Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Archive for the ‘Lumea in care traim’ Category

Modalitati subversive suptile prin care imparatia intunericului intuneca in minciuna mintilie oamenilor.

Nu doar taurii sunt stresaţi de roşu

Posted by Calea Domnului on January 29, 2013

Astăzi am auzit la postul local de televiziune cum că profesorii ar trebui să nu mai corecteze lucrările elevilor cu roşu ci cu verde. Motivul? Culoarea roşie îi stresează pe elevi. Aceasta a fost concluzia unor psihologi.

Primul meu gând a fost să mi-amintesc de vremea când şi eu şi mulţi alţii eram în şcoală. Nu ştiu cu ce culoare se corectau lucrările acum câteva sute de ani dar cel puţin în ultima sută de ani cred că roşu a fost culoare folosită. Ştim cu toţii că România a dat multe minţi luminate în vremurile trecute când au fost corectaţi chiar cu roşu. De ce tocmai acum culoarea roşu a devenit un pericol pentru societate?! Noi am fost stresaţi? Câţi dintre noi am apelat atunci la aşa zişii „doctorii sufletelor” (psihologi)? Am ajuns vreunul la psihiatrie din cauza culorii acesteia? S-a schimbat nuanţa culorii roşii? Sau au involuat oamenii?

Propunearea mea: dacă culoarea roşu este problema, propun ca de mâine culoarea roşie a semaforului să nu mai fie roşu ci violet pentru ca pietonii să nu mai fie stresaţi când aşteaptă la semafor. Propun ca stopurile tuturor maşinilor să nu mai fie roşii ci roz pentru ca în trafic să nu se mai urască şoferii şi să nu mai fie agitaţi la volan (aşa vom scăpa de accidente.) Mai propun de asemenea culoarea roşie să fie scoasă din comerţ în ce priveşte articolele de îmbrăcăminte, construcţii sau decoraţii interioare. Ba chiar florile de culoare roşie să fie desfiinţate. Ştim cu toţii că şi taurii se agită din cauza acestei culori. Aşa vom fi mai fericiţi!

Dar oare culoarea este problema sau greşelile? Pe elevi îi stresează culoarea sau faptul că au multe greşeli? Când se termină combustibilul din rezervor şi la bord se aprinde beculeţul galben sau roşu, ne stresează culoarea prin care am fost semnalizaţi sau faptul că s-ar putea să rămânem în pană de combustibil? Dacă profesorii vor corecta cu verde nu va mai fi stres?

Care este de fapt probelma. Problema nu este nicidecum culoarea! Mesajul din spate al acestei atenţionări a „psihologilor” este doar preocuparea obsesivă şi malefică de a creşte ego-ul omului firesc pentru ca omul din vremea noastră, lăsat în voia lui să ajungă de fapt un monstru. Tot în acest sens, diavolu’, folosindu-se de „băieţii în halate albe” (psihologii), sub pretextul că îi preocupă siguranţa şi dezvoltarea psihică şi emoţională a copiilor au mai luat şi alte măsuri precum:

-calificativele şi nu note. De ce? Pentru ca profesorul să nu aibă posibilitatea de a identifica mai clar situaţia reală a elevului. Şi tot aşa, elevul mai slab să fie mai aproape de cel deştept. Asta descurajează pe cei capabili şi încurajează pe cel leneş.

-diplome pentru toată lumea. Mi-aduc aminte de lupta noastră pentru diplome. În clasele I-IV am luat premiul I, în clasele V-VII premiul II iar în clasa a-VIII-a am fost primul pe clasă. La liceu… mai bine mă abţin. Astăzi însă există premiu separat pe materii: la română, la matematică, la sport … probabil se poate da şi la prostie. Ideea este ca toată lumea să fie mulţumită şi toţi să se creadă deştepţi. Şi prin această metodă tot cei mai inteligenţi sunt neglijaţi, ignoraţi. Ei sunt daţi mai în spate pentru a ieşi în prim plan mediocrităţile.

-profesorii nu mai au voie să anunţe notele elevilor în auzul celorlalţi

-profesorii nu mai au voie să-i atingă în vreun fel. Da, există şi profesori cu probleme „la etaj”. S-au dat filmuleţe cu astfel de cazuri la ştiri, dar cred că din cauza excepţiilor nu trebuie să desfiinţăm regula. Faptul că un şofer loveşte un pieton nu trebuie să desfiinţăm circulaţia rudieră. Ok, profesorii n-au drepturi în faţa elevilor. Elevii însă au toate drepturile să pună pioneze pe scaunul profesorului, să-l poreclească, să-i înţepe cauciucul la maşină, să deranjeze orele…etc

-glasul părinţilor copiilor capătă tot mai multă autoritate. Am înţeles că deja, chiar pentru alegerea profesorilor şi părinţii elevilor au un cuvânt de spus.

-scoaterea uniformelor are ca scop tot evidenţierea firii păcătoase şi a individualităţii şi a puterii financiare a părinţilor.

Concluzia: autoritatea celor competenţi este subminată. Profesorii sunt pur şi simplu legaţi la gură şi la mâini în timp ce firea păcătoasă din copil, în loc să fie disciplinată este de fapt răsfăţată. Pomul când este tânăr trebuie îndreptat şi nu lăsat să crească greşit. La fel şi cu omul- în copilărie trebuie îndreptat.

Învăţătura falsă a satanei este aceasta: omul este bun şi trebuie să fie lăsat să crească liber, în voie. De aceea şi psihologia seculară adoptă metode de eliberare a firii de orice constrângeri. Învăţătura curată şi sănătoasă a lui Dumnezeu prezentată în Biblie spune că omul, oricât ar fi de drăgălaş când este mic, totuşi este păcătos şi are nevoie de îndreptare iar mai târziu chiar are nevoie răscumpărare şi naştere din nou.

La ce să ne aşteptăm de acum înainte? Orice autoritate trebuie desfiinţată. Mai întâi denigrată şi apoi desfiinţată. Vor continua atacuri la adresa: poliţiei, dascălilor, preoţilor şi părinţilor. Vor apărea reportaje şi filmuleţe denigratoare şi apoi contestarea şi sfidarea autorităţii lor. Astfel, autoritatea fiind descurajată va fi încurajată răzvrătirea, delicvenţa, prostia şi incompetenţa, imoralitatea şi lipsa de respect între oameni, neascultarea şi dispreţul faţă de părinţi.

Astăzi am aflat că taurii de fapt nu se înfurie din cauza culorii roşii. Ei nici măcar nu disting culorile. Oare elevii slabi se stresează din cauza culorii roşii?  Intensitatea culorii este problema sau ascuţimea minţii?

