Cum se distreaza tinerii pocaiti

Iov a facut ceva ce trebuie facut daca nu inainte de sfarsitul oricarei tabere de tineret atunci cel putin la sfarsitul lor- Iov chema si sfintea pe fiii sai dupa ce terminau zilele de petrecere. Taberele de tineret sunt o mare binecuvantare pentru tinerii nostri. Chiar multi tineri au ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu in astfel de tabere. Cu parere de rau insa trebuie sa recunoastem ca au fost si cazuri cand unii tineri mai firesti au ajuns sa-si dea frau liber apucaturilor lumesti si au intristat pe multi …si poate ca nimeni nu a indraznit sa corecteze public greseala lor.

Ce parere am despre filmul “Johny English”, glume despre personaje sau adevaruri sfinte, jocuri ce implica apropieri fizice intre tineri de sex diferit…etc

Daca tragedia te-ar surprinde in timpul distractiei

Am pregatit acest mesaj, si pentru prima data l-am prezentat in fata tinerilor prezenti in tabara de la Carnic- Retezat. Am fost acolo baptisti si penticostali impreuna pentru sase zile. Am mancat impreuna, ne-am jucat impreuna, am facut drumetii impreuna si ne-am inchinat impreuna aceluiasi Dumnezeu. Ne-am simtit bine impreuna si chiar au ramas relatii intre noi care continua si astazi. Ori noi am fost penticostali ori ei au fost baptisti… sau mai bine, toti am fost crestini. Cred ca asa se explica timpul frumos de partasie petrcut impreuna, tineri de culori religioase diferite insa copii ai Aceluiasi Tata.

Se apropia ultima seara de tabara si ma gandeam ca cei mai multi vor sta toata noaptea la jocuri. Mi-a venit atunci in gand textul din Iov, ce avea Iov obicei sa faca:

                   Iov 1.4 Fiii sai se duceau unii la altii si dateau rand pe rand cate un ospat si pofteau si pe cele trei surori ale lor sa manance si sa bea impreuna cu ei. 

 M-am gandit ca acest text poate oferi cadrul biblic potrivit pentru a extrage invatatura Scripturii referitor la modul in care trebuie sa se distreze tinerii credinciosi. Poate veti intreba- ce varsta aveau fiii lui Iov? Pot fi ei considerati tineri? Nu stiu ce varsta aveau fiii lui Iov dar cel putin din felul in care Iov isi asuma rolul de preot al familiei, faptul ca Iov spune “poate ca fiii mei au pacatuit…” ma lasa sa inteleg ca Iov nu-i considera suficient de maturi spiritual incat sa distinga bine intre bine si rau. Tocmai de aceea Iov isi asuma respinsabilitatea sfintirii lor. Fiii lui Iov era inca tineri.

 1. Zilele de ospat. Tu cu fratii tai

…dupa ce treceau zilele de ospat… Este bine ca tinerii crestini sa aiba “zile de ospat” impreuna.

Fiii sai… Noi suntem fii si fiice ale aceluiasi Tata. Da, eram din culte diferite, erau unele lucruri in care aveam pareri diferite insa eram fii ai aceluiasi Tata. Nu ne-am uitat la lucrurile ce ne deosebesc si care sunt putine ci la lucrurile ce le avem in comun si care sunt multe. Noi avem in comun pe Tatal. El este al nostru si noi suntem ai Lui.

…si pofteau si pe cele trei surori ale lor… Tinerii credinciosi au zile de ospat. Zilele de ospat ale tinerilor crestini se desfasoara in familie, doar impreuna cu fratii si surorile lor, doar cu cei ce au acelasi Tata cu ei. De fapt asa se explica si faptul ca pocaitii nu se pot bucura la banchetul si petrecerile tinerilor nepocaiti si invers, ei nu inteleg bucuria sfintilor.

Este bine sa “poftim” si pe ceilalti frati ai nostri. Poate sunt unii tineri mai timizi, mai emotivi. Ei ar dori sa vina insa uneori este nevoie de o incurajare si poate chiar de insistenta. Sa facem in asa fel incat nici un copil al Tatalui sa nu lipseasca!

…se duceau unii la altii… Este bine ca tinerii crestini sa se duca unii la altii. Sa se viziteze unii pe altii si sa aiba partasie impreuna. A fi tanar crestin nu inseamna ca ai parte de “imbatranire prematura” sau ca trebuie sa te porti ca un adult cu un compartament mai rezervat, mai retras. Asa cum tinerii necrestini simt nevoia unui anturaj de tineri tot asa si tinerii credinciosi trebuie sa “se duca unii la altii” si sa petreaca impreuna.

