comitetele unor biserici.

Personal cred ca lucrul acesta este o aberatie si o anormalitate in trupul Bisericii lui Hristos. Inchinarea dezbina? Inchinarea separa? Acesta sa fie rolul inchinarii? Mi-aduc aminte ca fr. Marius Cruceru ne spunea la curs ca noi, studentii care eram acolo nu formam o biserica separat de adulti si ceilalti. Ma gandesc, batranii de dimineata puteau fi considerati biserica fara tineri sau tinerii adunati seara erau biserica?  Ce urmeaza? Concluzia logica este ca ajungem sa pretindem ca ne inchinam Domnului si asta se intampla mai mult la concerte si spectacole- in afara bisericii. Uitati-va ca ajung tinerii sa creada ca inchinare este de fapt atunci cand merg in tabere, conferinte de tineret, spectacole crestine. Rar insa auzim tineri care se inchina in biserica alaturi de copii si adulti.

Este o problema aici, de fapt este o inchinare falsa care satisface doar firea pamanteasca si are alte radacini, nu acea inima a inchinarii ce se varsa inaintea Domnului din recunostinta si cu smerenie ci opusul.

David a avut o inchinare la care a putut participa si s-au simtit bine tot poporul cu exceptia criticului Mical. Astazi inchinarea ajunge sa ne separeu? Ce vom face insa in cer? Vom putea sa ne inchinam impreuna?

Concluzia

Problema crestinismului acolo unde este una in ce priveste inchinarea, este o problema de inima nu de atmosfera, de interior nu de exterior, de fond nu de forma. Vrei sa fii un inchinator? Trebuie sa ai o inima de inchinator. Daca David a fost un inchinator adevarat este pentru ca intai de toate David a avut o inima pentru Dumnezeu. Cu astfel de inchinatori inchinarea in bisericile noastre se va lasa cu victime. Ce fel de victime? Cei necredinciosi se pocaiesc! In multimea care participa la inchinare sunt si necredinciosi. In timpul inchinarii autentice „tainele inimilor lor sunt descoperite asa ca vor cadea cu fata la pamant, se vor inchina lui Dumnezeu si vor marturisi ca in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru.”(1Cor.14.25) intrucat prin inchinare noi astazi nu aducem Chivotul Domnului ci pe Insusi Dumnezeu in viata noastra, a bisericii si a celor nepocaiti.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor", Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , | 2 Comments »

Big John nu plateste. De ce?

Posted by Calea Domnului on November 1, 2008

Intr-o zi un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu. Si-a pornit bus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii. Cativa oameni care au urcat, cativa care au coborat si totul a fost ok.

La urmatoarea statie insa, un tip enorm a urcat in bus. Cam 1.90m cu o constitutie de luptator categoria grea. S-a uitat spre sofer zicand:”Big John nu plateste!” si s-a asezat pe un scaun.

V-am spus ca soferul avea cam 1.60m, era slaboanog si genul de om bland? Asa ca nu s-a certat cu Big John dar nu i-a convenit chestia asta deloc. Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru- Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi … si-n zilele urmatoare la fel.

Pana cand soferul n-a mai rezistat. Deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo si arte martiale.

Dupa cateva luni, deja era foarte puternic si devenise foarte increzator in sine asa ca ziua urmatoare cand Big John urca in autobus si spuse “Big John nu plateste!” soferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: “Si de ce nu?”

Big John l-a privit foarte uimit si i-a replicat:”Big John are abonament!”

Morala: Asigura-te ca exista o problema inainte de a face eforturi uriase sa o rezolvi!

Posted in Tanar si (ne)linistit?! | Leave a Comment »

Rugaciunea unei prostituate

Posted by Calea Domnului on October 23, 2008

Familia mea din Costa Rica o ducea greu cu banii asa incat la varsta de patru ani, mama m-a vandut pentru a fi exploatata sexual. Barbatii dadeau o groaza de bani ca sa-si poata face mendrele cu copiii. Astfel, in vreme ce alti copii de varsta mea mergeau la scoala, eu lucram intr-un borel, dandu-i mamei tot ce castigam. Toata viata mea m-am sitit urata, murdara, coplesita de rusine. M-am deprins cu bautura si cocaina de foarte devreme si incercam sa-mi alin cu ele durerea.

