Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Archive for the ‘Biserica vremurilor grele’ Category

Tabloul unui profet

Posted by Calea Domnului on February 1, 2013

Textul de mai jos este preluat din cartea „În lumina eternităţii- Viaţa lui Leonard Ravenhill” (pg.553) scrisă Mack Tomlinson. Am terminat-o de citit pe 28 ianuarie şi a fost o mare încurajare pentru mine ca slujitor al lui Dumnezeu. Vă îndemn s-o citiţi şi voi.

Iată cum arăta profetul în îmaginaţia lui Leonard Ravenhill în anii 1930:

Profetul

În vremea sa, profetul este acceptat pe deplin de Dumnezeu şi respins total de oameni. Dr. Gregory Mantle a avut dreptate când a spus cu ani în urmă: „Nici un om nu poate fi acceptat  pe deplin până când nu a fost respins total de oameni.” Profetul Domnului este conştient de ambele experienţe.

Profetul vine să aşeze ceea ce este deranjat. El vine să îl mângâie pe cel tulburat şi să îl tulbure pe cel tihnit. Lucrarea lui este de a-i aşeza aşeza în rândurile lor pe cei care sunt nelalocul lor. Nu este popular deoarece se opune celui popular în domeniul moral şi spiritual. În această lume de politicieni fără identitate şi de predicatori fără glas nu există vreo nevoie naţională mai urgentă ca aceea de a striga la Dumnezeu să trimită un profet adevărat.

Aşa cum spunea Austin Sparks, „Rolul profetului a fost aproape întotdeauna acela de a recupera.” El este detectivul lui Dumnezeu care caută comorile spirituale pierdute. Gradul eficienţei lui este determinat de măsura lipsei sale de popularitate. Compromisul nu îi este familiar. El nu are nici o listă de preţuri; e total din „altă lume.” Este fără îndoială controversat deoarece merge după ritmul unui alt toboşar.

Profetul inspiră aerul neasemuit al inspiraţiei. El este „văzătorul” care ajunge să-l călăuzească pe orb. Locuieşte în înălţimi cu Dumnezeu şi coboară în vale cu un „aşa vorbeşte Domnul.” El împărtăşeşte ceva din ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu  şi este conştient de iminenţa judecăţii.

Profetul locuieşte într-o izolare splendidă. El este direct şi hotărât. Mesajul lui este „pocăieşte-te şi împacă-te cu Dumnezeu că de nu…” Adevărul său provoacă deseori chinuri şi vocea lui nu este niciodată moale. El este răufăcătorul de astăzi şi eroul de mâine. Este excomunicat atâta timp cât trăieşte şi înălţat când este mort. Când este în viaţă este dezonorat cu porecle şi atunci când moare este onorat.

Atunci când trăieşte, profetul de multe ori nu are prieteni, iar atunci când moare este faimos. Este împotriva titulaturii în lucrare, dar apoi este numit sfânt de către posteritate. El mănâncă zilnic pâinea întristării atâta timp cât slujeşte dar îi hrăneşte cu pâinea vieţii pe cei care ascultă.

Profetul umblă înaintea oamenilor câteva zile dar el a umblat cu Dumnezeu ani la rând. Este o năpastă pentru popor înainte ca el să fie năpăstuit de popor. Anunţă, declară şi denunţă. Are o inimă ca un vulcan şi cuvintele lui sunt ca focul. Dumnezeu îi vorbeşte despre oameni şi el vorbeşte cu oamenii despre Dumnezeu. Poartă făclia adevărului printre eretici în timp ce este batjocorit de oameni.

Profetul stă faţă în faţă cu Dumnezeu înainte să stea faţă în faţă cu oamenii. El se ascunde cu Dumnezeu în locul secret dar nu are nimic de ascuns în piaţă. Este sensibil din punct de vedere natural, dar spiritual în mod supranatural. Are pasiune, scop şi spirit luptător. Este ordinat de Dumnezeu, dar desconsiderat de oameni.

Advertisements

Posted in Biserica vremurilor grele, Pastorind turma Domnului | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Sfanta Traditie si/sau Sfanta Scriptura

Posted by Calea Domnului on December 6, 2011

  

Sfânta Tradiţie[1] şi/sau  Sfânta Scriptură

De ce sunt atâtea tradiţii şi care este rolul lor? Care este relaţia dintre aşa numita „Sfânta Tradiţie” şi Sfânta Scriptură? De ce România, deşi este o ţară puternic religioasă, totuşi se dovedeşte păgână în practica vieţii? De ce în ciuda bogăţiei de datini, obiceiuri şi pelerinaje la moaştele sfinţilor, totuşi oamenii nu reuşesc să se apropie de Dumnezeu? De ce o religie atât de fastuoasă şi influentă este totuşi incapabilă să aducă o îmbunătăţire reală sufletelor credincioşilor ei?

Toţi oamenii din toate generaţiile au avut tradiţii, însă vom vedea că, de fiecare dată, creştinii temători de Dumnezeu, urmaşii Domnului Isus Hristos au fost în conflict cu acestea, nu s-au supus lor. Partizanii tradiţiilor au întrebat adesea: „De ce nu vă ţineţi de datinile şi obiceiurile strămoşeşti?”

Aceasta este o problemă veche de mii de ani. Chiar Domnul Isus a fost confruntat cu această întrebare aşa cum găsim scris de evanghelistul Marcu în evanghelia sa (Marcu 7.1-13). Înţelegând evanghelia amintită, vom vedea că răspunsul pe care Domnul Isus l-a dat atunci apărătorilor tradiţiei este valabil şi astăzi pentru apărătorii tradiţiilor de acum din orice biserică.

 Haideţi întâi să citim relatarea evangheliei lui Marcu:

 Marcu 7.1 Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor 4 şi când se întorc din piaţă nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5 Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a raspuns:”Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris <<Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti>>. 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea. 9 El le-a mai zis:”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră 10 Căci Moise a zis:”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” şi „ cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă ziceţi:” Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este <Corban> (adică dat lui Dumnezeu) face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Cultura evreiască era una religioasă în natura ei şi foarte bogată în tradiţii (v.3,4) care reflectau în mod simbolic dorinţa lor după sfinţire; multe dintre obiceiuri erau de fapt ritualuri de curaţire ceremonială, aşa cum reiese şi din enumerarea de mai sus.

Ce este de fapt tradiţia? Chiar şi o simplă înţelegere a definiţiei tradiţiei aduce multă lumină în ce priveşte modul în care noi ar trebui să ne raportăm la ea. Iată care este definiţia Domnului Isus pentru tradiţie, aşa cum reiese din cuvintele Lui prezentate în evanghelia citită: Tradiţiile sunt obiceiuri vechi (v.5 …datina batranilor) bazate pe învăţături omeneşti (v.7 …nu sunt decât nişte porunci omeneşti) transmise în mod mecanic din generaţie în generaţie (v.4 …au apucat ei să le ţină.) Această definiţie biblică este valabilă în cazul oricărei tradiţii religioase, indiferent de cult sau religie; tradiţiile sunt obiceiuri vechi, strămoşeşti (deci nu de la Dumnezeu) care s-au transmis în mod mecanic până astăzi. Am spus „în mod mecanic” întrucât majoritatea nici nu cred în ele şi nici nu le ştiu semnificaţia. Ei le practică pentru că …„aşa se face” sau „aşa am pomenit”- spun ei pentru a-şi justifica practicile.

Haideţi acum să vedem care este răspunsul Domnului Isus la întrebarea cărturarilor şi a fariseilor. Să vedem pentru ce motive Domnul Isus nu vrea ca ucenicii Lui să se ţină de tradiţie. Vom observa aici patru motive pentru care credincioşii Domnului Isus Hristos nu s-au ţinut şi nici acum nu trebuie să se ţină de tradiţiile omeneşti în ce priveşte religia:

 1. Învăţăturile omeneşti nu ne apropie de Dumnezeu.

v.6 Isus le-a răspuns:”Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris <<Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele dar inima lui este departe de Mine…

Evreii aveau multe ritualuri de curăţire. Acestea însă nu erau altceva decât ceremonie goală fără nici un impact asupra sufletului, asupra inimii şi lăuntrului omului. Oamenii erau religioşi „de ochii lumii” iar în sufletele lor erau robiţi de tot felul de vicii şi păcate.  

Problema omului nu este la exterior ci la inimă, în omul launtric. Dumnezeu de asemenea este interesat şi priveşte nu la faţadă, nu la exteriorul omului ci la gândurile şi motivaţiile din inima lui. El urăşte făţărnicia şi religia de ochii lumii. Oamenii pot fi înşelaţi dar nu şi Dumnezeu. Degeaba ţii toate obiceiurile şi datinile omeneşti dacă lăuntrul, sufletul şi inima ta nu sunt curate înaintea Domnului- aşa nu te poţi apropia de Dumnezeu!

Astăzi  lumea aleargă la tot felul de moaşte şi sfinţi după datinile omeneşti; cei care practică cele mai multe obiceiuri sunt consideraţi cei mai religioşi dar cu toate acestea oamenii se întorc acasă tot goi sufleteşte şi îndepărtaţi de Dumnezeu.

Învăţăturile omeneşti îţi pot pregăti trupul într-o închinare formală chiar apreciată de oameni, dar vei observa că sufletul tău n-are nici o împlinire şi inima ta nu primeşte nici o mângâiere, te întorci acasă tot gol. Tradiţiile omeneşti sunt incapabile să realizeze apropierea omului de Dumnezeu. Ele pot da omului o religie (ritualuri), dar nu o relaţie cu Dumnezeu.  