Apropo- daca esti tanar crestin, tu practici asta? Nu te sustrage de la partasia copiilor lui Dumnezeu! Este benefic pentru tine, pentru fratii tai si este si spre bucuria Tatalui vostru. Gandeste-te cum s-ar fi simtit Iov sa stie ca unii din copiii lui nu erau invitati sau nu participau impreuna cu toti ceilalti? Cum se simte Dumnezeu, Tatal nostru cand noi nu ne invitam fratii la partasie frateasca sau daca suntem invitati noi nu onoram invitatia?

Prezenta tuturor copiilor impreuna la zilele de ospat este o dovada a unor relatii vii, a unei familii unite si a unei climat armonios, de pace si buna intelegere.

…zilele de ospat… Este bine sa fie mai multe zile de ospat.

…dateau rand pe rand cate un ospat… Este bine cand dragostea frateasca este impartasita reciproc. Nu doar unul dintre frati invita si suporta cheltuielile unui ospat. La randul lor fiecare fac lucrul acesta cu toata dragostea.

…se duceau…si dateau rand pe rand… Este bine cand totul nu se termina aici. Lucrul acesta, partasia intre frati trebuie sa fie organizata periodic. Si in tabara noastra, dovada ca am dorit sa continuam partasia a fost si schimbul de ID-uri, adrese, numere de telefon si mai mult de atat tinerii din Calan ne-au invitat pe 20 septembrie la o alta intalnire de tineret gazduita de biserica lor.  Daca Iov facuse obicei din a-i sfinti pe fiii sai, atunci inseamna ca si fiii sai facusera obicei din “zilele de ospat.”

 

Este o vreme cand petreci cu “fratii si surorile tale” insa vine o vreme cand trebuie sa te intalnesti cu tine insuti, cu constiinta ta. “Zilele de ospat” pot fi o problema chiar si pentru tinerii credinciosi. Este lucrul de care s-a temut si Iov. Si noi trebuie sa fim constienti ca si astazi, la intalnirile de bucurie alte tinerilor crestini se pot intampla si lucruri mai putin placute.

Nu-mi amintesc exact …o reclama la televizor insinua faptul ca dupa petrecere, a doua zi dimineata cand se trezesc tinerii isi amintesc cu rusine de ce-au facut seara precedenta. Ideea este valabila- la petreceri oamenii ajung sa-si dea frau liber unor apucaturi chiar nefiresti, unii isi inceraca limitele (in mancare, bautura, glume, farse) si astfel mai tarziu ajung sa le para rau de ce au facut, nu mai te pot privi in fata si pana si ei se mira ce le-a putut trece prin cap. Bine-nteles, nu alcoolul este cauza (nu consumam alcool) ci din neglijenta sau chiar nestiinta.

2. Dimineata sfintirii. Tu cu tine, constiinta ta.

1.5 Dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai. Se scula dis de dimineata si aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot caci zicea Iov:”Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor.” Asa avea Iov obicei sa faca.

Dupa ce treceau zilele de ospat… Zilele de ospat nu sunt totul. El trec. Comportamentul tau si al meu la petrecere intr-adevar este unul neoficial, nu este “ca la biserica” dar nici nu trebuie sa-l contrazica pe acesta. Zilele de ospat trec… exista si un “dupa.”

…chema si sfintea pe fiii sai… Atunci Iov chema pe fiii sai. Astazi nu mai este Iov care ne cheama la sfintire ci este un Duh Sfant care ne cheama. Da, ne cheama. Interesant lucru. Inteleg de aici ca:

-sfintirea nu se face in absenta. Iov nu s-a rugat in timp ce ei dormeau obositi. Iov i-a asteptat sa termine si i-a chemat sa fie prezenti acolo.

-sfintirea nu se face fara voia si acordul tau. Iov i-a chemat. Duhul Sfant te chema sa vii la sfintire. De raspunsul tau depinde sfintirea ta.

-sfintirea nu este impusa. Iov nu-i obliga ci ii cheama. Duhul Sfant nu te obliga ci te invita sa te sfintesti.

Imi aduc aminte cu placere de prima tabara organizata de mine in cadrul comunitatii de Bacau. Ne aflam la Casa Verde, langa Lacu Rosu. Au fost si lucruri care mi-au ingreunat slujba atunci insa la despartire ne-am adunat cu totii in cerc si ne-am rugat, unii chiar cu lacrimi cautand sfintirea noastra inainte de despartire.

