Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Posts Tagged ‘iad’

Este necesar să dicutăm despre iad?

Posted by Calea Domnului on March 27, 2012

Am primit zilele trecute acest comentariu:

E said

March 23, 2012 at 12:16 pm e

DE ce te intereseaza asa mult subiectul iadului? Crezi ca e o motivatie buna/biblica de a determina pe oameni sa se impace cu Dumnezeu?

De ce nu vorbesti mai bine despre pocainta, credinta, sfintenie, inchinare ?

Ce model folosea Domnul Isus? Ii inspaimanta pe oameni cu iadul? Atunci tu de ce nu te focalizezi pe ce se focaliza Domnul Stapanul tau?

Problema pe care acest comentariu o ridică este mult mai importantă decât credea însuşi autorul comentariului. De aceea caut să profit de ocazie pentru o oferi un răspuns şi altora care vor vizita aceast post.

De ce mă interesează aşa mult subiectul iadului?

Iată câteva din motivele mele:

1. Tema iadului a avut un loc important în învăţătura Domnului Isus. Poate vă surprinde dar realitatea este că cel care a vorbit cel mai mult despre iad este Însuşi Domnul Isus. Mulţi teologi chiar au observat că Domnul Isus a vorbit mai mult despre iad decât despre rai. Domnul Isus chiar foloseşte iadul ca ameninţare şi nu doar ca subiect de discuţie.

Aceste lucruri le putem observa fiecare doar la o simplă citire a evangheliilor…dacă suntem atenţi. Trebuie să recunosc că şi eu, multă vreme n-am realizat cât de mult vorbeşte Domnul Isus despre iad. Deci, dacă Domnul Isus a vorbit despre iad, înţeleg că iadul este un subiect imprtant şi trebuie să cunosc tot ce spune Biblia despre el. Domnul Isus cu siguranţă, n-a vorbit ca să Se afle-n treabă.

2. Iadul este un subiect biblic. Apostolul Pavel spunea că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos…”. Eu cred lucrul acesta. De aceea, cred că tot ce scrie în Biblie ne-a fost lăsat pentru folosul nostru. De asemenea, apostolul Pavel spunea prezbiterilor din Efes: „Nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu…”. De aceea şi noi trebuie să vorbim despre iad întrucât face parte din Planul lui Dumnezeu.

3. Învăţătura despre iad se află în strânsă legătură cu învăţătura despre Judecată. A evita să vorbeşti despre iad înseamnă că laşi neclarificată doctrina Judecăţii viitoare. Oricum ai lua-o, nu poţi omite învăţătura despre iad şi în acelaşi timp să rămâi credincios lui Dumnezeu şi Cuvântului Său.

4. Fără iad, evanghelia nu are nici un sens. Evanghelia vorbeşte despre vestea bună a salvării. Salvării de la ce….?????  Acesta este unul dintre motivele serioase pentru care oamenii nu primesc evanghelia – pentru că nu cred că există iad şi nici nu li se mai predică despre asta. Înainte ca omul să primească vestea bună trebuie să fie convins de vestea rea. Înaintea ca un pacient să accpte tratamentul de vindecare, trebuie să fie convins de gravitatea bolii sale.

În epistola către Romani apostolul Pavel spune că prezintă evanghelia lui Dumnezeu. Ştiţi cu ce începe el? Aşa: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer…..”.  Pavel ştia că fără iad şi judecata lui Dumnezeu, evanghelia n-ar avea nici o logică.

Astăzi biserica încearcă să prezinte o evanghelie fără nici o justificare logică şi nici teologică. O evanghelie fără iad este o evanghelie fără putere, este o glumă proastă. De aceea oamenii o ignoră.

5. Frica de iad va trezi pe unii. Da, şi asta este o motivaţie pentru care trebuie să vorbim despre iad dar nu singura şi nici principala motivaţie.