Vrei ca sufletul tău să se alipească de Dumnezeu în închinare cu adevărat? Atunci lasă-ţi inima deschisă înaintea învăţăturilor Bibliei care descoperă şi cele mai tainice gânduri, sentimente şi motivaţii păcătoase din inima ta. Vei vedea cum, prin credinţa în învăţăturile ei lăuntrul tău va fi curăţit treptat de murdăria păcatului şi în felul acesta vei căpăta îndrăzneala şi harul de a te apropia de Preasfântul Dumnezeu. Doar aşa vei ajunge să experimentezi adevărata trăire creştină, copleşit de împlinirea, bucuria şi pacea negrăită pe care numai prezenţa lui Dumnezeu ţi-o poate oferi indiferent de greutăţile şi necazurile ce vin în viaţa ta. 

2. Învăţăturile omeneşti nu-L onorează pe Dumnezeu, ci pe oameni.

v.7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.

Fară îndoială că intenţia cu care liderii religioşi dau învăţături enoriaşilor este, în cele mai multe cazuri, de a-L cinsti pe Dumnezeu. Intenţia lor, a celor mai mulţi poate fi foarte bună, însă Domnul Isus ne spune aici că, indiferent de intenţie, totuşi rezultatul este nul, este zero. Orice încercare de a-L onora pe Dumnezeu practicând învăţăturile oamenilor este zadarnică. De aceea Domnul Isus citează pe profetul Isaia care vorbeşte din partea lui Dumnezeu şi spune: ”Degeaba…”

De ce este “degeaba?” Răspunsul este foarte simplu şi logic. Hai sa ne gândim la un exemplu: Mama zice copilului să spele vasele iar în acelaşi timp tata îi zice să aducă lemne în casă. Copilul alege să joace fotbal. Pe cine onorează el? Cui a arătat respect? Eu-lui său. Dar dacă în aceeaşi situaţie, copilul alege să spele vasele, pe cine cinsteşte? Pe mama, întrucât ea îi zisese să facă acest lucru. Dacă ar fi adus lemne în casă, ar fi arătat respect faţă de tata.

Ideea este foarte simplă: cinstim pe acela de care ascultăm!  De exemplu: dacă ascult de tradiţie, datini şi obiceiuri omeneşti, atunci aduc cinste omului, întrucât omul este autorul lor. Dacă aleg să trăiesc după Biblie atunci Îl onorez pe Dumnezeu întrucât Dumnezeu este Autorul Bibliei.   

De exemplu: rugăciunile pentru morţi, căratul apei pentru morţi, botezul copiilor mici, închinarea la icoane şi altele de genul acesta… când le practici, pe cine cinsteşti? Află cine este autorul lor, cine a făcut aceste obiceiuri şi să ştii că pe aceia îi cinsteşti. În mod sigur nu pe Dumnezeu! Dacă vrei să-L cinsteşti pe Dumnezeu, caută să aflii acele învăţături ce vin de la Dumnezeu şi împlineşte-le! Dumnezeu n-are nevoie de ajutorul şi grija omului ca acesta să inventeze învăţături omeneşti prin care să fie cinstit Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi ne-a oferit propriile Sale învăţături şi acestea ne sunt suficiente. 

3. Învăţăturile omeneşti încurajează abandonarea Scripturilor.

v.8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să văd în atletism cum alergători, la un moment dat, neţinând cont de regulamentul jocului pătrund pe culoarul vecinului, îl jenează sau îl loveşte suptil pentru a-L îndeparta din competitie.

Aşa este cu Tradiţia. Ea, a intrat în competiţie cu Biblia dar nu de la linia de start. Ea a apărut mult mai târziu. Dumnezeu a lăsat şi a dorit ca Sfintele Sale Scripturi să câştige inima omului spre binele omului, dar „sfânta tradiţie” la un moment dat a început să dispreţuiască Scripturile, şi violând caracterul sfânt al acestora, suptil sabotează continuu şi sistematic orice încercare ca acestea să fie apreciate la adevărata lor valoare în inimile oamenilor.

Biblia şi învăţăturile omeneşti nu merg mână în mână şi nu se completează, ci se exclud reciproc. În această situaţie omul este pus să aleagă între tradiţie şi Sfânta Biblie; ori una ori alta. Nu le poţi ţine pe-amândouă. Când spui „da” uneia, în mod automat îi spui „nu” celeilalte. Dacă alegi tradiţia atunci încalci Scripturile, iar dacă alegi Scripturile atunci trebuie să renunţi la tradiţie. Nu există cale de mijloc!

Din păcate însă, în cele mai multe cazuri, astăzi ca şi atunci, oamenii preferă să renunţe la Scripturi (nimeni nu-i ceartă pentru asta) şi aleg tradiţia. Fac lucrul acesta fie de gura satului, de ruşine de oameni, de teama preotului sau a rudelor… ideea este că dintr-un motiv sau altul renunţă la Scripturi.

v.8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni ….. şi faceţi multe alte lucruri de acestea

De exemplu: Biblia spune că omul trebuie să se boteze când este matur şi ştie ce face. Tradiţia zice că trebuie botezat mic. Biblia spune că închinarea la icoane este idolatrie, păcat. Tradiţia zice că nu este. Biblia spune că închinarea trebuie adusă doar înaintea lui Dumnezeu iar tradiţia spune că şi Fecioarei Maria sau sfinţilor să ne închinăm. Biblia spune că există un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, adică Domnul Isus Hristos, pe când tradiţia spune că sfinţii mijlocesc pentru noi…. si multe alte lucruri de felul acesta. Si oamenii preferă tradiţia chiar cu preţul abandonării Scripturilor pentru că se tem mai mult de oameni decât de Dumnezeu.

Din păcate, toate aceste abandonări ale Scripturilor au implicaţii fatale asupra stării spirituale a oamenilor iar cei mai mulţi, deşi suportă consecinţele, totuşi nu sunt conştienţi care sunt cauzele. 

4. Învăţăturile omeneşti devin în final o metodă elegantă de a desfiinţa Scripturile.

v. 9 El le-a mai zis:”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră 10 Căci Moise a zis:”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” şi „ cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă ziceţi:” Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este <Corban> (adică dat lui Dumnezeu) face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Observaţi în text că Domnul Isus spune „aţi desfiinţat frumos…” cu alte cuvinte, aţi desfiinţat sau aţi nulificat Scripturile într-un mod elegant, subtil astfel încât cei mai mulţi nici măcar nu şi-au dat seama de nelegiuirea produsă chiar în numele religiei.

Într-adevăr, intenţia oamenilor nu este de a nu asculta de Dumnezeu. Ei ar vrea să facă cumva să câştige bunăvoinţa lui Dumnezeu, tocmai de aceea, învăţăturile omeneşti, trebuie deci să le dea oamenilor impresia că ei aduc o închinare Domnului. În realitate însă, închinarea lor este adusă omului şi spiritelor demonice deghizate sub haine de ceremonie religioasă. Da, vom ajunge să înţelegem că nici Hitler, nici Stalin, nici toate regimurile totalitariste la un loc n-au făcut mai mult rău credinţei în Dumnezeu cât a făcut religiozitatea cu toate tradiţiile şi obiceiurile ei.

România este pentru noi cel mai bun exemplu. Ne numim ţară creştină. Este plină ţara de biserici, mănăstiri, moaşte, ritualuri şi obiceiuri, dar cum se explică faptul că puşcăriile sunt pline, suntem printre primele ţări la avorturi, la uciderea copiilor nenăscuţi, numarul divorţurilor şi recăsătoriilor creşte ca dovadă că trăirea în curvie e ceva „la modă”, adolescenţii trăiesc în imoralitate sexuală, iar pornografia umple paginile ziarelor şi emisiunile de televiziune sunt impregrante de mizeria păcatului. Cum se explică?! Tradiţia adoarme conştiinţa poporului nostru. Ne ţinem de tradiţie, dar am uitat de Cuvântul lui Dumnezeu care ne arăta păcatul. De aceea cei mai mulţi se cred creştini, însă trăiesc ca păgânii. Ei spun „sunt creştin” dar faptele îi contrazic. În ciuda tradiţiilor şi datinilor noastre strămoşeşti, prin acţiunile, atitudinile şi vorbele noastre am reuşit doar să producem dezamăgire semenilor noştri, iar prin gândurile şi motivaţiile din inima noastră n-am reuşit decât să ne creem dezgust faţă de propria noastră stare lăuntrică. Oare tocmai Măreţul Dumnezeu să găsească plăcere în noi când noi nu ne mai putem suporta?! 

Cum se realizează această desfiinţare elegantă a Cuvântului lui Dumnezeu prin tradiţie? Domnul Isus chiar oferă un exemplu: Dumnezeu prin Moise a poruncit ca părinţii să primească respect din partea copiilor. Copiii trebuie să îngrijească de părinţi- spune Dumnezeu. Tradiţia însă, oamenii în numele religiei îi învaţa pe ceilalţi să dăruiască pentru religie iar părinţilor lor, chiar dacă erau în nevoi materiale, să le spună că ei nu-i pot ajuta întrucât au dat Domnului. În felul acesta, tradiţia justifică păcatul neascultării şi lipsa lor de respect faţă de părinţi. Părinţii bătrâni trăiau în mizerie, copiii lor ascultând de tradiţie ofereau bunurile lor religiei. În felul acesta Dumnezeu era întristat, iar liderii religioşi erau bucuroşi căci veniturile intrau în buzunarele lor.

Astăzi se întâmplă la fel şi cu botezul, obiceiurile de înmormântare, icoanele, închinarea, mijlocirea sfinţilor, moaştele şi chiar iertarea pacatelor. Urmând învăţăturile tradiţiei omeneşti oamenii rămân în neascultare de Dumnezeu şi cu păcatele încă neiertate. Întrucât tradiţia vine îmbrăcată în haina religiei şi este promovată de liderii religioşi, de preoţi, oamenii au impresia că asta este calea şi voia lui Dumnezeu; în realitate sunt înşelaţi elegant. De multe ori, pentru ca oamenii să nu înţeleagă evangheliile, mai degrabă sunt cântate în loc să fie citite şi explicate pe înţelesul omului. Cum ai putea să fii motivat să practici o învăţătura dacă nu o înţelegi întâi?! Biblia, cu toate că o au în casele lor devine nulă pentru ei, este desfiinţată în mod elegant şi conştiinţa oamenilor este ţinută încă sub întunericul minciunii şi amăgirii păcatului.