Liderii de tineret, organizatorii de tabere crestine consider ca este bine sa cheme si sa indemne tinerii la sfintire cel putin la incheierea taberei. Cineva trebuie sa preia aceasta responsabilitate importanta crestineasca.

…dis de dimineata… Care este lucrul care il faci “dis de dimineata”? “Imi beau cafeaua”-spun unii. Ba chiar altii au ajuns sa spuna “Cafeaua cea de toate zilele.” De ce Iov isi chema fiii la sfintire dis de dimineata?

Sfintirea este o problema vitala, fundamentala. O problema ce nu suporta amanare. “Dis de dimineata” -inainte de a-ti face orice alt plan pentru ziua respectiva, inainte de a manca sau de a te apuca de lucru… inainte de toate si de orice trebuie sa stam in fata constiintei noastre si in fata Duhului Sfant pentru sfintirea noastra. Mai trebuie sa stam in fata…

…aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot…

Dupa “zilele de ospat” sunt chemat de Duhul Sfant sa stau singur in fata unei jertfe. “Pentru fiecare”-spune textul. Nu pentru toti ca si grup ci pentru fiecare, in mod individual. Sfintirea este o problema personala.

Fiecare, dupa petrecerea de aseara trebuie acum sa stea in fata unui altar pregatit. Un miel fara cusur, fara pacat este adus inaintea mea. Un cutit strapunge beregata creaturii nevinovate si sangele lui tasneste la picioarele mele, sub privirile mele. Apoi imi pun mainile pe capul mielului in semn simbolic al transferului de pacat ce-l va purta de acum in moarte si cenusa pentru totdeauna mielul fara cusur.

Ce legatura intre jertfa si petrecere?!? Te-ai gandit vreodata ca tanar in mijlocul distractiei tale ca ceea ce faci si modul in care cautam distractia implica o jertfa, o “ardere de tot”? Cineva va fi trebuit sa moara, sa fie ars de tot pentru pacatele pe care eu le voi fi facut “in zilele de ospat.”

Pacatul nu este o gluma ci este o problema de viata si de moarte chiar si atunci cand este comis de tineri credinciosi. Duhul Sfant ne duce pe fiecare, in mod individual si personal la cruce. Priveste acolo! Arderea de tot! Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatul lumii. Crucea lui Hristos este locul unde putem fi sfintiti. Duhul Sfant ne cheama la cruce pentru sfintirea noastra.

…poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu. Da, chiar si fiii lui Iov se poate sa mai pacatuiasca. Da, chiar si tinerii crestini, chiar si din biserica noastra si a dvs pot sa pacatuiasca. Nu trebuie sa excludem aceasta posibilitate. Iov nu a exclus-o. El nu spune ca ar fi pacatuit sigur ci “poate ca…”

Pacatul supara pe Dumnezeu chiar si cand acesta este comis de copiii Lui, chiar cand este facut fara intentie. Stiai ca Dumnezeu poate fi suparat? Da, Dumnezeu nu dormea aseara chiar daca era ceasul 3-4 noaptea. El stie tot ce s-a intamplat.

Nu uita in toiul petrecerii: ceea ce imbucura inima ta s-ar putea sa intristeze fata lui Dumnezeu. De fapt eu si tu, noi ar trebui sa iubim ce El iubeste si sa uram ce El uraste.

Cum pot supara copiii Domnului pe Domnul? Eu am gasit ca exista jocuri: nevinovate, indecente si imorale. Fiecare din aceste categorii aduc bucurie si placere unui anumit timp de om. Crestinul gaseste placere in mod normal in jocurile “nevinovate” sau altfel spus “glume sarate.” Vreau sa ma refer acum la categoria de mijloc intitulata “indecente.” Acesta este la granita intre cele doua, intre nevinovate si imorale. Practic acestea sunt ceva de genul: expresii nevinovate cu subinteles imoral. Imbina expresia din prima categorie cu substratul din cea de a treia a lucrurilor imorale. Adica, situatii cand spui ceva iar in mintea celorlalti deja gandesc cu totul altceva intrucat limbajul tau permite asta.

“Feriti-va de tot ce se pare rau!” -spune Scriptura.