Chiar Domnul Isus spune: „Nu vă temeţi de cei ce pot ucide trupul…temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă…”

Când eram mici, cred că frica de pedeapsă a funcţionat în cazul fiecăruia dintre noi. Şi eu sunt convins că nu este cea mai bună motivaţie ca să facem ce este bine. În acelaşi fel, frica de pedeapsa iadului nu este cea mai bună motivaţie pentru a te împăca cu Dumnezeu… şi dacă mă gândesc bine, ceea ce-l determină pe om să se împace cu Dumnezeu nu ştiu dacă a fost vreodată frica de pedeapsa iadului. Părerea mea este că, în cele din urmă, omul se împacă cu Dumnezeu doar din dragoste pentru Dumnezeu chiar dacă, la început iadul doar l-a detrminat să-şi evalueze starea. Personal, nu cred că ajunge cineva în rai doar pentru că fuge de iad şi nici că se aruncă cineva în braţele Domnului Isus doar pentru că se îngrozeşte de iad. Totuşi, frica de iad, pe unii îi poate goni spre Domnul Isus.

6. Conştienţa iadului ne ajută să ne iubim mai mult semenii. Nu cred că trebuie să ne mire faptul că lipsa dragostei între fraţii de credinţă şi chiar între aceştia şi cei pierduţi este o realitate îngrozitoare tocmai în vremea când şi credinţa în iad este pe cale de dispariţie. De ce nu ne mai pasă de oamenii care trec pe lângă noi? Pentru că, parcă şi flăcările iadului şi-au mai pierdut din intensitate, nu mai ard aşa tare. Dacă am crede însă ceea ce Biblia spune despre Iad, atunci am pricepe cuvintele apostolului Pavel: ”simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă” (pentru mântuirea conaţionalilor săi).

Întrucât nu avem deplina conştienţă a faptului că pierzarea semenilor noştri este eternă în chinuri cumplite… de aceea nu ne facem timp nici să conştientizăm valoarea sufletelor lor şi apoi să-i iubim.

7. Cunoaşterea realităţii iadului ne învaţă să preţuim harul lui Dumnezeu. Cu cât vom înţelege mai bine de la ce ne-a scăpat Dumnezeu, vom şti şi mai bine să preţuim harul salvator, pe Domnul Isus Hristos şi noua viaţă primită în dar. „Cui i se iartă mult iubeşte mult.” Vom fi înţeles mai bine cât ne-a iartat Dumnezeu dacă am şti cât de mult am fi avut de plătit pentru păcatele noastre în iadul etern.

Pentru că ştim de la ce am fost salvaţi întâi de toate vom ştii să preţuim etern pe Mântuitorul Hristos, apoi vom învăţa să ne închinăm Lui din toată inim şi viaţa noastră o vom trăi în sfinţenie.

Acum revin la întrebările adresate de către autorul comentariului amintit la început. La prima întrebare consider că am răspuns prin cele 7 motive enumerate mai sus.

Întrebarea 2: ” Crezi ca e o motivatie buna/biblica de a determina pe oameni sa se impace cu Dumnezeu?” Răspunsul meu este: „Da, cred că este o motivaţie biblică 100% dar nu cea mai bună!”

Întrebarea 3: „De ce nu vorbesti mai bine despre pocainta, credinta, sfintenie, inchinare ?” Raspuns: Pocăinţa, potrivit termenului evreiesc înseamnă întoarcere la 180 de grade. Cum pot să-l conving pe om să se pocăiască, să se întoarcă dacă el este convins că se îndreaptă spre o direcţie bună? Dacă n-ar fi o judecată dreaptă şi un iad etern, pocăinţa n-are logică, credinţa n-ar fi necesară, sfinţenia ar fi inutilă şi închinare ar fi lipsită de putere şi emoţie.

Întrebarea 4: Ce model folosea Domnul Isus? Ii inspaimanta pe oameni cu iadul? Răspunsul meu: Când era cazul o făcea! Chiar mai bine decât n-am vrea s-o facem noi. Citeşte Matei 11, 23. Citeşte evangheliile! Ar fi cazul măcar acum să ne trezim şi să înţelegem că imaginea unui Hristos molatic este un mit. „Dumnezeu este dragoste!”-este una. „Dragoste este Dumnezeu!” –este cu totul altceva, este o erezie care erodează temelia credinţei multora care s-au lăsat purtaţi de val venit din Vest.

Întrebarea 5: „Atunci tu de ce nu te focalizezi pe ce se focaliza Domnul Stapanul tau?” Răspunsul meu: Întrebarea aceasta nu cred că-şi mai are rostul. Abordând problema iadului, fac de fapt ceea ce Stăpânul îmi spune că trebuie să fac.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , | 2 Comments »

Ce crezi despre Iad?