Cand am ajuns la varsta adolescentei, avem la randul meu doi copii. Mama i-a luat de langa mine spunand ca o persoana atat de intinata ca mine nu e capabila sa creasca niste copii. De atunci incolo am lucrat si mai mult ca sa castig pentru intretinerea copiilor mei. Era singurul mod in care imi puteam arata dragostea pentru ei.

In cele din urma, proxenetii au inceput sa pretinda tot mai mlt de la noi, prostituatele…

Intr-o zi, un client s-a infuriat ca n-am facut ce mi-a cerut el. A scos un cutit la mine, apoi m-a lovit cu o crosa de baseball spargandu-mi capul. M-au dus la spital si am zacut in patul acela, planuind sa-mi iau zilele. Cine stie, poate dac-as fi tras de toate tuburile alea pe care le atarnasera de mine…

In cele din urma am ingenunchiat langa pat cerand ajutorul lui Dumnezeu. Voiam sa scap de prostitutie sa devin o mama adevarata pentru copiii mei. Iar Dumnezeu mi-a raspuns la rugaciune printr-un miracol. Mi-a dat o vedenie. Am vazut inaintea ochilor cuvintele:”Cauta Fundatia Rahav!” De-abia daca stiam sa citesc si habar n-aveam ce inseamna cuvantul Rahav. Nu e un cuvant spaniol. Una din infirmiere m-a ajutat totusi sa gasesc numarul lor de telefon si am sunat.

Telefonul suna intruna iar eu ma rugam:”Doamne, daca existi cu adevarat, fa sa raspunda cineva la telefon!” Intr-un tarziu o femeie cu numele de Mariliana a ridicat receptorul. Se pare ca era chiar directoarea fundatiei care nu avea program de lucru in ziua respectiva dar trecuse pe-acolo doar pentru a lua niste acte.

“Am nevoie de ajutor” i-am spus Marilianei. “Sunt pe moarte. Nu mai rezist.”  Ea mi-a spus ca Dumnezeu ma iuvea si n-avea sa ma lase singura. M-a asigurat de sprijinul ei pentru a renunta la prostitutie si a incepe o viata noua. Dupa cateva zile m-a luat la ea acasa asa cum eram, plina de rani si bandaje, proaspat externata. M-a intampinat cu bratele larg deschise si mi-a spus:”Aici esti in siguranta, Hilda!” Mariliana mi-a spus ca Rahav era numele unei prostituate din Biblie, o femeie care devenise o eroina.

Parca nu puteam crede speranta care se citea pe fata Marilianei. Totul parea un vis. Mi-a dat un pat curat cu flori in camera si m-a asigurat ca voi fi la adapost de hartuielile barbatilor. Mi-a facut cunostinta si cu alte femei care renuntasera la prostitutie. M-a invatat cum sa fiu o mama adevarata iar acum urmez niste cursuri pentru o meserie ca sa pot trai spre slava lui Dumnezeu.

(preluat din Rugaciunea, de Philip Yancey, pg.262 ed Kerigma)

Posted in Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , | 5 Comments »

Te jafuieste fara sa te fure

Posted by Calea Domnului on October 15, 2008

v.26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie

decat comorile Egiptului…

Alegerile sub analiza

Am vazut alegerile facute de tanarul Moise. Acum haideti sa verificam calitatea lor. Cat de profitabile au fost?

Refuzam lumea si acceptam suferinta- faptul acesta este o nebunie! Cum explicati lucrul acesta?