 

De ce-a fost Domnul Isus aşa revoltat împotriva partizanilor tradiţiilor religioase? Nici lipsurile şi nici suferinţa crucificării n-au reuşit să-L revolte pe Domnul Isus aşa cum au făcut-o partizanii şi apărătorii învăţăturilor religioase. El le spune în faţă: „Făţarnicilor…” şi sunt convins că la fel le spune şi azi urmaşilor lor. Apărătorii învăţăturilor omeneşti, atunci ca şi acum, se agită şi sunt neliniştiţi dacă obiceiurile oamenilor sunt încălcate, dar nu le pasă absolut deloc şi trec cu vederea atunci când învăţăturile şi poruncile lui Dumnezeu sunt călcate în picioare sau ignorate. Sunt gata să facă scandal dacă oamenii citesc Biblia fără cruce, dacă nu se închină la icoane sau de alte obiceiuri dar nu-i deranjează divorţurile, furturile, corupţia, lăcomia, pornografia, avorturile şi beţia care sunt de fapt încălcarea poruncilor lui Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos doreşte ca eu şi tu să înţelegem astăzi că tradiţiile religioase omeneşti sunt un mare pericol pentru credinţa creştină întrucât reprezintă cea mai vicleană metodă de a nulifica în viaţa oamenilor învăţătura divină a Sfintelor Scripturi. De asemenea, Domnul Isus Hristos doreşte ca noi să fim gata să plătim preţul neascultării de tradiţie, să cunoaştem nu tradiţia ci Sfintele Scripturi, să le trăim cu viaţa noastră. Să ne doară sufletul când poruncile Domnului sunt dispreţuite şi să facem tot ce ne stă în putere ca şi alţii să înţeleagă şi să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta (Cuvântul lui Dumnezeu- Biblia) este cel ce schimbă inima omului şi-L apropie de Dumnezeu. Doar Sfânta Scriptură împlinită cinsteşte pe Dumnezeu şi aduce mântuire împlinitorului.

Concluzie

Tradiţia religioasă a fost, este şi va rămâne o piatră de încercare pentru adevăraţii credincioşi în Dumnezeu. Partizanii ei, atât în vremea Domnului Isus cât şi acum, stârnesc controverse întrucât sunt deranjaţi când oamenii nu o respectă. În toate vremurile tradiţia religioasă şi-a avut apărătorii ei, puţini, dar suficient de mulţi ca să reuşească în numele religiei să ţină sub teroare mulţimi de oameni îngenunchiaţi înaintea idolului numit „Sfânta Traditie.”

În acelaşi timp însă, în ciuda păgânizării religioase a creştinismului, urmaşii Domnului Isus, nu doar acum ci şi atunci, au întors spatele tradiţiilor religioase omeneşti chiar dacă a trebuit să sufere batjocurile şi cuvintele de ocară ale oamenilor ce-i arătau cu degetul.

 

Tu pe cine iubeşti mai mult: pe oameni sau pe Dumnezeu? De cine te temi mai mult: de oameni sau de Dumnezeu? Cui vrei să placi mai mult: oamenilor sau lui Dumnezeu? Alege: Tradiţia Omului sau Scriptura lui Dumnezeu?

 


[1] În acest mesaj, prin „tradiţie” facem referire nu doar la tradiţiile religioase ortodoxe ci şi la orice învăţaturi religioase, indiferent de cult dar care intră in contradicţie cu Sfânta Scriptură. Mesajul de faţă nu vorbeşte despre celelalte tradiţii ce ţin de cultura laică şi care nu au legătură cu domeniul spiritual-religios.

Posted in Apologetica, Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Doctrine biblice | Tagged: , , , | 2 Comments »

Nuditate si pornografie

Posted by Calea Domnului on March 21, 2009

De cativa ani de zile am inteles si sunt convins ca televizorul nu-mi poate aduce nici un beneficiu spiritual, de aceea, desi nu fug de el totusi nu-i acord atentie. Personal cred ca televizorul este instrumentul care aduce cele mai multe victime in imparatia intunericului si in mod sigur se afla printre principalii vinovati de starea apatica a bisericii de astazi prin infuzia de imoralitate cu care supraliciteaza creierul multor crestini inconstienti de spiritul malefic din spatele „icoanei vorbitoare.” 

Ma aflam la un prieten si, in timp ce in sufragerie se derula un anumit program de stiri, eu  vorbeam la telefon cu prietena mea dar mi-a ramas in minte (de obicei lucrurile rele persista) unul dintre titlurile ce constituiau subiect de stiri:”M-am saturat sa pozez goala!”

Se pare ca respectiva a ajuns la aceeasi concluzie la care au ajuns Adam si Eva. Amandoi erau goi si nu le era rusine, insa la un moment dat, dupa ce au pacatuit Biblia spune „au cunoscut ca erau goi.” Se pare ca acelasi lucru s-a intamplat si cu respectiva: a pozat goala (fizic) si nu-i era rusine insa ma tem ca declaratia ei spune ceva mai mult- a fost cuprinsa de un sentiment al unei alte goliciuni, dezgustul pe care-l provoaca pacatul nuditatii.

Inainte de caderea in pacat nuditatea se pare ca nu era nimic gresit si de aceea nu le era nici rusine. Se pare insa ca dupa caderea in pacat lucrurile stau cu totul diferit- nuditatea aduce rusine (sau cel putin asa ar fi normal) intrucat Adam si Eva s-au acoperit. Bunul simt te invata ca nuditatea este un lucru rusinos.

Cineva ar putea spune: „Cei rau in faptul ca unii pastreaza costumul lui Adam si Eva chiar daca traim in vremea de dupa caderea in pacat? Poate ca pe unii nu i-a schimbat cu nimic caderea. Unii vor sa se simta ca in Eden.” Vestea tragica este ca nici un om nu mai este inca in Eden si important este sa observam ca Insusi Dumnezeu este total impotriva nuditatii. Initial pe Adam si Eva bunul simt i-a invatat ca trebuie sa se acopere si de aceea au facut sorturi de frunze. Apoi, Dumnezeu arata clar pozitia Sa fata de aceasta tentativa de acoperire a nuditatii prin aceea ca El Insusi le face haine de piele. Deci a fi acoperit este atat o chestiune de bun simt dar in mod deosebit voia lui Dumnezeu. A practica sau a iubi, a gasi placere in nuditate este pe deoparte lipsa de bun simt si pe de alta parte o incalcare flagranta a vointei lui Dumnezeu. Wiersbe spune ca nuditatea este un semn al degradarii si al degenerarii fiintei umane.

Daca inainte de caderea in pacat goliciunea era poate un semn al inocentei, dupa caderea in pacat, nuditatea este un semn al degradarii, al degenerarii fiintei umane.

Ce trebuie sa gandesc atunci cand vad ca lumea se desfata in goliciune? Cum trebuie sa privesc practica aceasta? Ce atitudine trebuie sa am fata de pornografie si nuditate? Ce parere trebuie sa am despre cei ce-o practica sau iubesc aceste obiceiuri pagane? Lumea a involuat atat de mult. Starea de degradare atinge cote alarmante! Acesta este adevarul.

Doi din fiii lui Noe au priceput lucrul acesta atunci cand refuza sa vada goliciunea tatalui lor care se imbatase in timp ce Ham a fost blestemat pentru ca a vazut goliciunea tatalui sau. In Legea data de Dumnezeu prin Moise, Dumnezeu interzice nuditatea sau ca cineva sa vada goliciunea altcuiva.

Astazi goliciunea, nuditatea este la moda. Face senzatie in presa si televiziune. Mai rau este atunci cand nuditatea si goliciunea este „trecuta cu vederea” de copiii lui Dumnezeu. Daca alta data inchideam ochii cand la televizor aparea ceva indecent (chiar un sarut) cu timpul ne-am obisnuit cu ideea (desi sufletul nu). Am vazut in case de pocaiti chibrituri cu imagini pornografice si chiar in institutii crestine.

Trebuia sa dau cina la cineva dar cand am vazut pe dusumea ziare cu femei dezbracate a trebuit sa indraznesc sa atrag atentia si sa fie indepartate ziarele de acolo.

Fratilor trebuie sa luam atitudine si sa indepartam insemnele zeitei Afrodita din casele noastra, din casele prietenilor nostri si din locurile pe unde ajungem. Nu totdeauna ne va fi usor dar ne va fi tot mai greu daca tacem.

Astazi de exemplu am intrat din nou in biroul unei firme de piese auto. Este a patra sau a cincea oara cand intru. Am vazut pe perete un calendar mare pornografic. Prima data n-am indraznit sa atrag atentia nici unuia din cei 4-5 angajati de acolo dar stiam ca era de datoria mea sa le spun voia lui Dumnezeu. Cautam prilejul sa fie un angajat singur. Mi-era mai usor asa. Data trecuta am spus unui angajat de acolo si azi am spus si unei femei care lucra in birou. Dumnezeu mi-a dat puterea sa vorbesc in Numele Lui. De acum sangele lor va cadea asupra capului lor. Cineva trebuie sa le aduca aminte. Daca nu noi, atunci cine?! Trebuie cineva sa-i trezeazca din mitul „toti o fac… toti sunt la fel” trebuie sa inteleaga ca nu toti sunt la fel, sa intelega ca mai sunt oameni care urasc pacatul si ca Dumnezeu mai are un cuvant de spus. Nu trebuie sa le spunem ca nu e bine ci sa le spunem ca DUMNEZEU ZICE  ca nu e bine ci este PACAT.

Oamenii care mai au macar bunul simt isi acopera goliciunea (fizica) cu haine, se imbraca. Cei care pe deasupra mai au si teama (respect) pentru Dumnezeu se lasa imbracati in haina neprihanirii, prin jertfa Domnului Isus.

