Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Archive for the ‘Noul Testament’ Category

Dati Cezarului ce este al Cezarului…

Posted by Calea Domnului on July 9, 2008

1Petru 2.13-17 Crestinul si statul

Crestinul desi peregrin catre ceruri totusi este in acelasi timp si cetatean al patriei in care s-a nascut. El are atat drepturi si beneficii cat si responsabilitati si indatoriri fata de comunitatea din care face parte. Da, ne putem gandi la cateva situatii: cati dintre dvs ati fi putut beneficia de reteaua de curent electric daca nu ar fi fost sprijinul guvernului? Cati ati fi putut aduce sistemul de apa si canalizare in localitatea dvs fara ajutorul guvernului? Ce sa mai spunem de protectia pe care politia si jandarmeria o ofera impotriva rau-facatorilor, sistemul sanitar si multe altele. Toate acestea au fost si sunt posibile doar cu ajutorul guvernarii politice din tara noastra. Sunt beneficii de care ne bucuram prin lucrarea lor.

De alta parte am auzit ca in SUA un tata a trebuit sa interzica copilului sa mearga la scoala cateva zile intrucat pe trupul lui se putea distinge o vanataie iar lucrul acesta l-ar fi costat pe tata o confruntare cu autoritatile si ar fi putut sa fie supus la masuri mai drastice, poate chiar detentie? Dumnezeu spune: Prov.13.24 Cine cruta nuiaua uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste il pedepseste indata. Autoritatile din SUA spun ca n-ai voie sa-ti bati copilul. Ce trebuie sa faca un crestin in situatia asta?

Ne aducem aminte de masurile luate de sistemul comunist impotriva crestinilor. Acum Europa vine cu legi noi, cu drepturi pentru homosexuali si, fara sa fim prea constienti de asta, in mod implicit, prin natura lor drepturile pentru pacatosi presupun privarea de drepturi pentru ceilalti. In curand ca si in alte state trebuie sa ai grija cum predici si ce predici de la amvon despre sodomie. Poti fi dat in judecata daca lezezi cumva drepturile sodomitilor.

Ce este de facut? Sa ma duc sau nu la vot duminica? Sa platim sau nu taxele si impozitele? Trebuie sau nu sa ne supunem autoritatilor?

Haideti in continuare sa vedem ce spune Dumnezeu depsre relatia crestinului fata de autoritatile statului. Vom vedea ce inseamna o purtare buna in contextul acesta. 

1. Dumnezeu a investit stapanirile omenesti cu autoritate [delegata]

Initial am avut tendinta sa spun ca Dumnezeu recunoaste autoritatea stapanirilor omenesti insa mai apoi am inteles ceva mai mult de atat- Dumnezeu a investit aceasta autoritate stapanirilor politice. Ele de fapt nu au o autoritate prin ele insele ci o autoritate delagata de Insusi Dumnezeu.

Rom.13.1 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care sunt au fost randuite de Dumnezeu

Dincolo de votul nostru autoritatile politice sunt hotarate de Dumnezeu chiar de ne place sau nu. Chiar si cele ce sunt, sunt randuite tot de Dumnezeu. Sa nu uitam ca Pavel dar si Petru spuneau si credeau lucrurile acestea pe cand Imperiul Roman nu era deloc prietenos cu crestinii ci dimpotriva ii persecutatu. Amandoi au murit moarte de martir la porunca acestor autoritati politice.

Ioan 19.10-11 Pilat I-a zis:”Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te rastignesc si am putere sa-Ti dau drumul!” „N-ai avea nici o putere asupra Mea” i-a raspuns Isus „daca nu ti-ar fi fost data de sus.”

Pilat a dovedit ca n-a avut putere sa-I dea drumul. Domnul Isus a recunoscut autoritatea delegata de sus a stapanirilor politice.

Este bine si noi sa ne amintim, nu doar din patru in patru ani ca autoritatile politice care sunt, sunt hotarate de Dumnezeu si autoritatea lor rezida nu in culoarea politica de stanga sau dreapta, in nimic alceva decat in faptul ca Dumnezeu a delegat autoritatea. Bine-nteles ca pe langa autoritatea delegata este si una care trebuie castigata prin munca. 

2. Dumnezeu a investit stapanirile omenesti cu responsabilitate [benefica]

v.14… sunt trimisi de el sa pedepseasca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine.

Scopul cu care autoritatile politice au fost investite cu autoritate este acela de a restrange raul si de a promova binele. Ei trebuie sa condamne raul prin pedeapsa si sa incurajeze binele prin lauda.

Duhul Sfant este Acea Persoana Care prin puterea Lui poate nimici raul din fiintele celor alesi. Lumea insa fiind dominata de pacat este invadata de rau ca plata pentru pacatul ei. Raul si suferinta sunt urmare dreapta a pacatului. Totusi Dumnezeu are mila de oameni si nu le da rau si suferinta cat ar merita. De aceea Dumnezeu a instituit autoritatea guvernului omenesc in lumea de dupa potop si a hotarat pedepsirea raului de catre aceasta:

Gen.9.6 Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui.

Rom.13.3-4 dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta bua ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau dar daca faci raul, teme-te caci nu degeaba poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu ca sa-l razbune si sa pedepseasca pe cel ce face raul. 

3. Dumnezeu a hotarat ca omul sa se supuna autoritatilor politice

Rom.13.1 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte …

2.13 fiti supusi oricarei stapaniri omenesti… atat imparatului ca inalt stapanitor cat si dregatorilor ca unii care sunt trimisi de el… 

Cui sa ma supun?

…atat…cat si…

Trebuie sa ma supun stapanirilor celor mai inalte dar si trimisilor acestora in teritoriu. S-ar putea sa-mi fie usor sa ma supun Presedintelui pentru ca nu am de-a face cu el direct in schimb nu ma supun guvernului sau trimisilor lui in teritoriu. Cuvantul Domnului spune ca trebuie sa ne supunem si trimisilor lui dar numai acelora care sunt ei insisi in supunere si ascultare fata de stapanirile cele mai inalte.

Ex. controlorul iti cere bani ca sa nu mai platesti biletul.

Ex. cu Presedintele sunt ok dar cu garada financiara, cu asociatia de locatari,

1Imparati 12. 18 Atunci imparatul Roboam a trimis la ei pe Adoram care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre  de tot Israelul si a murit. Si imparatul Rovoam s-a grabit sa se suie intr-un car ca sa fuga la Ierusalim.

Observati ca impotrivirea fata de trimisii lui Roboam a fost inteleasa in mod corect de Roboam ca nesupunere fata de sine. Tot asa si noi, ori de cate ori nu ne supunem dregatorilor din teritoriu nu ne supunem de fapt Presedintelui, si astfel nu ne supunem lui Dumnezeu.

De unde gasesc putere sa ma supun?

…pentru Domnul.

Ce te faci cand cei alesi in fruntea noastre nu sunt cei de la care ai primit tu o galeata, tricou, sapca, punga electorala sau alte mici atentii electorale?

Este usor sa te supui si sa respecti pe autoritatilor atunci cand acestea reprezinta culoarea ta politica dar ce faci atunci cand acestia nu sunt aceia pentru care ai votat tu.  Mai ales in ultima perioada de campanie electorala vedem ca fiecare lauda candidatii favoriti iar pe ceilalti ii jignesc si-i balacaresc in tot felul. De unde voi gasi puterea sa ma supun autoritatilor politice care vor castiga alegerile daca acestea nu corespund orientarilor mele politice, gusturilor mele morale sau estetice si nici prieten sau cunoscut nu-mi este? Raspunsul este- din ascultare pentru Domnul.

Da, puterea de a ne supune autoritatilor nu trebuie sa vina din faptul ca este cel pe care l-am votat, imi place de el ca om moral sau ca infatisare, nu vine puterea de supunere nici din faptul ca imi este cunoscut ci din faptul ca eu vreau sa plac Domnului iar purtarea buna este motivata de dragostea pentru Dumnezeu si asta este ceea ce ne da putere.

Rom.13.2 cine se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii puse de Dumnezeu si cei ce se impotrivesc isi vor lua osanda.

Rom.13.5 trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei ci si din indemnul cugetului.

Cand sa ma supun?

Poate ca la o lecturare superficiala a epistolei lui Petru si in mod special a acestor versete avem impresia ca Petru traia sub guvernarea unor stapaniri omenesti ideale. Nu a fost deloc asa. Adesea in loc cei ce faceau raul sa fie tratati ca „facatori de rele” tocmai cei ce faceau bine erau considerati „facatori de rele” (2.12). Petru insusi, asa dupa cum spune traditia a murit ca martir in timp ce multi alti crestini din Roma au fost martirizati ca pedeapsa sub acuzatia falsa ca ar fi dat foc Romei.

Trebuie sa ma supun in orice conditii si totdeauna?

Wiersbe- Supunerea in acest caz „nu se refera la fiecare lege in parte ci fata de institutia care face si autorizeaza legile. Exista posibilitatea sa fii supus institutiilor in timp ce nu respecti legile.” (pg.5 8)

Daniel 1.8 Daniel s-a hotarat sa nu se spurce… si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce.

Daniel 6.10 Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca a intrat in casa lui …si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui cum facea si mai inainte.

Fapte. 4.18-20 dupa ce i-a chemat le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis:”Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce-am vazut si am auzit.”

Autoritatile si-au depasit atributiunile. Totusi apostolii le vorbesc cu respect si supunere fata de institutie chiar daca incalca porunca lor. Aici este vorba chiar de apostolul Petru care-i invata pe altii sa se supuna fata de autoritati.

Desi ramanem in supunere fata de autoritati totusi ascultam de ele doar atata timp cat ele raman sub autoritatea lui Dumnezeu, atata timp cat ele asculta de Cel Ce le-a investit in aceasta autoritate. Ei au autoritate asupra noastra atata timp cat raman sub autoritate. Autoritatea lor, intrucat este una delegata ramane atata timp cat ei pastreaza legatura cu Autoritatea Suprema si nu-si depasesc atributiunile.

Luca 20.20-25 Au inceput sa pandeasca pe Isus si au trimis niste iscoditori care se prefaceau ca sunt neprihaniti ca sa-L prinda cu vorba  si sa-L dea pe mana stapanirii si pe mana puterii dregatorului. Iscoditorii acestia L-au intrebat: „Invatatorule… se cuvine sa platim bir Cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia si le-a raspuns:”Aratati-Mi un ban. Al cui chip si ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului!” au raspuns ei. Atunci El le-a zis:”Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Dumnezeu nu pretinde ce este al Cezarului dar nici Cezarul nu trebuie sa ia ce I se cuvine lui Dumnezeu. Cat priveste plata birului… da, se cuvine, asa se cade „sa platim bir Cezarului” iar ce este al lui Dumnezeu sa-I dam lui Dumnezeu. 

Cum sa ma supun? 

Trebuie oare sa fac poezii in cinstea Presedintelui?  Sa scriu articole de lauda la adresa lui?

v.17 cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati, temeti-va de Dumnezeu, dati cinste imparatului.

Banuiesc ca nu sta frumos unui crestin sa fie printre cei ce vorbesc cu patima impotriva autoritatilor sau critic la adresa lor. Sunt suficienti care o fac si poate chiar prea multi care o fac.

Rom.13.6 tot pentru aceasta sa platiti si birurile

Supunerea fata de autoritati se arata si in supunerea fata de trimisii acestora. Printre acestia sunt si perceptorii de taxe, controlorii de bilete din tren, agentul de circulatie din trafic…etc.

1Tim. 2.1 va indemnam dar ianinte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita…

-fara rautate.

Faptul ca ne permitem sa trecem peste porunca imparatului sub pretextul ca noi ascultam de Dumnezeu pe unii i-a adus in situatia in care libertatea sa o transforme intr-o haina sau o manifestare deghizata a rautatii lor. „Noi facem asa pentru ca ascultam de Dumnezeu iar voi sunteti niste nimicuri….etc!” 

Ex. „Sunt liber in Hristos!” spun unii chiar si in biserica. Inteleg prin asta „sunt liber sa nu ascult de biserica, de pastor sau de comitet… „ Ei fac din aceasta libertate sau slobozenie o haina a rautatii. Sub masca asa numitei libertati varsa rautatea din suflet. Tot asa se explica si terorismul islamic- pretinsa ascultare de Dumnezeu le confera libertate mai presus de orice autoritate guvernamentala.

Care este solutia? Omul liber cu adevarat se supune!

Fapte. 4.18-20 …Petru si Ioan le-au zis:”Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce-am vazut si am auzit.”

Observati resepectul cu care Daniel dar si apostolii vorbesc autoritatilor chiar daca refuza sa asculte porunca lor.

Daniel 1.11-12 Atunci Daniel a zis ingrijitorului caruia ii incredintase capetenia famenilor privegherea …”incearca pe robii tai zece zile…”

Matei 17.24-27 Cand au ajuns la Capernaum, cei ce strangeau darea pentru Templu au venit la Petru si i-au zis:”Invatatorul vostru nu plateste darea?” „Ba da”- a raspuns Petru. Cand a intrat in casa Isus i-a luat inainte si i-a zis:”Ce crezi Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari sau biruri- de la fiii lor sau de la straini?” Petru i-a raspuns:”de la straini” Si Isus i-a zis:”Asa dar fiii sunt scutiti. Dar ca sa nu-i facem sa pacatuiasca du-te la mare, arunca undita si trage afara pestele care va veni intai. Deschide-i gura si vei gasi in ea o rubla pe care ia-o si da-le-o lor pentru Mine si pentru tine.”

Domnul Isus ne da o lectie de libertate. Ce inseamna sa fii liber si fara rautate. Domnul Isus cel atotstiutor stia problema din mintea lui Petru. „I-a luat-o inainte” si a folosit aceasta situatie spre a-l invata pe Petru o lectie de libertate a copiilor lui Dumnezeu. Templul era Casa lui Dumnezeu iar Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu. „Invatatorul vostru nu plateste darea?” Cu alte cuvinte „Fiul nu plateste darea Tatalui?” Cei ce strangeau insa darea erau „nestiutori si prosti.” Ei nu stiau cine este Domnul Isus. Totusi gura lor trebuia astupata- „ca sa nu-i facem sa pacatuiasca” -spunea Domnul Isus. Domnul Isus ar fi putut sa se sustraga de la plata si chiar ar fi putut sa se aprinda intr-o controversa cu ei si sa le argumenteze ca El este Fiul lui Dumnezeu si nu trebuie sa plateasca… si avea dreptate. Totusi nu vrea sa transforme libertatea intr-o haina a rautatii asa ca alege sa renunte la dreptul Sau de dragul dusmanilor „ca sa nu-i facem sa pacatuiasca” chiar si atunci cand ni se cuvine.

Sa purtam bijuterii si alte podoabe pentru ca suntem liberi in Hritsos?

Sa ne fardam pentru ca si surorile din strainatate o fac si chiar unele sunt adevarate pocaite?

Sa cantam un anumit gen de muzica intrucat nu este pacat iar noi suntem liberi sa cantam chiar daca vom ajunge sa suparam pe unii frati …sa nu renuntam la drepturile noastre?

 

Concluzie

Supunerea este voia lui Dumnezeu pentru noi in relatie cu autoritatile. Supunerea este ceea ce este bine si  modalitatea unica de a astupa gura acuzatorilor nostri. „Noi vom reusi sa reducem la tacere criticii nostri prin facerea binelui si nu prin opozitia fata de autoritati.” (Wiersbe)

Supunerea este purtarea oamenilor liberi si lipsiti de rautate. 

Daniel a fost supus imparatului dar a fost liber- nu sluga imparatului prin faptul ca a trecut dincolo de porunca imparatului, dincolo de lege….

Supunerea este atitudinea robilor lui Dumnezeu. Dincolo de autoritatile si stapanirile omenesti crestinul este sub autoritatea lui Dumnezeu. Ma supun autoritatilor pamantesti pentru ca de fapt sunt sub autoritatea lui Dumnezeu. Sunt liber dar nu fara autoritate. Sunt slobod dar nu fara frau. Sunt supus.

Advertisements

Posted in Crezul "nebunilor", Noul Testament | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Razboiul tau de-o viata

Posted by Calea Domnului on June 25, 2008

Credinciosul pelerin, desi calator catre acasa, catre patria cereasca isi traieste momentan o perioada din viata pe un pamant si intr-o lume ostila care initiaza razboi nimicitor impotriva urmasilor lui Hristos.

Daca in prima sectiune ne amintea de exodul poporului evreu catre Canaan si pregatirile lor pentru calatorie acum ne aducem aminte de un alt aspect din istoria exodului.

Exod 13.17 Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor macar ca era mai aproape caci a zis:”s-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul si sa se intoarca in Egipt.”

Imaginea razboiului nu este una prea incurajatoare pentru un pelerin ci dimpotriva. Cu parare de rau trebuie sa spunem ca si pelerinul crestin are sanse sa vada razboiul si-l va vedea: „sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul”(2.11).

In versetele introductive ale sectiunii noastre (2.11-12) gasim aluzie la cel putin trei razboaie:

 

1. Razboiul sfant-

…sa va feriti de pofetle firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul.

Pe acest prim razboi l-am numit „sfant” intrucat este razboiul dintre poftele firii pamantesti si suflet, este un razboi prin care credinciosul doreste sa pastreze sfintenia si o viata curata. Realitatea acestui razboi este semnalata clar de apsotol atunci cand spune „poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul.”

Este un razboi interior. Batalia se da inlauntrul nostru al fiecaruia intre poftele firii noastre si sufletul nostru. Sufletul vrea sa ajunga la destinatie, sa continue drumul in sfintenie si curatie in timp ce poftele firii pamantesti atrag spre pamant cautand sa ucida sufletul.

 Atentionarea apostolului Petru („sa va feriti de…”) are in vedere acest razboi launtric, razboiul sfant. Trebuie sa ma feresc de dusmanul din launtrul meu.

Ecl. 11 10 goneste orice necaz din inima ta si departeaza raul din trupul tau…

Moody spunea: „Am mai multe probleme cu Moody decat cu oricare alt om pe care-l cunosc.” In acealsi fel si tu ai cele mai multe probleme cu tine insuti decat cu oricare alt om pe care-l cunosti.

Apostolul Pavel sublinia si el pericolul pe care il reprezinta poftele firii pamantesti pentru viata de credinta atunci cand ne invata cum sa nu trezim poftele firii.

Rom.13.14 …nu purtati grija de firea pamanteasca pentru ca sa-i treziti poftele.

Se pare ca poftele firii pamantesti sunt intr-o stare latenta, adormita insa odata trezite ele se razboiesc cu sufletul.

 

2. Razboiul nedrept- Persecutia

…in mijlocul neamurilor… va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele…

Razboiul nedrept il deduc din v.12 cand spune „…in ceea ce va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele…” Imi dau seama ca aici este vorba de un conflict, de un alt razboi. De data asta nu mai este unul interior ci exterior, intre lume si pelerinul crestin. Razboiul este initiat de lume, de neamuri si este unul nedrept intrucat vedem ca in ciuda unei purtari bune totusi crestinul este considerat „un facator de rele.”

Atitudinea lumii fata de crestini nu trebuie insa sa ne surprinda. Domnul Isus ne avertiza ca ochii lumii sunt asupra noastra si gura ei impotriva noastra.

Ioan 17.14 Le-am dat Cuvantul Tau si lumea i-a urat pentru ca ei nu sunt din lume dupa cum Eu nu sunt din lume.

Mat.5.11 Ferice va fi de voi cand din pricina Mea oamenii va vor ocari, va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra.