Uneori se intampla ca in jocurile noastre suntem pusi in situatia in care intr-un fel sau altul tineri de sex diferit sa se apropie unul de altul, sa se atinga unul pe altul intr-un mod prea intim pentru o relatie frate-sora in Hristos. Bine-nteles ca daca jocul o cere am crede ca nu este nimic. M-am gandit la actori ca Mel Gipson sau altii ca el care se cred credinciosi si totusi sunt flmati in scene de curvie si alte de-astea. Ce crezi, este curvia pacat si atunci cand scenariul o cere? Daca pacatul este pacat si in film atunci eu cred ca nu ma pot atinge o fata in mod intim daca nici in mod obisnuit nu este bine inaintea Domnului s-o fac. Cadrul jocului sau filmului nu iese de sub ordinea morala a lui Dumnezeu.

Johny English este o comedie super… pana la un punct, cand sare calu’. Cine l-a vazut, daca este crestin si era si treaza cand a vazut comedia asta trebuie sa-si fi dat seama. Totul este bine si frumos… am ras si m-am distrat curat zic eu, pana in punctul in care pe spatele unui actor ajunsesera sa scrie “Isus vine curand” sau ceva de genul asta. Ok… din momentul asta pur si simplu s-a declansat in mintea mea o revolutie. Pe deoparte as fi vrut sa continui sa vad comedia insa alceva din mine spunea ca Persoana cea mai draga mie, Mantuitorul si Dumnezeul meu, Numele lui a fost luat in desert. Una din cele 10 Porunci a fost incalcata si fimul a luat in bataie de joc ceea ce eu am mai scump. Filmul se derula pe laptop-ul meu pe care scriu si acum. In jurul meu mai erau si alti colegi. Ce sa fac? Daca le spuneam ce gandeam si le opream filmul ar fi gandit eu “fac pe sfantu'” asa ca mai bine, fara sa le spun o vorba m-am retras din acel moment si am plecat. Niciodata de atunci n-am mai vazut si nici nu mai am curiozitatea sa mai vizionez acel film.

Cand cineva si-a permis sa faca o caricatura cu Allah, toata lumea musulmana s-a alertat. Cand Domnul Isus si tot ce tine de Imparatia Lui este luat in batjocura prin glume, ecranizari sau alte show-uri si emisiuni prea putini se alarmeaza. De ce oare?

Glume sau scenete despre sfantul Petru, judecata, rai si iad… consider ca un tanar crestin nu trebuie sa spuna si nici sa rada la astfel de glume. Altfel te vei pomeni ca atunci cand se predica in biserica despre seriozitatea judecatii, a raiului si a iadului tu iti vei aminti de gluma din seara de petrecere.

Duhul Domnului sa ne lumineze pe fiecare si sa intelegem ca multe de genul acesta ce par nevinovate de multe ori au suparat pe Domnul. Trebuie sa ne pocaim si sa ne sfintim inaintea Domnului. Sa ne aducem aminte de arderea de tot adusa pe Crucea Golgotei.

3. Ziua Vesniciei. Tu, ei si El.

Sper ca nu m-ati inteles gresit. Tinerii crestini trebuie sa se distreze, este bine sa aiba petreceri impreuna. Tinerii crestini pot sa se bucure in asa fel incat si Domnul sa se bucure impreuna cu ei in tabara sau la petrecerea lor. De fapt, poate ca primul dintre participanti ar trebui sa fie El.

O intrebare: s-au mai distrat fiii lui Iov de atunci? ….

Raspunsul este: Da!

1.13 Intr-o zi pe cand fiii si fiicele lui Iov mancau si beau vin in casa fratelui lor celui intai nascut… 18-19  fiii tai si fiicele tale mancau si beau vin in casa fratelui lor intai-nascut si deodata a venit un vant mare de dincolo de pustie si a izbit in cele patru colturi ale casei. Casa s-a prabusit peste tineri si au murit…

Sfintirea facuta de Iov nu a insemnat interdictie de la intalnirile lor si de la “zilele de ospat.” Ei au continuat obiceiul insa de data asta cu mai mare atentie ca sa nu supere pe Dumnezeu.

Fiii lui Iov au invatat cum sa se distreze. Poate imi veti zice:”dimpotriva, uite ca Dumnezeu i-a pedepsit in timpul petrecerii!” Noi stim care este adevarul si necazul lui Iov nu a fost o pedeapsa. De unde stiu eu ca fiii lui Iov au invatat sa se distreze? Din faptul ca ei au murit in timpul petrecerii si cu toate astea ei au ajuns in rai, in prezenta lui Dumnezeu fara sa mai fi avut nevoie de jertfa de sfintire de la incheierea zilelor de ospat.