Ar putea spune cineva: „Bine Moise- am asteptat si am ascultat cum ai refuzat cel mai mare privilegiu pe care un om din imparatia Egiptului si l-ar fi dorit. Am vazut ca l-ai refuzat insa acum suntem tare curiosi sa vedem pentru ce. Ce altceva poate fi mai maret si mai de dorit decat a fi numit fiul fiicei lui Faraon?”

Moise, plin de satisfactie intoarce spatele piramidelor, tronului imparatesc si tuturor comorilor Egiptului, isi indreapta apoi privirea atintita undeva in gol si spune: „ocara lui Hristos! Aleg sa sufar impreuna cu poporul acesta de tarani si sclavi, aleg sa sufar ocara lui Hristos!”

Nu-mi vine sa cred. Moise, esti de-a dreptul nebun! Nu-mi pot explica ce se petrece cu tine, ce este in mintea ta?!.

Ca dovada a unei credinte mature asteapta-te ca multi sa-ti conteste calitatea alegerilor pe care le faci.

Alegeri cu logica El socotea… spune textul. Moise a avut o logica, o ratiune pe baza careia a luat aceste decizii. Chiar daca deciziile credinciosului nu pot fi intelese de necredinciosi asta nu inseamna ca ele sunt luate aleatoriu, ca ar fi rod al hazardului sau a lipsei de cultura.

Logica credintei

Daca ne gandim in mod firesc la socoteala facuta de Moise in vremea cand viitorul ii statea la picioare ajungem sa intelegem de ce omul acesta ar fi putut fi socotit un nebun mai ales pentru faptul ca el era un mare invatat in intelepciunea Egiptenilor fapt care l-ar fi pus la curent cu ceea ce inseamna valoarea reala a tuturor comorilor Egiptului.

Multa vreme am avut impresia ca Moise era un naiv, un tolomoac si asta pentru ca am citit despre el in Biblie ca era om cu vorbire greoaie, poate un balbait. Imgainea unui balbait nu este deloc compatibila in mintea mea cu cea a unui intelept. Totusi…

Fapte.7.22 Moise a invatat toata intelepciunea Egiptenilor

Cand se spune „el socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat toate comorile Egiptului…”trebuie sa fim convinsi ca el a luat aceasta decizie in deplinatatea facultatilor mintale si in deplina cunostinta de cauza.

Iata cum se explica paradoxul acesta al logicii credintei:

Imaginatie: Intr-o noapte, cel mai mare si mai scump magazin din capitala este spart. Un hot intra in el dar nu fura nimic ci doar face un lucru neobisnuit: schimba preturile. Astfel ca pentru lucruri extrem de valoroase ajungi sa platesti un pret infim, iar pentru lucruri cu valoare derizorie platesti scump. Ziua urmatoare a venit la magazin si a facut cumparaturi.

Iata ce s-a intamplat de fapt in lume: Diavolul a intrat in lume si a schimbat valorile: a pus pret mare pe lucruri de nimic si preturi mici pe lucruri valoroase. Mai exact: pe Hristos, credinta, biserica, rugaciune a pus preturi de „doi bani” iar pe distractie, placerile pacatului, aroganta, moda…etc a pus preturi mari. Lumea, fiind lipsita de intelepciunea pe care o da credinta considera valoarea in functie de pret. Asa ca, acolo unde vede un pret mare crede ca este valoarea.

Asa se explica faptul ca multimile de necredinciosi dau navala la faima, bogatie, placerile pacatului, curvire si destrabalare. Crestinii adevarati, prin credinta pot distinge adevarata valoare fara sa fie influentati de pretul afisat de hot sau de inghesuiala de oameni la raftul de articole. Credinciosul cauta pe Hristos cel lepadat, rugaciunea, biserica, Scripturile si tot ceea ce lumea dispretuieste.

Credinta la maturitate te face sa devii ciudat pentru lume! Pentru ca acolo unde este credinta „socoteala” este cu totul neobisnuita pentru lume. De aceea nu te astepta ca cei necredinciosi sa te inteleaga.

Posted in Crezul "nebunilor", Tanar si (ne)linistit?! | Leave a Comment »