Care este legatura dintre cele doua razboaie? Razboiul nedrept din exterior are intentia de a provoca razboiul din interior. Acesta a fost rolul prigoanelor si multi au cazut, au fost biruiti. Totusi au fost si exceptii incurajatoare prin care intelegem ca razboiul nedrept nu trebuie sa provoace neaparat razboi in interiorul crestinului:

Fapte.7.54-60 cand au auzit ei aceste vorbe ii tai a pe inima si scrasneau din dinti impotriva lui dar Stefan, plin de Duhul Sfant si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Isus … si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au inceput sa racneasca, si-au astupat urechile si s-au napustit toti intr-un gand asupra lui. L-au tarat afara din cetate si l-au ucis cu pietre…. Aruncau cu pietre in Stefan care se ruga si zicea:”Doamne Isuse primeste duhul meu!” Apoi a ingenuncheat si a strigat cu glas tare:”Doamne nu le tinea in seama pacatul acesta!”

Priviti cata pace se degaja de pe fata lui Stefan si cata ura din inimile persecutorilor. A fost un razboi destinat sa provoace un alt razboi in interiorul lui Stefan. Un razboi in care firea pamanteasca prin poftele ei sa biruiasca sufletul lui Stefan. Prin har si prezenta Duhului Sfant insa, razboiul nu a putut patrunde in interiorul lui Stefan unde domnea pacea lui Hristos care intrece orice pricepere.

In sectiunea noastra vom vedea ca apostolul Petru a identificat pentru noi patru domenii in care trebuie sa ne asteptam oricand la razboi nedrept din afara atunci cand avem de-a face cu necrestini:

Politic (2.13-17)

Crestinul aici este cetatean si are de-a face cu autoritati care uneori isi depasesc atributiunile impotriva credintei in Dumnezeu. Apare nedreptatea impotriva crestinului, este decalnsat razboiul exterior de persecutie. Cum va reactiona crestinul astfel incat sa nu-si piarda sufletul intr-un razboi cu poftele firii pamantesti?

Istoria persecutiilor ne prezinta cazuri numeroase de crestini care au cedat si si-au pierdut sufletul, au cazut victime in razboiul initiat de Imperiul Roman impotriva crestinilor.

Financiar (2.18-25)

Aici crestinul este angajat si are de-a face cu un patron sau un stapan necredincios. Acesta ii pretinde sa faca lucruri prin care crestinul isi intineaza cugetul inaintea Domnului. Daca nu face ce spune patronul este persecutat de acesta si in pericol sa fie concediat. Ce este de facut?

Razboiul declansat de patron starneste o pofta a firii numita lacomie si unii si-au pierdut sufletul in lupta aceasta cu lacomia.

1Tim.6.10 iubirea de bani este radacina tuturor relelor si unii care au umblat dupa ea au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

Familial (3.1-7)

In domeniul familial crestinul este sot sau sotie si ne este prezentat aici in relatie cu un sot necredincios. Apar in familie conflicte, mici razboaie care atrag dupa ele razboiul din interior. Ce este de facut? Ce vom face?

Social (3.8-22)

Si in domeniul social, in relatiile cu toti ceilalti oameni apar prigoana, persecutie cand crestinul este batjocorit pe nedrept. In fata acestor conflicte firea este starnita cu poftele ei la lupta impotriva unui suflet care se vrea pastrat curat si neimplicat intr-un razboi murdar in care se raspunde cu rau la rau. Ce este de facut?

Aceste patru domenii reprezinta de fapt patru campuri de batalie aparent usoare insa cu tristete trebuie sa recunoastem ca multe „trupuri moarte” zac pe intinsul lor. Lupte politice, lupte in familie, lupte pentru bani si lupte sociale- aparent fara semnificatie spirituala in realitate insa, desi uneori inconstient aceste razboaie exterioare nedrepte declansasera razboaie interioare impotriva sufletului.

Astfel deci, cand razboaiele din afara sunt declansate impotriva noastra, noi sa luam seama la razboiul din interior. Batalia care conteaza, batalia decisiva se da acolo impotriva sufletului. Ia seama si fereste-te de poftele firii pe care exteriorul ti le poate trezi.

 

Razboiul salvarii

…sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii

Desi nu se folosesc strict termeni militari totusi imi dau seama ca acolo a fost candva un razboi intrucat aici se vorbeste despre o biruinta. Cine sa slaveasca pe Dumnezeu? Cel care prigonea. Asta inseamna deci biruinta- prigonitorul crestinilor sa slaveasca pe Dumnezeu.

Acesta este razboiul salvarii. Acum prigonitorul care initia razboaie nedrepte ajunge sa se confrunte cu Insusi Dumnezeu. Ce-i drept razboiul acesta nu se intampla mai curand asa cum am vrea noi dar totusi, glorie Domnului ca exista o zi a cercetarii chiar daca noi nu stim data si nici n-o putem stabili noi. In ziua cercetarii (vizitarii) prigonitorul se intalneste in lupta nu cu crestinul de data asta ci cu Dumnezeu iar razboiul se transforma in seceris de suflete.

David spunea „sabia doboara cand pe unul cand pe altul”(2Sam.11.25). De data asta sabia ridicata de persecutor se intaoarce ca un bumerang impotriva lui dar pentru mantuirea lui.

Apostolul Pavel isi aduce si el aminte de ziua cercetarii, ziua intalnirii cu Domnul Isus, ziua capitularii lui inaintea lui Dumnezeu. Cazut in praful pamantului Saul prigonitorul, cel ce initia razboaie de prigonire impotriva crestinilor ajunge acum sa lupte cu Domnul crestinilor.

Fapte.22.19-21 [cuvantarea inaintea evreilor] …eu bagam in temnita si bateam prin sinagogi pe cei ce cred in Tine …atunci cand se varsa sangele lui Stefan, martorul Tau eram si eu de fata, imi uneam incuviintarea mea cu a celorlalti si pazeam hainele celor ce-l omorau.”… Atunci El mi-a zis:”Du-te, caci te voi trimite departe la Neamuri…”

Prigonitorul Saul devine apostolul Pavel.

Desi vorbim aici de razboaie ce pot fi declansate in toate cele patru domenii amintite totusi este si o veste buna- razboaiele acestea pot fi directionate in asa fel incat cei ce le provoaca sa fie castigati pentru Dumnezeu.

2.12 …sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii

3.1 …daca unii nu asculta Cuvantul sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor…

Cu toate ca in mintea noastra se naste ideea de distrugere si moarte atunci cand auzim vorbindu-se despre razboi totusi, termenul razboi mai inseamna si biruinta, prada, castig, iar noi crestinii suntem destinati biruintei si avem puterea sa transformam razboaiele nedrepte ale persecutiei in razboaie ale salvarii lor.

Cum a fost posibil lucrul acesta? Cum sa atragi pe vrasmasul tau intr-un razboi nu cu tine ci cu Dumnezeul tau pentru ca in cele din urma sufletul tau nu numai sa nu fie pierdut ci  mai mult- sufletul lui sa fie castigat?

 

Razboiul cercetarii

2.12 sa aveti o purtare buna in mijlocul Neamurilor pentru ca in ceea ce va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele, prin faptele voastre bune pe care le vad…

Iata raspunsul: razboiul initiat de vrasmasi era un razboi al raului menit sa starneasca, sa aprinda firea pamanteasca cea rea si dornica de razboi ceea ce ar fi dat nastere la un razboi interior intre fire si suflet (care este dornic de pace). In momentul in care crestinul alege sa nu raspunda cu rau pentru rau ci cu bine pentru rau, persecutorii nostri ajung perplecsi si dezorientati intrucat nu se asteptau la asa ceva. Ei nu cunosc acest fel de lupta si raman uimiti ca noi nu folosim aceleasi arme ca ei. Faptul acesta (purtarea buna si faptele noastre bune pe care ei le va vor starni razboiul interior din ei- faptele noastre bune, purtarea noastra buna trezeste o farama de viata in sufletul lor inlantuit de rau. Apare de acum conflict in launtrul lor, intre sufletul si firea lor. Conflictul acesta dureaza mai mult sau mai putin pana in ziua cercetarii cand prigonitorul ajunge sa se confrunte direct cu Domnul nostru. Dumnezeu il biruie, il castiga si-l poarta in carul sau de biruinta ca pe un trofeu ce-i apartine de-acum.

Cum vor ajunge oamenii sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii? Cum vor ajunge nevestele sa castige pe barbatii care nu asculta Cuvantul? Avand o purtare buna in mijlocul neamurilor. Noi suntem responsabili de a declansa razboiul cercetarii in prigonitorii nostri printr-o purtare buna in mijlocul neamurilor.

 

Concluzia

Ciudat lucru- ce comandant de osti ar sfatui pe soldatii sai sa aibă o purtare buna pe campul de lupta in asa fel incat dusmanii sa vada faptele tale bune? „O purtare buna”- acesta este refrenul ce trebuie sa rasune in mintea noastra in mijlocul neamurilor.

Mai mult, purtare buna presupune intr-un cuvant „supunere.” „Fiti supusi!” repete apostolul Petru atat cetatenilor (2.13), cat si slugilor si angajatilor (2.1 8) dar si sotiilor in relatie cu partenerii lor de casatorie (3.1).

In cele ce urmeaza ne vom apropia de fiecare camp de conflict in parte. Acolo vom putea observa dilema si razboiul ce se declanseaza in interiorul crestinului provocat fiind din exterior dar vom vedea si ce inseamna „purtare buna” in fiecare din aceste patru cazuri specifice, acea purtare buna care asigura biruinta si face ca razboiul de distrugere sa se intoarca asemenea unui bumerang impotriva persecutorului dar spre castigarea lui.

Posted in Noul Testament | 3 Comments »

Boschetar, vagabond sau …?

Posted by Calea Domnului on May 22, 2008

1Petru 1.1 …catre alesii care traiesc ca straini imprastiati prin…(pe unde esti)

[Cateva ganduri dintr-un studiu bilbic tinut la Biserica din Alexandria. Trebuie neaparat sa vezi videoclipul You Tube de mai jos iar pentru mesajul integral, cei interesati il pot gasi aici- http://predicatorul.wordpress.com/2008/05/20/1petru-13-13-pregatiri-pentru-calatorie-mintea/]

Wiersbe – vagabondul este acela care fuge departe de casa, strainul se afla departe de casa, boschetarul nu are casa insa pelerinul se indreapta catre o casa.

Crestinii sunt straini si calatori, imprastiati prin lume -spunea Petru. Noi ne indreptam catre acea casa cu temelii tari al carei mester si ziditor este Dumnezeu.

Cum e printre straini?

Aproape ca nu este biserica din care sa nu fi plecat macar o persoana la lucru in strainatate. Desi banul strinilor este mai puternic si mai bun totusi se pare ca viata printre straini nu este deloc usoara. Daca n-ar fi nevoia de bani probabil ca majoritatea (daca nu toti) ar ramane acasa.

Lunile trecute am fost trei saptamani in Ukraina. M-am simtit bine intre romani dar foarte rau intre ukrainieni, mai ales politistii ukrainieni. Cum vedeau masina de Romania …stiam ce m-asteapta. M-am bucurat insa cand am venit pe taram romanesc. Am rasuflat usurat chiar de-ar fi fost la fiecare intersectie un politist.

Cum este printre straini crestine? Asa-i ca nu este usor? Se uita la tine ca si cand ai fi dupa alta planeta. De fapt chiar asa este- cetatenia ta este in ceruri.

Cum te pregatesti de calatorie?

Noi nu suntem doar straini ci si calatori iar „calatorului ii sade bine cu drumul” -spune proverbul. Avem un drum de parcurs. Noi nu putem spune inca „Acasa!” indiferent cum ar arata casa in care locuim. Suntem doar in chirie.

Pregateste-ti mintea.  Pregatirea pentru calatorie pentru crestinul calator incepe cu MINTEA. Si intr-o calatorie fireasca este valabil- degeaba esti pregatit financiar si material daca nu esti pregatit psihic, daca esti cu moralul la pamant.

1.13 De aceea incingeti-va coapsele mintii voastre, fiti trezi si puneti-va toata nadejdea in harul care va va fi adus la aratarea lui Isus Hristos.

O minte sanatoasa este alerta, vigilenta dar si optimista- ne spune Petru. Asa trebuie sa fie pelerinul crestin pe drumul lui. Imagineaza-ti cum este sa fii pasager alaturi de un sofer lipsit de vigilenta si pesimist cu privire la drum? Nu asta este calatoria crestinului- crestinul este alert, plin de viata si optimist.

„Incingeti-va coapsele mintii voastre“- Da, ma gandeam eu ca si dvs sunteti curiosi ce inseamna asta. Nici eu nu stiu dar Wiersbee o talmaceste asa:” Pune-ti gandurile impreuna! Trebuie sa ai o minte disciplinata! Imaginea este aceea a unui om imbracat cu o roba dar care se apleaca si o ridica cu mainile pentru ca sa poata fugi.”

Ill- Tatal fiului risipitor. Tatal l-a vazut de departe si a alergat de a cazut pe grumazul lui. Ca sa poata alerga cu siguranta a trebuit sa-si ridice roba.

In acelasi fel, pelerinul crestin pentru a putea inainta trebuie sa-si adune gandurile, sa aiba o minte clara si nu cu ganduri dispersate, imprastiate. Trebuie sa ai o minte disciplintata. Asta te va ajuta sa inaintezi in drumul calatoriei tale.

Ex- Exodul. Motivul pentru care cei mai multi dintre evreii iesiti din Egipt n-au ajuns in Canaan este acela ca nu au avut o minte disciplinata si gandurile adunate impreuna. Gandurile lor erau mai degraba la ceapa, usturoi si castravetii din Egipt. Mergeau inainte spre Canaan dar inima le era inca in Egipt. Nu poti inainta asta! Nu poti sa mergi spre cer cu gandul spre pamant.

Deut.23. 6 Să nu-ţi pese nici de propăşirea lor, nici de bună starea lor, toată viaţa ta, pe vecie.

Asa ii invata Moise pe evrei caci multi dintre ei trageau cu ochiul peste gard la vecini si astfel nu puteau inainta de pofta, curiozitate si invidie. „Vom merge pe drumul cel mare”- spunea Moise- (Num.20.17 … nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fîntîni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece…”

Cum iti pregatesti mintea?

Mintea o pregatesti cu certitudini, cu lucruri sigure. Si pentru ca esti in calatorie ai nevoie de siguranta si ocrotire.

In pasajul nostru din 1Petru apar de trei ori expresii care denota siguranta si protectie: v.4 …mostenire pastrata; v.5 voi sunteti paziti…; v.10 …harul care va era pastrat… Iata deci lucrurile despre a caror siguranta mintea ta trebuie sa fie constienta ca sa poata functiona sanatos- adica sa fie treaza si optimista. Doar asa poti inainta linistit si fara grija.

1. Mostenirea este sigura

2. Mostenitorul este pazit

3. Harul este pastrat

Cum ar fi daca acestea nu sunt sigure? Ne amintim de Evrei- cei care s-au indoit de mostenire au ratacit in pustie si credeau ca usturoiul si castravetii din Egipt sunt mai buni. Altii credeau ca in Canaan curge lapte si miere insa nu credeau ca mai ajung ei acolo. Iar altii n-au stiut cum sa primeasca harul si bazandu-se pe puterile lor au esuat.

Este valabil si pentru noi- de ce unii crestini cad pe cale? Nu au gandurile adunate, nu au mintea disciplinata: unii nu cred in maretia rasplatii eterne a lui Dumnezeu. Ce rost sa se indrepte spre ceva ce nu-l atrage. Altii cred in Rai insa nu cred ca vor putea ajunge ei acolo. Altii cred si una si cealalta insa nu accepta harul si de aceea pier.

  

1. Mostenire pastrata prin indurarea Lui 3-4

Avem o mostenire eterna v.4

…mostenire nestricacioasa…si care nu se poate veşteji…

Ill. Coronitele pentru premiere. Din clasa I-IV si clasa a-VIII-a am luat premiul intai. In clasele primare, festivitatea de premiere se derula cu mare emotie sub flesh-urile blitzurilor. Eram frumos imbracati si cu un buchet urias de gladiole in mana mergeam la premiere cand invatatoare avea sa ne puna pe cap o coronita facuta tot de noi. Apoi venind acasa asezam coronita pe coltul tabloului …se vestejea si o umplea praful iar apoi ajungea in gunoi sau pe foc.

Avem o mostenire pura v.4

…si neintinata…

A face avere este o dorinta legitima insa foarte amagitoare intrucat te poate descalifica in relatiile cu semenii si chiar cu tine insuti. Daca mostenirea pe care o agonisesti este intinata te intineaza si pe tine insa daca alergi dupa mostenirea neintinata pastrata de Dumnezeu …vei ramane neintinat.

1Tim.7-10 … caci iubirea de bani este radacina tuturor relelelor si unii care au umblat dupa ea au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

2. Mostenitori paziti prin credinta v.5-9

Ce folos sa ai mostenirea pastrata in cer daca pier mostenitorii? Aceasta a fost si una dintre temerile israelitilor iesiti din Egipt sa mearga in Canaan- „vom pieri toti in pustie. La ce ne foloseste Canaanul si toate cuvintele frumoase despre el?!” Plangeri de genul asta sunt auzite adesea printre crestinii de astazi insa sub o alta forma: „Pan’la Dumnezeu te mananca sfintii.” De aceea Petru ne arata in continuare ca si mostenitorii sunt paziti „Voi sunteti paziti…”- spune el.

 

Charles Spurgeon- „Credinta putina iti duce sufletul in rai dar credinta mare va aduce raiul in sufletul tau.” 

Ill- You Tube- Dick de 59 si fiul Rick de 37

Pentru a intelege mai bine cum poate fi pazit mostenitorul ca sa capete mostenirea doresc sa ma folosesc de o ilustratie reala si profund emotionanta. Rick este un tanar de 37 de ani, paralizat si imobilizat intr-un carucior cu rotile. El nu poate vorbi dar comunica cu tatal sau Dick de 59 de ani prin dispozitive performante, prin atingeri. Intr-o zi Rick ii spune tatalui sau Dick faptul ca vrea sa castige o cursa iar banii sa-i doneze nevoiasilor. In 1999 tatal se inscrie cu fiul sau intr-o cursa in cadrul careia isi asuma responsabilitatea de a-l purta pe fiul sau prin apa, de a alerga cu el in brate si apoi cu bicicleta pentru ca intr-un final, dupa 16h si 18 min sa ajunga sa treaca linia de final- fiul trece primul.

Unele imagini parca vin dintr-o alta lume, din lumea lui Dumnezeu: un tata care impinge caruciorul cu fiul sau paralitic iar inainte de linia de sosire tatal aproape extenuat fizic dupa atata efort, pedaleaza o bicicleta iar fiul sau este purtat in fata astfel incat fiul trece primul linia de sosire.

Realitatea insa este mult mai coplesitoare- Dumnezeu este Tatal tau Caruia nu-I pasa ce handicap ai dar vrea sa alerge cu tine ca sa ajugi la linia de sosire. El, Dumnezeu este Tatal din spatele caruciorului tau. El S-a jurat pe Sine ca te va pazi si vei fi incununat cu succes doar prin credinta in El. El vrea ca tu sa termini cursa. El te va ajuta si te va duce dincolo de linia de sosire.

………………

[Acestea sunt doar cateva spicuiri din studiul la 1Petru tinut in biserica din Alexandria. Daca cineva este interesat pentru mesajul integral il puteti gasi aici- http://predicatorul.wordpress.com/2008/05/20/1petru-13-13-pregatiri-pentru-calatorie-mintea/

Posted in Noul Testament | Tagged: , , , , , | Leave a Comment »

La masa cu tradatori si lasi

Posted by Calea Domnului on April 24, 2008

Ultima masa inainte de patima Mea.

Matei 26.17-35

Introducere

Mesele de sarbatoare

-prezenta lor.  Viata fiecaruia dintre noi este presarata cu multe evenimente importante, evenimente ce ne marcheaza existenta pe acest pamant. Pentru cei mai multi, aceste evenimente sunt sarbatorite alaturi de prieteni in jurul unei mese.