Dumnezeu sa ne tina in harul Sau caci doar asa putem iubi ce iubeste El si putem uri ca uraste El. Doamne ai mila de fiecare din noi ca sa nu ne mai lasam prinsi in capcana mortala si dulce a pornografiei. Mareste-ne Doamne credinta sa putem vedea frumusetea si maretia Domnului Isus si a Imparatiei Lui.

Posted in Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , | 3 Comments »

Bal mascat

Posted by Calea Domnului on November 26, 2008

BAL MASCAT  FLORICA BATU ICHIM

Dupa cum v-am anuntat
am facu un bal mascat.

Vulpea s-a-mbracat in rata;
o gaina sugubeata s-a mascat in crocodil
povestind, la toti, de Nil

Iepurila, cel fricos,
si-a legat de bot un os
si tot latra ca Grivei.

Gandaceii, vrei nu vrei,
vor sa para elefanti!
pelicanii, inbufnati
vin sa spuna ca-s… pisici!

Ce mai haz a fost pe aici…!
Ba, veni s-un ursulet nataflet
deghizat in soricel.
Ce radea curca de el…!

Stiti cum Elu a ghicit
cine este fiecare?
Dupa cum si-au luat mancare

Posted in Biserica vremurilor grele, Uncategorized | Tagged: | 1 Comment »

La ce echipa a jucat Traian Dorz?

Posted by Calea Domnului on September 16, 2008

In seara asta am fost din nou mandru ca sunt roman. Mi-a placut tare mult cum a jucat CFR Cluj cu echipa din Roma. Nu doar ca au castigat cu 2-1 in deplasare dar au facut un joc compact, toti jucatorii au fost prezenti activ, pasele au fost exacte, precise, superbe, fazele au dovedit inspiratie si un spirit dezinvolt. Au jucat cu demnitate pe unul din cele mai renumite stadioane din lume. Personal nu mi-aduc aminte sa mai fi vazut o echipa de club romaneasca sa joace la un asa nivel. Felicitari fotbalistilor clujeni! Succes si smerenie!

Mi-a venit in minte… “Stie cineva la ce echipa a jucat Traian Dorz”?

Impreuna cu un frate diacon, conform obiceiului bisericii trebuia sa mergem cu cina la bolnavi. O batranica mult inaintata in varsta ne astepta cu mult drag in camera nepotului ei pentru a se impartasi cu trupul si sangele Domnului. Ne-am rugat, am cantat cantarea si sora s-a impartasit. Intre timp pe peretii camerei care de altfel era foarta curata, bine ingrijita si in pas cu moda se puteau observa postere cu accente lumesti, senzuale ale VIP-urilor vremii. Rudele sorei nu erau pocaite insa am fost determinat sa ma gandesc: De ce oare in casele crestinilor nu mai intalnim chipurile inaintasilor credintei noastre? In schimb adolescente vin cu reviste de moda la repetitii, in sufragerii nu lipsesc reviste cu programele TV iar in camerele tinerilor pocaiti se pot gasi postere cu interpreti de muzica lumeasca, fotbalisti sau actori. De ce oare?

…am plecat din casa aceea insa, dupa cateva luni a trebuit sa rog pe fiica nepocaita a sorei noastre sa ne puna la dispozitie o alta incapere pentru ca sfanta cina sa fie impartasita intr-un cadru vrednic de Numele Domnului.

Spurgeon spunea ca in frageda lui copilarie obisnuia sa rasfoiasca reviste cu intamplari din viata misionarilor… si a ajung sa fie denumit Printul predicatorilor. Adolescentii de astazi rasfoiesc reviste de moda, cunosc viata boema a VIP-urilor… oare la ce sa ne asteptam de la ei? ce vor deveni?

Daca stau bine sa ma gandesc este mult mai usor astazi la studiu biblic sa intrebi in loc de “cei 12 apostoli” care sunt “11 cei mai buni fotbalisti internationali”? Este mult mai usor sa afli numele unui actor de film decat numele vreunui martir din perioada Evului Mediu intunecat… sau al vreunuia din inaintasii crestini ai secolului XX care au platit cu viata credinta in Domnul Isus.

Cine este Iosif Trifa? Cine este Traian Dorz? Cine sunt: John Bunyan, Savonarola, Perpetua, Moody, Spurgeon, Dietrich Bonhoeffer? Cine ar trebui sa-si cunoasca inaintasii daca nu noi?!!!

Apropo- Traian Dorz “a jucat” la Oastea Domnului. Nu a fost fotbalist ci luptator. Nu platit ci a platit desi a fost rasplatit peste masura. Citesc acum autobiografia lui. Ma gandisem sa impartasesc cu voi din suferintele lui dar nu stiu ce sa aleg…mai bine va las pe voi sa decoperiti singuri cu sufletul la gura marturiile lui.

O rugaminte: daca are sau stie cineva cum as putea face rost de o poza cu Traian Dorz, Billy Graham, Martin Lloyd Jones, Spurgeon, Moody, Hudson Taylor, Iosif Trifa. As vrea sa le pun in biroul meu. Cred ca mi-ar fi de folos ca fiind “inconjurat cu astfel de martori” sa pot fi mai serios pe calea Credintei.

Evrei 13.7 Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu. Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!

De ce ar trebui sa citim sa cunoastem vietile sfintilor nostri inaintasi?

1. Sa ne trezim la realitate. Realitatea este ca intotdeauna lumea i-a urat pe crestini. Acum avem impresia ca suntem invitati si noi pe la mesele lor. Nu este asta realitatea. Trebuie sa ne pregatim pentru prigoana.

2. Sa ne amintim care este costul real al umblarii dupa Domnul. De fapt, dupa pret ne putem da seama daca posedam originalul si nu un fals.

3. Vom putea intelege mai usor ispitele si problemele adunarilor de crestini de azi prin prisma celor de ieri. Traian Dorz spre exemplu, surpinde intr-un spiritu obiectiv si lipsit de slava desarta framantari, dezamagiri chiar personale si aspecte mai putin placute ale Imparatiei lui Dumnezeu in biserici locale. Frati tradatori, lasi si opozitia fatisa a bisericii ortodoxe fata de miscarea de innoire a Oastei Domnului.

4. Suferinta lor va trezi in noi cei nascuti din nou sentimentul apartenentei la familia Domnului. Vom simti din nou ca sunt “ai nostri” iar noi suntem ai Lui. Poate daca de mult n-ai mai varsat lacrimi de compasiune o vei putea face acum “aducandu-ti aminte de mai marii nostri” …lacrimi de compasiune pentru ei dar si lacrimi de recunostinta si rededicare pentru Domnul.

5. Citind biografiile “mai marilor nostri” te vei simti din nou mandru ca esti crestin.

Sa ne aducem aminte de mai marii nostri! Mai marii nostri sunt altii decat ai lumii. Mai marii nostri nu sunt si ai lor dar nici mai marii lor nu sunt ai nostri.

Aducandu-ne aminte de mai marii nostri le vom putea mai apoi urma credinta. Doar asa vom sti unde ne aflam si care este directia spre care ne indreptam.

Cand ai citit ultima data o biografie a unuia dintre “mai marii nostri”? Cuvantul Domnului ne indeamna “aduceti-va aminte de mai marii vostri”!!!! El a spus-o. Haideti sa ne facem timp sa citim despre sfarsitul felului lor de vietuire. Sa cautam in librarii istoria luptei lor. Sa pastram in apropierea noastra, in biroul sau camera noastra, pe pereti sau pe usa imagini care sa inlocuiasca pe “mai marii lor” cu “mai marii nostri.”

Inaintasii nostri sunt in urma noastra dar ei raman pentru totdeauna inaintea noastra.

Ier.6.16 Asa vorbeste Domnul: Stati in drumuri, uitati-va si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna. Umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!

 p.s. Daca aveti recomandari de astfel de biografii va rog sa ne spuneti titlul cartii si autorul ptrintr-un comment.

Posted in Biserica in prigoana, Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , , , | 9 Comments »

Hai sa ne schimbam …biserica

Posted by Calea Domnului on July 1, 2008

Pe multe din pancardele si afisele electorale citim ca este vremea schimbarii sau suntem avertizati ca votul nostru este singura sansa prin care mai putem schimba ceva. Se comunica ideea ca totul este dezastru, noi meritam mai mult, putem mai mult si chiar vrem ce este mai bine. Trebuie deci sa schimbam ceva. Cu ce incepem? Cu cei din frunte, ei sunt de vina.

Cum este in biserici? Si in biserici este loc de “mai bine”. Ce trebuie sa schimbam: pastorul, comitetul sau biserica. Ar mai fi o varianta… Biblia mai spune ca ar trebui sa ne schimbam noi, eu si tu. Crestinul trebuie sa se schimbe. Noi trebuie sa ne transformam prin inoirea mintii, sa ne schimbam in acelasi chip al Lui. Ilustratia urmatoare reflecta tipul de schimbare pe care crestinul vremurilor grele prefera sa-l faca.

Se spune ca un om a fost salvat de pe o insula pustie pe care supravietuise singur timp de cinsprezece ani. Inainte de a pleca, el le-a prezentat salvatorilor sai cladirile pe care le construise de-a lungul timpului si care formau un orasel al carui singur locuitor fusese el:

-Aceea era casa mea, dincolo era magazinul, aceasta caldire era un fel de cabana si aici este biserica la care merg…

-Si cladirea de alaturi?

-Oh, acolo e biserica la care obisnuiam sa ma duc!

Posted in Biserica vremurilor grele, Lumea in care traim | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Si samariteanul cazuse intre talhari?

Posted by Calea Domnului on May 16, 2008

Am primit si eu acest mesaj de pe roboam si personal sunt ingrijorat daca se va intampla asa. Cred ca vocea Micului Samaritean era intr-adevar un alt canal de binecuvantare prin care vocea Domnului ajungea la urechile multor “oameni cazuti intre talhari” ce puteau fi condusi catre un han, catre o biserica spre ingrijire. Ce va fi de acum incolo? Oare noi putem ajuta cu ceva? Mai este ceva de facut?