Iov 42.10…Si Domnul i-a dat indoit decat tot ce avusese. …12 in cei din urma ani ai sai Iov a primit de la Domnul…. 13 a avut sapte fii si trei fete…

Dumnezeu i-a promis ca-i va da dublu. Daca verificati ce a avut la inceput si ce i s-a dat la sfarsit veti observa ca intr-adevar totul a fost dublat in afara de copii. De ce? pentru ca spre deosebire de animale, sufletele primilor 10 copii erau vii in prezenta Domnului. Fiii lui Iov au invatat cum sa se distreze incat de la masa de ospat prin moarte au fost dusi in prezenta lui Dumnezeu.

Majoritatea oamenilor care mor la mese de petreceri ajung in iad insa copiii lui Dumnezeu chiar de s-ar intampla sa moara in timpul petrecerii lor, ei vor ajunge in rai pentru ca au invatat cum sa se distreze.

Ziua vesniciei a inceput cu o dimineata a sfintirii.

Concluzie

Sa invatam sa ne distram in asa fel incat daca moartea ne-ar surprinde in timpul veseliei sa putem continua sarbatoarea la masa cu Avraam, Isaac si Iacov.

 

 

 

 

 

Lucrare de control la spiritualitate

Iov 1.13-22  Intr-o zi pe cand…

Profesoara intra nervoasa in clasa [cine stie din ce motiv- certuri acasa sau poate nu era pregatita pentru lectie J ] arunca pe catedra catalogul si striga „Scoateti o foaie de hartie!” Atunci rasfoiam repede caietul de notite sa aruncam macar o ultima privire asupra materialului predat (daca il aveam notat), cautam ajutor la „un prieten” – tu imi spui asta iar eu iti spun cealalta.

Iov a avut parte de o lucrarea de control neanuntata si nu a avut nici o sansa sa o poata amana. „Intr-o zi…” spune textul. Nu stim daca era luni, marti sau vineri ci „intr-o zi.”

Imi aduc aminte cu nostalgie de timpul petrecut pe bancile scolii. Atunci nu-mi placea insa acum as dori sa trec din nou prin emotiile lucrarilor de control. Unele erau anuntate altele …NU! Pe cele ne anuntate incercam sa le amanam- „D-na invatatoare va rugam frumos, hai sa o lasam pe data viitoare si va promitem ca o sa invatam mai bine! Va rugam frumos, sau macar ora viitoare. Daca nu se poate asa macar lasati-ne sa mai invatam 10-20 de minute…” Aveam insa negociatori sef care stiau cel mai bine sa puna problema cu profesorii nostri. Cu toate acestea nu in toate cazurile ne bucuram de succes.

Iov a primit lucrare de control fulger si la propriu si la figurat- v.16 „focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a aprins oile si pe slujitorii tai si i-a ars de tot…” La ce materie? La spiritualitate, pe tema inchinarii. I s-a cerut sa vorbeasca despre maretia lui Dumnezeu. Testul nu a fost prea complex ci doar o intrebare simpla i-a fost adresata lui Iov: „Iov, cat de mare este Dumnezeul tau? Vorbeste-mi despre gloria si vrednicia Lui?”

Va intrebati de felul probei? A fost o proba practica. Iov n-a avut nevoie de o foaie de hartie caci testul l-a simtit „pe pielea lui.”

Iov 7.5 Trupul mi se acopera cu viermi si cu o coaja pamantoasa; pielea-mi crapa si se desface.

Examinatorul? Cel mai bun in domeniu. Cel mai bun si cel mai exigent in domeniul spiritualitatii si inchinarii autentice este satana. Iov 1.12 Domnul a zis satanei:”Iata iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana.” Vei avea Iov cel mai exigent corector in domeniu. Nu este nici un altul mai experimentat in testarea inchinatorilor adevarati asa cum este inspectorul universal satana.

Miza? Gloria si demnitatea lui Dumnezeu. Daca tu pierzi, El pierde- Cel Ce S-a laudat cu tine ca ai invatat bine lectia inchinarii. Invatatorul lui Iov a fost insa Marele Invatator- Dumnezeu. Iov a fost un elev eminent. Mi-amintesc ca invatatorii si profesorii nostri nu trimiteau la olimpiada pe oricine din clasa ci pe cei mai buni. Succesul elevului este gloria invatatorului.  Dumnezeu indrazneste sa trimita la „olimpiada de spiritualitate si inchinare” pe Iov.