-pretentia lor. In functie de insemnatatea si natura evenimentului variaza si numarul si calitatea persoanelor invitate astfel ca la nunta vin un numar mai mare si variat de invitati, la binecuvantarea copiilor vin mai putini si mai apropiati iar la zilele de nastere alti invitati. Insemnatatea evenimentului in viata celui sarbatorit dicteaza numarul si calitatea persoanelor invitate.

Mesele in viata Domnului Isus.

Si in viata Domnului Isus au avut loc multe sarbatori in jurul mesei. Incepand cu nunta din Cana unde a venit ca invitat si terminand cu Cina cea de taina.

Imi vine in minte acum cea mai mare masa intinsa de Domnul la peste 7000 de persoane pe care le-a hranit cu painea si pestii inmultiti in mod miraculor. La aceasta masa au fost persoane de toate felurile si din toate categoriile sociale: bagati si saraci, farisei, carturari, ucenici, barbati, femei si copii, bun si rai.

Luca 13.26 prezinta o evocare a unor oameni ce vor mosteni iadul. Ei isi vor aduce aminte in Ziua Judecatii despre faptul ca au luat parte cu Domnul Isus la mese unde Domnul oferea si invatatura: „Noi am mancat si am baut in fata Ta si in ulitele noastre ai invatat pe norod.” La aceast tip de masa sunt mai putini prezenti si doar de anumite categori. Ce-i drept, multi vin la mesele unde Domnul hraneste trupul dar prea putin se inghesuie cand Domnul vrea sa hraneasca si sufletul.

Pilda nuntii fiului de Imparat (Matei 22.1-14) arata clar ca exista si unele mese unde invitatii chiar refuza sa participe invocand tot felul de motive putin credibile.

 

Textul nostru ne prezinta o alta masa- masa pascala unde Domnul Isus este de data aceasta doar impreuna cu 12 ucenici. De remarcat insa este faptul ca aceasta era ultima masa a Domnului Isus „inainte de patima Mea”- spunea El (Luca 22.15)

v.29 …de acum incolo nu voi mai vea din acest rod al vitei pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu.

Apropo- Sa zicem ca tu ar trebui sa pleci undeva pentru totdeauna si totusi mai ai posibilitatea sa dai o masa si sa-ti inviti cateva persoane. Care sunt acele persoane pe care le-ai invita alaturi de tine la ultima masa, la masa de adio?

In Vechiul Testament acolo unde sarbatoarea Pastelor isi are originea, se mentioneaza ca masa trebuie luata in familie sau „daca sunt prea putini in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape” (Exod 12.3-4). Domnul Isus insa, cu toate ca era ultima masa inainte de moarte nu se afla impreuna cu rudele, cu familia ci, in mod ciudat cu un grup de 12 persoane suspectati de tradare si de un caracter josnic de lasitate.

-v.21,25 …unul dintre voi Ma va vinde… da, tu esti!

-v.31 …in noaptea asta TOTI veti gasi in Mine o pricina de poticnire….v.34 tu Petre, chiar in noaptea asta [tu cel mai tare dintre toti] inainte ca sa cante cocosul te vei lepada de Mine de TREI ori.

Voi sunteti invitati la ultima mea masa! Si sa mai spui pe langa asta si ca… „Am dorit mult sa mananc Pastele acetea cu voi …” (Luca 22.15)

Imagineaza-ti la stanga, la dreapta si in fata ta un grup format din cei ce se vor lepada de tine si un tradator care te va vinde pe 30 de arginti. Nimic mai mult si nimic mai putin. Nu erau acolo membrii ai familiei.

Cum te-ai simti in mijlocul unei astfel de companii? La masa ultima a Domnului Isus erau prezenti doar cei ce aveau sa se lepede de El si tradatorul.

Vanzator sau, in cel mai fericit caz- un las

Istoria se repeta. Nu este nimic nou sub Soare. Si astazi este la fel… Domnul Isus sta la masa cu tradatori si cei ce se vor lepada de El. Si astazi, noi am fost invitati la masa Domnului dar fiecare dintre noi suntem ori vanzatori ai Domnului Isus ori cei care ne-am lepdat sau ne vom mai lepada de El.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni- Eu insumi  m-am lepdat de El si nu doar de 3 ori. Poate sunt printre noi unii ca Petru, sau poate toti am fost ca Petru la inceput si zicem „chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire… chiar daca ar trebui sa mor cu Tine tot nu ma voi lepada de Tine.”

Poate ne vine greu sa credem insa adevarul este ca cei care au stat ultima data pe pamant la masa cu Domnul au fost tradatori si lasi iar cei ce primesc promisiunea ca vor participa si la masa din Imparatia Tatalui sunt lasii.

Vestea buna insa este ca Petru cel las in cele din urma a devenit Petru cel curajos a carui indrazneala a uimit intreg Sinedriul evreiesc care stiau ca „erau oameni necarturari si de rand”(Fapte.4.13). Petru cel las a devenit Petru martirul, cel ce-a acceptat moartea pentru Domnul Isus considerand un prijilegiu nemeritat sa moara ca Domnul sau si la cererea sa a fost crucificat cu capul in jos.

Nu trebuie sa ne suparam- asta este adevarul, cum a spus Domnul- toti ne vom fi lepadat de El dar Glorie Domnului ca lasul gaseste iertare pe cand tradatorul niciodata.

Prilej de cercetare

Spre deosebire de alte mese, in mod special masa aceasta ofera posibilitatea unei cercetari personale profunde. Domnul Isus arunca ideea ca printre ei, cei doisprezece este un tradator si asta in mod sigur. Nu ofera numele persoanei ci doar indicii unul dupa altul.

De ce asa? Pentru ca este bine sa ne cercetam personal. Tradatorul poate fi oricine dintre cei ce stau la masa cu Domnul Isus, chiar si tu.

Domnul Isus atinsese un punct nevralgic. ‚Nu cumva sunt eu, Doamne?’ se intrebau ucenicii pe rand, dezvaluind indoieli ascunse. Tradarea nu era ceva nou. Intr-un Ierusalim dominat de conspiratii, cine stie cati dusmani ai Domnului Isus s-or fi apropiat de ucenici tatonand terenul. Cina cea de taina a fost ea insasi pandita de primejdii, odaia de sus fiind pregatita pe ascuns de o figura invaluita in mister, un om ce ducea un urcior cu apa.” (Yancey- Isus pe care nu L-am cunoscut, pg.186)

De ce oare si ceilalti ucenici au raspuns printr-o intrebare indoielnica? Nu cumva era posibil ca fiecare dintre ei sa fi fost contactat in secret de vreun dusman al Domnului Isus pentru a fi racolat ca posibil tradator? Poate ca si ceilalti s-or fi gandit:”poate Domnul a aflat ca zilele trecute cutare slujbas al Marelui Preot m-a contactat in secret… dar eu nu am dat nici un raspuns… eu nu am colaborat cu ei… oare a aflat Domnul Isus si acum ma da drept tradator.”

De ce nu spune numele tradatorului? Pentru tradatorul putem fi oricare ditnre noi daca nu veghem. Domnul ne ofera doar tipul tradatorului si pentru ca suntem curiosi (si Petru a fost curios sa cunoasca tradatorul atunci cand i-a facut semn lui Ioan sa intrebe pe Domnul cine este (Ioan 13.24)… haideti sa mergem pe urmele lui. S-ar putea sa nu aflam tradatorul din biserica noastra insa cel putin un lucru este sigur- putem sa ne asiguram ca nu suntem noi tradatorii (ramanem doar lasi.)

1. UNDE il cautam? Aproape de INVATATORUL

-aproape dintre ucenici. Domnul Isus a avut mai multe categori de ucenici: unii care mergeau dupa El (Ioan 6.66 multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi si nu mai umblau cu El.) unii care au ramas cu El (Marcu 3.12 a randuit dintre ei doisprezece ca sa-i aiba cu Sine.) Tradatorul este dintre cei 12.

-aproape dintre colaboratori. Si ucenicii erau impartiti intre ei. Unii erau mai apropiati (Petru, Iacov si Ioan) mereu in prezenta Domnului Isus in momentele cheie (Schimbarea la fata, Ghetismani -Marcu 14.33) iar altii mai distanti. Tradatorul nu era nici din prima categorie insa nici din cea dea doua- el era ditnre colaboratori.

Ioan 12.4-6 unul dintre ucenici Sai, Iuda Iscarioteanu …care avea sa-L vanda… era un hot, si ca unul care tinea punga lua el ce se punea in ea.

Iuda era casierul si prin natura slujbei lui era in directa colaborare cu Domnul Isus.

Ioan 13.27-29- ucenicii nu au inteles „ce ai de facut fa repede!” credeau ca ii poruncea sa dea ceva saracilor. Se mai intamplase si alta data sub privirile ucenicilor.

-aproape suficient. Suficient de aproape incat sa intinda mana in acelasi blid cu Domnul ISUS. Suficient de aproape incat Domnul Isus sa-i poata intinde bucatica (Ioan 13.26). Cat de lunga poate fi o mana? Tradatorul se afla nu mai departe de o lungime de mana. Prin definitie, tradatorul trebuie sa fie aproape. NU cel prea aproape nici cel de departe.

Ps.41.9 9 Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pînea mea, ridică şi el călcîiul împotriva mea.

A fi aproape de Domnul Isus nu este garantia ca esti al Domnului. Si tradatorul este tot acolo. De aceea sa continuam cautarea tradatorului care se confunda cu ceilalti dar in acelasi timp sa continuam si cercetarea personala ca sa nu fim noi tradatorul.

2. CARE dintre ei? Vorba adresata DOMNULUI

„Vorba te da de gol” ii spunea o femeie lui Petru in noaptea tradarii. Tot asa si pe Iuda, vorba il da de gol. Textul Biblic ne mai ofera inca un indiciu:

v.22 Ei s-au intristat foarte mult si au inceput sa-I zica unul dupa altul:”Nu cumva sunt eu, Doamne?”

Iuda insa se pare ca ezita sa se cerceteze pe sine. El nu intreaba odata cu ceilalti. Profita de agitatia creata si se sustrage de la ancheta. Daca ar fi intrebat, Domnul Isus i-ar fi spus „tu esti!” insa abia mai apoi cedeaza si intreaba si el „Nu cumva sunt eu, Invatatorule?”

Apare ceva suspect: unii I se adreseaza cu „Doamne” iar Iuda I se adreseaza cu „Invatatorule.”

La inceput toti L-au cunoscut pe Domunl Isus ca „Invatator” insa mai tarziu  se pare ca unii dintre ei au ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus ca Domn. Chiar mi-amintesc ca odata undeva in Cezareea lui Filip, Invatatorul dupa aproximativ trei ani de lucrare impreuna cu ucenicii le testeaza cunostintele si nivelul de profunzime al relatiei lor fata de Sine: „Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?”… „Cine ziceti voi ca sunt?”- „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” -raspunde Petru. Figura Invatatorului incepuse sa prinda contur in mintea si inima ucenicilor ca Domn.

Invatatorul a primit raspunsul corect insa se pare ca nu toti stiau sau credeau raspunsul lui Petru. Asa cum se intampla uneori la clasa- invatatoarea intreaba si unul dintre elevi scapa turma …in speranta ca si ceilalti vor fi invatat pe viitor. Iuda insa nu a invatat. Domnul Isus a ramas doar invatator.

Iuda printre ucenici este de data asta cu o bila neagra- el Il recunoaste pe Isus Hristos doar ca Invatator.

Noi acum, posteriori cunoastem ca tradatorul este Iuda. Faptul ca Iuda nu-L recunoaste pe Isus Hristos ca Domn nu este fara insemnatate ci in stransa legatura cu tradarea.

Ma tem ca si noi astazi ne confruntam cu aceeasi problema. Marea problema a bisericilor de astazi nu este ca lipsesc ucenicii. Sunt oameni in biserici, sunt ucenici insa prea putini ditnre aceia care Il au pe Domnul Isus ca Domn si prea multi dintre aceia care Il au doar ca Invatator. Tragedia este urmatoarea: cei care Il au ca Domn, in cel mai rau caz pot deveni cei care sa se lepede de Domnul insa cei care Il au doar ca Invatator devin in mod sigur vanzatori, tradatori. Daca Il am ca invatator iau doar ce imi convine si implinesc ce am chef. Daca Il am insa ca Domn, atunci implinesc totul.

Te intreb in Numele Domnului Isus: esti tu un tradator sau doar un lepadator? Este Isus Hristos Domnul tau sau doar Invatator?

Da, la inceput toti L-am avut ca invatator dar nu trebuie sa ramanem aici ca si Iuda, mai tarziu am trecut la un nivel mai profund al cunoasterii de Dumnezeu cand L-am descoperit pe Isus Hristos ca Domn.

 

Iuda ca ucenic prezent la masa pascala- este dovada ca exista unii care Il accepta pe Domnul Isus ca Invatator iar ca domn il au in final pe satana.

v.24 …dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului. Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut.

Satana este intr-o permanenta cautare de vanzatori, de tradatori. El ii cauta printre cei apropiati Domnului. Diavolul cauta omul tradarii, cauta o portita intredeschisa si se pare ca la Iuda a gasit disponibilitatea de negociere. Iuda a fost doar un mijloc, un instrument in mana satanei- „omul prin care este vandut Fiul Omului”

Greseala fatala– sa vinzi pe Domnul Isus, sa tradezi pe Domnul Isus, sa doresti sa profiti de pe urma Lui. Sa profiti de avantajul faptului ca Ii esti apropiat. Greseala aceasta este asa de grozava incat Domnul Isus Insusi socoteste ca era mai de folos pentru el sa nu se fi nascut.

Te-ai gandit vreodata ca ar fi fost mai bine sa nu te fi nascut? Ai auzit oameni care si-ar fi dorit sa nu se fi nascut?

Mai exista in Scripturi cel putin doua cazuri de oameni care si-au blestemat ziua nasterii, oameni care si-au dorit intr-un timp sa nu se fi nascut, as nu fi cunoscut deloc ce inseamna viata pe pamantul acesta:

Iov 3. 3 ,,Blestemată să fie ziua în care m’am născut,  4 Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea! 5 S’o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s’o înspăimînte! 6 Noaptea aceea! S’o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8 Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul; 9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10 Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit, nici n’a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. 11 Dece n’am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Ieremia 20.14 Blestemata sa fie ziua cand m-am nascut! Ziua in care m-a nascut mama sa nu fie binecuvantata …17-18 de ce n0am fost omorat in pantecele mamei ca sa-mi fi fost ea mormantul meu! De ce n-a ramas ea vesnic insarcinata cu mine? Pentru ce am iesit din pantecele mamei ca sa vad numai suferinta si durere si sa-mi ispravesc zilele in rusine?

Motivul? Oamenii acestia au trecut prin asa suferinta mare in trupul acesta pe pamant incat si-au blestemat ziua nasterii si au preferat mai degraba sa nu se fi nascut niciodata. Ce suferinta si cat de mare sa fie aceea incat sa-ti fi dorit sa nu te fi nascut?  …totusi, nici Iov si nici Ieremia n-au avut dreptate.

De data aceasta insa, Domnul Isus este Cel care spune „ar fi fost mai bine pentru el…sa nu se fi nascut.” Domnul stie ce spune.  Domnul inca se gandea la el, la binele lui -ce era mai bine pentru tradator. Pentru un vanzator de Dumnezeu nu exista nimic in vaita mai bine. Viata este cel mai mare blestem pentru un om care profita de pe urma Domnului Isus.

Ne miram ca unii traiesc o viata pe care mai bine n-ar fi trait-o?! De ce credeti? Pentru ca au vandut pe Domnul Isus. Da, acum nu-l mai vindem pe 30 de arginti ci pe Euro. Ba, mai rau de atat- Sunt astazi multi care Il vand pe Domnul Isus pentru confortul de a sta acasa parasind adunarea cum au unii obicei, altii Il vand pentru un serviciu mai bun si un ban in plus, altii Il vand pentru placerile in pacat… tu?

 

Viata pe acest pamant are sau nu rost, valoare in functie de ceea ce faci cu Domnul Isus. Pentru cei care vand pe Domnul Isus, viata nu le poate aduce nici un avantaj ci dimpotriva cea mai mare pierdere. Toate placerile si bogatiile stranse intr-o viata intreaga nu pot intoarce blestemul vanzarii Domnului Isus.

Iuda s-a dus si s-a spanzurat! Masa aceasta, ultima masa inainte de patima Domnului a fost masa de adio a lui Iuda. Iuda a iesit in graba. Era noapte.

Satana si astazi cauta tradatori printre noi, oameni care sa Il vanda pe Domnul Isus. „Negresit, Fiul Omului Se duce dupa cum este scris despre El dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului” (Mat.26.24) Da, tot ce este scris in Scripturi se implineste insa in Scripturi nu era scris si numele lui Iuda. Personal nu cred ca Iuda a fost predestinat pentru asta. Cred ca prin nevegherea lui el a ales sa fie vanzatorul. Tot asa si Domnul Isus, El nu a fost un robot ci Omul Care S-a supus Tatalui, a ascultat si a cautat sa implineasca tot ce stia ca este scris despre El.

Ce poti spune despre tine in momentul de fata- este bine ca te-ai nascut sau ar fi fost mai bine sa nu te fi nascut?

Orice om sarbatoreste ziua nasterii sale pe pamantul acesta. Daca vrei sa te poti bucura cu adevarat la fiecare aniversare a nasterii tale- cauta sa ai pe Isus Hristos ca Domn in viata ta. In felul acesta nu vei ajunge niciodata sa-L vinzi… cel mult sa fi un lepadator.

3. CARE dinre ei? Cel ce iese de sub protectia MANTUITORULUI

„Vorba te da de gol” spuneam dar totusi nu te scapa.

Luca 6. 46 De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!` şi nu faceţi ce spun Eu?

Multi I se adreseaza Domnului Isus cu „Doamne” dar nu implinesc poruncile Lui.

Pilda celor doi fii (Matei 21.28-31) arata ca nu vorbele respectuoase ci faptele de ascultare dovedesc respectul. Mai bine sa nu zicem „Doamne” si sa fim ascultatori.

Luca 13.25 … veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: ,Doamne, Doamne, deschide-ne!` drept răspuns, El vă va zice: ,Nu ştiu de unde sînteţi.`

In seara aceea Domnul Isus a stat cu ucenicii la doua mese daca am putea spune asa: Masa Pascala si apoi Cina Domnului. Versetul  26 „pe cand mancau eu…” deci inainte de cina s-au hranit cu alte bucate.

[Datorita acetui fapt nu gasesc justificat (dar nici pacat) practica unora de a posti inainte de cina.]

Tradatorii pararesesc ultima masa- masa de adio pentru ei

Dupa cum inteleg eu relatarile referitor la desoperirea vanzatorului si Cina Domnului, cred ca Iuda nu a luat parte la Cina Domnului. Inteleg ca semnul prin care a fost descoperit ca vanzator a fost ultimul lucru facut in prezenta ucenicilor si a Domnului dupa care, in graba a iesit afara in noapte.

Ioan 13.25-28, 30 si ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus si I-a zis:”Doamne, cine este?” Isus a raspuns: „Acela caruia ii voi intinge bucatica si i-o voi da.” Si a intins o bucatica si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. …Iuda, dupa ce a luat bucatica a iesit afara in graba. Era noapte.

Iuda era plecat acum in noapte. Nu a mai stat la impartasirea cu Cina Domnului. Da, mai devreme sau mai tarziu tradatorii singuri ies de la partasia cu Domnul. Satana, domnul lui pusese stapanire pe el intrutotul astfel ca Satana nu i-a mai permis sa se impartaseasca cu sangele si trupul Mantuitorului. In felul acesta Iuda nu L-a cunoscut nicodata pe Domnul Isus ca Mantuitor.

La masa pascala Dumnezeu poruncise lui Moise:

Exod 12. 22 Nimeni din voi sa nu iasa din casa pana dimineata.