Advertisements

Posted in Lumea in care traim | Tagged: , , , , | 8 Comments »

Poze copii avortati

Posted by Calea Domnului on March 20, 2011

Suntem indurerati pentru miile de vieti pierdute in Japonia in urma dezastrului de saptamana trecuta dar cand ma gandesc ca zilnic, langa noi, in orasul nostru sunt ucisi cu bestialitate bebelusi fara nici o aparare imi dau seama ce lipsita de logica si moralitate este lumea fara Dumnezeu: ii plangem pe japonezi (si bine facem) dar suntem insensibili si inchidem ochii la strigatul mut al copiilor din pantece. Suntem miscati de miile de morti din Japonia dar suntem impietriti fata de sutele si milioanele de crime care se intampla nu o data la zece ani ci in fiecare zi. Indrazneste si arunca o privire asupra realitatii! Acceseaza linkul:

http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/

Posted in Lumea in care traim | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Supravietuitoare a avortului

Posted by Calea Domnului on March 17, 2010

Avortionistul a trebuit sa semneze certificatul meu de nastere.

Holocaustul tacut nu a invins in privinta mea!

Daca avortul are de-a face doar cu dreptul femeilor, doamnelor si domnilor, atunci unde erau drepturile mele?… Viata mea se stingea in numele drepturilor femeii.

http://www.overstream.net/view.php?oid=nne6aptqi9sd 

http://www.overstream.net/view.php?oid=e7s2lninu0lf

Posted in Familia, Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Nuditate si pornografie

Posted by Calea Domnului on March 21, 2009

De cativa ani de zile am inteles si sunt convins ca televizorul nu-mi poate aduce nici un beneficiu spiritual, de aceea, desi nu fug de el totusi nu-i acord atentie. Personal cred ca televizorul este instrumentul care aduce cele mai multe victime in imparatia intunericului si in mod sigur se afla printre principalii vinovati de starea apatica a bisericii de astazi prin infuzia de imoralitate cu care supraliciteaza creierul multor crestini inconstienti de spiritul malefic din spatele „icoanei vorbitoare.” 

Ma aflam la un prieten si, in timp ce in sufragerie se derula un anumit program de stiri, eu  vorbeam la telefon cu prietena mea dar mi-a ramas in minte (de obicei lucrurile rele persista) unul dintre titlurile ce constituiau subiect de stiri:”M-am saturat sa pozez goala!”

Se pare ca respectiva a ajuns la aceeasi concluzie la care au ajuns Adam si Eva. Amandoi erau goi si nu le era rusine, insa la un moment dat, dupa ce au pacatuit Biblia spune „au cunoscut ca erau goi.” Se pare ca acelasi lucru s-a intamplat si cu respectiva: a pozat goala (fizic) si nu-i era rusine insa ma tem ca declaratia ei spune ceva mai mult- a fost cuprinsa de un sentiment al unei alte goliciuni, dezgustul pe care-l provoaca pacatul nuditatii.

Inainte de caderea in pacat nuditatea se pare ca nu era nimic gresit si de aceea nu le era nici rusine. Se pare insa ca dupa caderea in pacat lucrurile stau cu totul diferit- nuditatea aduce rusine (sau cel putin asa ar fi normal) intrucat Adam si Eva s-au acoperit. Bunul simt te invata ca nuditatea este un lucru rusinos.

Cineva ar putea spune: „Cei rau in faptul ca unii pastreaza costumul lui Adam si Eva chiar daca traim in vremea de dupa caderea in pacat? Poate ca pe unii nu i-a schimbat cu nimic caderea. Unii vor sa se simta ca in Eden.” Vestea tragica este ca nici un om nu mai este inca in Eden si important este sa observam ca Insusi Dumnezeu este total impotriva nuditatii. Initial pe Adam si Eva bunul simt i-a invatat ca trebuie sa se acopere si de aceea au facut sorturi de frunze. Apoi, Dumnezeu arata clar pozitia Sa fata de aceasta tentativa de acoperire a nuditatii prin aceea ca El Insusi le face haine de piele. Deci a fi acoperit este atat o chestiune de bun simt dar in mod deosebit voia lui Dumnezeu. A practica sau a iubi, a gasi placere in nuditate este pe deoparte lipsa de bun simt si pe de alta parte o incalcare flagranta a vointei lui Dumnezeu. Wiersbe spune ca nuditatea este un semn al degradarii si al degenerarii fiintei umane.

Daca inainte de caderea in pacat goliciunea era poate un semn al inocentei, dupa caderea in pacat, nuditatea este un semn al degradarii, al degenerarii fiintei umane.

Ce trebuie sa gandesc atunci cand vad ca lumea se desfata in goliciune? Cum trebuie sa privesc practica aceasta? Ce atitudine trebuie sa am fata de pornografie si nuditate? Ce parere trebuie sa am despre cei ce-o practica sau iubesc aceste obiceiuri pagane? Lumea a involuat atat de mult. Starea de degradare atinge cote alarmante! Acesta este adevarul.

Doi din fiii lui Noe au priceput lucrul acesta atunci cand refuza sa vada goliciunea tatalui lor care se imbatase in timp ce Ham a fost blestemat pentru ca a vazut goliciunea tatalui sau. In Legea data de Dumnezeu prin Moise, Dumnezeu interzice nuditatea sau ca cineva sa vada goliciunea altcuiva.

Astazi goliciunea, nuditatea este la moda. Face senzatie in presa si televiziune. Mai rau este atunci cand nuditatea si goliciunea este „trecuta cu vederea” de copiii lui Dumnezeu. Daca alta data inchideam ochii cand la televizor aparea ceva indecent (chiar un sarut) cu timpul ne-am obisnuit cu ideea (desi sufletul nu). Am vazut in case de pocaiti chibrituri cu imagini pornografice si chiar in institutii crestine.

Trebuia sa dau cina la cineva dar cand am vazut pe dusumea ziare cu femei dezbracate a trebuit sa indraznesc sa atrag atentia si sa fie indepartate ziarele de acolo.

Fratilor trebuie sa luam atitudine si sa indepartam insemnele zeitei Afrodita din casele noastra, din casele prietenilor nostri si din locurile pe unde ajungem. Nu totdeauna ne va fi usor dar ne va fi tot mai greu daca tacem.

Astazi de exemplu am intrat din nou in biroul unei firme de piese auto. Este a patra sau a cincea oara cand intru. Am vazut pe perete un calendar mare pornografic. Prima data n-am indraznit sa atrag atentia nici unuia din cei 4-5 angajati de acolo dar stiam ca era de datoria mea sa le spun voia lui Dumnezeu. Cautam prilejul sa fie un angajat singur. Mi-era mai usor asa. Data trecuta am spus unui angajat de acolo si azi am spus si unei femei care lucra in birou. Dumnezeu mi-a dat puterea sa vorbesc in Numele Lui. De acum sangele lor va cadea asupra capului lor. Cineva trebuie sa le aduca aminte. Daca nu noi, atunci cine?! Trebuie cineva sa-i trezeazca din mitul „toti o fac… toti sunt la fel” trebuie sa inteleaga ca nu toti sunt la fel, sa intelega ca mai sunt oameni care urasc pacatul si ca Dumnezeu mai are un cuvant de spus. Nu trebuie sa le spunem ca nu e bine ci sa le spunem ca DUMNEZEU ZICE  ca nu e bine ci este PACAT.

Oamenii care mai au macar bunul simt isi acopera goliciunea (fizica) cu haine, se imbraca. Cei care pe deasupra mai au si teama (respect) pentru Dumnezeu se lasa imbracati in haina neprihanirii, prin jertfa Domnului Isus.