Atentie! Surpriza, a venit ziua! Esti tare de inima Iov? Sa nu te copleseasca emotia. Tine-te bine!

-boii care arau si magaritele pasteau…Iov, dar dupa cum bine auzi totul este la timpul trecut.

-oile si slujitorii tai au fost prajiti Iov.

-camilele si slujitorii Iov… trebuie sa-ti mai spun ce s-a-ntamplat?

-fiii si fiicele Iov…ai inteles?

Acesta a fost continutul problemei. Ce ai de facut se intelege sau mai bine zis- in asta consta testul: Cum reactionezi? Hai sa vedem?

Testul a fost foarte scurt. Intr-o zi… poate in mai putin de-o ora toate aceste tragedii devin realitate in viata unui singur om. Turmele lui care acopereau tara acum ingrasa pamantul. Slujitorii lui de asemenea iar fiii lui sunt in sicrie. In ograda lui Iov stau aliniate 10 sicrie. [Ti-a murit o ruda apropiata? Poate un copil?] Lui Iov i-au murit 10 copii. Toti in aceeasi zi si toti au murit din cauze necunoscute si neasteptate. Casa lui Iov este in doliu. Iov alearga de la un sicriu la altul si nu stie la care sa mai planga.

Vestea despre suferinta lui Iov s-a raspandit in toata regiunea si chiar pe tot pamantul. Trei prieteni vin sa-l mangaie la vederea lui „nu l-au mai recunoscut. Au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti fara sa-i spuna o vorba caci vedeau cat de mare ii este durerea.” (2.12-13)

 [Inspectorul universal in domeniul inchinarii se aseaza adanc intr-un fotoliu si asteapta ascunzand un zambet sadic in coltul gurii. Intreaga audienta si supraveghetorii raman uimiti de greutate testului. Nu mai vazusera pana atunci o asa problema dificila. Toti asteapta in tacere. Oare cum va raspunde? Cum va reactiona?]

Dintre toate examenele si testele pe care eu personal le-am avut cele de tip grila mi-au placut cel mai mult. Si Iov a avut un exament de tip grila insa putin mei delicat deoarece i se sugereaza un singur raspuns: „Blesteama pe Dumnezeu!” Acesta este raspunsul pe care insusi examinatorul (satana) il astepta si evident era gresit: 1.11 „dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de tot ce are si sunt incredintat ca te va blestema in fata.” Mai mult de atat- cel mai de incredere si apropiat prieten- sotia lui ii sopteste raspunsul gresit „blesteama pe Dumnezeu si mori!” (2.9)

Iata raspunsul lui Iov- „Iov s-a sculat, si-a sfasiat mantaua si si-a tuns capul. Apoi aruncandu-se la pamant s-a inchinat si a zis- Gol am iesit din panatecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat- binecuvantat fie Numele Domnului!” (1.20-21)

Care a fost de fapt raspunsul lui Iov? „Doamne, Tu esti vrednic de inchinare atat in bogatie cat si in saracie, atat in veselie cat si in profunda suferinta. Da, Tu esti Cel Ce mi-ai dat tot cea am avut- avere si copii dar mai presus de toate Tu esti Comoara mea. Tu esti vrednic sa primesti inchinarea mea nu atat pentru ceea ce imi dai ci pentru ceea ce Tu esti!”

Ps.73.25-28 Pe cine altul am eu in cer afara de Tine? si pe pamantu nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in Tine. Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca fiindca Dumnezeu va fi pururi stanca inimii mele si partea mea de mostenire caci iata ca cei ce se departeaza de Tine pier; Tu nimicesti pe toti cei ce-Ti sunt necredinciosi. Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu. Pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost ca sa povestesc toate lucrarile Tale.

Iov 1.22 In toate acestea Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimci necuviincios impotriva lui Dumnezeu.

„Intr-o zi…” -nu stiu cine sunteti si nu va cunosc pe toti insa daca esti copil al lui Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu „ziua aceea” va fi traita si de tine. Poate unii dintre dvs, din rudele sau cunoscutii dvs ati trecut deja de aceasta „lucrare de cotrol” altii poate chiar acum sunteti in timpul examenului iar altii o veti intalni in viitor.  Miza este mare. Suferinta insuprotabila. Apropiatii iti vor sopti adesea raspunsul gresit. Ce vei alege?