Posted by Calea Domnului on February 7, 2012

În următoarele şase luni de zile voi căuta să aprofundez învăţătura biblică cu privire la iad. Foarte puţin se mai vorbeşte chiar în biserici despre ea, poziţia tradiţională a chinurilor eterne se află în declin chiar în rândurile evanghelicilor iar diversitatea părerilor este tot mai largă chiar în cadrul bisericilor locale.

Mai jos sunt patru sondaje. Bifează răspunsul pe care ţi-l dictează conştiinţa şi nu ceea ce crede confesiunea din care faci parte.  Mulţumesc!

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , | 6 Comments »

Rugaciunea mortilor pentru cei vii

Posted by Calea Domnului on March 15, 2008

In postul anterior vorbeam despre rugaciunea pentru morti si am ajuns la concluzia ca, desi se practica totusi ea nu este Biblica deci nu este corecta, valida si nici nu este caracteristica credintei crestine. De data asta, in mesajul de fata vom face cunostinta cu o alta practica mai putin cunoscuta vis-a-vis de subiectul rugaciunii- rugaciunea mortilor pentru cei vii. Aceasta practica este mentionata in Scripturi, este facuta cu mult mai mare ardoare si intensitate spre deosebire de rugaciunea pe care cei vii o fac pentru cei morti.Desi am citit de multe ori in Scripturi acest pasaj totusi nu am observat prezenta acestui aspect interesant al rugaciunii mortilor pentru cei vii pana intr-o duminica dimineata, in urma cu mai bine de 6-7 ani cand fr. Vasile Talos facea referire la „Bogatul si Lazar”, la experienta lor din tara umbrelor mortii.

Este pilda sau nu?

Haideti sa privim putin la „Pilda bogatului nemilostiv” din Luca 16.19-31 dar in special versetele 27-31. Stati putin… dar cine spune ca asta este o pilda?  Este relatarea dialogului dintre bogat si Avraam in viata de dupa moarte o pilda sau o realitate? Da, de multe ori am auzit spunandu-se de la amvon „Pilda cu bogatul si Lazar” dar ne spune Biblia ca este vorba aici de o pilda? Veti spune- „pai da, ca asa scrie la titlul paragrafului.” Ok, asa scrie la titlu insa banuiesc ca stiti- titlul nu face parte din scrierile originale grecesti. Titlul nu este inspirat. 

Desi scena prezentata aici pare desprinsa din povesti sau din SF-uri totusi eu cred ca relatarea aceasta nu este o pilda ci o realitate. De ce nu cred ca este o pilda? Uitati-va la toate celelalte pilde pe care Domnul Isus le prezinta si veti observa ca in nici o alta pilda personajele prezentate nu au nume ci se spune doar „un om” sau „un om bogat”…etc dar niciodata nu se da un nume. Aici insa saracul are si un nume- Lazar.

Rugaciunea mortului pentru cei vii

v.27-28 Bogatul a zis:”Rogu-te dar parinte Avraame sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu caci am cinci frati si sa le adevereasca aceste lucruri ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.”

Bogatul era mort si se afla in Locuinta mortilor. „Casa tatalui meu” cum spune el era in lumea celor vii unde se aflau in viata si cei cinci frati. Cunoscand viata fratilor sai bogatul realizeaza ca si fratii lui vor ajunge tot in iad alaturi de el asa ca ar vrea sa poata face ceva pentru ei, sa-i constientizeze ca sa nu cumva sa ajunga in iad.

Ideea care socheaza aici (dupa cum relata fr. Talos) este ca in timp ce in ziua de astazi prin pomeni si rugaciuni pentru morti se comunica ideea ca cei vii trebuie sa se preocupe de cei morti, in Scripturi vedem ca realitatea este cu totul alta- cei morti se preocupa de cei vii care sunt pe cale sa mearga in iad. Nu este interesant? …si totusi contrar practicilor multor oameni. Mai tragic este ca unele dintre aceste practici sunt chiar incurajate de biserici si de propovaduitori ai Scripturilor.