Dumnezeu sa ne tina in harul Sau caci doar asa putem iubi ce iubeste El si putem uri ca uraste El. Doamne ai mila de fiecare din noi ca sa nu ne mai lasam prinsi in capcana mortala si dulce a pornografiei. Mareste-ne Doamne credinta sa putem vedea frumusetea si maretia Domnului Isus si a Imparatiei Lui.

Posted in Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , | 3 Comments »

Este biblica relatia dintre un baiat si o fata?

Posted by Calea Domnului on March 11, 2009

„Prietenia dintre un baiat si o fata”

„Astazi din ce text discutam?” – ma intreaba una dintre tinerele ajunse mai devreme la intalnirea de tineret. Am stat o clipa si mi-am zis „buna-ntrebare…” De fapt si eu as fi vrut sa stiu „textul din care discutam.”

Astazi m-am gasit intr-o situatie unica pana in prezent: pentru prima data cand sunt pus in situatia de a vorbi despre un subiect fara a avea un text Biblic la baza ca material didactic. Pana in momentul de fata nu am gasit nici un text Biblic din care sa invatam cum trebuie sa fie o prietenie intre un baiat si o fata.

Pentru ca era timpul sa discutam si acest subiect, si pentru ca eu nu gasisem nici un text biblic ca suport pentru o eventuala invatatura despre prietenie mi-am propus atunci ca structura timpului de studiu sa arate asa:

Ce credeti voi tinerii despre prietenie

In cele ce urmeaza am cautat sa creionez un portret al prieteniei in cauza asa cum am ajuns sa-l percepem noi:

Definitie– ne referim la acea prietenie care este ceva mai mult decat amicitie, o relatie mai intima intre un baiat si o fata, o relatie sentimentala.

Caracteristici– Ce inseamna „mai intima?” Adica „se pot tine de mana”, devin prioritate unul pentru celalalt dedicand timp si atentie unul celuilalt si implicit ajungand la o cunoastere mult mai profunda unul despre celalalt.

Scop– Care este motivatia si rationamentul unui asemenea gen de relatie? Cu ce scop si-ar dori cineva o astfel de relatie?

-unii considera prietenia necesara intrucat creaza cadrul necesar testarii compatibilitatii celor doi

-altii vad prietenia ca o necesitate datorita atractiei puternice fata de persoana respectiva, fapt ce pretinde o relatie mai speciala, mai deosebita

-prietenia satisface o nevoie sentimentala, nevoia de a iubi si de a fi iubit

-prietenia alunga singuratatea

Varsta– De cand ar putea cineva sa intre intr-o astfel de relatie de prietenie cu un partener de sex opus? Dupa ceva timp de gandire ramanem la varsta de 14-15 ani. [Recent am vorbit cu cineva din SUA si spunea ca inca de la varsta de 11 ani in scolile laice se vorbeste despre boy friend si girl friend. Iar in unele case asa zis crestine, adolescenti de 14-15 ani sunt vizitati acasa de „prietenele” lor care dorm peste noapte cu ei in camera. Personal le adresez unor astfel de parinti doar atat: Rusine sa va fie! Altfel de rusine veti ajunge.]

Durata– Cat ar trebui sa dureze perioada de prietenie? Minim 1 an si maxim 3 ani.

Avantaje– Cu ce este mai avantajat un adolescent ce are o prietena decat unul care n-are? Avantajele sunt cele mentionate la rubrica „scop.”

Dezavantaje– se pot incadra in urmatoarele categorii: imoralitate sexuala, relatie superficiala cu Dumnezeu, capacitate scazuta la invatatura si atitudine nepotrivita fata de autoritatea parintilor.

Cateva obiectii personale

De unde stim ca imaginea aceasta despre prietenie este una corecta? O putem oferi tinerilor sau adolescentilor din biserica ca invatatura? V-ar deranja ca in bisericile lui Hristos sa vedeti o fata si un baiat de 14-15 ani de mana si numindu-se prieteni?

Cine detine autoritatea acestui tip de invatatura care se propaga in bisericile noastre pe cale non-verbala de la o generatie la alta cu mentiunea ca cu timpul varsta persoanelor ce o practica scade avand riscul ca peste cativa ani prieteniile intre baieti si fete sa aiba loc de la varsta de 8-9 ani in timp ce, varsta la care oamenii se decid pentru o relatie de casatorie se amana pana abia dupa 30 de ani (asta in cel mai fericit caz.) Ganditi-va putin: daca copii dvs incep prietenia cu viitoarea sotie de la varsta de 10 ani, mai au de asteptat inca 20 de ani pana se vor casatori.

Personal, mie imi da impresia ca libertatea pe care ne-o permitem de a trai in astfel de relatii de prietenie (care se transforma de cele mai multe ori intr-un asa zis concubinaj) ajung sa preia locul relatiei de casatorie. Tot mai multi sunt tineri care astazi prefera o relatie fara angajamente. In multe cazuri doar vestea ca domnisoara a ramas gravida il determina pe unii sa se gandeasca la o eventuala legatura de casatorie.

Mai am cateva obiectii la imaginea prieteniei de mai sus:

1. Scop

-compatibilitatea tu o stabilesti? Care este rolul lui Dumnezeu? Daca tu hotarasti compatibilitatea atunci inseamna ca te cunosti suficient de bine?

-daca intru intr-o relatie de prietenie pentru ca sunt atras atunci am toate sansele sa intru in multe alte relatii de acest gen

-nevoia sentimentala si alungarea singuratatii, potrivit lui Dumnezeu in Biblie sunt satisfacute nu de o relatie de prietenie ci de casatorie.

2. Varsta

 Tipul acesta de prietenie coboara la o varsta tot mai frageda ceea ce creaza ingrijorare intrucat este bine cunoscut ca un asemenea tip de relatie pretinde o atentie deosebita in timp ce adolescentul mai are cel putin inca 8 ani de studiu intensiv.

2. Ce spune Dumnezeu despre prietenie

Nimic! Da, surpriza a aparut atunci cand a trebuit sa vedem ce spune Dumnezeu despre prietenie. Ca baptist ce cred in principiul reformei „Sola Scriptura” dar in primul rand ca un crestin si ucenic al Domnului cred in autoritatea, suficienta si infailibilitatea Scripturilor.

2Tim.3.16-17 Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.

Tinerii au o obiectie aici: nu este usor de exprimat in public dar, surprinzator ajungem sa ne dam seama ca tineri crescuti in biserica nu mai cred in relevanta si atotsuficienta Scripturilor aducand obiectii de genul „Biblia este o carte veche… normal ca nu ne mai poate invata pe noi in vremurile astea…”

Cineva spunea asa „Biblia nu este nici invechita, nici moderna. Biblia este eterna.” Asta este si raspunsul meu. Sufletul omului a ramas acelasi dintotdeauna. Doar croiala hainelor s-a modificat in timp. Cand te duci la doctor, acesta iti spune un singur lucru: „Dezbraca-te!” Nu-l intereseza haina si nici galoanele de pe ea. Biblia prin invatatura si exemplele oferite, prin principiile ce se desprind de pe paginile ei ofera intelepciune si instruire pentru orice tip de problema a omului modern si postmodern.