Toti trebuia sa ramana sub sange ca astfel sa fie izbaviti de moarte. Iuda insa, fiind stapanit de-acum de satana a iesit in noapte, a iesit de sub sange- sangele Mantuitorului. Au ramas doar cei ce aveau sa se lepede de Domnul dar care aveau sa-L cunoasca de acum si ca Mantuitor.

v.28 acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou care se varasa pentru multi spre iertarea pacatelor.

La masa se intampla lucuri importante care uneori sunt dureroase si categorice. La o masa relatiile fie se intaresc si se solidifica, la o masa fie iti faci noi prieteni fie pierzi prieteni. Pe parcursul vietii Domnului Isus a pierdut multi prieteni: unii L-au vrut doar ca Guvernator Politic sa le dea paine dar n-au venit la mesele celor ce le-a placut de Domnul ca Invatator. Acestia, ca si Iuda au venit la masa Pascala dar au parasit-o cand Domnul era si Domn astfel ca la Cina Domnului a mai ramas doar cei care L-au recunoscut ca Domn.

Invatator- Domn- Mantuitor…. Rege

De ce unii asemenea lui Iuda nu reusesc sa-L cunoasca pe Domnul ca Mantuitor? De ce unii nu gasesesc iertarea pacatelor cu toate ca Il au pe Domnul ca Invatator? De ce? Pentru ca nu Il au si ca Domn. Cei care Il au ca Domn chiar daca ajuns sa se lepede de El totusi Il descopera ca Mantuitor.

Tradatorul tradeaza o singura data- lepadarea de 3 ori

Tradatorul cauta profit- lepadarea cauta siguranta

Tradatorul pierde totul- lepadatul pierde pacea

Tradatorul regreta dar nu se pocaieste- lepadatul plange si se pocaieste

Tradatorul ramane fiu al pierzari – lepadatul ramene copil lui Dumnezeu.: dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu vei intari pe fratii tai. De ce? Pentru ca L-au cunoscut ca Mantuitor.

Cina cea de taina a fost ultima masa inainte de patima Domnului dar nu cea din urma caci Domnul i-a asigurat ca vor sta la masa din nou in Imaparatia Tatalui. Era ultima masa dar nu masa de adio. Era prima masa, masa sperantei, a iertarii si a reconcilierii. Cei care au parte de ultima Sa masa vor sta si la prima masa in Imparatia lui Dumnezeu atunci insa, nu ca lepadator ci ca rascumparat. La masa aceea vor sta doar cei care Il vor fi cunoscut pe Isus Hristos ca :Invatator, Domn si Mantuitor.

Concluzie

Daca Il cunosti pe Isus Hritsos doar ca Invatator, si ramai doar cu atat ai toate sansele sa devii un vanzator. Daca Il cunosti pe Isus si ca Domn te califici pentru a fi un lepadator insa cu siguranta …Il vei cunoaste si ca Mantuitor si astfel devi cetatean al Imparatiei lui Dumnezeu si intr-o zi, Il vei recunoaste ca Rege al tau.

Iata de ce, pentru ca nu pot fi altceva si pentru ca tradator nu vreau sa fiu, accept bucuros sa fiu un las care se pocaieste caci Il cunosc nu doar ca Invatator ci si ca Domn si Rascumparator.

Iti doresc si tie sa fii dintre aceia care raman pana la ultima masa inainte de patima Lui pentru ca astfel sa poti participa si la prima in Imparatia Lui.

v.29 …de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu. [ciudat… tot pe noi ne-asteapta…]

 

Posted in Noul Testament | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Un famen plin de bucurie

Posted by Calea Domnului on December 4, 2007

Predicata- Fiscut (jud AR); Speranta Arad 28-now’07; Frumuseni (jud. AR) 2-dec’07.  [Metraj 3521 cuvinte]

Fapte.8.26-40

Introducere

Sfarsitul pasajului nostru din punct de vedere geografic surprinde o caravana ce calatoreste alene pe drumul care coboara de la Ierusalim la Gaza si care este pustiu (8.26). In carul principal descoperim un om plin de bucurie- famenul Etiopian, un om „cu mare putere la imparateasa Candace a Etiopienilor si ingrijitorul tuturor vistieriilor ei“(v.27). Totusi trebuie sa mentionam ca bucuria lui nu se datoreaza nici privilegiilor functiei sale si nici vizitei facute la Ierusalim. Da, bucuria sa este manifestarea exterioara a faptului ca nevoile sale au fost implinite, satisfacute. Sursa insa este cu totul alta.

In cele ce urmeaza vom putea descoperi nevoile reale ale omului precum si cine si cum pot aceste nevoi sa fie satisfacute in asa fel incat fiecare din noi si cei ce viziteaza bisericile noastre sa se intoarca acasa „plini de bucurie.”

In pilda vamesului si a fariseului (Luca 18.9-14) Domnul Isus ne arata ca nu este atat de important cum urci la Templu ci cum cobori, nu cum pleci de acasa ci cum te intorci acasa- „Eu va spun ca mai degraba omul acesta s-a coborat acasa socotit neprihanit…” spunea Domnul Isus.(v.14)

Menirea Bisericii

Cu toate ca avem in atentia noastra pe famenul etiopian totusi vom cauta sa intelegem ce si cum s-a intamplat aceasta schimbare fericita in viata lui. Vom descoperi in textul acesta nevoile care satisfacute fiind i-au adus bucuria. In acelasti timp insa vom analiza si slujba noastra, a bisericii lui Hristos care trebuie sa implineasca nevoile reale ale omului.

Nevoi reale si nevoi simtite.

Desi am mai repetat si alta data totusi ma simt nevoit sa preintampin o posibila obiectie. Pentru ca vom vorbi despre nevoile omului s-ar putea ca unii sa nege faptul ca au aceste nevoi. Totusi, faptul ca cineva neaga existenta acestor nevoi asta nu inseamna ca ele nu exista.

Pe cand eram la master la un curs de consiliere am invatat ca in fiecare din noi exista doua categorii de nevoi: simtite si nevoi reale. Iata doua exemple:

Ex.1 in copilarie, atunci cand jucam mai tot timpul fotbal pe strada tata ma striga „Mita, treci in casa si pune mana pe carte!” [Eu, copil fiind credeam ca nevoia mea este de joaca insa tatal meu constientiza mai bine nevoia mea reala- de a invata carte]

Ex. 2 In Marcu 2.1-12 a fost adus la Domnul un slabanog pentru vindecare fizica, asta era nevoia lui simtita. Totusi Domnul Isus ii spune „Iertate iti sunt pacatele!”. [ Concluzia este ca nevoia de vindecare fizica era nevoia simtita de slabanog. Insa nevoia lui reala era iertarea pacatelor- slabanogul nu era constient de asta.]

In acelasi fel, datorita pacatului omul devine tot mai insensibil astfel ca in mod inconstient si sincer omul poate nega existenta acestor nevoi chiar daca ele il caracterizeaza.

1. Nevoia de inchinare v.27

…venit la Ierusalim ca sa se inchine…

-realitatea ei. Vrem sa recunoastem sau nu- una dintre cele mai fundamentale nevoi ale omului este nevoia de inchinare. De la Geneza si pana la Apocalipsa omul cauta satisfacerea nevoiei de inchinare. Insasi numarul mare de religii este o confirmare a faptului ca omul este o fiinta spirituala, dependenta de divinitate. As putea spune chiar ca inchinarea este in exclusivitate apanajul fiintei umane.

Misionarul David Livingstone ce a strabatut Africa a cunoscut multe triburi inapoiate, a gasit triburi fara civilizatie insa n-a gasit nici un trib care sa nu se inchine intr-un anume fel divinitatii.

-in ciuda implinirii profesionale si materiale. In v.27 ni se spune ca famenul acesta avea mare autoritate pe langa imparateasa Candace a Etiopienilor. Era un om implinit profesional. Probabil ca multi si-ar fi dorit sa ajunga in aceasta pozitie privilegiata cu toate avantajele ei. Pe langa asta nu ma indoiesc ca era si un om bogat. Imparateasa cu siguranta l-a raspltatit asa cum se cuvine pe „ingrijitorul tuturor vistieriilor ei.”

Implinirea profesionala oricat de inalta ar fi ea nu poate satisface nevoia omului de inchinare. Bogatia materiala nu poate implini nevoia omului de inchinare. Famenul Etiopian le avea pe amandoua si totusi …venise la Ierusalim ca sa se inchine.

Indiferent cine esti si indiferent de pozitia sociala si profesionala de care te bucuri- trebuie sa stii ca nu poti gasi fericirea decat prin implinirea nevoii tale de inchinare. Pozitia si privilegiile tale nu pot satisface nevoia de inchinare.

unicitatea Bisericii. As dori sa incurajez aici biserica locala si implicit pe fiecare credincios in parte: indiferent cat de mica este biserica din care faci parte si indiferent de satul in care te situezi- trebuie sa stii ca:

a) nici Universitatea din Bucuresti sau Oxford nu poate implini nevoia omului de inchinare. Nici primaria din satul sau orasul tau si nici o alta institutie nu poate implini nevoia omului de inchinare asa cum bisericuta ta o poate face.

b) chiar daca poate iti vine greu sa crezi- omul din cele mai inalte functii are nevoi pe care doar tu si bisericuta ta le puteti implini.

Famenul Etiopian a parasit tara sa pentru a veni la Ierusalim sa se inchine- acolo se afla Casa lui Dumnezeu, Templul lui Dumnezeu.

-potrivit dedicarii ei. Famenul a venit la Templu sa se inchine. Vedeti… exista diferite cladiri ridicate cu anumite scopuri precise, specifice. Ele trebuie sa slujeasca scopului.

Ex- Cine dintre dvs mergeti la cabinetul stomatologic cu probleme auto? Sau care dintre dvs mergeti la mecanic auto cu probleme medicale? Primaria se ocupa de problemele administrative ale localitatii, caminul cultural este dedicat activitatilor culturale… Biserica este pentru inchinare, Biserica este dedicata implinirii nevoiei de inchinare.

Cu ce scop vii la Biserica?

Ill. La Secuieni (jud.Neamt) am luat la ocazie o batranica si intreband-o daca frecventeaza Biserica mi-a spus ca nu merge la biserica pentru ca celelalte femei sunt interesate cu ce se imbraca dansa.

Ill. Am auzit ca in bisericile romane din SUA cel mai important moment legat de Biserica este incheierea programului iar cel mai preferat loc este parcarea Bisericii unde ai ocazia sa-ti prezinti noua achizitie in domeniul auto sau de asemenea in domeniul modei, al vestimentatiei.

Ill. In Spania cand romanii au ajuns la munca abia asteptau sa se incheie slujba pentru ca sa poata afla unii de la altii pe unde mai lucreaza, cat castiga si cum sa-si gaseasac un loc de munca mai bine platit.

Apropo- tu de ce vii la biserica?

Omul are nevoie de inchinare iar Biserica, institutia aceasta divino-umana a fost lasata sa satisfaca aceasta nevoie. Suntem onorati ca noi si biserica noastra suntem singura institutie capabila sa facem lucrul acesta- asa ca haideti s-o facem cu responsabilitate.

 2. Nevoia de cunoastere v.28

…sedea in carul lui si citea pe proorocul Isaia.

desi era om cult. Fara indoila ca famenul acesta era un erudit al vremii sale in mijlocul poporului sau. Cu siguranta dispunea de o vasta cultura generala insa cu toate acestea se pare ca omul acesta era ignorant in ce priveste intelepciunea si cunoasterea pe care cartile sfinte i-ar fi putut oferi.

Famenul se intoarce de la Templu cu o carte- cartea proorocului Isaia. Nu doar ca o cumparase ca s-o adauge in biblioteca sa ci chiar o citea. Mai mult de atat se pare ca era interesat si dornic nu doar sa citeasca dar sa si inteleaga ce citeste.

Faptul ca avem o Biblie in biblioteca sau uneori chiar si o simpla citire nu constituie o dovada a faptului ca tanjim dupa cunostinta oferita de Scripturi. Biblia nu trebuie doar achizitionata ca un trofeu religios, nu doar lecturata ci inteleasa.

valabil si astazi? Da, traim intr-o epoca a informatiei si a cunostintei. Astazi librariile sunt pline de carti in toate domeniile stiintei, tarabe cu reviste si ziare vor sa ne tina la curent cu stirile de pe intreg mapamondul. Avem tot mai multe posturi de radio, tot mai multe posturi de televiziune si mai mult decat toate acestea- internetul. Printr-un simplu click poti afla orice informatie doresti chiar de la capatul Pamantului. Mai avem noi astazi nevoie de cunostinta?

As vrea sa va raspund printr-o intrebare: ati auzit de marinari care au murit de sete? Da, in mod paradoxal dar adevarat- marinarii pot muri de sete. Cum se poate asa ceva? Cum, sa ai sub picioarele tale mii si milioane de tone de apa si cu toate acestea sa mori de sete!?! Da, apa este sarata, nu este buna de baut. Traim in lumea informatiei dar nu si a cunostintei de Dumnezeu. Acum pot intelege mai bine cuvantul profetului Domnului rostit prin profetul Osea…

Osea 4.6 Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta si Eu te voi lepada si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai.

Datorita acestui mare adevar tin sa incurajez din nou Biserica locala, pe fiecare dintre dvs sa fim mandri dar si responsabili de harul pe care-l avem sa fim singura institutie ce poate implini omului nevoia de cunoastere. Mai presus de orice universitate si orice scoala din lume, noi suntem singuri care prin Scripturi putem satisface nevoia omului de cunoastere.

De aceea:

-sa facem slujba noastra cu toata demnitatea si responsabilitatea ce rezida in faptul ca suntem unici

-sa nu limitam timpul de propovaduire al Cuvantului in favoarea programelor de cantare si poezie. Cantarea si poezia sa fie doar in slujba Cuvantului si nu ca substitut al acestuia.

Marcu 2.2 ..s-au adunat indata asa de multi ca nu putea sa-i mai incapa locul dinaintea usii. El le vestea Cuvantul.

-sa oferim oamenilor Cuvantul lui Dumnezeu nealterat.

Ieremia 23.28-32 Proorocul care a avut un vis sa istoriseasaca visul acesta si cine a auzit Cuvantul Meu sa spuna intocmai Cuvantul meu! Pentru ce sa amesteci paiele cu graul? Zice Domnul.  Nu este Cuvantul Meu ca un foc- zice Domnul, si ca un ciocan care sfarama stanca? …(cititi tot- merita!)

Am auzit predici ce semanau mai mult cu buletinul de stiri de la ProTv, alta data semana cu un raport de calatorie iar uneori am vazut predicatori care se dezvinovatesc cum ca n-ar vrea sa-i tortureze pe ascultatori cu predici. Au impresia ca ne fac un bine totusi ei ignora nevoia noastra reala satisfacand doar nevoia simtita de lenevie cerebrala.

-sa oferim oamenilor Cuvant la care sa poate medita si in drum spre casele lor chiar daca poate nu vor fi inteles totul.

Simt tot mai mult tendinta oamenilor de a respinge cunostinta din Scripturi insa nu ne lasam intimidati ci ne facem datoria ca inaintea Domnului caci insusi Scripturile ne avertizeaza:

2Tim.4.2-4 …propovaduieste Cuvantul…caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite…

Biserica este unica institudie ce poate oferi omului cunoasterea de care are nevoie- haideti sa ne implinim bine slujba!

Ce nu poate face o biserica moarta

Pana aici am vazut cum Templul de la Ierusalim a putut „satisface” nevoile famenului etiopian de inchinare si de cunoastere. …sau poate nu. Cel putin stim sigur ca famenul avea aceste nevoi. Din textul nostru observam ca Templul nu a putut implini nevoile famenului. Poate singurul lucru bun pe care Templul l-a facut in viata lui a fost ca i-a oferit cartea profetului Isaia.

Astazi sunt multe lacase de cult ridicate „la fiecare colt de strada.” Multi pasesc pragul lor pentru a-si implini aceste nevoi insa multi se inseala in inchinarea lor. Aici trebuie sa intervenim noi, sa ne indeplinim adevarata slujba spirituala. Dumnezeu a trimis un om in ajutorul famenului ca sa ofere slujba in care Templu ajunsese falimentar.

3. Nevoia de calauzire v.30-31

Filip a alergat si a auzit pe Etiopian cititnd pe proorocul Isaia. El i-a zis:”Intelegi tu ce citesti?” Famenul a raspuns:”Cum as putea sa inteleg daca nu ma va calauzi cineva?” si a rugat pe Filip sa se suie in car si sa sada impreuna cu el.

Da, sunt multi care iti pot pune o Biblie sau un Nou Testament in brate si cred ca si-au facut datoria. Lucrul acesta il poate face orice Biserica, chiar si cele traditionale sau chiar o librarie laica. Este insa suficient? Nu!

v.31 Cum as putea sa inteleg daca nu ma va calauzi cineva?

nevoia de a intelege. Domnul Isus la sfarsitul pildelor din Matei 13 pune o intrebare: „Ati inteles voi toate aceste lucruri?”(v.51) Nu este suficient doar sa auzi Cuvantul ci el trebuie sa fie si inteles. Importanta intelegerii se vede chiar in faptul ca de intelegere depinde rodirea. Pamantul bun din Pilda semanatorului se deosebeste de celelalte soluri tocmai prin aceea ca  „aude Cuvantul si-l intelege” (v.23).

Ne intereseaza pe noi ca oamenii sa si inteleaga ce aud?

necesitatea indrumarii. Ca omul sa inteleaga este nevoie de indrumare. Cartea Neemia prezinta aceste doua aspecte (intelegerea si indrumarea) impreuna atunci cand este vorba de impartasirea din Scripturi.

Neemia 8.2 …toti cei ce erau in stare s-o inteleaga…3 a citit din Carte… in fata celor ce erau in stare s-o inteleaga. …7 Iosua, Bani…si Levitii lamureau poporului Legea…8 Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu si-i aratau intelesul ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera.

-oameni capabili. Bisericile traditionale in mare parte au falimentat in a-i arata intelesul. Omul are nevoie de calauzire. Vom fi noi capabili sa-i calauzim pe oameni prin Scripturi cum alta data Domnul Isus lamurea pe cei doi spre Emaus adevarul cu privire la Sine? Este nevoie de oameni capabili sa talmaceasca Scripturile pe intelesul tuturor. Haideti sa cautam sa fim noi aceia!

oameni disponibili. Filip a fost om capabil in slujba aceasta dar a fost si disponibil. Nu e suficient sa fii om capabil daca nu te lasi si disponibil.

Filip a fost disponibil sa asculte de glasul Domnului, de indemnul Duhului (v.29). La porunca Domnului a fost gata sa umble pe drumul pustiu (v.26) si sa alerge dupa un singur om (v.30).

Esti tu disponibil sa mergi pe un drum pustiu, sa lucrezi la vestirea evangheliilor si in satele ramase pusti? Esti gata sa parasesti multimile la porunca Domnului si sa „sezi” langa un singur om, sa ai rabdare sa-i explici cu drag adevarul Scripturii precum alta data Domnul Isus femeii samaritence?

Multi ar vrea astazi sa faca evanghelizari la mii de oameni insa putini uita ca Domnul se bucura chiar de un singur pacatos care se pocaieste. In bisericile noastre ajungem sa facem bucurie doar cand este cladirea plina de oameni insa uitam ca in cer Dumnezeu pregateste o sarbatoare pentru unul singur care se pocaieste (Luca 15.7) si El Insusi este gata sa paraseasaca cele 99 de oi ca sa caute pe cea una ratacita (Luca 15.4)

Apropo- merita sa analizam putin si dimensiunea supranaturala a relatarii. Un inger al Domnului vorbeste lui Filip (v.26) apoi Duhul se adreseaza lui Filip (v.29). Ingerul nu este nici omniprezent si nici atotstiutor. Asta ma face sa inteleg ca Dumnezeu Insusi a fost interesat de omul asta si ca din cerul Sau Dumnezeu supraveghea intreaga desfasurare a evenimentului. Da, cei ce cauta pe Dumnezeu sunt in atentia lui Dumnezeu, sunt cunosctuti de Domnul. [Tot asa si femeile la mormantul Domnului]

Iubita Biserica- nu uita! Nu exista altcineva pe pamantul acesta care sa ofera calauzire oamenilor in Scripturi. De aceea sa o facem cu cinste si responsabilitate!