Raspunsul lui Avraam

Rugaciune ca rugaciunea insa in cele din urma raspunsul la rugaciune conteaza. Rugaciunea nu trebuie sa fie un scop in sine. Nu frumusetea ei conteaza ci daca primeste raspuns de binecuvantare. Haideti sa vedem…

v.29-31 Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe prooroci. Sa asculte de ei.” „Nu parinte Avraame” a zis el „ci daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns:”Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.”

Eforturile sunt zadarnice. In mesajul anterior am vazut ca rugaciunea celor vii pentru cei morti nu are nici o valoare. Acum vedem ca nici rugaciunea mortilor pentru cei vii nu este ascultata cu toate ca, sunt convins ca era facuta din toata inima. Rugaciunile din sfera celor vii nu pot influenta sfera celor morti si invers- cu toate ca astfel de practici exista.

Observam ca atat scopul rugaciunilor celor vii pentru morti cat si al celor morti pentru cei vii este acelasi- sa ii fie bine omului in viata de apoi. Da, chiar si bogatul nu s-a rugat sa le fie bine celor cinci frati in timpul vietii pe pamant ci „sa nu ajunga si ei in acest loc de chin.”

Preocuparea celor ce inalta astfel de rugaciuni este buna si corecta numai ca exista o singura problema „prea tarziu.” [Ma gandesc ca in lumea mortilor nu sunt ceasuri si timpul nu mai este masurat pentru ca fiecare secunda pare o vesnicie.] Desi intentia este buna totusi practica este nepotrivita…acum, expirata. Avraam insa ii raspunde bogatului- singurul mod ca sa faci sa-ti fie bine in viata de apoi, sau daca vrei sa ajuti celor dragi sa le fie bine in viata de apoi este sa te pocaiesti, respectiv sa-i chemi pe cei dragi la pocainta caci asa intelesese si bogatul „daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai

Cum se vor pocai oamenii? Bogatul credea ca minunile spre exemplu „invierea unui mort” i-ar determina pe oameni sa se pocaiasca. Avraam insa ne arata ca la pocainta se ajunge prin Scripturi, mai exact prin „ascultarea de Scripturi” (nu doar prin cunoasterea lor) mai exact prin credinta si ascultarea de Domnul Isus Hristos pentru ca de fapt „Moise si proorocii” marturiseau pe Domnul Isus. Iata cum se interpreteaza Scripturile…

Ioan 5.39 cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine.

Concluzie

Toti oamenii mai devreme sau mai tarziu practica rugaciunea: unii in timpul vietii altii dupa moarte. Oameni atat dintre cei morti cat si dintre cei vii o practica gresit inaltand rugaciuni pentru persoane din sfera sau lumea cealalta: vii care se roaga petnru morti sau morti care se roaga pentru vii. Rugaciunea insa- ne spun Scripturile- nu are nici o putere de a traversa pragul si granita dintre viata si moarte.

Roaga-te acum caci in iad nu vor fi biserici si nici Duhul Sfant Care sa te invete sa te rogi. Pretuieste rugaciunea acum, aici pentru cei vii nu pentru cei morti. Intai pentru tine roaga-te pentru ca apoi sa poti sti ce sa te rogi si pentru altii.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , , | Leave a Comment »

Rugaciunea pentru morti

Posted by Calea Domnului on March 11, 2008

“Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?”  Aceasta este o intrebare pe care mi-a adresat-o cineva la postul „O scrisoare din iad.” Consider ca este foarte importanta datorita implicatiilor sale asupra existentei noastre eterne. Exista multe invataturi false in acest domeniu si multa confuzie; in timp ce majoritatea isi pun intrebarea doar foarte putini cunosc raspunsul de aceea am hotarat sa aloc spatiul acestui post incercarii de a oferi un raspuns acestei intrebari.

La prima vedere

„Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celro morti, nu?”- este intrebarea ta insa una este „a sti” si este cu totul altceva ca ceea ce stiu sa fie bine, corect, valabil, eficient. De exemplu- stiu ca unii se inchin la vaci, pomi, serpi sau alte chestii de genul asta. Stiu- dar nu cred ca este bine, eficient sau valabil. Da, eu stiu ca unii se roaga pentru morti dar nu ma simt deloc obligat sa cred ca ceea ce ei practica este valabil. Trebuie sa recunosc ca nu tot ceea ce stiu detine valoare de crez. Stiu ce cred insa nu cred tot ce stiu.