Ps.119.9 Cum isi va tinea tanarul curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau.

Hai atunci „sa ne indreptam dupa Cuvantul Sau.” Unde putem gasi invatatura explicita, exemplu de viata sau principii legat de subiectul prieteniei intre un baiat si fata? Adam si Eva? Iosif si Maria? Iosif fiul lui Iacov?….???

Raspunsul meu de pana acum este ca nicaieri Biblia nu ofera invatatura sau principii referitor la o relatie de asa zisa prietenie intre un baiat si o fata. Biblia vorbeste despre o logodna (bine-nteles ca inainte de aceasta ar fi fost o perioada de cunoastere dar in nici un caz nu in termenii prieteniei de astazi.) In Biblie, intre sfintii lui Dumnezeu vedem ca nici unul din ei nu era intr-o relatie cu persoana de sex opus doar de dragul de a nu fi singur sau din alt motiv afara de acela al casatoriei. Personal cred ca doar hotararea si gandul casatoriei trebuie sa-i aduca impreuna pe cei doi. Orice alt motiv afara de acesta este o abatere de la adevarul Scripturii.

De ce atunci in biserici ajunge sa se practice prietenia de genul acesta? Personal cred ca predicatorii si pastorii trebuie sa se preocupe mai mult de tineri. Prea mult ne-am preocupat sa distram tinerii si prea putin sa-i imbogatim fata de Dumnezeu. In multe feluri am subminat autoritatea Scripturii lasand ca fenomenul Holywood-ului sa influenteze imaginea familiei crestine astfel ca prietenia este de fapt unul dintre acele lucruri la care Biblia se refera atunci cand spune „obiceiurile lumii sunt desarte.”

Gandeste-te putin: imaginea pe care tu o ai despre prietenie este mai aproape de Holywood sau de HolyScripture? Cine ne-a influentat mai mult gandirea: telenovelele sau revelatia divina?

3. Prietenia cu Dumnezeu

Ce-ar trebui sa-l preocupe pe tanar in perioada aceasta? Scriptura ne arata de fapt ce-ar trebui sa faca un tanar. Vom intelege de aici si interesul exagerat pe care spiritul rau il are in a-i indemna pe tineri sa intre in astfel de relatii.

Plangerile lui Ieremia 3. 24-30 Domnul este partea mea de mostenire- zice sufletul meu- de aceea nadajduiesc in El. Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui, sa stea singur si sa taca pentru ca Domnul i l-a pus pe grumaz. Sa-si umple gura cu tarana si sa nu-si piarda nadejdea

Iata deci ce este bine pentru un tanar. Iata ce spune Cuvantul Domnului despre perioada aceasta a tineretii. Biblia spune aici ca „este bine” in tinerete sa nu fugi de singuratate imediat pana ce singuratatea si jugul acesta „pus de Dumnezeu” nu-si face lucrarea in vaita ta.

Cu alte cuvinte, adolescenta si tineretea este perioada pe care omul trebuie s-o investeasca intr-o relatie de prietenie cu Dumnezeu. Daca nu acum, atunci cand?

Ecl.12.1 Adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale…

Prietenie baiat-fata sau prietenie cu Dumnezeu?  Prieteniile baiat-fata sunt de fapt alternativa celui rau la prietenia cu Dumnezeu.

Concluzia:

Indemnul meu pentru cei ce au urechi de auzit este sa ne intoarcem la Scriptura si sa invatam sa nu mai trecem peste ceea ce este scris. Sa spunem adevarul in Numele Domnului chiar daca nu este in armonie cu mersul lumii acesteia si chiar daca vom fi considerati inapoiati. Este un har ca in vremuri in care Biblia este considerata demodata noi sa fim considerati inapoiati. Este nevoie sa ne exprimam convingerile si sa propagam invatatura. Multi tineri o vor respinge insa unii o asteapta de mult si credinta lor va fi intarita. Mesajul este acesta: prima parte a tineretii este perioada cand trebuie sa intri intr-o relatie personala de dragoste cu Facatorul tau si abia apoi, cand vei fi gata pentru casatorie, fii increzator in Dumnezeu ca-ti va aduce si ajutorul potrivit.

 

Mihail Geabou  3 mar’09

Intalnirea de tineret, Biserica Baptista Emanuel din Alexandria

Posted in Lumea in care traim, Pastorind turma Domnului, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , | 18 Comments »

Politica si adevarul

Posted by Calea Domnului on December 2, 2008

De  ceva timp, intorcandu-ma acasa in Alexandria am avut posibilitatea sa fiu mai la curent cu informatiile politice din tara noastra. Nu spun ca mi-au lipsit inainte si nici ca ma ajuta prea mult acum. Cunoasterea de acest gen imi provoaca dezamagire ca sa nu spun mai mult. Ma dezgusta imaginea unor oameni care pentru a-si sustine punctul de vedere jignesc pe ceilalti, mint cu zambetul pe buze si niciodata, nici ei si nici colegii lor de partid nu sunt vinovati de absolut nimic spre deosebire de ceilalti care sunt responsabili, spune ei de dezastrul din Romania.

Duminica asta, pe 30 noiembrie au fost alegeri parlamentare. Pana sa intru in sectia de votare nu pot spune ca am stiut pe cine voi vota. Cui sa acord votul pentru camera deputatilor abia in cabina de vot m-am hotarat si daca ma intrebati nici acum nu stiu cum se numea respectivul; stiu doar partidul.

Nu m-am dus la vot cu asteptari. De fapt nu astept nimic decat mai rau pentru noi crestinii- asa ne invata Biblia. M-am dus totusi sa-mi fac datoria de cetatean al acestei tari pentru ca noi crestinii trebuie sa fim cei mai buni cetateni ai tarii din care facem parte.

Seara a trebuit sa tin „ora de tineret” si m-am gandit sa spun ceva bisericii legat si de acest eveniment important pentru tara noastra. Nu stiu care cu cine a votat, nu stiu cine s-a bucurat sau a fost intristat datorita rezultatului alegerilor insa un lucru stiu sigur: crestinul intotdeauna este deplin satisfacut intrucat nadejdea noastra nu este in conducerea vreunui partid ci in Dumnezeu.

Ioan 18.37 „Atunci un Imparat tot esti!” I-a zis Pilat. „Da” a raspuns Isus.

Pilat si Domnul Isus -omul politic si Dumnezeu se intalnesc. Omul politic descopera abia acum ca Domnul Isus este de fapt nu senator si nici deputat ci un imparat. Noi putem adauga fara sa gresim ci de fapt sa corectam :„Imparatul” cu articol hotarat la singular.  Oare cand au avut loc alegerile in urma carora Domnul Isus a fost ales? Cine L-a votat si cu ce majoritate a reusit sa iasa invingator?

Ps.2.6 …Eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfant.”