Eu stiam din Scripturi ca doar omul din pilda cazuse intre talhari nu si samariteanul.

In continuare aveti mesajul de la fr. Cristi Tepes:

From: Cristi Tepes [mailto:cristitepes @yahoo.com]
Sent: Friday, May 16, 2008 7:02 AM
To: Daniel Branzai
Subject: (ni)micul samaritean

 

Draga Daniel,

cred ca suntem in fata unui fapt deosebit de grav, cu implicatii majore in intreaga “lume evanghelica”.

 

Stirea este

 

Radio Micul Samaritean va fi vandut Vocei Sperantei

(www.lucratori- romani.ro)

12 May 2008 Sectiunea: Stiri

Image removed by sender. RMS se vinde la RVSIn ultima perioada Radio Micul Samaritean se confrunta cu probleme financiare. Din luna decembrie 2007, Florin Pindic Blaj, directorul postului a facut demersuri in a cauta o solutie pentru rezolvarea problemelor. In acest scop au fost facute apeluri catre ascultatori pentru stragere de fonduri.

In cele din urma a ajuns la concluzia ca Radio Vocea Sperantei este singura varianta. Radio Micul Samaritean va fi vandut postului de Radio Vocea Sperantei, patronat de Cultul Adventist. Deci din luna Iunie Radio Micul Samaritean nu va mai exista. Bugetul lunar necerar difuzarii programelor Micului Samaritean este de peste 30.000 euro.

Astazi “programele radio ajung la casele si inimile sutelor de mii de ascultatori aducand mangaiere, incurajare si bucurie”. Micul Samaritean emite in Romania prin 26 statii si poate fi ascultat de 10 milioane de romani.
Micul Samaritean a obtinut mai multe licente pentru a initia un post de radio crestin care sa emita in Romania.

Statii RMS: Abrud, Aiud, Alba Iulia, Bacau, Bistrita, Bocsa, BUCURESTI, Campulung Moldovenesc, Cobadin, Craiova, Dej, Deva, Dragasani, Hateg, Hunedoara, Ineu, Medias, Nasaud, Negresti-Oas, Oradea, Piatra Neamt, Radauti, Sighetu Marmatiei, Suceava, Tulcea, Zimnicea.

 

 

Cred ca ar fi bine ca toti aceia care au sponsorizat cu bani grei, fara sa o stie, prin Micul Samaritean misiunea adventista din Romania sa aibe un cuvint de spus in aceasta problema. Poate ca n-ar fi rau sa-si puna intrebarea cine este “proprietarul” acestei “societati comerciale”. Mai este de raspuns la intrebarea: in fata cui raspunde (daca a raspuns vreodata) “Proprietarul” retelei de radio.  Stirea, asa cum a aparut pe “lucratori-romani” este tendentioasa, considerind aceasta afacere dubioasa drept “singura varianta”. Exista cel putin citeva variante:

-vinzarea doar a unor statii (inclusiv catre Alinata Evanghelica- Vocea Evangheliei)

-vinzarea catre bisericile evanghelice locale

dar mai ales

-implicarea bisericilor locale in activitatea statiilor (stim bine ca nu s-a dorit asta nici la lansarea lor, nici la dezvoltarea grielei de programe, nici la angajarea realizatorilor, pentru ca, nu cumva crestinatatea sa aibe si “tupeul” de a se implica).

 

Daca lucrurile ramin asa cum sunt Micul Samaritean va ramine ca un monument al iesirii de sub binecuvintarea lui Dumnezeu. Cred insa ca merita sa devina si un motiv seros de meditatie pentru noi toti, mai ales in relatie cu etica misiunii crestine. 

 

MICUL SAMARITEAN NU S-A VINDUT PE UN PRET (DE NI)MIC!  Dar pretul vinzarii e mai putin important decit vinzarea insasi.

 

Domnul sa fie cu noi toti.

Cristi

Posted in Biserica vremurilor grele, Uncategorized | Tagged: , , , | 3 Comments »

Care este mesajul batailor din palme?

Posted by Calea Domnului on April 21, 2008

Intr-un post anterior referitor la problema aplauzelor in inchinare cred ca Gianina a facut o remarca deosebita si folositoare pentru o intelegere mai corecta a fenomenului. Ea a facut distinctia intre „Aplauze” si „Batut din palme”- cel putin asa cum se face referire in Scripturi.

Acelasi batut din palme- mesaje diferite

Eu cunosc cel putin cinci moduri de mesaj ce poate fi exprimat prin „batutul din palme.” Banuiesc ca fiecare dintre dvs le-ati folosit pe fiecare dintre ele.

1) batut din palme in semn de apreciere, de lauda

2) batut din palme cand ma scutur de praf

3) batut din palme in ritmul cantarii

4) batut din palme in semn de bucurie a inchinarii

5) batut din palme in semn de bun venit

Fiecare din voi probabil le-ati folosit. Ele semana intre ele din punct de vedere fizic-vizual insa mesajul lor, in functie de context inseamna cu totul altceva.

 Lumina contextului

Contextul face distinctia si nu batutul din palme. Astfel ca:

– daca eu sunt murdar de praf pe maini si imi bat palmele, tu sa nu crezi ca iti spun „bun venit” sau ca te apreciez sau laud prezenta ta.

– daca insa ma vezi cantand si bat din palme sa nu crezi ca ma scutur de praf.

– daca un musafir este prezentat audientei din care fac si eu parte si se intampla sa ma vezi batand din palme imediat dupa prezentarea musafirului sa nu crezi ca am chef de cantat sau ca ma scutur de praf.

Contextul clarifica mesajul exprimat prin „batutul din palme.”

Kindaru spunea: „sti geanina, de fapt sunt sinonime, …. romana este intr-adevar o limba maleabila, dar sa nu generalizam! diferentele apar atunci cand doi termeni sunt diferiti, nu cand inseamna acelasi lucru!”

Parerea mea este totusi ca uneori (ca si in cazul nostru) contextul face diferenta. Daca nu intelegi contextul ai pierdut mesajul batutului din palme de aceea mai intai trebuie sa fim capabili sa identificam corect contextul. Pentru aceasta haideti sa facem…

O descriere mai amanuntita

Haideti sa incercam sa descriem mai in detaliu contextul in care cele patru moduri de batut din palme se manifesta. In felul acesta putem indentifica mai usor elementele distinctive intre ele. Lucrul acesta ne va ajuta mai apoi sa identificam mai usor tipul de mesaj. In felul acesta vom putea clasifica corect „batutul din palme” in Biblie si „batutul de palme” contemporan.

1) mesaj de apreciere-APLAUZE: are in centru o persoana care a prezentat ceva. In semn de apreciere sau incurajare spectaturul (si el prezent) bate din palme. Interpretul nu aplauda ci se inclina in semn de multumire.

2) mesaj de igiena- ….

3) mesaj de bucurie- „Bucurie fireasca”: este bucurie, nu este o persoana in centrul atentiei ci pur si simplu un indemn launtric si un duh care uneste un grup mai mare sau mai mic in aceeasi manifestare de bucurie.

4) mesaj de inchinare- INCHINARE: un indemn launtric, un duh ce uneste un grup de oameni intr-o atitudine si o stare de exaltare in urma unei apropieri cu divinul. Aici nu exista oameni in centrul atentiei.

5) mesaj de bun venit-…. WELCOME: un musafir este prezentat grupului care in semn de acceptare si incurajare ii spune bun venit in cor dar nu prin cuvinte ci batand din palme.

Exercitiu

Haideti acum sa facem un test. Kindaru, in comentariul sau o intreba pe Gianina „sa fim sinceri, la sfarsitul unei reprezentaii reusite de teatru nu ai auzit pe nimeni sa ‘bata din palme’?

Permiteti-mi sa raspund eu. Raspunsul este afirmativ- da, se aude batutul din palme. Haideti sa vedem insa in ce categorie din cele cinci se incadreaza? Ma gandesc ca nu se scutura de praf, nu se inchina, nu spune bun-venit nimanui, nu este bucuria in hora ci sunt aplauzele- mesaj de apreciere.

Batutul din palme biblic

Haideti acum sa incercam sa clasificam batutul din palme mentionat in Biblie. Kindaru ne-a sugerat cateva referinte biblice :

Ps.47.1 Bateti din palme toate popoarele! Inaltati lui Dumnezeu strigate de bucurie!

Ps.98.8 sa bata din palme raurile, sa strige de bucurie toti muntii

Isaia 55.12 …muntii si dealurile vor rasuna de veselie inaintea voastra si toti copacii din campie vor bate din palme.

Este aici un mesaj de igiena corporala? Nu, nu este cazul.

Este aici un mesaj de bun venit? Nu! Nici o persoana noua nu este introdusa.

Este aici un mesaj de bucurie fireasca? Nu pentru ca Dumnezeu este in centrul atentiei.

Au mai ramas prima varianta „Aplauzele” si „Bucurie inchinarii”. De fapt cred ca suntem cu totii de acord ca aici se limiteaza dezbaterea noastra. Iata motivele pentru care eu cred ca Biblia cand vorbeste de „batut din palme” se refera la „Bucurie a inchinarii” si de ce cred ca nu este tot una cu aplauzele: cand se aplauda (mesajul aprecierii) mesajul este adresat unui om, unei persoane. Aceasta nu aplauda ci primeste mesajul publicului inclinandu-se in semn de multumire. Dumnezeu nu este prezent in schema. In cel mai rau caz doar se presupune prezenta Lui.

La noi in biserici cand se bate din palme eu consider ca este vorba nu de bucuria inchinarii ci de aplauze- mesaj de apreciere intrucat interpretul nu aplauda ci doar se simte satisfacut ca a fost apreciat.

Bucurie inchinarii  vs.  aplauzele

Parerea mea este ca bucuria inchinarii exprimata prin aplauze isi are originea in orient si a fost practicata in context spiritual-religios. Aplauzele isi au originea in occident si este practicata in context secular-pagan.