Domnul sa ne dea har, intelepciune si rabdare pentru ca in orice situatie sa dovedim din nou si din nou ca Domnul Dumnezeu este vrednic de inchinare in orice situatie. Noi ne inchinam lui Dumnezeu nu pentru ceea ce ne ofera ci pentru ceea ce este.

Putere de transformare a lacrimilor in izvoare

Biruinta Arad 5-dec’07 [2274] 

Ps.84

Introducere

Geografia spirituala a crestinului are forme variate de relief unde inaltimile spirituale se invecineaza cu depresiunile. Psalmistii vorbesc adesea despre „valea umbrei mortii”(Ps.23.4), in textul nostru se aminteste despre „Valea Plangerii”(v.6). Ezechel vorbeste despre o „vale a oaselor.” Exista insa si locuri mai inalte. In textul nostru vedem cum Casa Domnului si curtile Casei Domnului se afla pe intaltime din moment ce in afara lor se afla Valea Plangerii. Apoi mai este un munte; David facand referire la locasul ceresc intreaba „Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?”(Ps.15.1) iar fiii lui Core in textul nostru fac referire la aceasta cand spun ca sfinti Domnului „se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.”(v.7)

Imaginea vizuala a psalmului ne infatiseaza calatoria crestinului din curtile Casei Domnului coborand in mod inevitabil prin Valea Plangerii (lumea aceasta este Valea Plangerii) insa cu puterea primita in Casa Domnului reusesc sa treaca biruitori prin vale ajungand sa se infatiseze inaintea Domnului in Sion.

Accentul psalmului cade pe importanta partasiei in Casa Domnului. De aceea vom vedea ca spre finalul psalmului fiii lui Core revin la Curtile Domnului afirmand valoarea acestora. Caci intr-adevar valoarea Casei Domnului se vede doar atunci cand privim viata in ansamblu si in mod special tinand cont de Valea Plangerii si puterea de a ajunge inaintea lui Dumnezeu in Sion.

1. O zi in curtile Domnului (v.1-4)

Admiratia v.1

Primul verset exprima in cateva cuvinte admiratia pe care fiii lui Core o poarta fata de Casa Domnului. Nu este o intrebare… ei nu intreaba „cat de placute sunt locasurile Tale…” ci este un mod literar prin care exprima la superlativ admiratia fata de locasurile sfinte. Exprimat in alt mod fiii lui Core spun: locasurile sfinte sunt atat de placute incat nu au termen de comparatie.

Declaratia de admiratie pe care fiii lui Core o fac cu privire la curtile Domnului fara indoiala ca vine din experienta personala. De aceea ei nu intreaba. Exprimarea admiratiei nu vine decat numai din experienta personala.

Motivatia v.2

Ce anume ii face pe acesti oameni sa fie asa de entuziasmati cu privire la curtile Domnului? „…inima si carnea mea striga catre Dumnezeul cel viu!”

Oare ce anume ne-ar putea determina si pe noi sa admiram, sa suspinam si sa tanjim dupa curtile Domnului? Arhitectura cladirii, cantarea sau poezia, predica sau oamenii? Nu- ci doar prezenta Domnului.

Fiii lui Core L-au cunoscut pe Dumnezeu. L-au iubit pe Dumnezeu. Au inteles dependenta vitala si fundamentala a sufletului si trupului lor dupa Dumnezeu. Dumnezeu era Implinirea lor sufleteasca si existentiala. Atat sufletul cat si trupul erau satisfacute in Dumnezeu. Fiii lui Core gasisera in Dumnezeu elixirul vietii, al existentei.

De ce atunci tot vorbesc despre curtile Domnului? De ce? Pentru ca acolo era Casa Domnului si acolo intalneau prezenta Domnului.

Respectul, admiratia si dragostea fata de Curtile Domnului au intotdeauna ca motivatie o relatie de dragoste si dependenta fata de Domnul Curtilor. Doar o cunoastere personala si autentica a Persoanei lui Dumnezeu va atrage dupa sine si o admiratie entuziasta a Locasurilor Domnului, a curtilor Domnului.

Implicatie

-daca unii nu gasesc placere in Casa Domnului care este cauza? Lipsa de placere in Domnul casei.

Ill. Cand ne vizitam unii pe altii oare ce ne atrage arhitectura si marimea casei sau caracterul si relatia ce o avem cu stapanul casei?