Dumnezeu Tatal a votat pentru Domnul Isus. Un singur vot a insemnat nu majoritatea ci unanimitate intrucat la urma urmei trebuie sa ne amintim ca dincolo de stampila de vot aplicata de noi, voia lui se implineste caci noi stim ca „stapanirile care sunt au fost randuite de Dumnezeu.”(Rom.13.1)

„Imparatia Mea nu este din lumea aceasta” a spus Domnul Isus. Aceasta trebuie sa ne-o reamintim si noi. „Eu sunt Imparat. Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume ca sa marturisesc despre adevar. Oricine este din adevar asculta glasul Meu.”(Ioan 18.37)

Iata un Imparat cu totul unic: Domnia pentru El nu este o alegere sau o vocatie descoperita mai tarziu in viata ci este scopul existentei in sine. Prin natura Sa El este Rege si nu poate fi altfel.

Ceea ce reprezinta pentru mine o revelatie noua in textul acesta este intrebarea lui Pilat, a omului politic. Intrebarea lui dar si atitudinea de dupa aceea intruchipeaza fidel starea de fapt a politicii din toate timpurile: Pilat I-a zis:”Ce este adevarul?” Dupa ce a spus aceste vorbe a iesit iarasi afara…(v.38) la public.

„Ce este adevarul?” intreaba omul politic. „Dar bine mai Pilate, om politic si guvernator roman, pana acum tu cu ce si prin ce ai cucerit lumea daca tu nu stii ce este adevarul?!” In mod indirect Pilat, omul politic in fata Regelui divin recunoaste ca a cucerit lumea prin minciuna. De fapt la baza politicii de astazi sta minciuna si inselatoria. Pentru prima data cand inteleg mai bine lucrul acesta, fapt ce ma ajuta sa ma raportez corect la politica zilelor noastre.

De observat este si atitudinea de dupa ce a pus intrebarea. Pilat, omul politic  nu asteapta raspunsul. Politica nu stie ce este adevarul ci doar minciuna. Mai rau insa este faptul ca nici nu vor sa stie adevarul pentru ca adevarul ar falimenta politica omeneasca si ratiunea pentru care aceasta exista: dorinta de putere si imbogatire.

In concluzie, la ce te astepti de la politica? De ce te agiti degeaba? Este justificata nelinistea ta sau asteptarile tale cu privire la vreun partid sau altul? In nici un caz, daca esti crestin stii ca Imparatia ta nu este din lumea aceasta. Totusi, straini si calatori fiind aici vom cauta sa fim cei mai buni cetateni ai patriei noastra si asta ramanand loiali Regelui pe care Tatal L-a uns sa domneasca peste intreaga creatie.

Soli Deo Gloria

Posted in Imparatia in mijlocul nostru, Lumea in care traim, politica | Tagged: , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Pacatul de azi- nerabdarea de ieri

Posted by Calea Domnului on August 5, 2008

John Ortberg scrie ceva interesant referitor la relatia dintre nerabdare sau lipsa de asteptare si pacat in viata omului. Pacate cum ar fi: alcoolismul, consumul de droguri, divorturile, delicventa, crime si alte de genul asta se pare ca au stransa legatura cu asteptarea, mai exact lipsa ei.

Un copil de patru ani este asezat intr-o camera unde este un castron cu bomboane si i se spune ca cel ce conduce experimentul trebuie sa plece si se va intoarce. I se spune ca daca va putea astepta pana ce se intoarce cel ce conduce experimentul va primi doua bomboane. Daca vrea sa manance acum, poate face asta dar va primi o singura bomboana. Acest experiment testeaza sufletul oricarui copil de patru ani…

…Unul dintre copii s-a aplecat si a inceput sa linga masa ca si cum gustul bomboanelor s-ar fi transferat in lemnul mesei. Ceea ce este cel mai uimitor este impactul pe care aceasta trasatura de caracter demonstrata la varsta de patru ani l-a avut asupra vietii celor ce au participat la experiment. O echipa de cercetatori de la Universitatea Stanford a urmarit acesti copii timp de multi ani. Cei care fusesera in stare sa astepte pe cand eveau doar patru ani au devenit mai competenti din punct de vedere social, mai in stare sa faca fata stresului si mai putin inclinati sa se dea batuti in fata necazurilor decat cei care nu au ales sa astepte. Cei care nu au putut astepta au crescut devenind incapatanati si indecisi, mai usor influentati de frustrare si mai indignati atunci cand nu primeau ceea ce doreau.

Mai mult, cu ani mai tarziu, cei care nu au putut astepta cand erau copii, au avut si ca adulti probleme cu amanarea recompensei. Si studiile au aratat ca un control slab al impulsurilor este foarte des asociat cu delicventa, abuzul de alcool sau drogur si divortul. Nu este de mirare ca Goleman, rezumand toate aceste lucruri, numeste capacitatea de a astepta “aptitudinea de capatai.”

Daca este adevarat ca nerabdarea asigura climatul potrivit pentru o inmultire necontrolata a pacatului atunci cu siguranta ca ceea ce poate produce era “Fast” nu este altceva decat un potop de pacate.

Ce poate inseamna un copil rasfatat? Ce poate deveni el? Si cand te gandesti la generatiile ce vin. Cresc acum in fata monitoarelor si cu telecomanda in mana. Despre controlul parintilor nu poate fi vorba; ei au camera lor iar parintii sunt in camera cealalta, la Madrid sau Roma. Nu duc lipsa de minic si nici nu trebuie sa-si astepte parintii. Prin Western Union banii ajung mai rapid ca oricand si orice moft este satisfacut. Rabdarea? este pentru somalezi.

Ce zici, este vreo legatura intre pacatul de azi si nerabdarea de ieri? Ce procent al pacatelor tale de pana acum se datoreaza nerabdarii, lispei de asteptare? Crezi ca daca ai fi practicat mai mult rabdarea in copilarie ti-ar fi fost de mai mare folos in lupta impotriva pacatului?

Gandeste-te la unul dintre cunoscutii tai din copilarie care astazi traieste o viata in pacat departe de Dumnezeu. Practica “amanarea recompensei” in copilarie? Astepta cu rabdare?

Daca esti parinte sau poate vei fi… cum iti cresti sau cum iti vei creste copiii? Ii vei invata sa astepte?

Posted in Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »

Hai sa ne schimbam …biserica

Posted by Calea Domnului on July 1, 2008

Pe multe din pancardele si afisele electorale citim ca este vremea schimbarii sau suntem avertizati ca votul nostru este singura sansa prin care mai putem schimba ceva. Se comunica ideea ca totul este dezastru, noi meritam mai mult, putem mai mult si chiar vrem ce este mai bine. Trebuie deci sa schimbam ceva. Cu ce incepem? Cu cei din frunte, ei sunt de vina.

Cum este in biserici? Si in biserici este loc de “mai bine”. Ce trebuie sa schimbam: pastorul, comitetul sau biserica. Ar mai fi o varianta… Biblia mai spune ca ar trebui sa ne schimbam noi, eu si tu. Crestinul trebuie sa se schimbe. Noi trebuie sa ne transformam prin inoirea mintii, sa ne schimbam in acelasi chip al Lui. Ilustratia urmatoare reflecta tipul de schimbare pe care crestinul vremurilor grele prefera sa-l faca.