Dincolo de cuvinte

Modul in care tu pui intrebarea parca imi comunica insa altceva. Mi se pare ca intrebarea ta nu este daca „stiu” ci vrei sa stii ce cred despre asta. Din modul in care ai pus intrebarea inteleg ca …

-tu ai prefera sa crezi ca daca unii practica asta trebuie sa fie si valabil. Poate te gandesti „daca n-ar fi valabil n-ar practica-o!”

-tu inca nu ai un crez format in domeniul asta. Tu insuti te indoiesti ca o astfel de practica este corecta. Intrebarea ta doar lasa impresia ca tu ai fi convins de valabilitatea rugaciunii pentru morti. [De fapt, nici cei ce o practica nu cred ca este bine fac …cu toate ca ar vrea sa creada, ar vrea sa fie bine.]

Ce cred eu

Parerea mea si credinta mea este ca nu practica valideaza adevarul ci adevarul valideaza practica. Nu din practica imi scot teologia ci din teologie practica. Nu practica imi dicteaza crezul ci crezul imi dicteaza practica. Cu alte cuvinte: faptul ca unii oameni staruie intr-o anumita practica si anumite obiceiuri nu inseamna neaparat ca ele sunt bune doar pentru ca oamenii aceia inca n-au renuntat la ele. Eu cred ca adevarul valideaza practica…. si aici ne intoarcem la premisele de credinta, la baza credintei, la fundament pentru ca de fapt de aici ajung oamenii sa se desparta- in functie de ceea ce ei considera autoritate in materie de credinta: Biblia sau traditia omeneasca.

Sa ne dam cu parerea?

Cu privire la astfel de lucruri cum sunt: iertarea de pacate, mantuirea sufletului, viata de dincolo…etc. consider ca nu este tocmai potrivit sa ne  dam cu parerea. Sunt domenii mult prea importante, vitale- cele mai importante pentru om ca tocmai aici sa ne dam cu parerea.

In aceste domenii erorile au consecinte catastrofale intrucat afecteaza nu cariera, nu familia, nu sanatatea trupului ci existenta noastra spirituala-sufleteasca. Mai mult de atat, consecintele in acest domeniu nu sunt de moment si nici macar de-o viata ci de natura eterna. De aceea nu-mi pot permite sa „dau cu banu'” Stiai ca iadul nu se gusta? Stiai ca iadul nu se incearca?

Am ajuns din nou la „a sti.” Dar nu ne-am nascut nici unul invatati asa ca trebuie sa ne intoarcem ori la Biblie ori la traditia omeneasca. Trebuie sa aleg- pe ce imi voi cladi crezul? Dupa invataturile cui sa-mi modelez practica?  Nici unul dintre noi nu pornim de la zero ci toti pornim de la niste premise.

De exemplu- nu eu am descoperit tabla inmultirii. Insa am crezut pe cuvant pe invatatoare si am invatat tabla inmultirii asa cum mi-a fost data, bazat pe increderea in invatatoare. Apoi, in practica s-a dovedit a fi adevarata.

In acelasi fel- prin credinta in Dumnezeu am luat Biblia ca fiind adevarata. Apoi in practica, pana acum nu m-a inselat niciodata. Pana la cei 28 de ani ai mei nu am fost niciodata dezamagit de Biblie. De aceea, pentru ca invataturile ei cu privire la viata s-au dovedit cele mai intelepte, am hotarat sa ma bazez pe invataturile ei si cu privire la moarte si viata de dupa moarte. Nu cred ca exista nici o alta carte care sa-mi poata oferi ceva mai mult.

Altii, merg pe mana traditiei omenesti care uneori practicata si printre cei credinciosi. Prin natura ei, traditia omeneasca are intotdeauna drept scop sa submineze autoritatea divina a Scripturilor. Pericolul acesta a fost semnalat de Insusi Domnul Isus:

Marcu 7.5-9 …fariseii si carturarii L-au intrebat:”Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor…?” Isus le-a raspuns: …Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni… El le-a mai zis: Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu ca sa tineti datina voastra.”

-datinile omenesti sunt in cele mai multe cazuri mult „mai frumoase” decat invataturile Scripturilor.