4. Nevoia de Hristos v.35

Atunci Filip a luat cuvantul, a inceput de la Scriptura aceasta si i-a propovaduit pe Isus.

Nevoia de Hritsos este nevoia suprema a omului. Toate celelalte nevoi de fapt au rolul de a trezi in om nevoia dupa Dumnezeu prin Hristos Domnul. Templul, Biblia si trimisii lui Dumnezeu, toti sunt in slujba satisfacerii nevoii de Hristos in viata omului.

Hristos in Scripturi. Templul ii oferise Cuvantul Domnului insa nu fusese capabil sa i-l prezinte pe Domnul Cuvantului.

Si fariseii si carturarii cunosteau Scripturile insa pentru ei Scripturile erau seci, fara Hristos. Deci nu este suficient sa stim Scripturile ci trebuie sa-L stim pe Hristos in ele.

Ioan 5.39 Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine

Luca 24.27 si a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a talcuit in toate Scripturile ce era cu privire la El.

Nu oamenii care cunosc Scripturile au oferit lumina si intelegere oamenilor ci  oamenii care L-au stiut pe Hristos in Scripturi.

Il gasim noi pe Hristos in Scripturi? Ne vorbesc ele despre El sau sunt doar simple povestiri si coduri de legi si invataturi seci?

Scripturi in slujba lui Hristos

Filip nu a predicat Sabatul, nu cultul baptist, nu impotriva icoanelor, nu impotriva …impotriva…. Evanghelizarea este o afirmatie nu o negatie. Este ceva pozitiv si nu opresiv. Apologetica are rolul ei insa nu trebuie confundata cu evanghelizarea.

Sunt mai multe moduri in care poti face uz de cunostintele tale biblice. Unii isi folosesc cunostintele biblice spre a-si crea o imagine speciala inaintea oamenilor, altii pentru a-si justifica pacatele sau a-si apara punctele de vedere, altii folosesc Scripturile doar de dragul argumentului iar altii doar pentru cultura lor generala. Pavel si Sila insa stiau sa foloseasca Scripturile in mod deosebit in slujba lui Hristos- „dovedind si lamurind ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti.”

Trebuie sa marturisesc ca au fost situatii in care predicam din Scripturi dar nu aminteam nimic de Domnul Isus. Ajunsesem sa ma intreb care mai este importanta lui Hritsos daca eu putem predica si fara sa pomenesc Numele Lui?

Biblia nu este doar o carte de istorie si nici macar o carte de etica ci in mod special este o carte Hristocentrica. Cartea aceasta vorbeste despre Autorul ei. Nu voi folosi Scriptura pentru scopuri de cercetare istorica sau ca material de referinta pentru studii psihologice si etice; Biblia trebuie folosita pentru a-L arata pe Hristos Domnul.

Hristos inceputul calatoriei. Nu stiu cat timp i-a vorbit Filip famenului insa in mod sigur inteleg ca i-a vorbit despre credinta in Hritsos si despre botez. Cati dintre noi vorbim la evanghelizare si despre botez?

v.36 pe cand isi urmau ei drumul au dat peste o apa si famenul a zis:”uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat?”

De data aceasta famenul avea de gand sa inceapa o noua calatorie- calatoria uceniciei dupa Domnul Isus. Seriozitatea credintei lui se arata prin chiar faptul ca nu a amanat momentul botezului sau ci dimpotriva chiar isi exprima frenetic dorinta de a se supune actului botezului acceptandu-l ca pe o pecete a uceniciei pentru Hristos.

Famenul, ca un adevarat ucenic la inceput de drum prevede o posibila conditie pentru botez. Intrebarea lui „ce ma impiedica sa fiu botezat?” cu alte cuvinte „exista ceva ce ma impiedica sa fiu botezat?”

v.37 Filip a zis: Daca crezi din toata inima se poate.

Da, se pare ca este o conditie pentru a fi botezat. De aici inteleg ca botezul copiilor mici nu este valabil sau mai corect- nu este biblic intrucat nu implineste conditia „daca crezi.” Pentru ca cineva sa fie botezat trebuie sa creada. Ca sa creada trebuie sa inteleaga. Ca sa inteleaga trebuie sa auda, sa cunoasca, sa i se explice…. Un copil nu poate indeplini aceste conditii.

v.37 …Famenul a raspuns: „Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” – a fost declaratia personala si din convingere a famenului.

Hristos sfarsitul cautarii.

v.39 cand au iesit afara din apa Duhul a rapit pe Filip si famenul nu l-a mai vazut. In timp ce famenul isi vedea de drum plin de bucurie Filip se afla la Azot…

Da, a fost inceputul calatoriei cu Hristos Domnul dar inceputul calatoriei coincide cu sfarsitul cautarii. De acum nevoia lui a fost satisfacut deplin in Hristos. Filip este rapit. Datoria lui si a noastra este doar sa-i lasam pe oameni in legatura cu Hristos chiar daca noi nu ve vom mai revedea vreodata pe pamantul acesta.

[Ma gandesc acum din nou cu mare bucurie ca voi revedea in cer pe multi dintre aceia pe care i-am indrumat catre Hristos. La despartire obisnuiam sa le spun „Daca veti iubi pe Domnul Isus ne vom revedea in Rai!” Duhul Sfant se va ocupa de ei si cred ca pe multi ii vor revedea cu drag.]

Acum Filip se afla la Azot insa famenul isi vedea de drum plin de bucurie…

Concluzii

-daca esti lipsit de bucurie inseamna ca inca n-ai cunoscut pe Domnul Hristos. Fa ce a facut si famenul si-ti vei vedea si tu de drum plin de bucurie impreuna cu Domnul Isus.

-daca esti copil al Domnului cauta sa faci si tu un om fericit cautand sa devi capabil si apoi disponibil sa calauzesti un om la Domnul Isus

Fii mandru ca faci parte dintr-o biserica caci ea este singura institutie divino-umana ce poate satisface nevoia omului de inchinare, cunoastere, calauzire si nevoia de Hritsos. Fii incurajat sa iubesti biserica, sa te implici activ in viata bisericii locale cu tot ce inseamna aceasta incat toti cei ce vin la biserica sa se introarca plini de bucurie spre casele lor. Asta va fi o lucrare spre Gloria lui Hristos si extinderea Imparatiei Sale.

Posted in Noul Testament | 2 Comments »

Iudeii n-au legaturi cu samaritenii

Posted by Calea Domnului on November 27, 2007

Ioan 4.1-26

Duminica 18 now ’07 p.m. Biruinta Arad

Nu pot sti de unde a inceput insa fenomenul este larg raspandit atat la nivel de biserica locala cat si la nivel de cult, de uniune. Traim vremuri in care bisericile se confrunta cu numeroase schisme iar numarul gruparilor de interese cresc in sanul bisericii faramitand unitatea acesteia si in mod deosebit compromitand marturia specifica crestinilor.

Ioan 13.35 Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei daca veti avea dragoste unii pentru altii.

Ioan 17.21 Ma rog ca toti sa fie una cum Tu Tata esti in Mine si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in noi pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.

Situatia pare a fi fara solutie iar stare se perpetueaza prin generatiile urmatoare astfel ca timpul nu rezolva problemele ci dimpotriva le consolideaza mai mult. Cei mai multi ajung sa se obisnuiasca cu ideea insa ce este trist este ca si copiii din biserica ajung sa stie componenta taberelor beligerante; daca vrei sa stii care cu cine tine poti intreba la grupele de copii si poti afla raspunsul.

Legaturile celor fara legaturi fratesti

Textul de fata ne prezinta o situatie asemanatoare in care o femeie samariteanca nu stia prea multe despre Dumnezeu, despre inchinare sau despre istoria poporului insa stia un lucru sigur: „iudeii in adevar n-au legaturi cu samaritenii.”

Din pacate trebuie sa recunoastem ca asa se intampla si astazi. Multi nu stiu multe despre pocainta, despre inchinare sau despre Dumnezeul Adevarat insa stiu un lucru „cutare n-are legaturi cu cutare.”

Domnul Isus descopera o lume fara legaturi.

Domnul Isus, Dumnezeu intrupat coboara pe pamantul acesta si gaseste poporul sau dezbinat. Merge la fantana de langa Sihar si afla inca o data ca fratii (samaritenii si iudeii) n-au legaturi unii cu altii. Mai mult de atat se pare ca sunt ok, nu-i deranjeaza lucrul acesta nici pe unii nici pe altii.

Totusi pe Domnul Isus Il deranjeaza si ar trebui sa-i deranjeze pe toti aceia care Il iubesc pe Domnul Isus intrucat El a venit sa faca pace- pace intre om si Dumnezeu dar si intre oameni.

Efes.2.13 dar acum, in Hristos Isus, voi care odinioara erati departati ati fost apropiati prin sangele lui Hristos 14. caci El este pacea noastra care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea…16 si a impacat pe cei doicu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce prin care a nimicit vrasmasia.

Iata deci ce a facut Hristos! Oare El de partea cui este?!

Haideti ca David altadata sa analizam situatia femeii samaritence pentru ca in felul acesta sa ne putem descoperi pe noi insine. In mod special vom cauta sa privim viata celor ce n-au legaturi cu fratii lor.

O calatorie in timp…

Avand la indemana Scripturile putem sa mergem in istorie sa vedem cum s-a ajuns la situatia aceasta ca fratii sa nu aiba legaturi intre ei.

1Imparati 12.25-29

Sub domnia lui Solomon poporul a cunoscut pacea si prosperitate insa se pare ca poporul totusi a fost supus la un jug greu (12.4). Dupa moartea lui Solomon poporul a cerut lui Roboam sa le usurege jugul pus de tatal sau si-i vor ramane supusi credinciosi. Roboam cere sfatul batranilor care-l indemnau sa asculte de popor. Roboam cauta si sfatul tinerilor care in cele din urma este si cel ales- Roboam avea de gand sa ingreuneze jugul si mai mult: „Tatal meu v-a ingreunat jugul dar eu vi-l voi face si mai greu; tatal meu v-a batut cu bice dar eu va voi bate cu scorpioane.”(12.14)

La auzul acestor cuvinte poporul raspunde imparatului „Ce parte avem ni cu David? Noi n-avem mostenire cu fiul lui Isai. La corturile tale Israele! Acum vezi-ti de casa Davide!” In felul acesta s-au despartit Israelului de Iuda. Israelul cu capitala la Samaria urma sa fie condus de Ieroboam si Iuda, in Sud cu capitala la Ierusalim urma sa fie condus de Roboam.

Cu timpul avea sa se ridice o problema delicata pentru Ieroboam. Ieroboam a zis in inima sa- „Imparatia s-ar putea acum sa se intoarca la casa lui David. Daca poporul acesta se va sui la Ierusalim sa aduca jertfe in Casa Domnului, inima poporului acestuia se va intoarce la domnul sau, la Roboam, imparatul lui Iuda si ma vor omora…”(26-27) Astfel Ieroboam pune bazele unei noi religii pentru Israel.

12. 28 Dupa ce s-a sfatuit, imparatul a facut doi vitei de aur si a zis poporului: “Destul v-ati suit la Ierusalim Israele! Iata dumnezeul care te-a scos din tara Egiptului.” 29 A asezat unul din acesti vitei la Betel si pe celalalt l-a pus in Dan.

Trecerea timpului…

Trecerea timpului nu a rezolvat problema ci dimpotriva a oficializat-o, a reusit s-o intaipareasca adanc in inimile ambelor parti, atat samariteni cat si iudei.

Trecerea timpului a facut ca urmasii lor sa cada victime unui context lipsit de pace creat cu multe sute de ani in urma de strabunicii lor. Femeia Samariteanca asa a mostenit si nu stia prea multe de ce si cum.

Trecerea timpului a acutizat starea de dispret ce marcau „relatiile” dintre samariteni si iudei.

Ex- Cei 10 leprosi. Nu degeaba Domnul Isus le spune iudeilor ca cel ce s-a intors sa multumeasca …”era samaritean.”

Ex- Pilda Samariteanului milostiv. Domnul Isus le arata iudeilor ca nici levitul si nici preotul iudeu n-au fost capabili sa arate mila ci …un samaritean aflat in calatorie.

Frati si surori inteleg de aici ca doar simpla trecere a timpului nu ne va aduce lucruri bune pe care le asteptam ci dimpotriva. Cu trecerea timpului copiii bisericii vor cadea victimele unei stari lipsite de pace iar dispretul intre noi va atinge proportii ingrijoratoare.

Ill. Exista o diferenta intre copii crescuti in familii normale si cei nascuti in familii cu probleme? Este pacea si dragostea un element ce favorizeaza o crestere normala sau anormala?  Daca pacea si dragostea au un rol important intr-o dezvoltare normala a copilului oare ce aduce lipsa lor? Cum cresc copiii intr-o familie fara dragoste, fara pace, cum cresc copiii intr-o familie unde nu sunt legaturi intre frati? Oare cum cresc copiii intr-o biserica unde lipsesc legaturile fratesti?

Samariteanca (si iudeii din vremea aceea) reprezinta omul nascut si crescut in vremuri lipsite de legaturi fratesti. Ea se pare ca multe nu stia insa un lucru stia bine „iudeii in adevar n-au legaturi cu samaritenii.” Trebuie sa recunostem ca in multe biserici copiii si tinerii nu stiu multe insa stiu „cutare n-ar legaturi cu cutare.” Haideti sa ne asezam confortabil si sa privim viitorul unui suflet crescut intr-un context lipsit de relatii fratesti.

Absenta legaturilor fratesti favorizeaza legaturi cu…

1. Ignoranta  (absenta legaturilor cu Scripturile) v.10-15

Necesitatea departarii de Scripturi

Una dintre primele masuri pe care Ieroboam si Imparatia lui Israel din Nord au trebuit sa le adopte a fost reducerea textului Scripturilor astfel ca Scripturile Samaritene contineau doar Pentateuhul lui Moise. De ce? Cartile istorice cuprindeau date prin care se arata ca Dumnezeu l-a ales pe David ca imparat si ca urmasii lui trebuia sa ramana pe tron. De asemenea Mesia trebuia sa vina din linia lui David. Lucrurile-astea trebuiau eliminate din Scripturile Samaritene pentru ca nu cumva samaritenii sa se alipeasca din nou Casei lui David.

In felul acesta cunostintele femeii samaritence au ajuns sa fie foarte reduse. Lucrul valabil pentru toti samaritenii.

Concepte precum „apa vie” si „viata vesnica” pare ca erau straine de cunostinta ei. Nu stia exact unde trebuie sa se inchine oamenii, pe ce munte. [Daca ar fi avut cartile istorice ar fi citit Rugaciunea lui Solomon la dedicarea Templului.] Ea nu stia ca Mantuitorul va veni de la Iudei.

v.10 Drept raspuns Isus i-a zis:”Daca ai fi cunoscut…”

v.22 Voi va inchinati la ce nu cunoasteti. Noi ne inchinam la ce cunoastem caci Mantuirea vine de la Iudei.

Femeia samariteanca nu avea legaturi cu iudeii insa se pare ca absenta acestor legaturi a favorizat si o indepartare de Scripturi astfel ca samariteanca a ajuns sa n-aiba legaturi nici cu Scripturile.

Este valabil lucrul acesta si in bisericile in care lipsesc legaturile fratesti? Haideti sa vedem: oare nu este evidenta indepartarea noastra de Scripturi? Care este nivelul cunostintelor bisericii, al tinerilor sau al copiilor care cresc intr-un mediu lipsit de dragostea relatiilor fratesti?

De ce si cum se intampla fenomenul de instrainare de Scripturi?

Exista cel putin trei metode:

eliminare. Scoatem acele pasaje care ne defavorizeaza. Intr-adevar Scriptura nu sprijina pe cei ce traiesc fara legaturi fratesti. Si atunci in mod clar trebuie sa te rezumi doar la unele texte pentru a evita conflictul cu Scriptura.

Ex- Mat.5 daca fratele tau are ceva impotriva ta …

Ex- Ioan. cine zice ca iubeste pe Dumnezeu pe Care nu-L vede…

Ex-….

selectare. Amvonul dar si in particular ajungem sa folosim doar acele Scripturi prin care vrem fie sa jignim pe ceilalti, fie sa ne argumentam pozitia in fata oamenilor, fie sa demonstram vinovatia celorlalti.

interpretare gresita. Atunci cand nu poti scoate sau nu mai ai sansa sa selectezi ramane la indemana noastra o alta varianta: interpretarea gresita.

Ex- Rom.12.16 Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii– Asa isi justifica un frate ura fata de un alt frate din biserica. Deci, dupa interpretarea dansului: trebuie sa urasti pe cine te uraste si sa iubesti pe cei ce te iubesc. Asa ajungem la o invatatura contrara aceleia data de Domnul cand spune „daca iubiti numai pe cei ce va iubesc…”Mat.5.46

In felul acesta ajungem sa fim straini de „tot planul lui Dumnezeu” dezvaluit in Scripturi.

Haideti cu sinceritate sa „coboram” inlauntrul nostru si sa ne evaluam nivelul de cunostinte biblice. Cat cunoastem din planul lui Dumnezeu dezvaluit in Scripturi?

Cultura spirituala redusa- predominca cultura fireasca

Datorita lipsei de cunostinta din Scripturi samariteanca era straina de cele spirituale si toate cunostintele ei se rezumau la lucruri firesti: fantana lui Iacov, apa din fantana si parintii ei astfel ca oferta Domnului Isus de „apa vie” a fost considerata a fi solutia care o va scuti sa mai bata drumul pana la fantana.

In acelasi fel si in zilele noastre cand in biserica predomina o gandire fireasca, materialista dezvoltata in jurul eu-ului (casa, masina, salariul) dar prea putini cunoscatori al conceptelor precum: Imparatia lui Dumnezeu, nasterea din nou, viata vesnica. Multi ajuns sa intelega gresit promisiunile Scripturii astfel ca Mat.6.33 este considerat pentru multi o garantie a imbogatirii iar teologia prosperitatii[1] este tot mai larg raspandita si acceptata.

2. Imoralitatea (legaturi adanci cu pacatul) v.16-19

Domnul Isus face abstractie de starea de ignoranta a femeii samaritence si pentru ca aceasta era dornica sa primeasca oferta strainului iudeu, o indeamna sa-si cheme si barbatul. Femeia neaga ca ar avea vreo legatura conjugala.

4.17 …Isus i-a zis: „Bine ai zis ca n-ai barbat pentru ca cinci barbati ai avut si acela pe care-l ai acum nu-ti este barbat. Aici ai spus adevarul.”

-Daca samariteanca era in nestiinta de viata lui Dumnezeu, Domnul Isus este in cunostinta de viata chiar intima a femeii. Dumnezeu cunoaste viata noastra in cele mai mici si mai profunde detalii.

-Cu toate ca Domnul stia, totusi o aduce la punctul in care sa recunoasca singura. Spre uimirea noastra dar nu si spre uimirea Domnului, femeia avusese sase legaturi adultere.

Nu este interesant? O femeie care stia „iudeii n-au legaturi cu samaritenii” este descoperita avand legaturi cu pacatul si inca legaturi foarte stranse si profunde.

Da, absenta legaturilor fratesti favorizeaza ignoranta si ignoranta favorizeaza imoralitatea. O comunitate fara legaturi fratesti mai devreme sau mai tarziu va avea legaturi stranse cu pacate ascunse (mai intai).

Adevarul acesta este confirmat de viata bisericilor fara legaturi fratesti. Aici ma opresc. Este bine sa ne cercetam fiecare pe noi insine. Fratilor, suntem noi constienti lipsa de unitate creeaza un climat favorabil imoralitatii? Oare cum va arata biserica peste 10 ani? Oare se va mai numi biserica? Care va fi marturia ei?