Iarasi o parere personala este ca indemnul biblic „bateti din palme”, pe langa faptul ca il inteleg doar in termenii clarificati mai sus (adica distinct de aplauze),  in cel mai fericit caz este conditionat de cultura si temperamentul fiacarui om astfel ca indemnul se gaseste de cele mai multe ori daca nu poate chiar de fiecare data exprimat in limbaj poetic, in cartea psalmilor si doar in cartile Vechiului Testament. Nu stiu cel putin pana acum un astfel de indemn in cartile Noului Testament.

Va las cu o intrebare: daca tot interpretam literal expresia „bateti din palme” imi puteti explica sau descrie macar cum pot raurile sa bata din palme? … cum pot muntii sa strige?… cum bat copacii din campie sa bata din palme? ….Raurile si copacii au palme?  Haideti sa facem si noi deci dupa cum VEDEM la rauri si copacii din campie! Haideti sa “batem din palme” (cu ghilimele) in ritmul lor! Sa pastram ritmul lor! 

Cine citeste sa inteleaga mesajul biblic al “batutului din palme”- Inchinarea noastra si fie cu bucurie Soli Deo Gloria!

Posted in Biserica vremurilor grele, Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , | 9 Comments »

De ce m-a „agitat” asa de tare cazul “Proconsul”?

Posted by Calea Domnului on April 16, 2008

 Pana acum am citit cele 13 comentarii pe care unii dintre voi le-ati facut referitor la compatibilitatea dintre mesajul pe care trupa Proconsul il poate aduce alaturi de proclamarea Evangheliei pentru castigarea sufletelor din sclavia si legaturile pacatului. Unii sustin compatibilitatea lor iar majoritatea cel putin avanseaza ideea ca nu sunt inca pregatiti sa slujeasca Domnului intr-o asa lucrare de amploare.

Un numar mare de vizitatori au vizitat blogul astazi, s-au scris 13 comentarii si nici unul nu a fost respins cu toate ca parerile sunt impartite. Vreau sa va multumesc celor ce ati indraznit sa va exprimati opinia; multumesc pentru exprimarea decenta si pentru ca ati inteles spiritul in care dorim sa discutam.

Cu adevarat este un subiect important si dorim sa discutam nu de dragul discutiei ci sunt constient ca ceea ce se scrie poate forma sau deforma opinii si chiar crezuri. De aceea privim discutiile cu toata seriozitatea prin prisma realitatii Imparatiei eterne a Domnului Isus.

In cele ce urmeaza as vrea sa-mi exprim si eu opinia facand referire chiar la unele comentarii din cele 13 pe care le-am citit pana acum.

Discutam teologie sau gusturi muzicale?

Eu cred ca ceea ce discutam aici nu este o problema de preferinta muzicala sau de gusturi unde am putea spune ca lucrurile sunt relative si fiecare putem avea dreptate in dreptul nostru. Este o problema obiectiva teologica- este in joc aici sfintenia lui Dumnezeu.

Da, sunt de acord- daca problema discutata este de natura muzicala fara alte implicatii totul ar fi ok. Daca insa este vorba de o chestiune teologica, de crez si inchinare, daca este vorba de o chestiune in care Biblia, Dumnezeu Si-a spus deja cuvantul atunci problema sta cu totul altfel. Care este parerea ta, in ce categorie o incadrezi: teologie sau gusturi muzicale?

Cum este Dumnezeul tau?

Eu am incadrat-o la teologie si am ajuns la concluzia ca in joc este gloria lui Dumnezeu prin faptul ca sfintenia lui Dumnezeu a fost dispretuita, gloria Domnului a fost injosita profund.

Haideti sa incepem de SUS, de la Dumnezeu in JOS, la noi. Teologia dicteaza practica si nu practica teologie. [Poate ca termenul „teologie” starneste repulsie. Folosesc termenul acesta nu in sens teoretic-academic ci cu sensul practic de „Adevar” ce sta la baza practicii noastre.]

Ce fel de Dumnezeu avem?

Isaia 42.8 Eu sunt Domnul. Acesta este Numele Meu si gloria Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor.

Inteleg clar ca Dumnezeu nu imparte gloria Lui cu nimeni si ca nimeni nu poate primi in egala masura cinstea ce I se acorda Lui. Ceea ce oferi Lui Dumnezeu nu poti oferi nimanui altcuiva.

Aplicatia- in cele doua videoclipuri se vede clar si raspicat: cantarea este identica doar „iubito” este inlocuit cu „Isus.” Deci- ce a fost valabil vis-a-vis de iubita este in aceeasi masura valabil referitor la Domnul Isus. Mai rau de atat insa- cantarea a fost intentionata initial sa fie adresata iubitei sau Domnului Isus? Banuiesc ca iubitei. Apoi ganditi-va: cat de mare este diferenta intre vrednicia lui Dumnezeu si a unei persoane umane?

Concluzia logica este urmatoare- Dumnezeu Isus Hristos este considerat a fi la aceeasi valoare cu un om, o femeie. Trebuie sa corectez- Domnul Isus este coborat mai jos de atat avand in vedere cele doua aspecte: cantarea initial nici macar nu L-a avut in intentie pe Domnul si apoi faptul ca Cel mai inaltat in Glorie Il cinstesti cu acelasi „dar” pe care-l oferi unei iubite.

Dumnezeu este sfant!

Cu totii stim si spunem „Sfintesca-se Numele Tau…” Ce inseamna asta? Ce inseamna ca Dumnezeu este sfant? Inseamna ca Dumnezeu este separat de toti oameni. El face parte dintr-o categorie distincta de toate celelalte fiinte si ca nimeni nu este in aceeasi categorie cu El.

Ps.40.5  Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine.

Ps.89. 6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

Isaia 40. 25 ,,Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.

Isaia 40. 17 Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune. 18 Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare ‘l veţi asemăna?

Isaia 46. 5 Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?

Aici sunt niste intrebari destul de serioase in care arata clar ca nimeni si nimic nici in cer si nici pe pamant nu poate fi comparat cu Dumnezeu. Dumnezeu este sfant. Ba mai mult „toate neamurile sunt ca o nimica inaintea Lui.”

Aplicatia- problema pe care noi o discutam este un atentat la sfintenia lui Dumnezeu. Este o problema fundamentala, vitala.

Ill. S-a facut mare caz in presa atunci cand Presedintele Frantei s-a adresat Majestatii sale Regina Marii Britanii cu „doamna” in loc de „Majestate.” Opinia publica mondiala s-a sesizat. Ma mira ca in problema dezbatuta de noi ni se pare o nimica toata cum Regele regilor este pus in, si chiar mai prejos de o iubita. Si toate astea se intampla “sub nasul” nostru, noi zambim si nu pricepem gravitatea faptului.

Dumnezeu trebuie sfintit de noi

Ce ineamna asta? Il putem noi face mai sfant? Nu! Insa prin modul in care ne relationam fata de El putem arata ca este cu totul special pentru noi si astfel, asemenea celor trei tineri in Babilon putem oferi raspunsul la intrebarea „Cine este Dumnezeul acela …?”

Evrei sfinteau Numele Domnului prin faptul ca nici macar nu-L indrazneau sa rosteasca numele IHWH ci pronuntau Adonai. Masoretii, cei care au scris manuscrisele Scripturilor isi scaldau trupul si/sau foloseau o pana noua cand scriau Numele Domnului si niciodata nu-si permiteau sa desparta in silabe Numele Domnului. Altii isi descopereau capul cand rosteau Numele Domnului. Da, uneori acestea erau duse la extrema si exista si fariseism insa la baza era ideea sfintirii Numelui Domnului.

Iata o alta modalitate clara prin care se sfintea Numele Domnului. Nerespectarea ei era pedepsita cu moartea.

Exod 30. 31 Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: ,Acesta ‘mi va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă, printre urmaşii voştri. 32 Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş întocmire; el este sfînt, şi voi să-l priviţi ca sfînt. 33 Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.“ 34 Domnul a zis lui Moise: ,,Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămîie curată, în aceeaş măsură. 35 Cu ele să faci tămîie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfîntă. 36 S’o pisezi mărunt, şi s’o pui înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, unde Mă voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt. 37 Tămîie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s’o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul. 38 Oricine va face tămîie ca ea, ca s’o miroase, va fi nimicit din poporul lui.“

Fratii mei, haideti sa gandim problema fara presupozitii sau resentimente. Scopul nostru nu este sa acuzam pe cei de la Proconsul pentru ca ei de fapt nu stiu ce fac. Problema nu este a lor ci a noastra care nu stim ce Dumnezeu avem. Altii in mod inconstient profaneaza Numele Dumnezeului nostru iar noi nici nu sesizam ce se intampla sub ochii nostri.

Cazul nostru se prezinta ca o incalcare flagranta a poruncii Domnului din textul de mai sus. “Aceeasi intocmire” de mesaj exprimat in cantare a fost facut intai pentru o iubita si apoi  pentru Dumnezeu. Principiul sfintirii lui Dumnezeu cerea expres ca nimeni sa nu faca o intocmire exacta in folosul altei persoane.  

Principiul sfintirii Numelui lui Dumnezeu a fost incalcat. Da, nimeni nu s-a nascut invatat si toti suntem cu greseli asa cum spunea Carmen insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne ajutam unii pe altii sa ne conformam voiei lui Dumnezeu.

Emanuel, sa stii ca aici nu este vorba de judecata. Sa definim termenii inainte de a-i folosi. Da, Biblia condamna a judeca atunci cand asta inseamna a condamna, atunci cand fara dragoste si fara o examinare personala in prealabil cauti distrugerea aproapelui. Biblia insa incurajeaza a judeca atunci cand asta inseamna o evaluare a fratilor nostri dupa ce in prealabil ne-am cercetat personal inaintea Domnului si cand judecarea are ca scop recuperarea si indreptarea aproapelui nostru.