Se spune ca un om a fost salvat de pe o insula pustie pe care supravietuise singur timp de cinsprezece ani. Inainte de a pleca, el le-a prezentat salvatorilor sai cladirile pe care le construise de-a lungul timpului si care formau un orasel al carui singur locuitor fusese el:

-Aceea era casa mea, dincolo era magazinul, aceasta caldire era un fel de cabana si aici este biserica la care merg…

-Si cladirea de alaturi?

-Oh, acolo e biserica la care obisnuiam sa ma duc!

Posted in Biserica vremurilor grele, Lumea in care traim | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Care este mesajul batailor din palme?

Posted by Calea Domnului on April 21, 2008

Intr-un post anterior referitor la problema aplauzelor in inchinare cred ca Gianina a facut o remarca deosebita si folositoare pentru o intelegere mai corecta a fenomenului. Ea a facut distinctia intre „Aplauze” si „Batut din palme”- cel putin asa cum se face referire in Scripturi.

Acelasi batut din palme- mesaje diferite

Eu cunosc cel putin cinci moduri de mesaj ce poate fi exprimat prin „batutul din palme.” Banuiesc ca fiecare dintre dvs le-ati folosit pe fiecare dintre ele.

1) batut din palme in semn de apreciere, de lauda

2) batut din palme cand ma scutur de praf

3) batut din palme in ritmul cantarii

4) batut din palme in semn de bucurie a inchinarii

5) batut din palme in semn de bun venit

Fiecare din voi probabil le-ati folosit. Ele semana intre ele din punct de vedere fizic-vizual insa mesajul lor, in functie de context inseamna cu totul altceva.

 Lumina contextului

Contextul face distinctia si nu batutul din palme. Astfel ca:

– daca eu sunt murdar de praf pe maini si imi bat palmele, tu sa nu crezi ca iti spun „bun venit” sau ca te apreciez sau laud prezenta ta.

– daca insa ma vezi cantand si bat din palme sa nu crezi ca ma scutur de praf.

– daca un musafir este prezentat audientei din care fac si eu parte si se intampla sa ma vezi batand din palme imediat dupa prezentarea musafirului sa nu crezi ca am chef de cantat sau ca ma scutur de praf.

Contextul clarifica mesajul exprimat prin „batutul din palme.”

Kindaru spunea: „sti geanina, de fapt sunt sinonime, …. romana este intr-adevar o limba maleabila, dar sa nu generalizam! diferentele apar atunci cand doi termeni sunt diferiti, nu cand inseamna acelasi lucru!”

Parerea mea este totusi ca uneori (ca si in cazul nostru) contextul face diferenta. Daca nu intelegi contextul ai pierdut mesajul batutului din palme de aceea mai intai trebuie sa fim capabili sa identificam corect contextul. Pentru aceasta haideti sa facem…

O descriere mai amanuntita

Haideti sa incercam sa descriem mai in detaliu contextul in care cele patru moduri de batut din palme se manifesta. In felul acesta putem indentifica mai usor elementele distinctive intre ele. Lucrul acesta ne va ajuta mai apoi sa identificam mai usor tipul de mesaj. In felul acesta vom putea clasifica corect „batutul din palme” in Biblie si „batutul de palme” contemporan.

1) mesaj de apreciere-APLAUZE: are in centru o persoana care a prezentat ceva. In semn de apreciere sau incurajare spectaturul (si el prezent) bate din palme. Interpretul nu aplauda ci se inclina in semn de multumire.

2) mesaj de igiena- ….

3) mesaj de bucurie- „Bucurie fireasca”: este bucurie, nu este o persoana in centrul atentiei ci pur si simplu un indemn launtric si un duh care uneste un grup mai mare sau mai mic in aceeasi manifestare de bucurie.

4) mesaj de inchinare- INCHINARE: un indemn launtric, un duh ce uneste un grup de oameni intr-o atitudine si o stare de exaltare in urma unei apropieri cu divinul. Aici nu exista oameni in centrul atentiei.

5) mesaj de bun venit-…. WELCOME: un musafir este prezentat grupului care in semn de acceptare si incurajare ii spune bun venit in cor dar nu prin cuvinte ci batand din palme.

Exercitiu

Haideti acum sa facem un test. Kindaru, in comentariul sau o intreba pe Gianina „sa fim sinceri, la sfarsitul unei reprezentaii reusite de teatru nu ai auzit pe nimeni sa ‘bata din palme’?

Permiteti-mi sa raspund eu. Raspunsul este afirmativ- da, se aude batutul din palme. Haideti sa vedem insa in ce categorie din cele cinci se incadreaza? Ma gandesc ca nu se scutura de praf, nu se inchina, nu spune bun-venit nimanui, nu este bucuria in hora ci sunt aplauzele- mesaj de apreciere.

Batutul din palme biblic

Haideti acum sa incercam sa clasificam batutul din palme mentionat in Biblie. Kindaru ne-a sugerat cateva referinte biblice :

Ps.47.1 Bateti din palme toate popoarele! Inaltati lui Dumnezeu strigate de bucurie!

Ps.98.8 sa bata din palme raurile, sa strige de bucurie toti muntii

Isaia 55.12 …muntii si dealurile vor rasuna de veselie inaintea voastra si toti copacii din campie vor bate din palme.

Este aici un mesaj de igiena corporala? Nu, nu este cazul.

Este aici un mesaj de bun venit? Nu! Nici o persoana noua nu este introdusa.

Este aici un mesaj de bucurie fireasca? Nu pentru ca Dumnezeu este in centrul atentiei.

Au mai ramas prima varianta „Aplauzele” si „Bucurie inchinarii”. De fapt cred ca suntem cu totii de acord ca aici se limiteaza dezbaterea noastra. Iata motivele pentru care eu cred ca Biblia cand vorbeste de „batut din palme” se refera la „Bucurie a inchinarii” si de ce cred ca nu este tot una cu aplauzele: cand se aplauda (mesajul aprecierii) mesajul este adresat unui om, unei persoane. Aceasta nu aplauda ci primeste mesajul publicului inclinandu-se in semn de multumire. Dumnezeu nu este prezent in schema. In cel mai rau caz doar se presupune prezenta Lui.

La noi in biserici cand se bate din palme eu consider ca este vorba nu de bucuria inchinarii ci de aplauze- mesaj de apreciere intrucat interpretul nu aplauda ci doar se simte satisfacut ca a fost apreciat.

Bucurie inchinarii  vs.  aplauzele

Parerea mea este ca bucuria inchinarii exprimata prin aplauze isi are originea in orient si a fost practicata in context spiritual-religios. Aplauzele isi au originea in occident si este practicata in context secular-pagan.

Iarasi o parere personala este ca indemnul biblic „bateti din palme”, pe langa faptul ca il inteleg doar in termenii clarificati mai sus (adica distinct de aplauze),  in cel mai fericit caz este conditionat de cultura si temperamentul fiacarui om astfel ca indemnul se gaseste de cele mai multe ori daca nu poate chiar de fiecare data exprimat in limbaj poetic, in cartea psalmilor si doar in cartile Vechiului Testament. Nu stiu cel putin pana acum un astfel de indemn in cartile Noului Testament.