Absenta legaturilor cu semenii

Tot aici trebuie mentionat faptul ca datorita pacatului femeia aceasta n-avea relatii nu doar cu iudeii dar nici cu samaritenii ei. Oare de ce se afla ea sa scoata apa la ceasul al saselea (v.6) (adica ora 12 ziua)? Nu era obiceiul ca femeile sa vina la fantana seara?

Femeia aceasta nu avea relatii nici cu ceilalti samariteni. Fiindu-i rusine de prestigiul infam dobandit in urma aventurilor sale cu sase barbati, femeia traia o viata izolata in mijlocul cetatii sale zilnic furisandu-se pana la fantana pentru o galeata de apa, suferind zaduful zilei dar la adapost de privirile dispretuitoare ale semenilor sai.

Cu tot respectul indraznesc sa spun ca acolo unde este pacat nu poate fi nici un fel de legatura cu oamenii. „Legaturi” sunt insa nu si legaturi bazate pe respect reciproc, legaturi profunde dezinteresate. Nu exista!

3. Idolatria (absenta legaturii cu Dumnezeu) v.20-22

Am vazut pana aici cum absenta legaturilor fratesti favorizeaza ignoranta, apoi imoralitatea acum vedem ca favorizeaza si idolatria. De ce? Pentru ca moralitatea se afla in stransa legatura cu inchinarea. Starea morala in care ne aflam vorbeste despre dumnezeul caruia i ne inchinam.

Cunoasterea are legatura cu sfintenia si sfintenia acum cu inchinarea. Toate au o logica.

Dintr-odata vedem ca femeia deviaza discutia departe de viata ei intima care era una reprobabila. Deschide subiectul inchinarii. Se pare ca si la acest capitol samariteanca este falimentara.

v.20 Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii.

[Este vorba de muntele Garizim care geografic este localizat in apropierea cetatii Sihar din regiunea ce apartinea lui Sihem de alta data

Deut.11.29 cand Domnul Dumnezeul tau te va aduce in tara pe care o vei lua in stapanire sa rostesti binecuvantarea pe muntele Garizim si blestemul pe muntele Ebal

27.12 Dupa ce veti trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Beniamin sa stea pe muntele Garizim ca sa binecuvanteze poporul…]

-si atunci oamenii erau confuzi datorita numarului mare de religii. Cu atat mai mult astazi.

-si atunci erau oameni confuzi cu privire la inchinare.

-avea o forma de inchinare mostenita

-nu era convinsa ca este inchinarea adevarata si de fapt chiar Domnul Isus ii confirma ca era gresita forma lor de inchinare.

v.22 voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem caci Mantuirea vine de la iudei.

Samariteanca avea totusi o forma de inchinare chiar daca nu era cea corecta. Cum se face ca si oamenii imorali se inchina? Da, orice om se inchina intr-un fel sau altul. Si ea simtea nevoia unei religii crezand ca in felul acesta va satisface setea sufletului dupa Dumnezeu. Iubind insa in acelasi timp pacatul singura ei alternativa era idolatria- o religie falsa, o inchinare inaintea unui idol, o inchinare bazata pe ignoranta si care nu deranjeaza pacatul.

Samariteanca nu avea legaturi cu cunostinta adevarata, avea legaturi stranse cu pacatul si acum vedem ca n-avea legaturi nici cu Dumnezeul cel Adevarat. Singurele ei legaturi curate si benefice erau doar cu stramosii ei, morti demult, stramosi  pentru care avea un respect deosebit insa ea era departe de ei atat in timp insa si ca moralitate, cunostinte si inchinare.

Ce sa zic… raman uimit cat de mare asemanare intre ea si noi. Asemenea samaritencei si noi ne mandrim cu inaintasii nostri si cu lucrurile primite mostenire de la ei. Avem si noi „fantana” nostra primita de la stramosii nostri: cladiri de biserica, amintiri foto cu botezurile numeroase facute de mult…Cu rusine insa trebuie sa recunoastem insa ca noi n-am mai fost in stare „sa sapam alte fantani” consolati fiind cu cele mostenite. Ne amintim de ei insa si noi ca si samariteanca suntem departe de ei atat in cunostinta si sfintenie cat si in inchinare. Oare ar fi ei mandri de noi?

………………………………………………..

Valabil si pentru iudei

Samaritenii nu aveau legaturi cu iudeii si iudeii n-aveau legaturi cu samaritenii. Dar cu Dumnezeu aveau? Aveau samaritenii legaturi cu Dumnezeu? Nu! Iudeii aveau? Nici ei!

Ioan 1.11 A a venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit…

Ioan 4.21 crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim.

Ai Sai au fost aceia care L-au rastignit. Cei care n-aveu legaturi unii cu altii n-au vrut sa aiba legaturi nici cu Dumnezeu.

Acesta este poate cel mai mare pericol- o biserica in care fratii n-au legaturi unii cu altii nu este de mirare ca nu pot avea si nu vor sa aibă legaturi nici cu Dumnezeu (cu toate ca o religie au; dar nu o relatie.)

Da, adevarul este greu dar este adevar. Acolo unde lipsesc relatiile fratesti, cei care n-au relatii cu fratii lor de fapt nu au relatie nici cu Dumnezeu. Dar veti zice: „totusi vin la biserica, nu inseamna asta ca au relatie cu Dumnezeu?” Nu! Au o religie ca si samariteanca. Iata si baza biblica pentru ambele afirmatii:

-cei ce n-au relatii cu fratii n-au relatie nici cu Dumnezeu

1Ioan 4.20-21 Daca zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” si uraste pe fratele sau- este un mincinos. Caci cine nu iubeste pe fratele sau pe care-l vede cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu pe care nu-L vede? Si aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si pe fratele sau.

Cine minte deci? Omul sau Biblia? Daca dau dreptate omului care zice ca poate iubi pe Dumnezeu in timp ce-si uraste fratele atunci cred ca Biblia minte, ca Dumnezeu minte. Totusi, eu unul cred ce spune Biblia, ce spune Dumnezeu.

-Obiectie: „Dar ei vin la biserica, nu inseamna ca au relatie cu Dumnezeu?” Nu!

2Tim.3.5 …avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea.

Si samariteanca avea religia ei insa n-avea pe Dumnezeu.

4. Incepe legatura ta cu Domnul Isus v.23-26

Adevarul este transant, dur insa slava Domnului ca inca ne mai ofera si har. Harul l-am gasit tot in Adevar, in Dumnezeu. Adevarul acum inseamna Har. Adevarul dupa moarte inseamna Blestem. Deci- daca il primesc acum, chiar daca e dur si greu imi va aduce viata. Daca il resping acum il voi experimenta atunci insa va fi iad.

Haideti in smerenie si umilinta sa ne apropiem de Strainul Iudeu. Era un strain la inceput insa am descoperit ca este un om bogat si darnic Care vrea sa ne dea apa vie. Am gasit ca El este si un Profet care cunoaste vietile noastre in profunzime si detaliu… haideti sa ne-apropiem mai mult. Iata ce spune El… ne spune ca absenta legaturilor fratesti cu toate ca favorizeaza atatea lucruri cum sunt ignoranta, imoralitatea, idolatria insa nu poate impiedica inceperea unei relatii noi si mantuitoare cu Hristos. Da, nu pot impiedica.

Forma de inchinare v.23

v.23 dar vine ceasul si acum a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.

-exista inchinatori adevarati deci exista si inchinatori falsi

-inchinatorii adevarati se inchina in duh si in adevar (o inchinare a inimii, a omului launtric care bine-nteles ca se va arata si la exterior; si adevar- o inchinare in conformitate cu adevarul revelat si nu dupa invataturi omenesti sau simtaminte personale)

-mai mult de atat Tatal Dumnezeu vrea doar acest tip de inchinatori.

-mai mult Samariteanca pacatoasa intelege ca ea este invitata sa devina inchinator adevarat dupa placerea Tatalui.

-momentul este aproape, „acum a si venit” cand ea putea pentru prima data in viata ei sa aiba legatura cu Dumnezeu Tatal.

Baza teologica v.24

Strainul Iudeu ii argumenteaza femeii de ce trebuie sa ne inchinam asa.

v.24 Dumnezeu este Duh si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.

-practica trebuie sa aiba la baza teologia.

-teologia trebuie sa dicteze practica si nu practica teologia.

Datorita faptului ca Dumnezeu este cum este, asta ne determina sa ne inchinam intr-un mod potrivit. Teologia se rasfrange in practica. Iata ca Domnul Isus incepe mai intai cu doctrina despre Dumnezeu si apoi vine la practica.

Oportunitatea practica v.25-26

Samariteanca tocmai aflase ca poate deveni un inchinator adevarat inaintea Tatalui. Aflase si baza teologica pentru aceasta- este o logica satisfacatoare. Insa mai lipsea ceva- legatura cu Tatal, cum s-o faca? Lipsea cineva…

Deut.18.15-19  Domnul Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai un proroc ca mine. Sa ascultati de El. Astfel El va raspunde la cererea pe care ai facut-o Domnului Dumnezeului tau la Horeb, in ziua adunarii poporului cand ziceai:”Sa nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu si sa nu mai vad acest foc mare ca sa nu mor.” Atunci Domnul mi-a zis:”Ce au zis ei este bine, le voi ridica din mijlocul fratilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura Lui si El le va spune tot ce-i voi porunci Eu si daca cineva nu va asculta de cuvintele Mele pe care le va spune El in Numele Meu, Eu ii voi cere socoteala…”

-wow…iata ca si in particica de Scripturi la care au ramas alipiti samaritenii a mai ramas suficient ca sa stie ca va veni Mesia

-minunat ca Moise Il numea „un Proroc” Ceva mai devreme chiar samariteanca a spus „vad ca esti proroc.”

Ioan 4.25 „Stiu” I-a zis femeia „ca are sa vina Mesia (caruia I se zice Hristos); cand va veni El are sa ne spuna toate lucrurile.

Ce minunat! Moise spunea ca Prorocul are sa vina. Samariteanca Il astepta si stia ca nu poate face nimic fara El. Ce este insa si mai minunat este …

4.26 Isus i-a zis:”Eu, Cel Care vorbesc cu tine sunt Acela!” C

Ce minunat, asteptarea a luat sfarsit. Ceasul a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar si nu doar atat- a sosit si Mesia- Isus Hristos, Cel Care este: Calea, Adevarul si Viata si doar prin El ajungem la Tatal. A sosit timpul si a sosit si Persoana.

Solutia este reversul problemei.

Problema era: lipsa legaturilor fratesti, ignoranta, imoralitatea si apoi idolatria. Cum e solutia? Vom incepe cu legaturile fratesti? Nu! Asta este marea greseala. Samariteanca a inceput cu Domnul Isus.

Incepi astazi legatura ta cu Hristos Domnul!

Recunoaste intai ignoranta in ce priveste Scripturile- Adevarul; spune-ti adevarul cu privire la starea ta morala- sfintenia ta; fii deschis la o noua forma de inchinare renuntand la religiozitatea ta falsa; cauta sa fii un inchinator adevarat dupa modelul placut Tatalui; fa-ti legatura ta cu Mesia! Cum? Interesant… este iudeu. Este din partida cealalta. Concluzia este- a intra in legatura cu Dumnezeu inseamna a intra in legatura cu fratele tau cu care nu mai ai legaturi.

Fapte.2.42 Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.

-minunat! Vad o asemanare cu etapele amintite in viata samaritencei. Scripturile intai, apoi legatura frateasca fara de care nu poti lua parte cu Hristos si doar asa ajungi in rugaciune la Tatal.

-legatura frateasca este unul dintre cei patru piloni de sustinere a edificiului Bisericii lui Hristos.

Mai apoi vom vedea  in Fapte.8.1-17 (Trezirea din Samaria) cum Biserica de la Ierusalim formata din iudei insa de data asta iudei convertiti (aveau o legatura cu Tatal prin Hristos) trimit pe Petru si Ioan sa refaca legaturile fratesti dintre iudei si samariteni.

Fapte.8.15 Acestia (Petru si Ioan) au venit la Samariteni si s-au rugat petnru ei ca sa primeasca Duhul Sfant caci nu Se coborase inca peste nici unul din ei ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus.

Duhul Sfant, Dumnezeu este in mijlocul celor doi sau trei adunati in Numele Lui. Doar cei care traiesc in unitate pot avea Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Concluzia

Absenta legaturilor fratesti favotizeaza legaturi cu ignoranta, imoralitatea si idolatria insa prin harul Domnului, prin credinta poate favoriza legatura personala cu Domnului Isus, prin El cu Tatal si prin Tatal cu toti semenii si in special cu copiii Sai.

Fiind constienti de efectele secundare ale lipsei de unitate haideti sa cautam sa fim de-acum fii ai pacii, impaciuitori „caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu.”


[1] Cei sfinti trebuie sa fie si bogati altfel inseamna ca nu sunt pocaiti. Dumnezeu nu Isi lasa copiii sa fie saraci sau bolnavi.

Posted in Noul Testament | Leave a Comment »

Cum sa rascolesti lumea pentru Hristos

Posted by Calea Domnului on November 15, 2007

Fapte.17.1-9

Miercuri  14-now’ 07 Biruinta-Arad

Introducere

In capitolul precedent Pavel si Sila au avut mult de suferit din pricina propovaduirii lor in cetatea Filipi. In ciuda suferintei si dispretului la care au fost supusi totusi continua aceeasi lucrare de propovaduire a Cuvantului lui Dumnezeu.

Foarte usor ne putem da seama ca inaintasii nostrii, crestinismul primar n-a fost nici pe departe unul „cuminte” ci unul care a produs multa tulburare in randurile necredinciosilor si cu nici un chip n-au cedat presiunilor si persecutiilor prin care li se cerea sa inceteze a raspandi Evanghelia. Ucenicii au depasit granitele confortului si propovaduind Evanghelia au castigat multe suflete in ciuda tulburarilor produse in norod.

Nu exista biruinta fara lupta. Evangheliz proclamata curat aduce conflicte. In mijlocul conflictelor Duhul Sfant lucreaza credinta si prin credinta suflete sunt castigate pentru Domnul. Insa pentru toate acestea este nevoie de oameni care sa propovaduiasca Evanghelia, oameni pe care tesalonicenii i-au numit

Oamenii care au rascolit lumea.”

Iata trei caracteristici ale oamenilor care au rascolit lumea:

•1.       Fundamentati in Sfintele Scripturi

Anturajul oamenilor interesati de Scripturi

…a intrat in sinagoga.

Pe apsostolul Pavel intotdeauna l-au atras locurile sfinte, locurile unde se astepta sa gaseasca oameni interesati sa se apropie de Dumnezeu prin rugaciune si Cuvant. Apostolul Pavel chiar facuse un obicei din a pasi pragul sinagogilor si a locurilor de rugaciune.

16.13 In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii langa un rau unde credeam ca se afla un loc de rugaciune…

17.2 Pavel, dupa obiceiul sau a intrat in sinagoga…

Care este obiceiul nostru? Cautam Casa Domnului sau ne bucuram ori de cate ori avem motive sa ne justificam absenta? Suntem noi atrasi de locasurile sfinte, de anturajele in care se discuta din Scripturi sau ne simtim stanjeniti, jenati de discutii teologice si cautam sa le evitam?

Oamenii care rascolesc lumea sunt oamenii atrasi de anturaje unde Scriptura este centrala spre invatatura.

Cunoscatori ai Scripturilor

…trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi…

De fapt pentru ce mergeau ei in singagi? Ce-i atragea acolo? Nu erau spectacole si nici festivaluri de muzica crestina. Totusi nu se plictiseau- placerea lor era in Cuvant. Nu mergeau doar sa asculte ci in mod special sa impartaseasca din Cuvant.

Erau buni cunoscatori ai Scripturilor astfel ca au avut ce impartasi din Scripturi chiar trei zile de Sabat la rand. Cunostintele lor nu au fost limitate ci dimpotriva s-au dovedit a fi buni cunoscatori ai Scripturilor. Nu poti rascoli lumea daca nu esti cunoscatori al Scripturilor.

Cat timp am putea vorbi din Scripturi? In cat timp s-ar putea epuiza cunostintele noastre? Bine-nteles asta depinde si de multe alte aspecte insa totusi este bine sa ne intrebam- cunoastem noi atat cat am fi putut sa cunoastem?

Scripturile rascolesc lumea- rascolesc inima.

In realitate ceea ce a rascolit cetatea Tesalonic au fost Scripturile, Cuvantul lui Dumnzeu. Totul a inceput de aici. Pavel si Sila fara cunoasterea Sfintelor Scripturi nu ar fi putut face nimic. Chiar si dusmanii lor au priceput lucrul acesta:

Fapte.4.17 dar ca sa nu se lateasca vestea aceasta mai departe in norod sa-i amenintam si sa le poruncim ca de acum incolo sa nu mai vorbeasca nimanui in Numele acesta 18 si dupa ce i-au chemat le-au poruncit sa nu mai vorveasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele aceasta…20 noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.

-invatatura era ceea ce ii tulbura pe cei din Sinedriu

-crestinii „cuminti” nu vor reusi sa rascoleasca lumea

-crestinul trebuie sa nu poata tacea- nu sa taca.

Invatatura este aceea care rascoleste lumea iar lucrul acesta a fost recunoscut atat de dusmani cat si de apostoli. Nu concertele, nu muzica, nu sarbatorile sunt acelea care rascolesc lumea sau care ii determina pe oameni sa creada in Domnul Isus ci invatatura Scripturilor.

Domnul Isus i-a trimis pe ucenici in lume cu un mesaj-„propovaduiti Evanghelia” iar mesajul acesta este mai important decat purtatorul ei caci in timp ce Pavel era legat totusi el spune „dar Cuvantul lui Dumnezeu nu este legat.”

Ier.23.29 „Nu este Cuvantul Meu ca un foc, zice Domnul si ca un ciocan care ssfarama stanca?”

Un mare pericol in zilele noastre faptul ca Biserica a devenit foarte putin cunoscatoare de Scripturi. Invatatrea Scripturilor care alta data era centrala in Biserica a ajuns sa fie umbrita de activism, imagine, concerte de muzica si echipe de inchinare.

In functie de cunoasterea pe care o avem cu privire la Scripturi la nivel de biserica putem spune care va fi impactul nostru in societate si in ce masura vom putea sa rascolim lumea din jurul nostru.

Nu poti rascoli lumea fara Scripturi, fara Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea cauta sa te adancesti in Scripturi!

•2.       Proclama Domnia lui Hritsos

Hristos in Scripturi

Oamenii care au rascolit lumea sunt oamenii in a caror inima locuieste din belsug Cuvantul lui Dumnezeu dar si care Il intalnesc pe Hristos in Scripturi. Pentru ei Scripturile sunt pline de Hristos.

Si fariseii si carturarii cunosteau Scripturile insa pentru ei Scripturile erau seci, fara Hristos. Deci nu este suficient sa stim Scripturile ci trebuie sa-L stim pe Hristos in ele.

Ioan 5.39 Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine

Luca 24.27 si a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a talcuit in toate Scripturile ce era cu privire la El.

Nu oamenii care cunosc Scripturile au rasculat lumea ci oamenii care L-au stiut pe Hristos in Scripturi.

Il gasim noi pe Hristos in Scripturi? Ne vorbesc ele despre El sau sunt doar simple povestiri si coduri de legi si invataturi seci?

Scripturi in slujba lui Hristos

Sunt mai multe moduri in care poti face uz de cunostintele tale biblice. Unii isi folosesc cunostintele biblice spre a-si crea o imagine speciala inaintea oamenilor, altii pentru a-si justifica pacatele sau a-si apara punctele de vedere, altii folosesc Scripturile doar de dragul argumentului iar altii doar pentru cultura lor generala. Pavel si Sila insa stiau sa foloseasca Scripturile in mod deosebit in slujba lui Hristos- „dovedind si lamurind ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti.”