1Cor.6.5 spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel nu este intre voi nici macar un singur om intelept care sa fie in stare sa judece intre frate si frate?

Inteleg de aici ca este vai de noi daca nu mai sunt oameni care sa judece intre frate si frate. Apostolul Pavel luminat de Duhul Sfant considera capacitatea de a judeca in felul acesta o dovada de intelepciune. Altfel, in lipsa unor astfel de judecatori vor ajunge sa ne judece lumea- cum de fapt s-a intamplat in Corint. De aceea Emanuel cred ca trebuie sa distingem ce inseamna „a judeca” si cat de important este sa avem si astfel de oameni.

Intr-adevar, unii ditnre noi avem tendinta sa luam apararea trupei Proconsul intrucat ni se par victimizati. Da, sindromul victimizarii atrage simpatie. Pe langa asta mai este si spiritul umanist ce ne influenteaza uneori chiar cu pretul desconsiderarii sfinteniei lui Dumnezeu insa haideti sa nu ne lasam condusi de sentimentalism ci sa pastram echilibrul dictat de constiinta luminata de Duhul si nu de porniri firesti.

Nu uitati ca eu si tu, noi- este de datoria noastra sa veghem unii asupra altora si sa sfintim Numele Domnului. Asa cum Liv spunea in comentariul sau mai sunt si alte cantari ce nu reflecta ci dimpotriva diminueaza gloria Domnului printr-un mesaj destul de confuz si tendinta romantica: „Langa tine vreau…”…etc

Cat priveste trupa Proconsul, in cazul in care ei sunt cu adevarat pocaiti consider ca sfatul lui Hahne este cel mai potrivit pentru ei- nu este inca vremea pentru ei sa fie scosi in prima linie in razboiul spiritual. Nu sunt inca pregatiti pentru asta.

1Tim.3.6 sa nu fie intors la Dumnezeu de curand ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda diavolului.

Experienta confirma cum, spre exemplu unii pastori au promovat imediat la amvoanele bisericilor noastre preoti intorsi la Domnul de curand. Unii au cazut in osanda diavolului, s-au ingamfat de mandrie si au cazut de la credinta, s-au intors inapoi la ale lor atunci cand asteptarile nu le-au fost satisfacute. Haideti sa iubim intelept!

Da, noi credem ca folosindu-i pe ei ii atragem pe nepocaiti sa cunoasca pe Domnul. Ii folosim ca metoda de a-i atrage pe nepocaiti. Din cate am inteles (chiar din marturia basistului trupei- http://www.xbass.ro/forum/viewtopic.php?t=5998  ), se pare ca, unii dintre  membri  trupei au ceva inclinatii spre Dumnezeu, totusi nu se poate vorbi de o nastere din nou in cazul celor mai multi. Dan, intr-unul din comentariile postate la mejasul anterior ne oferea si o explicatie scrisa a unuia avizat in acesta problema, mesaj preluat de pe pagina de contact a organizatorilor unde se ofera ca justificare a deciziei lor urmatoarele:”Concertul a fost un mijloc prin care sa aducem pe cei care nu cunosc pe Domnul acolo.”

Este insa acesta un mijloc de publicitate eficient sau mai corect spus -placut lui Dumnezeu? Exista oare si un mod impus de Scriptura in care sa facem evanghelizare sau metodele le putem alege noi dupa plac? Scopul scuza mijloacele? Haideti sa vedem ce spune Scriptura:

Faptele apostolilor 16. 16 Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire  Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei. 17 Roaba aceasta s’a luat după Pavel şi după noi, şi striga: 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: ,,’n Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

Fireste vorbind cred ca marturia ,,Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea ‘nalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.“era cea mai credibila si cel mai perfect mod de publicitate pentru ca cineva sa asculte Evanghelia propovaduita de Pavel. Totusi, Pavel „a fost necajit.” Apostolul Pavel n-a avut nevoie de o astfel de reclama. Inteleg ca Dumnezeu (pentru ca in Numele lui Isus a izogonit duhul acela) nu este deloc incantat si nu doreste ca cei nemantuiti sa-I faca reclama.

Ma tem ca noi ne-am insealat cand am crezut ca trupa Proconsul ar fi cel mai potrivit mijloc de a face publicitate mesajului evangheliei propovaduit de Josh McDowell.

Fratii mei, nu avem nimic de impartit. De fapt nu vrem sa impartim. Sa nu impartim gloria lui Dumnezeu cu oamenii. Soli Deo Gloria inseamna ca Gloria sa fie NUMAI a Domnului. Haideti sa pricepem si noi ce au priceput ucenicii cand L-au vazut pe Domnul maniat

Ioan 2.17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: ,,Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.“

 Go, tell it on the mountains!

Posted in Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , | 22 Comments »

Cand Domnul vine la noi in adunare

Posted by Calea Domnului on February 23, 2008

Marcu 1.21-28

Introducere

21. S-au dus la Capernaum si in ziua Sabatului

Isus a intrat indata in sinagoga si a inceput sa invete pe norod…

O zi deosebita

Ziua de Sabat era o zi deosebita intre zile. In timp ce la fiecare zi se facea referire ca „ziua intaia” sau „ziua a doua”…”ziua a saptea avea o denumire speciala- Sabat, ziua de odihna.

Un alt motiv pentru care era o zi deosebita era pentru faptul ca Dumnezeu Tatal prin creatie a hotarat sa fie o zi de odihna. El Insusi S-a odihnit de toata lucrarea Sa. Bine-nteles asta nu inseamna ca Domnul Dumnezeu ar fi fost obosit ci este vorba de acea odihna, de acea rasuflare de satisfactie pe care o ai in urma lucrului dus la bun sfarsit.

Crestinul este o creatie noua „caci daca este cineva in Hristos este o faptura noua” (2Cor.5.17) Ziua intai a saptamanii este de acum ziua noastra de bucurie, ziua cand toti cei mantuiti am capatat odihna si ne-am odihnit de toate lucrarile noastre in Hristos.

Ps.118.22-24 Piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului cladirii. Domnul a facut lucrul acesta si este o minunatie inaintea ochilor nostri. Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim in ea.

Ziua invierii Domnului este ziua eliberarii noastre. Ea este Ziua Domnului pe care au sarbatorit-o crestinii de-a lungul veacurilor si pana la venirea Lui. Este ziua hotarata de Domnul.

Un om deosebit

Domnul Isus era un om deosebit. Un copil de Dumnezeu. Crestinul este un om deosebit pentru ca face parte din poporul lui Dumnezeu. Un popor separat de Dumnezeu in mijlocul lumii.

Textul de fata ne prezinta modul in care un copil de Dumnezeu petrece cea mai deosebita zi din saptamana.

Un loc deosebit

Ziua cea deosebita a fost hotarata de Dumnezeu. Dumnezeu a hotarat si oamenii care sa fie deosebiti. O zi deosebita trebuie petrecuta intr-un loc deosebit. Dumnezeu nu a lasat ca noi sa alegem locul acela ci El, Care a hotarat ziua a hotarat si locul unde trebuie petrecuta- Ziua Domnului trebuie petrecuta in Casa Domnului.

Domnul Isus practica lucrul acesta inca din copilarie. Este o practica pe care a invatat-o de la Tatal Sau. „Nu stiati ca trebuie sa fiu in Casa Tatalui Meu?”- a spus El parintilor la varsta de numai 12 ani.

Evrei 10.25 Sa nu parasim adunarea noastra cum au unii obicei…

Ps.84.10 Caci mai mult face o zi in curtile Tale decat o mie in alta parte. Eu vreau mai bine sa stau in pragul Casei Dumnezeului meu decat sa locuiesc in corturile rautatii.

Ps.122.1 Ma bucur cand mi se zice „Haidem la Casa Domnului!”

O atitudine deosebita

„…Isus a intrat indata in sinagoga…” Imi pare ca venirea Domnului Isus la adunare nu a fost un obicei sau o traditie moarta, nici o datorie sau o obligatie ci o dorinta vie exprimata printr-o implicare activa. Domnul Isus venise la adunare atat cu trupul dar si cu duhul si cu mintea.

Un om deosebit petrece o zi deosebita intr-un loc deosebit si cu o atitudine deosebita.

Spre deosebire de amintirea de trista notorietate cand Domnul Isus vizitand adunarea din cetatea Sa natala (Nazaret) era pe cale sa fie aruncat in prapastie in urma unei predici, de data aceasta vizita Domnului Isus in adunarea din Capernaum se incheie cu eliberare unui indracit, cu bucurie generala si speranta pentru tot norodul.

Scopul acestui mesaj este sa ne incurajeze sa cautam prezenta Domnului Isus in adunarile noastre. Haideti pentru cateva momente sa frecventam adunarea unde Domnul Isus a intrat in urma cu cateva momente si sa vedem ce aduce El adunarii ce-L primeste…

Prezenta Domnului Isus la adunare

v.21-22 …si a inceput sa invete pe norod.

Oamenii erau uimiti de invatatura Lui caci ii invata

ca unul care are putere. Nu cum ii invatatu carturarii.

1. Ofera invatatura

Cand Domnul Isus vine in adunare El aduce intotdeauna invatatura pentru ca poporul, noi toti avem nevoie de invatatura Sa. Invatatura Lui este…

-uimitoare (auditoriu). Oamenii raman uimiti cand aud invataturile Lui.

-deosebita (carturari). Uimeste si prin faptul ca este deosebita. Nu stim exact despre ce a vorbit Domnul Isus. Nu stim subiectul sau tema dezbatuta insa este clar ca oamenii aceia n-au auzit din gura carturarilor asa ceva.

-puternica.  Daca invatatura Lui era deosebita, deosebirea consta in autoritatea cu care Domnul Isus invata, preda invatatura.

Diferenta consta nu atat in continutul invataturii ci in modalitate, in metoda. Nu ce ii invata ci cum ii invata. „Ii invata ca unul care are putere.” Nu este suficient sa stii doar ce sa predai daca nu stii si cum, daca n-ai o metoda pedagogica eficienta. Multi predica astazi Biblia insa nu toti stiu si cum.