Va las cu o intrebare: daca tot interpretam literal expresia „bateti din palme” imi puteti explica sau descrie macar cum pot raurile sa bata din palme? … cum pot muntii sa strige?… cum bat copacii din campie sa bata din palme? ….Raurile si copacii au palme?  Haideti sa facem si noi deci dupa cum VEDEM la rauri si copacii din campie! Haideti sa “batem din palme” (cu ghilimele) in ritmul lor! Sa pastram ritmul lor! 

Cine citeste sa inteleaga mesajul biblic al “batutului din palme”- Inchinarea noastra si fie cu bucurie Soli Deo Gloria!

Posted in Biserica vremurilor grele, Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , | 9 Comments »

De ce m-a „agitat” asa de tare cazul “Proconsul”?

Posted by Calea Domnului on April 16, 2008

 Pana acum am citit cele 13 comentarii pe care unii dintre voi le-ati facut referitor la compatibilitatea dintre mesajul pe care trupa Proconsul il poate aduce alaturi de proclamarea Evangheliei pentru castigarea sufletelor din sclavia si legaturile pacatului. Unii sustin compatibilitatea lor iar majoritatea cel putin avanseaza ideea ca nu sunt inca pregatiti sa slujeasca Domnului intr-o asa lucrare de amploare.

Un numar mare de vizitatori au vizitat blogul astazi, s-au scris 13 comentarii si nici unul nu a fost respins cu toate ca parerile sunt impartite. Vreau sa va multumesc celor ce ati indraznit sa va exprimati opinia; multumesc pentru exprimarea decenta si pentru ca ati inteles spiritul in care dorim sa discutam.

Cu adevarat este un subiect important si dorim sa discutam nu de dragul discutiei ci sunt constient ca ceea ce se scrie poate forma sau deforma opinii si chiar crezuri. De aceea privim discutiile cu toata seriozitatea prin prisma realitatii Imparatiei eterne a Domnului Isus.

In cele ce urmeaza as vrea sa-mi exprim si eu opinia facand referire chiar la unele comentarii din cele 13 pe care le-am citit pana acum.

Discutam teologie sau gusturi muzicale?

Eu cred ca ceea ce discutam aici nu este o problema de preferinta muzicala sau de gusturi unde am putea spune ca lucrurile sunt relative si fiecare putem avea dreptate in dreptul nostru. Este o problema obiectiva teologica- este in joc aici sfintenia lui Dumnezeu.

Da, sunt de acord- daca problema discutata este de natura muzicala fara alte implicatii totul ar fi ok. Daca insa este vorba de o chestiune teologica, de crez si inchinare, daca este vorba de o chestiune in care Biblia, Dumnezeu Si-a spus deja cuvantul atunci problema sta cu totul altfel. Care este parerea ta, in ce categorie o incadrezi: teologie sau gusturi muzicale?

Cum este Dumnezeul tau?

Eu am incadrat-o la teologie si am ajuns la concluzia ca in joc este gloria lui Dumnezeu prin faptul ca sfintenia lui Dumnezeu a fost dispretuita, gloria Domnului a fost injosita profund.

Haideti sa incepem de SUS, de la Dumnezeu in JOS, la noi. Teologia dicteaza practica si nu practica teologie. [Poate ca termenul „teologie” starneste repulsie. Folosesc termenul acesta nu in sens teoretic-academic ci cu sensul practic de „Adevar” ce sta la baza practicii noastre.]

Ce fel de Dumnezeu avem?

Isaia 42.8 Eu sunt Domnul. Acesta este Numele Meu si gloria Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor.

Inteleg clar ca Dumnezeu nu imparte gloria Lui cu nimeni si ca nimeni nu poate primi in egala masura cinstea ce I se acorda Lui. Ceea ce oferi Lui Dumnezeu nu poti oferi nimanui altcuiva.

Aplicatia- in cele doua videoclipuri se vede clar si raspicat: cantarea este identica doar „iubito” este inlocuit cu „Isus.” Deci- ce a fost valabil vis-a-vis de iubita este in aceeasi masura valabil referitor la Domnul Isus. Mai rau de atat insa- cantarea a fost intentionata initial sa fie adresata iubitei sau Domnului Isus? Banuiesc ca iubitei. Apoi ganditi-va: cat de mare este diferenta intre vrednicia lui Dumnezeu si a unei persoane umane?

Concluzia logica este urmatoare- Dumnezeu Isus Hristos este considerat a fi la aceeasi valoare cu un om, o femeie. Trebuie sa corectez- Domnul Isus este coborat mai jos de atat avand in vedere cele doua aspecte: cantarea initial nici macar nu L-a avut in intentie pe Domnul si apoi faptul ca Cel mai inaltat in Glorie Il cinstesti cu acelasi „dar” pe care-l oferi unei iubite.

Dumnezeu este sfant!

Cu totii stim si spunem „Sfintesca-se Numele Tau…” Ce inseamna asta? Ce inseamna ca Dumnezeu este sfant? Inseamna ca Dumnezeu este separat de toti oameni. El face parte dintr-o categorie distincta de toate celelalte fiinte si ca nimeni nu este in aceeasi categorie cu El.

Ps.40.5  Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine.

Ps.89. 6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

Isaia 40. 25 ,,Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.

Isaia 40. 17 Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune. 18 Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare ‘l veţi asemăna?

Isaia 46. 5 Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?

Aici sunt niste intrebari destul de serioase in care arata clar ca nimeni si nimic nici in cer si nici pe pamant nu poate fi comparat cu Dumnezeu. Dumnezeu este sfant. Ba mai mult „toate neamurile sunt ca o nimica inaintea Lui.”

Aplicatia- problema pe care noi o discutam este un atentat la sfintenia lui Dumnezeu. Este o problema fundamentala, vitala.

Ill. S-a facut mare caz in presa atunci cand Presedintele Frantei s-a adresat Majestatii sale Regina Marii Britanii cu „doamna” in loc de „Majestate.” Opinia publica mondiala s-a sesizat. Ma mira ca in problema dezbatuta de noi ni se pare o nimica toata cum Regele regilor este pus in, si chiar mai prejos de o iubita. Si toate astea se intampla “sub nasul” nostru, noi zambim si nu pricepem gravitatea faptului.

Dumnezeu trebuie sfintit de noi

Ce ineamna asta? Il putem noi face mai sfant? Nu! Insa prin modul in care ne relationam fata de El putem arata ca este cu totul special pentru noi si astfel, asemenea celor trei tineri in Babilon putem oferi raspunsul la intrebarea „Cine este Dumnezeul acela …?”

Evrei sfinteau Numele Domnului prin faptul ca nici macar nu-L indrazneau sa rosteasca numele IHWH ci pronuntau Adonai. Masoretii, cei care au scris manuscrisele Scripturilor isi scaldau trupul si/sau foloseau o pana noua cand scriau Numele Domnului si niciodata nu-si permiteau sa desparta in silabe Numele Domnului. Altii isi descopereau capul cand rosteau Numele Domnului. Da, uneori acestea erau duse la extrema si exista si fariseism insa la baza era ideea sfintirii Numelui Domnului.