Oamenii au nevoie de talmacirea Scripturilor, au nevoie de dovezi si lamuriri biblice. Cine oare le va sta la dispozitie pentru aceasta?

Ex- Filip pentru famenul etiopian, Domnul Isus pentru ucenicii spre Emaus, Pavel, Sila….insa astazi mai suntem noi capabili sa folosim Scripturile pentru slujba lui Hristos?

Trebuie sa marturisesc ca au fost situatii in care predicam din Scripturi dar nu aminteam nimic de Domnul Isus. Ajunsesem sa ma intreb care mai este importanta lui Hritsos daca eu putem predica si fara sa pomenesc Numele Lui?

Biblia nu este doar o carte de istorie si nici macar o carte de etica ci in mod special este o carte Hristocentrica. Cartea aceasta vorbeste despre Autorul ei. Nu voi folosi Scriptura pentru scopuri de cercetare istorica sau ca material de referinta pentru studii psihologice si etice; Biblia trebuie folosita pentru a-L arata pe Hristos Domnul.

Relevanta in Hristos

Apostolul Pavel stia sa arate relevanta afirmatiilor Scripturii in viata cotidiana a ascultatorilor. Pentru Pavel Scripturile nu erau niste scrieri irelevante mintii contemporanilor sai. Astfel apostolul spune in final „si acest Isus pe care vi-L vestesc eu este Hristosul(v.3).

Trebuie sa cunoastem Scripturile, trebuie sa-L vedem pe Hristos in ele si trebuie sa fim capabili sa explicam Scripturile oamenilor, sa aducem dovezi si lamuriri astfel incat Biblia sa fie o carte relevanta pentru fiecare om in viata de toate zilele. Trebuie sa le traducem oamenilor gandul lui Dumnezeu pe limba lor asa cum la inceput Biserica prin Duhul comunica oamenilor lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Neemia 8.2 …toti cei ce erau in stare s-o inteleaga….7 …lamureau poporului Legea…v.8 citeau deslujit in cartea Legii lui Dumnezeu si-i aratau intelesul ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera.

Acesta este modul in care putem deveni oameni care rascolesc lumea. Fara dovezi si lamuriri Scripturile raman o carte rece, distanta, inchisa intelegerii mintilor moderne. Fara a li se arata relevanta Scripturilor, lumea ramane nemiscata.

Nu poti rascoli lumea fara Hristos. Doar El a spus “am biruit lumea.” De aceea foloseste Scripturile in slujba lui Hristos proclamand divinitatea si domnia Sa!

•3.       Traiesc cu Perspectiva extinderii Imparatiei

Versetul 4 ne ajuta sa intelegem mai bine motivul pentru care lumea s-a rascultat impotriva lui Pavel si a lui Sila.

v.4 unii din ei si o mare multime de Greci tematori de Dumnezeu si multe femei de frunte au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.

Imparatie nu fara Imparat

In cele din urma dusmanii lui Pavel si ai lui Sila se pare ca au inteles pana si ei mesajul care rascoleste lumea, mesajul care separa de lume dar care alipeste de Biserica- „Exista un alt Imparat- Isus.”

Adesea predicarea noastra sau marturia noastra pare sa transmita ideea unei imparatii dar fara Imparat. Vorbim despre legi morale, etice si viata noua; pomenim despre o alta lume insa foarte putin sau poate chiar deloc pronuntam numele Imparatului.

Isus Hristos este Imparatul. El vine din radacina lui David- dinastia davidica. Matei 1 ne prezinta linia genealogica din Regele David si trebuie inteles in mod literal ca Domnul Isus este Regele. Tot asa trebuie si proclamat.

Ioan  18.33-37 Pilat a intrat iarasi in odaia de judecata, a chemat pe Isus si I-a zis: Esti Tu Imparatul iudeilor?…36 Imparatia Mea nu este din lumea aceasta- a raspuns Isus. Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor dar acum, Imparatia Mea nu este de aici. 37. Atunci un Imparat tot esti! I-a zis Pilat. „Da” a raspuns Isus.

Pavel si Sila erau de fapt in slujba Imparatului Isus. Proclamand pe Imparatul cautau de fapt extinderea Imparatiei Lui intrucat toti cei ce cred si iubesc pe Imparatul Isus doresc sa se alature Imparatiei Lui puternice care va birui toate imparatiile lumii si va dainui in veci (cum zicea Nebucadnetar. Daniel 2).

Imparatie rivala

Imparatia Domnului Isus este rivala imparatiei lumii. Niciodata nu va fi pace intre lume si Biserica Lui. [Biserica nu este Imparatia insa face parte din Imparatia lui Dumnezeu.] Tocmai de aceea cetatea Tesalonicenilor s-a rasculat impotriva mesagerilor Imparatiei lui Dumnezeu.

Niciodata lumea nu se va acomoda cu ideea prezentei Bisericii lui Hristos (atunci cand Biserica este Biserica). O adevarata Biserica intotdeauna va fi privita de catre lume ca rivala.

Imparatia lui Isus Hristos a venit sa separeu oameni din imparatia intunericului pentru „Imparatia Fiului dragostei Lui.” Textul spunea  v.4…si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.

Evanghelia inteleasa si predicata corect intotdeauna duce la separare de lume. Credinta este aceea care separa, convingerile cu privire la Domnul Isus impart lumea in doua. Nu botezul separa si imparte lumea in doua ci credinta in Hristos Domnul.

Imparatie accesibila prin credinta

Atunci cand folosim Scripturile in slujba lui Hristos, Duhul Sfant da nastere credintei in inimile ascultatorilor.

Rom.10.17 credinta vine in urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.

Nu simpatia fata de unii membrii ai bisericii ne face sa ne separam de lume ci convingerile corecte pe care le avem cu privire la Persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos.

Membrii Bisericii lui Hristos sau cetatenii Imparatiei au in comun relatia cu Hristos. Asta este singurul lucru care te poate face sa treci cu adevarat de partea lui Pavel si a lui Sila, de fapt de partea lui Hritsos.

De partea cui esti? Poti afla in functie de credinta sau necredinta. Credinta in Hristos te face sa treci de partea Lui. Necredinta te pastreaza de partea lumii.

Concluzia

Oamenii care au rascolit lumea sunt oamenii care implinesc Marea Trimitere intrucat Domnului Isus tocmai asta ne-a cerut:

Mat.28.  Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia.

Rom.1.16 Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuire

Domnul ne-a chemat nu pentru a ne gasi confortul si a ne face confortabili in lume ci pentru a rascoli lumea cu Evanghelia Fiului Sau Isus Hritsos.

Exista doar doua posibilitati: oameni care rascolesc lumea sau oameni rascoliti de lume; oameni care au biruit lumea sau oameni biruiti de lume. Tu din ce categorie faci parte?

Posted in Noul Testament | Leave a Comment »

(Luca 3.1-17) Ocupat!…pentru Mesia

Posted by Calea Domnului on August 2, 2007

 Ocupat! ….pentru MesiaLuca 3.1-17   

Introducere

Ioan Botezatorul a fost omul hotarat de Dumnezeu sa mearga inaintea Domnului Isus in duhul si puterea lui Ilie pregatitnd norodul (1.17) pentru lucrarea mesianica ce avea sa inceapa in urma botezului Domnului.1.76-77 si tu, pruncule vei fi chemat proroc al Celui Prea Inalt caci vei merge inaintea Domnului ca sa pregatesti caile Lui si sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii care sta in iertarea pacatelor luiDomnul Isus Insusi a vorbit norodului despre Ioan Botezatorul:Mat.11.7-11 …Isus a inceput sa vorbeasca noroadelor despre Ioan:”Ce ati iesit sa vedeti in pustie? O trestie clatinata de vand? Daca nu, atunci ce ati iesit sa vedeti? Un om imbracat in haine moi? Iata ca cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor. Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un proroc? Da, va spun si mai mult decat un proroc caci el este acela despre care s-a scris: Iata trimit inaintea fetei Tale pe solul Meu care Iti va pregati calea inaintea Ta.-Adevarat va spun ca dintre cei nascuti din femei nu s-a sculat nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul…”

Trebuie slujitorul Domnului sa fie vazut?

Domnul Isus de mai multe ori repeta intrebarea „Ce ati iesit sa vedeti?” Era Domnul Isus invidios pe Ioan? Nu si-a implinit Ioan bine slujba? Nu trebuia Ioan sa fie vazut? Ba da, trebuia sa fie vazut. A fost parte din planul lui Dumnezeu ca Ioan sa atraga privirile asupra lui. Poate vi se pare gresit insa acesta este adevarul –Ioan, inainte mergatorul Domnului Isus a trebuit sa atraga privirile norodului asupra lui.

Luca 3.15 Fiindca norodul era in asteptare si toti se gandeau in inimile lor cu privire la Ioan daca nu cumva este el Hristosul…

Ex- Rolul minunilor– a fost acela de a atrage privirile oamenilor catre ei pentru ca mai apoi proorocii si apostoli sa redirectioneze privirile oamenilor catre Domnul Isus (vezi Moise, Pavel, Petru si chiar Domnul Isus)Iata deci cum si-a implinit Ioan slujba- El a atras privirile oamenilor catre sine. Dupa ce a reusit sa provoace opinia publica cu privire la probabilitatea ca el sa fie Mesia, in momentul acela Ioan le-a redirectionat atentia catre Adevaratul si Singurul Mesia –Domnul Isus.

3.16 Ioan drept rapsuns a zis tuturor: Cat despre mine eu va botez cu apa; dar vine Acela care este mai puternic decat mine si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.

Oamenii credeau despre Ioan ca este puternic, ca are autoritate. Oamenii vedeau in Ioan un om vrednic de urmat, un om vrednic sa indrepte pe oameni pe caile Domnului. Insa in momentul in care Ioan a castigat acest statut privilegiat in fata norodului i-a fost usor apoi sa directioneze privirile oamenilor catre Domnul Isus. Ioan le spune: „Oameni buni voi credeti despre mine ca sunt puternic, ca am autoritate dar stati ca eu vreau sa va prezint pe cineva mult mai puternic, cu mai mare autoritate; voi credeti ca eu sunt vrednic dar stati ca eu cunosc pe Cineva mult mai vrednic, asa de vrednic incat eu care sunt apreciat de voi nu ma consider vrednic nici macar sluga sa-I fiu.”

Acesta este modul in care Ioan si-a implinit mandatul. Domnul Isus are nevoie de oameni vrednici si cu autoritate inaintea Lui care odata ce-si castiga aprecierea nordului sa se retraga lasand loc Domnului.Frati si surori, iubita biserica iata deci care este modul in care trebuie sa facem noi evanghelizare, iata care este solutia pentru a-i chema pe oameni la Domnul Isus. Mai intai de toate noi trebuie sa atragem privirea semenilor nostri catre noi. Daca noi nu suntem capabili sa-i determinam pe oameni sa creada ca suntem deosebiti, daca nu suntem capabili sa-i uimim prin puterea si vrednicia noastra morala niciodata nu vom fi capabili sa le aratam pe Domnul Isus.Saptamanile de evanghelizare, trupele de inchinare, faima predicatorilor si liderilor nostri sau fastul si frumusetea cladirilor de biserica nu sunt capabile chiar toate impreuna sa indeplineasca aceasta slujba pe care fiecare din noi suntem chemati s-o facem atragand privirile oamenilor catre noi.Noi nu-i vom putea goni pe oameni catre Hristos.  Mai intai ei vor trebui sa ne vada pe noi si chiar Domnul Isus spune ca „lumina noastra trebuie sa lumineze inaintea oamenilor ca ei sa vada faptele noastre bune si sa slaveasca pe Tatal nostru care este in eruri.”(Mat.5.16) Chiar „Ioan era lumina care este aprinsa si lumineaza si voi ati vrut sa va veseliti catava vreme la lumina lui.”(Ioan 5.35)Care este deci solutia? De ce nu vin oameni la Domnul Isus? Domnul Isus nu mai are putere? Nu mai este Evanghelia puterea lui Dumnezeu? Raspunsul este ca noi ne-am schimbat. Bisericile de astazi desi mai bogate financiar, desi mai cultivate intelectual totusi sunt mai sarace spiritual si duc lipsa de oameni de caracter, de oameni care sa se remarce in mijlocul intunericului, de oameni vrednici si cu autoritate spirituala care sa atraga privirile norodului. Odata ce biserica este lipsita de astfel de oameni ea se afla in incapacitatea de a indrepta privirile catre Hristos caci ei, oamenii trebuie sa fie aceia care asemenea lui Moise sa „inalte pe Fiul Omului.”   Ioan a spus- „Trebuie ca El sa creasca iar eu sa ma micsorez” Ioan 3.30 Eu va intreb- cum ar putea un om sa se micsoreze daca mai intai nu a fost mare? Ioan a fost intr-adevar mare inaintea oamenilor de aceea a fost capabil sa-si doreasca sa se micsoreze. Domnul Isus a fost mic sau chiar necunoscut oamenilor si acum trebuia sa creasca inaintea oamenilor. Cum a fost posibila cresterea Domnului inaintea oamenilor? Printr-un om mare care s-a micsorat pe sine aratandu-L pe Domnul si bucurandu-se atunci cand norodul il pararea de-acum pe el urmandul pe Cel Ce este Mire.Frati si surori, Dumnezeu ne-a chemat sa fim oameni mari in lume, oameni de caracter pentru ca mai apoi sa avem ce micsora pentru ca El sa creasca. Domnul sa binecuvinteze biserica aceasta cu tot mai multi oameni de caracter, oameni vrednici sa inalte pe Domnul. Esti tu Hristosul?Ioan a uimit nu doar norodul, nu doar omul de rand ci chiar si pe liderii religiosi. Fariseii chiar au trimis din Ierusalim sa-l intrebe cine este. Au crezut ca este Hristosul, proorocul sau Ilie. (Ioan 1.19-27) Si de aceasta data Ioan nu pierde prilejul sa se slujeasca de faima lui pentru a le vorbi despre Acela Care singur este vrednic sa primeasca slava si cinstea.

  Ajuns in inimile oamenilor ca mesia 

Cum a reusit deci Ioan sa ajunga a fi considerat ca posibil Mesia? Cum vom ajunge noi in inimile oamenilor sa fim considerati eliberatori sau salvatori ai lor? 

Vremuri  spirituale nefavorabile (v.1-2) Ne este de folos sa analizam putin contextul in care Ioan s-a ridicat in Israel si a ajuns sa capete un loc de cinste in inima norodului. Prinvind cu atentie vom vedea ca se aseamana mult cu vremurile noastre fapt ce demonteaza multe din scuzele pe care le aduc crestinii astazi ca justificare pentru lipsa de putere spirituala.Primul verset ne prezinta o lista sumara cu vedetele acelor vremuri. Doar simpla enumerare a lor ne prezinta succint imaginea spirituala si morala a vremurilor in care apare Ioan pe scena istoriei.

-Politica imorala si corupta (v.1)Iata vedetele vremii de atunci: Tiberius Cezar- imparat; Pilat din Pont- dregator in Iudea; Irod- carmuitor al Galileii; Filip- carmuitor al Ituriei si Trahonitei iar Lisania- carmuitor al AbileneiIstoria poate oferi mai multe dovezi ale coruptiei si imporalitatii acestor lideri politici totusi faima lor este suficient de raspandita incat fiecare din noi sa fi auzit de  cruzimea lui Pilat din ordinul caruia sunt masacrati oameni chiar in timpul slujbei religioase sau de Irod cel imoral ce traieste cu nevasta fratelui sau.  

-Religie imorala si corupta (v.2)Religia are si ea reprezentanti de seama in vremurile acelea- Mari preoti Ana si Caiafa. De fapt Caiafa era Mare Preot iar Ana era socrul sau (Ioan 18.13). Lucrul acesta poate mai are de spus si despre nepotismul ce-si spunea cuvantul chiar si in ocuparea locurilor de autoritate spirituala. Se poate observa ceva de genul acesta si in domeniul politic unde Filip carmuitorul Ituriei era fratele lui Irod. Probabil ca era la moda ca cei inaltati in dregatorii sa fie ruda intre ei.Ce vremuri… ce vremuri care parca le reflecte pe-ale noastre. Coruptia si imoralitatea din politica scandalizeaza opinia publica si tone de ziare stau martor pentru aceasta in timp ce norodul este obosit de minciuna si sperante inabusite. Legi peste legi parca facute sa apere pe cei faradelege si sa subjuge pe cei cinstiti. Tot mai multi oameni cauta sa gaseasca mijloace prin care sa insele legea intrucat considera ca nu se mai pot face afaceri cinstite in taraIn ce priveste religia…ecumenismul si-a facut aparitia. Principiile Scripturii sunt negociate la buna intelegere. Nepotismul ajunge sa decida cine sa fie in comitet, la amvon sau in alte pozitii de autoritate in cult. A fi pocait cu adevarat nu mai este o calitate ci poate fi o piedica in calea promovarii in slujire.La ce sa te mai astepti? Nu ne deranjeaza atat de mult coruptia si imoralitatea din politica dar atunci cand ea penetreaza tagma clericala aceasta stinge pana si ultima sclipire de speranta spre mai bine.  De aceea cei mai multi din vremurile noastre au cedat si parca nici macar nu mai asteapta ca ceva bun sa se intample. Nu mai credem in minuni iar biserica se afla intr-o stare de letargie morbida cand inchinarea bisericii ajunge sa fie cedata profesionistilor platiti.

Iov 9.24 Pamentul este dat pe mainile celui nelegiuitMica 7.2 S-a dus omul de bine din tara si nu mai este nici un om cinstit printre oameni

Te mai puteai astepta ca Domnul sa mai vorbeasca cuiva din popor? Te mai asteptai sa mai existe oameni curati carora Domnul sa le vorbeasaca si care sa proclame cuvant curat din partea Domnului? [Preoti, carturari, farisei si saduchei umpleau pamantul insa oameni ai Domnului….?] Te mai asteptai sa existe oameni care sa se pocaiasca? Te asteptai ca Domnul sa vorbeasca cuiva in pustie?[poate ca te asteptai sa auzi glasul Domnului venind din Templu, Domnul sa vorbeasca preotilor dar iata ca nimic bun nu venea de-acolo].Cuvantul Domnului ne aduce o incurajare. Poporul Domnului nu trebuie sa dispere indiferent cat de greu ar fi intunericul ce ne-nconjoara lumina Domnului ne surpinde iar planurile Lui si mai presus de intelegerea noastra.

Te asteptai ca Domnul sa nu mai vorbeasca iar daca exista aceasta posibilitate poate te asteptai sa vorbeasca marilor lideri religiosi. Cu toate astea …”Cuvantul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan” Te asteptai sa-l auzi in Templu dar iata ca El „…striga in pustie.”

Te asteptai sa nu mai existe oameni sfinti si curati dar Domnul ne intareste inima si spune copiilor sai la fel ca si lui Ilie ca mai pastreaza chiar in tara ta „sapte mii de barbati- pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaitnea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat.” (1Imp.19.18)

Te asteptai sa nu mai existe oameni care sa simta povara pacatelor si care sa vina cu pocainta sa primeasca botezul spre iertarea pacatelor lor. Totusi iata ca multe noroade veneau sa primeasca botezul. Da, chiar in vremea marilor preoti corupti. Da, chiar in vremea politicienilor corupti intr-o lume imorala.

Te asteptai ca nimeni sa nu se mai avante pe ogorul evangheliei sa lucreze pentru Domnul si iata ca totusi „Ioan a venit prin tot tinutul din imprejurimile Iordanului si propovaduia botezul pocaintei pentru iertarea pacatelor…”(v.3)Astazi sunt multi in bisericile noastre care se dau inapoi de la slujire invocand tot felul de scuze si justificari. Fie vrebal fie non-verbal ei ne lasa sa intelegem ca vremurile politice, economice si religioase sunt cauza pentru care ei nu mai pot lucra. [Bisericile locale din care facem paret ofera suficente dovezi ce confirma acesta adevar atat in lucrarea muzicala, de misiune cat si in predicare.]Frati si surori sa invatam de la Ioan sa nu dam inapoi si sa indraznim sa slujim pe Domnul intrucat intunericul spiritual oricat de greu ar fi nu-L poate impiedica pe Dumnezeu sa lucreze.Ecl.11.4-6 Cine se uita dupa vant nu va semana si cine se uita dupa nori nu va secera. Cum nu stii care este calea vantului nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu care le face pe toate. Dimineata samana-ti samanta si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca fiindca nu stii ce va izbuti, aceasta sau aceea sau daca amandoua sunt deopotriva de bune 

Deci ce sa facem in vremuri spirituale nefavorabile? 

