Tata a plecat la Domnul

Luni 24 iunie 2013, în jurul orei 6.25 mă aflam în uşa salonului de reanimare când am văzut pe ecranul ce monitoriza starea de sănătate a tatăului meu cifra  “O”. Nu ştiam sigur ce reprezenta (probabil bătăile inimii) dar eram convins că alergarea lui se încheiase- ajunsese Acasă, la Domnul, la mai puţin de o oră de când salvarea îl luase de-acasă.  Asistentele ne avertizaseră că nu mai rezistă mult şi că ar trebui “să-i aprindem lumânarea” dar noi ştiam că nu era nevoie. Avea deja Lumina. Ce bine să te întâlneşti cu Salvatorul înainte să vină să te ia salvarea şi ce bine să primeşti Lumina înainte ca cineva să-ţi aprindă o lumânare!

Duminică, Rusaliile a fost ultima lui zi de viaţă. Soţia mea l-a văzut trezindu-se brusc din somn parcă cu un mesaj urgent dintr-o altă lume: “Noi toţi privim cu faţa descoperită ca într-o oglindă slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui din slavă în slavă prin Duhul Domnului” 2Cor.3.14. Acesta a fost versetul şi referinţa pe care le-a rostit cu exactitate. Când am ajuns acasă, m-am aşezat pe scaun lângă patul lui şi m-am dat mai aproape ca să pot auzi ce spune- mi-a spus acelaşi lucru “…suntem schimbaţi din slavă în slavă în acelaşi chip al Lui prin Duhul Domnului.” M-am bucurat să ştiu că deşi în trup avea dureri fizice totuşi, sufletului, chiar şi pe patul morţii se bucura în Cuvântul Domnului pe care L-a proclamat şi pe care a căutat să-L împlinească.

Tata a plecat la Domnul! El nu este pierdut pentru că ştim unde este. “Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” Apoc.7.17 Şi-ar putea dori ceva mai mult?