Domnul Isus nu avea doar invatatura ci avea si putere, autoritate, vrednicie. El este vrednic sa invete, sa ofere invatatura norodului.

Concluzia este ca invatatura ce uimeste, invatatura deosebita si puternica o poate oferi doar Domnul Isus. Daca vrem o astfel de invatatura in adunarile noastre nu exista decat o singura solutie- sa Ii permitem Domnului Isus sa frecventeze adunarea noastra si sa-L lasam sa ne fie Invatator. Sa cautam chiar sa frecventam doar acele adunari in care putem spune cu certitudine ca este Domnul Isus invatator.

v.23-24 In sinagoga lor era un om care avea un duh necurat.

 El a inceput sa strige: „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit sa ne pierzi? Te stiu cine esti- esti Sfantul lui Dumnezeu!”

2. Aduce tulburare

 Poate pare socant lucrul acesta insa nu ar trebui sa fie, atata timp cat nu trebuie sa ne socheze faptul ca in adunarea credinciosilor se infiltreaza si duhuri necurate.

-celor de-ai casei dar totusi straini. Acolo era un om posedat de un duh necurat. Omul acesta apartinea de acea adunare insa in realitate nu putea fi dintre ei intrucat „nimeni nu poate sluji la doi stapani.”

Daca Domnul Isus aduce tulburare trebuie sa stim ca aduce doar acelora care sunt purtatori de duhuri necurate si tulburarea nu este pentru om ci pentru duhul necurat.

-celor legati de o adunare dar nu de Hristos. Omul acesta venise la adunarea Domnului insa nu avea nici o legatura cu Domnul Hristos. Da, nu trebuie sa ne mire ca printre cei care frecventeaza adunarile Domnului sunt oameni care nu au nici o legatura cu Domnul Isus. Acestia sunt oamenii care sunt tulburati de prezenta Domnului Isus.

-celor ce stiu si totusi sunt pierduti.

Cei care n-au nici o legatura cu Domnul Isus, chiar daca sunt in adunare totusi sunt pierduti. Nu adunarea sau Biserica te mantuie ci Domnul Isus Hristos. De aceea trebuie sa ne cercetam ca nu cumva legaturile noastre sa fie doar cu adunarea si nu cu Domnul Isus.

Domnul Isus nu aduce pierzarea- asa cum striga duhul cel necurat. Sau da, aduce pierzarea pentru duhurile necurate. El este categoric si nu tolereaza necuratia. Atunci cand Il avem pe Domnul Isus in adunarile noastre duhurile rele pier intrucat se tem de Domnul Isus- observati in text ca duhul striga si nu omul.

Nu este suficient sa stii cine este Domnul Isus. NU este suficient sa ai o teologie buna in teorie daca nu ai legatura cu Domnul Isus. Da, exista si posibilitatea sa stii o teologie corecta fara a avea vreo legatura cu Domnul Isus.

Iacov 2.19 Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci, dar si dracii cred …si se-nfioara!

Cu toata teologia lor si chiar cu prezenta in mijlocul adunarii, cei care n-au legatura cu Domnul Isus in moartea Sa sunt pierduti pe veci.

Atentie! Si pana acum in aceasta sinagoga se invatau Scripturile in fiecare Sabat insa duhul necurat n-a simtit nici o amenintare de aceea il gasim si de data asta la adunare. Trebuie sa intelegem ca nu invatatura Scripturilor ii tulbura pe demoni ci prezenta Domnului Isus in adunare. De aceea sa nu ne multumim doar cu invatatura Scripturilor in adunare ci sa tanjim dupa Prezenta Domnului Isus in adunare.

v.25-26 Isus l-a certat si i-a zis:”Taci si iesi afara din omul acesta!” si duhul necurat a iesit din el scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare.

3. Aduce eliberare

Fara indoiala ca Domnul Isus nu venise la adunare ca sa aduca tulburare ci eliberare insa adesea, eliberarea nu vine fara tulburare. Cei care suntem mantuiti ne aducem aminte cu siguranta cata tulburare era in mintea si inima noastra atunci cand Duhul Sfant ne convingea de pacat si prin adevar lupta pentru eliberarea noasta din robia intunericului.

De ce trebuie sa fie tulburare? Cum se explica aceasta? Noi trebuie sa fim constienti ca in adunare se da o lupta apriga la nivel spiritual. Imparatia intunericului se opune si nu vrea sa lase sa fie eliberat nici unul din sufletele captive in robia pacatului.

Astfel indraznesc sa spun ca acolo unde duhurile nu sunt tulburate si prea poate sa asteptam in zadar eliberare. Acolo insa unde duhurile necurate sunt tulburate se intrevede curand eliberarea. Nu orice tulburare este rea. Important sa vedem cine se tulbura.

-prin certare.

„Isus l-a certat…” Eliberarea omului vine in urma certarii duhului necurat. Care este atitudinea noastre vis-a-vis de certare? Cuvantul Domnului ne invata ca nu trebuie sa ne temem de certarea Domnului

Evrei 12.5 nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El…

Pr.3.12 caci Domnul mustra pe cine iubeste…

Pr.9.8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; mustra pe cel intelept si el te va iubi.

Pr.15.5 cine ia sema la mustrare ajunge intelept

Daca Domnul nu ar fi mustrat, daca nu ar fi certat in adunare pe omul acela, pe duhul acela omul ar fi ramas rob al satanei. Mustrare te face intelept dar mai mult de atat- mustrarea Domnului aduce eliberarea.

-prin intelepciune.

Spre deosebire de noi, Domnul Isus cand mustra si cearta in adunare da dovada de o intelepciune deosebita. Domnul Isus stie pe cine sa certe in asa fel incat duhul este alungat iar omul este eliberat.

Prezenta Domnului si certarea Lui scoate afara din adunare nu omul ci duhul necurat din om. Lipsa de intelepciune este atunci cand scoatem omul si raman duhurile necurate.

-prin putere.

„…scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare.” Faptul acesta are menirea sa ne constientizeze de lupta spirituala ce se da in sufletul omului in adunare. Adesea este o lupta invizibila insa ea exista in launtrul omului.

Lucrarea de eliberare este una deloc usoara intrucat satana nu renunta usor la ai sai. De aceea este nevoie in adunarea noastra de cineva cu autoritate si putere de a porunci asupra demonilor.

Ill. Fapte.19.13-17 Ne demonstreaza ca eliberarea de duhurile rele nu o poate face oricine. Fiii lui Sceva, desi erau feciori ai unui preot iudeu dintre cei mai de seama au ajuns la concluzia ca puterea de eliberare nu rezida intr-o formula magica. „Va jur pe Isus pe care-L propovaduieste Pavel sa iesiti afara” au spus ei duhurilor. Duhul cel rau le-a raspuns „Pe Isus Il cunosc si pe Pavel il stiu dar voi cine sunteti?”  Si omul a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi si i-a schingiuit in asa fel ca au fugit goi si raniti din casa aceea.

Doar Domnul Isus aduce eliberarea si de aceea El trebuie sa fie prezent in adunarile noastre.

v.27-28 Toti au ramas inmarmuriti asa ca se intrebau unii pe altii:

“Ce este aceasta? O invatatura noua! El porunceste ca un stapan chiar si duhurilor necurate si ele Il asculta!”

Si indata s-a dus vestea in toate imprejurimile Galileii.

4. Lanseaza o invitatie

Domnul Isus este cel ce aduce invatatura deosebita ce uimeste prin putere, El singur poate tulbura prin prezenta Lui duhurile necurate ce se furiseaza chiar in locurile sfinte, El este singurul capabil sa aduca eliberare in adunare. Domnul Isus insa mai vedem ca prin prezenta Lui mai lanseaza si o invitatie, o veste buna ce urmeaza sa fie raspandita…

-prin toti cei ce L-au intalnit.

Vestea aceasta cu privire la Domnul Isus este raspandita prin cei care L-au intalnit personal si au fost martori ai lucrarilor lui in adunare. Nu este nevoie de o alta reclama.

Intalnim situatii cand atat Domnul Isus cat si apostolul Pavel interzice duhurilor necurate sa le faca reclama. De multe ori am crezut ca marturia lor este cea mai credibila- totusi Domnul vrea ca noi sa ducem vestea.

Ill. Produsele Aloe Vera, Amway sau tratamente naturale- reclama este lasata in grija celor ce au experimentat calitatea si respectiv remediul oferit de acestea.

-dincolo de granitele adunarii.

„…s-a dus vestea in toate imprejurimile…” Un astfel de Hristos nu poate fi ascuns intre zidurile unei adunari ci vestea despre El in mod automat se raspandeste in toata regiunea in mijlocul careia se afla o astfel de adunare.

Interesant ca vestea s-a dus fara ca Domnul Isus sa le porunceasca sa faca asta. Da, vedem in text ca „duhurile necurate Il asculta” cand le porunceste insa noi ascultam din dragoste si nu de groaza.

-urgenta.

„..indata s-a dus vestea…” Vestea trebuie dusa urgent intrucat lumea are nevoie disperata de invatatura si eliberare, lumea are nevoie disperata de Domnul Isus.

Ex- Ambulanta si pompierii au prioritate si prezenta lor este o necesitate urgenta pentru omul in nevoie.

Sa chemam pe Domnul Isus in adunarile noastre si apoi sa chemam si pe oameni la adunarile noastre- la adunarea unde este prezent Domnul Isus.

Concluzia

Sa cautam sa-L avem pe Domnul Isus in adunare. Adunarile noastre au nevoie de El. El sa ne fie invatatorul si vindecatorul. Sa cautam sa frecventam astfel de adunari si apoi sa raspnadim vestea evangheliei in toate imprejurimile localitatilor noastre.

 

Posted in Biserica vremurilor grele | Tagged: , , , , , , | 1 Comment »