 1. Atragem atentia prin contrast : Nu poti redirectiona ceea ce nu ai. Nu te poti astepta sa indrepti privirea oamenilor catre Hristos daca mai intai nu ai captat atentia oamenilor. Si trebuie sa tinem cont ca fara putere de atractie orice incercare de evanghelizare este sortita esecului.Cum atragem deci atentia? Prin contrast. Intotdeauna contrasul atrage privirile. Ex- cand multimile ies dintr-o sala iar unul intra prin mijlocul tuturor cine atrage atentia? Pe care il tii minte?Haideti deci sa vedem prin ce trebuie sa atragem privirile pentru ca nu oricum si cu orice trebuie sa atragem privirile. Observati ca lumea practica si ea acest principiu. Cauta sa atraga atentia si s-o mentina captata prin tehnologie, moda, frizuri etc.Cum trebuie noi sa atragem atentia? Prin acele lucruri pe care lumea nu le are:

 ·         -trairea in cumpatare Mat.3.4Cumpatarea este un element ce nu face parte din vocabularul omului modern si care trebuie sa se gaseasca in viata crestinului. Tot mai mult sunt oameni care sub diferite forme isi exprima lipsa de cumpatare cand spun –nu pot sa ma abtin… Puterea lor de cumpatare este cedeaza in fata tot mai multor placeri- hranei, bauturii, muzicii, curviei, TV, internet…etc

Gal.5.23 Infranarea poftelor –cumpatarea este roada Duhului Sfant; confirmarea prezentei Duhului in noiTit 2.12 …harul lui Dumnezeu care aduce mantuire …ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare…Ioan Botezatorul a dat dovada de cumpatare intr-o lume fara frau iar lucrul acesta a atras atentia intrucat el era in contrast.Mat.3.4 Ioan purta o haina de par de camila si la mijloc era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica …v.5 Locuitorii din Ierusalim, din toata iudea si din toate imprejurimile Iordanului au inceput sa iasa la el…

Cumpatarea in imbracaminteImbracamintea in cazul multora nu mai slujeste scopului initial sau unui scop de bun simt. Imbracamintea astazi ofera omului o noua oportunitate de a-si afirma puterea financiara sau mandria personala. Tot imbracamintea in cazul lumii slujeste scopului de afirmare si de accedere in medii mai selecte ale societatii.Mat.11.8 …iata ca cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor- spunea Domnul Isus.Cumpatarea in imbracaminte a fost dintotdeauna o conditie esentiala in inchinare si inchinatorii adevarati au practicat-o:Gen.35.2-3 Iacov a zis casei lui si tuturor celor ce erau cu el: Scoateti dumnezeii straini… curatiti-va si schimvati-va hainele ca sa ne sculam si sa ne suim la Betel caci acolo voi ridica un altar Dumnezeului…. Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii… cerceii pe care-i purtau in urechi. Iacov i-a ingropat in pamant…1Tim.2.9 Vreau de asemenea ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe

Fr. Valentin Popoviti surprinde in cateva versuri realitatea din biserica in ce priveste subiectul cumpatarii:Unii n-au loc sa se-arate si-atunci stau mai la-o-parteAltele sa-i vada lumea nici nu stiu ce sa mai poarteUite, din podoabe sfinte si evlavii ce-a ramasNu e mult si-o sa apara si veriga pusa-n nas Ca de rochii cu duiumul, sifonerele sunt plineSi acum la pas cu moda, cine se mai poate tine?Domnisoarele gatite in rochite „Leslie Fei” …Dar sa nu le ceri cumva sa-ti spuna Psalmul douas’trei Palarii de „Lord and Taylor” si din cele cotofanePe deasupra cu pampoane, cuciresi si cu bananeIn taioarele Cassini, moda „guler sifonat”Neam de neamul nostru, frate, nimeni nu s-a mai rugat 

Cumpatarea in hranaIoan a fost cumpatat in ce priveste hrana. Asta nu inseamna ca noi trebuie sa ne hranim cu lacuste insa are ceva de spus si biseicii de astazi caci trebuie sa recunoastem ca desi spunem ca sarbatorile trebuie sa hraneasca sufletul totusi mari eforturi se fac in bucatarie si multa mancare este risipita apoi.In timp ce unii mananca pentru ca sa traiasca altii traiesc ca sa manance.1Cor. 10. 31 deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva- sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu. Iata deci ca si factorul hrana si modul cum o administram are de-a face cu spiritualitatea omului. Spiritualitatea omului se vede chiar si la masa cu furculita si cutit.Filip.3.19 Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele… 

Frati si surori care este nivelul de cumpatare al bisericii? Care este nivelul tau de cumpatare? Dragul meu frate si sora- care este placerea in fata careia nu poti da dovada de cumpatare? Care este domeniul in care iti lipseste cumpatarea? Identifica-l si lucreaza! Da-ti toata silinta sa fii cumpatat. Intrucat fara cumpatare nu esti diferit deloc fata de lume. Nu cauta sa te asemenea cu ei, nu cauta sa te armonizezi cu ei caci atunci nu-i vei mai putea atrage. 

·         -invatatura despre sfintenie 3-6Al doilea element de contrast menit sa atraga privirile oamenilor asupra noastra este invatatura despre sfintenie. Da, sfintenia pe langa cumpatare reprezinta un alt element pe disparut din panorama vremurilor noastre.Cand condamni pacatul in viata ta atunci ai puterea si suportul necesar sa poti spune si ca Dumnezeu de fapt condamna pacatul.Ioan a atras atentia printr-un trai ce se constituia in contrast cu tot ce exista atunci in randurile liderilor religiosi care „îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi; (Mat.23.5). Acum si contrastul invataturii atrage atentia- Ioan nu incearca sa justifice pacatele oamenilor, nici nu incearca sa indulceasca mesajul de judecata al lui Dumnezeu; el nu vrea sa numeasca raul bine si binele rau si nu vrea sa lege in chip usuratic rana fiicei poporului Domnului. Si noi traim vremuri in care pacatul si pofta sunt incurajate. Reclamele iti spun ca meriti sa fii rasfatat iar ofertele lumii te indeamna sa traiesti in pacat, sa-ti urmezi instinctele fara a te simti intimidat de morala biblica. Adevarul este adevarul tau; adevarul este ceea ce iti place.Intr-o lume ca asta noi suntem chemati atat prin vorba, atitudine si fapta sa afirmam contrariul. Ioan vorbea despre pocainta, despre pacat, despre un botez necesar spre iertarea pacatelor, vorbea despre o judecata si despre un foc al iadului care nu se stinge.Fratilor nu vom atrage atentia lumii asupra noastra daca prin biserica vom cauta sa oferim justificari teologice pentru practicarea pacatului. Noi trebuie mai intai sa condamnam pacatul in vietile noastre pentru ca mai apoi sa avem puterea, autoritatea sa-l condamnam si in vietile altora si nu doar de la amvon- nu doar amvonul trebuie sa ramana locul iar predica sa fie timpul condamnarii pacatului. Viata noastra zilnica- prin atitudine colegul meu trebuie sa simta rusine atunci cand injura langa mine, prietenii trebuie sa stie ca pornografia si flirtul sunt pacate; prin vorba si prin fapta colegii trebuie sa stie ca a fura statul este pacat si ca a nu composta biletul, a copia sau a chiuli sunt fapte condamnate de Dumnezeu.In mesajul lui, Ioan a afirmat ca -pentru iertare trebuie pocainta si nu se poate iertare fara pocainta (3.3) in timp ce lumea invata ca nici pacat nu exista-fara pocainta nu esti pregatit pentru intalnirea cu Domnul (3.4)in timp ce lumea nici macar nu se asteapta la o astfel de intalnire-este o judecata ce apartine Domnului asupra tuturor celor pacatosi (3.9 securea a si fost infipta la radacina pomilor; orice pom care nu face roada buna este taiat si aruncat in foc) in timp ce lumea nu ia in serios un astfel de avertisment-este un iad (3.17…iar pleava o va arde intr-un foc care nu se va stinge) Frati si surori de un astfel de mesaj avem si noi nevoie sa-l prezentam in lumea aceasta. Noi suntem chemati sa condamnam pacatul din lume nu inainte de a-l condamna in noi. Ioan l-a condamnat intai in el prin cumpatare si apoi a putut oferi si invatatura despre sfintenie. Invatatura despre sfintenie sustinuta de marturia unei trairi in cumpatare prezinta contrastul asteptat de Domnul din partea noastra.  

 2. Provocam gandirea prin intelepciune: Nu este suficient sa atragi atentia. Poate ca asta este unul dintre lucrurile mai simple insa ce este important este sa le provocam gandirea intr-o lume ce subestimeaza activitatea gandirii. Mesajele lumii acesteia folosesc mai mult comunicarea vizuala si cauta sa induca concluzii si nu sa declanseze un proces de gandire. Totusi ni se spune ca datorita lui Ioan „norodul era in asteptare si toti se gandeau in inimile lor”(3.15)Care sunt acele lucruri care vor provoca gandirea oamenilor? Aceste lucruri le descoperim din raspunsul pe care Ioan il ofera celor ce vin la el sa fie botezati. Observati ca sunt doua categori de oameni care raspund evangheliei iar noi trebuie sa fim trezi si sa intelegem asta: unii care trebuie respinsi de la botez si altii care trebuie primiti si invatati apoi cum sa traiasca viata de credinta. 

 ·         -nepartinirea   v.7-9Nepartinirea este un alt aspect pe cale de disparitie in lume. In general lumea nu mai are criterii obiective dupa care sa faca departajarea valorilor ei. Datorita acestui fapt- vazand partinire in toate domeniile oameni se indreapta catre biserica sperand ca aici va gasi nepartinire.Ioan Botezatorul a fost confruntat cu situatii delicate. Vamesi (oameni bogati), farisei si saduchei (intelectuali) si soldati (oameni puternici) veneau sa fie botezati. Ioan s-ar fi putut gandi ca daca ii boteaza pe ei atunci si evanghelia sa ar fi primita in randurile intelectualitatii si a oamenilor influenti din tara.Aici trebuie sa recunoastem ca in zilele noastre uneori biserica nu mai are filtre pentru oamenii bogati, influenti sau intelectuali. Ce ai fi facut tu daca ai fi fost in locul lui Ioan? Ai fi raspuns la fel?Dupa ce atrage multimile Ioan nu ii primeste pe toti. Desi multi sunt chemati totusi putini sunt alesi. El le spune- „Bine-ati venit dar stati putin ca nu oricine poate fi botezat…”.  Mat.3.7 dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui…Luca 3.7 Ioan zicea noroadelor….Pui de naparci….Intelegem de aici ca botezatorul are si responsabilitatea de a vedea cine vine sa se boteze. El nu trebuie sa inchida ochii. Mai vedem ca nu trebuie doar sa vada ci trebuia sa si aduca mesaj de condamnare a fatarniciei care sa demaste motivatiile ascunse ce stau in spatele intentiei de a primi botezul. Nu toti care primesc botezul au intentii curate de aceea Ioan zicea– repeta mesajul intrucat oamenii  pricep greu. Trebuie sa avem un mesaj de chemare dar si un mesaj de filtrare a celor credinciosi.Botezatorul nu are doar responsabilitatea de a hotara cine trebuie botezat dar are la dispozitie si criterii dupa care treubuie sa evalueze starea spirituala a candidatului pentru botez. Ioan nu ii respinge definitiv ci doar ii amana pentru botez trimitandu-i intai sa faca roade vrednice de pocainta. Sunt niste dovezi incontestabile ale pocaintei care trebuie prezentate si care sunt de fapt evidente.Partinirea a patruns subtil si in bisericile noastre unde relatiile de rudenie, prieteniile si afinitatile de diferite nuante au un cuvant mult mai puternic de spus spre deosebire de teama de Domnul. Traim vremuri in care in biserica relatiile de rudenie de sange sunt mult mai puternice ca relatia cu Domnul Isus, mai apreciate spre deosebire de relatiile din cadrul familiei Domnului. Iacov 2.1-9 prezinta alte aspecte ce tradeaza falimentul bisericii de a practica invatatura de nepartinire.Ioan Botezatorul a reusit sa provoace gandirea norodului intrucat a fost nepartinitor. Faptul ca a putut tine piept si cu indrazneala sa infrunte pe saduchei si farisei a fost un lucru ce a determinat pe popor sa gandeasca ca omul acela stie ce face si crede ceea ce face.Pana unde trebuie sa fim nepartinitori? Care este limita? Ioan Botezatorul nu si-a schimbat principiile nici macar cand era vorba de Irod. A avut puterea sa-l infrunte si sa condamne chiar pacatul din viata lui Irod chiar daca asta avea sa-l coste viata. A platit cu viata pentru pastrarea principiului nepartinirii. Dragul meu, tu esti gata sa condamni pacatul din viata rudelor tale si sa fi astfel nepartinitor? 

·         -priceperea v10-14Daca nepartinirea lui Ioan am vazut-o in raspunsul oferit celor respinsi la botez priceperea o vedem in raspunsurile oferite celor primiti la botez. Apropo- pe cine botezam? Aici vedem pe cine trebuie sa primim la botez. Versetele acestea ne prezinta trei categori de oameni: noroade, vamesi si astasi. Un lucru comun lor este faptul ca ei intreaba „ce trebuie sa facem?” Da, acestia sunt oamenii care trebuie primiti la botez- cei ce doresc sa stie ce trebuie sa faca. Traim vremuri in care vin la botez tot mai multi oameni care vor sa se boteze pentru a-ti spune ce sa faci nu pentru a te intreba ce trebuie sa faca. Astfel in biserici sunt tot mai multi oameni care stiu ce trebuie sa faca pastorul, ce trebuie sa faca comitetul, ce trebuie sa faca dirijorul, diaconul …dar care nu mai au nevoie de a sti ce trebuie sa faca ei. Cu alte cuvinte ei fac totul bine si au si cunostinta necesara si suficienta pentru a nu mai intreba ce trebuie ei sa faca.Desi un om al desertului totusi iata ca el stie sa poarte un dialog si nu fuge de intrebari. Stie sa vorbeasca atat cu oameni de rand cat si cu reprezentatii religiosi, chiar cu vamesi si soldati romani.Priceperea lui o vad si in felul in care raspunde. El nu are acelasi raspuns pentru toti. Sfaturile pe care le da norodelor nu le da vamesilor iar sfaturile valabile pentru vamesi nu sunt relevante pentru soldati. Iata un om care stie sa imparta drept Cuvantul.

Trebuie sa recunoastem ca de multe ori multi din bisericile noastre dau dovada de lipsa de pricepere atunci cand afirma ca Domnul Isus este raspunsul la toate problemele lor insa nu stiu cum sa aplice acest raspuns in mod specific in functie de situatie.

Ex- cand iau un medicament de la farmacie pun o intrebare farmacistei- „Cum se ia?” Nu conteaza ca ai medicamentul potrivit daca nu il ei intr-un mod potrivit. Chiar poti muri cu medicamentul potrivit in brate.In acelasi fel noi trebuie sa fim capabili sa le spunem oamenilor cu diferite probleme cum trebuie sa asculte de Domnul Isus. Chiar Domnul Isus nu a raspuns tuturor la fel- invatatorului legii pentru ca se incredea in bogatiile lui ii spune sa vanda tot ce are pe cand lui Zacheu nu-i cere asta si nici femeii Samaritence.Vom provoca gandirea oamenilor cand ei vor vedea ca nu suntem roboti ci ca stim sa aplicam invatatura Domnului Isus in situatii specifice si pentru cazuri specifice.   

Am vorbit despre cumpatare si sfintenie care atrag atentia; am vorbit despre nepartinire si pricepere care provoaca gandirea iar in final este necesar sa mai vorbim si de sinceritate intrucat prin sinceritate va fi usor apoi sa redirectionam atentia oamenilor spre Domnul Isus.Interesant- acum inteleg de ce oamenii credeau ca Ioan este Mesia- pentru ca sfintenia, cumpatarea, nepartinirea, priceperea si sinceritatea sunt caracteristici ale lui Mesia, se gasesc in El si nu in firea pamanteasca, nu la omul de rand. Domnul sa ne ajute iar noi sa ne dam toata silinta sa avem din belsug aceste calitati in noi.  

 3. Directionam atentia prin sinceritate Greul a trecut. Acum singurul lucru ce se asteapta de la noi este doar sineritatea. Nu este nevoie de viclenie sau minciuna ca sa ii poti aduce pe oameni la Hristos; nu este nevoie de magie. Dupa ce ai atras atentia omului, dupa ce le-ai provocat gandirea acum este suficient sa accentuezi o alta calitate- sinceritatea. 

·         -cine sunt eu v.16Dupa ce a crescut in ochii oamenilor el recunoaste acum ca este nimic. Cum face asta?Nu raspunde neintrebat– initiativa de a da detalii despre sine nu a fost a lui ci a norodului. El nu a cautat sa spuna nimic despre sine pana nu au intrebat ei.Ex- se prezinta ca un glas in pustie (Ioan 1.23). De ce glas? Pentru ca glasul nu se vede ci doar se aude.Nu raspunde la intrebari nepuse. In Ioan 1.19-21 fiind intervievat de trimisii fariseilor de la Ierusalim el raspunde doar la itnrebarile lor negand ca este el Hristosul, proorocul sau Ilie. Cu toate astea nu adauga sa spuna ca este verisorul sau ruda cu Hristosul. Nu cauta sa iasa el in evidenta.

 ·         -cine este El v.17Acum cand toata lumea se uita la el ca la Mesia, acum cand toata atentia norodului si a mai marilor vremii era indreptata catre el, Ioan, prietenul Mirelui care are mireasa cu smerenie face un pas inapoi pentru a-L prezenta pe Acela Care singur este vrednic de cinste si de toata Gloria- Domnul Isus. Ioan a tinut in inimile oamenilor un loc ocupat pentru Mesia iar acum cedeaza locul.Ioan le spune: „Oameni buni voi credeti despre mine ca sunt puternic, ca am autoritate dar stati ca eu vreau sa va prezint pe cineva mult mai puternic, cu mai mare autoritate; voi credeti ca eu sunt vrednic dar stati ca eu cunosc pe Cineva mult mai vrednic, asa de vrednic incat eu care sunt apreciat de voi nu ma consider vrednic nici macar sluga sa-I fiu.”Ioan 1.29-30 …Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis:”Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii! El este Acela despre care ziceam- Dupa mine vine un om care este inaintea mea caci era inainte de mine…”Cum este posibil sa vii dupa cineva si totusi sa fii inaintea lui? Domnul Isus a fost facut de cunoscut lumii dupa Ioan insa El a fost dintotdeauna lumina oamenilor. Ioan a vorbit despre Domnul Isus mai mult ca despre sine intrucat s-a lasat condus de principiul- „trebuie ca El sa creasca iar eu sa ma micsorez.” Domnul sa ne ajute iar noi sa ne dam toata silinta sa fim astfel de oameni care sa putem prezenta cu cinste pe Acela vrednic de cinste; sa fim oameni mari pentru a ne putea smeri apoi de dragul si pentru gloria Domnului. Geabou MihailSoli Deo Gloria 19-ian.-07  Biruinta -Arad  Predicata-Harul Frumuseni- 6 ian 07-Biruinta Arad – 7 ian 07-Sega Arad -18 ian 07         

Posted in Noul Testament | 1 Comment »