Iata o alta modalitate clara prin care se sfintea Numele Domnului. Nerespectarea ei era pedepsita cu moartea.

Exod 30. 31 Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: ,Acesta ‘mi va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă, printre urmaşii voştri. 32 Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş întocmire; el este sfînt, şi voi să-l priviţi ca sfînt. 33 Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.“ 34 Domnul a zis lui Moise: ,,Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămîie curată, în aceeaş măsură. 35 Cu ele să faci tămîie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfîntă. 36 S’o pisezi mărunt, şi s’o pui înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, unde Mă voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt. 37 Tămîie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s’o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul. 38 Oricine va face tămîie ca ea, ca s’o miroase, va fi nimicit din poporul lui.“

Fratii mei, haideti sa gandim problema fara presupozitii sau resentimente. Scopul nostru nu este sa acuzam pe cei de la Proconsul pentru ca ei de fapt nu stiu ce fac. Problema nu este a lor ci a noastra care nu stim ce Dumnezeu avem. Altii in mod inconstient profaneaza Numele Dumnezeului nostru iar noi nici nu sesizam ce se intampla sub ochii nostri.

Cazul nostru se prezinta ca o incalcare flagranta a poruncii Domnului din textul de mai sus. “Aceeasi intocmire” de mesaj exprimat in cantare a fost facut intai pentru o iubita si apoi  pentru Dumnezeu. Principiul sfintirii lui Dumnezeu cerea expres ca nimeni sa nu faca o intocmire exacta in folosul altei persoane.  

Principiul sfintirii Numelui lui Dumnezeu a fost incalcat. Da, nimeni nu s-a nascut invatat si toti suntem cu greseli asa cum spunea Carmen insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne ajutam unii pe altii sa ne conformam voiei lui Dumnezeu.

Emanuel, sa stii ca aici nu este vorba de judecata. Sa definim termenii inainte de a-i folosi. Da, Biblia condamna a judeca atunci cand asta inseamna a condamna, atunci cand fara dragoste si fara o examinare personala in prealabil cauti distrugerea aproapelui. Biblia insa incurajeaza a judeca atunci cand asta inseamna o evaluare a fratilor nostri dupa ce in prealabil ne-am cercetat personal inaintea Domnului si cand judecarea are ca scop recuperarea si indreptarea aproapelui nostru.

1Cor.6.5 spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel nu este intre voi nici macar un singur om intelept care sa fie in stare sa judece intre frate si frate?

Inteleg de aici ca este vai de noi daca nu mai sunt oameni care sa judece intre frate si frate. Apostolul Pavel luminat de Duhul Sfant considera capacitatea de a judeca in felul acesta o dovada de intelepciune. Altfel, in lipsa unor astfel de judecatori vor ajunge sa ne judece lumea- cum de fapt s-a intamplat in Corint. De aceea Emanuel cred ca trebuie sa distingem ce inseamna „a judeca” si cat de important este sa avem si astfel de oameni.

Intr-adevar, unii ditnre noi avem tendinta sa luam apararea trupei Proconsul intrucat ni se par victimizati. Da, sindromul victimizarii atrage simpatie. Pe langa asta mai este si spiritul umanist ce ne influenteaza uneori chiar cu pretul desconsiderarii sfinteniei lui Dumnezeu insa haideti sa nu ne lasam condusi de sentimentalism ci sa pastram echilibrul dictat de constiinta luminata de Duhul si nu de porniri firesti.

Nu uitati ca eu si tu, noi- este de datoria noastra sa veghem unii asupra altora si sa sfintim Numele Domnului. Asa cum Liv spunea in comentariul sau mai sunt si alte cantari ce nu reflecta ci dimpotriva diminueaza gloria Domnului printr-un mesaj destul de confuz si tendinta romantica: „Langa tine vreau…”…etc

Cat priveste trupa Proconsul, in cazul in care ei sunt cu adevarat pocaiti consider ca sfatul lui Hahne este cel mai potrivit pentru ei- nu este inca vremea pentru ei sa fie scosi in prima linie in razboiul spiritual. Nu sunt inca pregatiti pentru asta.

1Tim.3.6 sa nu fie intors la Dumnezeu de curand ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda diavolului.

Experienta confirma cum, spre exemplu unii pastori au promovat imediat la amvoanele bisericilor noastre preoti intorsi la Domnul de curand. Unii au cazut in osanda diavolului, s-au ingamfat de mandrie si au cazut de la credinta, s-au intors inapoi la ale lor atunci cand asteptarile nu le-au fost satisfacute. Haideti sa iubim intelept!

Da, noi credem ca folosindu-i pe ei ii atragem pe nepocaiti sa cunoasca pe Domnul. Ii folosim ca metoda de a-i atrage pe nepocaiti. Din cate am inteles (chiar din marturia basistului trupei- http://www.xbass.ro/forum/viewtopic.php?t=5998  ), se pare ca, unii dintre  membri  trupei au ceva inclinatii spre Dumnezeu, totusi nu se poate vorbi de o nastere din nou in cazul celor mai multi. Dan, intr-unul din comentariile postate la mejasul anterior ne oferea si o explicatie scrisa a unuia avizat in acesta problema, mesaj preluat de pe pagina de contact a organizatorilor unde se ofera ca justificare a deciziei lor urmatoarele:”Concertul a fost un mijloc prin care sa aducem pe cei care nu cunosc pe Domnul acolo.”

Este insa acesta un mijloc de publicitate eficient sau mai corect spus -placut lui Dumnezeu? Exista oare si un mod impus de Scriptura in care sa facem evanghelizare sau metodele le putem alege noi dupa plac? Scopul scuza mijloacele? Haideti sa vedem ce spune Scriptura:

Faptele apostolilor 16. 16 Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire  Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei. 17 Roaba aceasta s’a luat după Pavel şi după noi, şi striga: 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: ,,’n Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

Fireste vorbind cred ca marturia ,,Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea ‘nalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.“era cea mai credibila si cel mai perfect mod de publicitate pentru ca cineva sa asculte Evanghelia propovaduita de Pavel. Totusi, Pavel „a fost necajit.” Apostolul Pavel n-a avut nevoie de o astfel de reclama. Inteleg ca Dumnezeu (pentru ca in Numele lui Isus a izogonit duhul acela) nu este deloc incantat si nu doreste ca cei nemantuiti sa-I faca reclama.

Ma tem ca noi ne-am insealat cand am crezut ca trupa Proconsul ar fi cel mai potrivit mijloc de a face publicitate mesajului evangheliei propovaduit de Josh McDowell.

Fratii mei, nu avem nimic de impartit. De fapt nu vrem sa impartim. Sa nu impartim gloria lui Dumnezeu cu oamenii. Soli Deo Gloria inseamna ca Gloria sa fie NUMAI a Domnului. Haideti sa pricepem si noi ce au priceput ucenicii cand L-au vazut pe Domnul maniat

Ioan 2.17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: ,,Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.“

 Go, tell it on the mountains!

Posted in Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , | 22 Comments »