-oamenii firesti au tendinta sa pretuiasca mult mai mult datinile stramosesti decat invatatura Scripturilor

-de multe ori sub pretextul pazirii datinei stramosesti ajungem sa justificam indepartarea si ignorarea invataturilor Scripturilor.

Ce spune Biblia?

Ok… hai sa vedem ce zice Scriptura referitor la rugaciunea pentru morti. Ce spun oamenii stim. Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?” Eu insa te intreb- de unde sa stiu? Daca stiu de la baba Floare este una. Daca stiu de la mos Gheorghe este alta dar daca stiu din Biblie pentru mine e cu totul altceva. Deci mai importanta este nu „daca stiu” ci „de unde stiu.” Autoritatea invataturilor conteaza. Profetii in vechime spuneau „Asa vorbeste Domnul…” sau in Noul Testament „este scris…”  Eu prefer aceste variante decat „asa am pomenit…” sau „asa face toata lumea…”

Sa ma gandesc… exista mai bine de 500 de referinte ce vorbesc despre rugaciune, a se ruga sau alte derivate insa nu cunosc nici macar o singura referinta la rugaciunea pentru morti. [S-ar putea sa gresesc. Daca stie cineva va rog sa-mi spuneti!] Initial am crezut ca exista una; iata la care m-am gandit:

1Cor.15.29 altfel ce ar face cei ce se boteaza pentru cei morti? Daca nu inviaza mortii nici de cum de ce se mai boteaza ei pentru cei morti?

Versetul acesta ar putea fi folosit de cineva ca argument cum ca noi cei din viata mai putem face ceva pentru cei morti. O astfel de interpretare insa este superficiala si eronata. Apostolul Pavel face referire la practica unei grupari de oameni „cei ce se boteaza pentru cei morti” si nici de cum cu privire la crestini. Da, se practica botezul pentru cei morti insa nu crestininii adevarati altfel Pavel ar fi trebuit sa spuna „ce am face noi care ne botezam pentru cei morti” insa el spune „ce ar face cei ce…”

Apropo- vezi? Faptul ca cineva practica botezul pentru cei morti nu l-a determinat si pe Pavel sa creada ca este valabil acel botez. Tot asa si cu rugaciunea pentru morti- faptul ca unii o practica asta nu inseamna ca trebuie s-o cred ca valabila.

Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga…” Da, noi oamenii putem face multe lucruri- ne putem ruga pentru cei morti. Faptul ca le putem face asta nu inseamna si ca le facem bine sau ca au efectul scontat. Potrivit Scripturilor asa cum le cunosc eu pana acum, inteleg ca omul ce traieste inca in trup nu poate influenta cu nimic existenta celui mort asa ca in ceea ce ma priveste si cum cred ca si Pavel ar spune: altii da, se boteaza pentru cei morti, altii se si roaga pentru cei morti insa eu trebuie sa ma rog pentru cei vii.

Efes. 6.18 Faceti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii.

1Tim.2.1 Va indemn dar inainte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri si multumiri pentru toti oamenii…

Exista un timp cand mai poti face ceva pentru tine si pentru cei dragi- acela este astazi. De ce oare timpul asta din viata majoritatea il consuma in pacat si destrabalare. Nu au timp de Dumnezeu si de suflet …apoi altii sa se roage pentru ei?

Mersul trenurilor a hotarat o anumita ora la care trebuie sa fii in gara, in tren. Altfel trenul pleaca fara tine. De ce noi oamenii avem impresia ca invataturile care arata mila pentru cei lenesi ce-au pierdut trenul sunt mai bune? De ce atatea invataturi dedicate celor morti… nu avem timp in viata?!

Un sfat- daca ai reusit sa citesti mesajul asta inseamna ca esti inca in viata. Roaga-te pentru tine si pentru cei dragi ai tai ACUM, in timpul vietii si Biblia te asigura ca Dumnezeu iti asculta rugaciunile facute in Numele Domnului Isus.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , | 8 Comments »

O scrisoare din iad

Posted by Calea Domnului on January 21, 2008

Te las sa o citesti singur. Nu am gasit alta solutie decat aceea de a te lasa sa urmaresti link-ul … http://www.godtube.com/view_video.php?viewkey=1b5bd6e3e034d00b4f73

Posted in Crezul "nebunilor", Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , | 19 Comments »