-care este deci solutia? Nu trebuie sa ne rugam sau sa-i rugam sa vina la Casa Domnului ci sa-i rugam si sa-i indemnam sa iubeasca pe Domnul, sa aiba o relatie cu Domnul.

-daca noua ne lipseste dragostea pentru Casa Domnului inseamna ca trebuie sa investim mai mult in relatia cu Domnul Casei, sa ne apropiem mai mult de El.

-daca Domnul locuieste in Casa Domnului- Casa Lui atunci inteleg ca departarea de Casa Domnului sau frecventa slaba a Casei Domnului inseamna si o departare de Domnul Dumnezeu.

Adesea noi privim doar partea pozitiva si spunem: da, fratii nostri (rudele noastre) sunt obositi si acum se odihnesc, sau mai au de lucru sa castige un ban in plus …etc insa trebuie sa fim constienti si de marea pierdere a faptului ca se indeparteaza pe zi ce trece de Domnul. Nu ne putem ineca constiinta presupunand ca au partasie cu Domnul in casa lor.

Fiii lui Core aveau o relatie cu Domnul si inca nu orice fel de relatie. Nu una catre un inferior, nu una catre un amic si prieten ci una catre Cel Superior din toate punctele de vedere dar Care ii ingaduie sa fie numit „Imparatul meu si Dumnezeul meu!”

Ioan 1.12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu…

Ilustratia v.3

Urmeaza apoi ilustratia cu vrabia si randunica care isi fac un cuib pentru puii lor. In timp ce alti oameni ar fi gonit randunica si vrabia ca sa nu faca gunoi la casa lor, prezenta vrabiei si a randunicii simbolizeaza aici dragostea si ospitalitatea deosebita a lui Dumnezeu. Cu cat mai mult va primi Domnul cu dragoste si bucurie pe om- coroana creatiunii Sale!

Mat.10.29-31 Nu se vand oare doua vrabii la un ban? Totusi nici una din ele nu cade pe pamant fara voia Tatalui vostru. Cat despre voi, pana si perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti! Voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.

Domnul pretuieste mai mult omul decat pasarile si vrabiile. Atunci, daca ele alearga dupa protectie, siguranta si odihna in Casa Domnului cu atat mai mult omul va gasi tot ce are nevoie pentru odihna si protectia sufletului sau.

Daca vrabia isi face un cuib pentru puii ei cu atat mai mult omul trebuie sa-si incredinteze copiii, pruncii in mana Domnului pregatindu-le aici, in Casa Domnului „un cuib” unde sa gaseasca adevarata hrana si protectie necesara cresterii si maturizarii lor spirituale.

Exclamatia v.4

Fiii lui Core plini de o invidie sfanta ii fericesc pe aceia care iubesc prezenta Domnului si care stau in prezenta Domnului: „Ei te vor lauda fara incetare“(Trd. Cornilescu literar noua 2001)

Lauda la adresa lui Dumnezeu isi are izvorul in partasia cu Domnul, in experimentarea prezentei lui Dumnezeu. Intotdeauna cei care iubesc pe Domnul si care iubesc Casa Domnului datorita prezentei Domnului vor avea laude neincetat la adresa lui Dumnezeu.

Implicatie

Vin vremurile cand laudele vor fi incredintate unor echipe de profesionisti. NU cred in asa ceva. Nu cred in echipe de inchinare. NU vad rolul lor nicaieri in Scripturi. Lipsa laudelor incepe sa fie tot mai evidenta dar asta nu pentru ca n-ar mai merita Dumnezeu sa fie laudat sau ca ne lispesc motivele ci datorita fapului ca oamenii nu mai iubesc pe Domnul si nu mai stau in prezenta Domnului.

Cum se manifesta?

1. cantam tot mai putin si numai atunci cand da cantarea cineva de la amvon.

2. cantam putin dar si atunci nu reusim sa terminam toata cantare- o simtim ca o povara si avem impresia ca si pentru ceilalti este o povara de aceea preferam sa ne limitam la o strofa sau doua.

3. folosim cantarea doar ca moment de tranzitie de la un punct din program la altul.

4. lasam cantarea doar in seama corului si orchestrei.

5. punem cantarile pe retro- sau video proiector

6. nu mai purtam cu noi o carte de cantari personala

7. inlocuim Numele Domnului Isus cu pronume personale astfel daca o fata indragostita canta cantarea s-ar putea potrivi de minune prietenului acesteia.

8. inlocuim cantarea cu gura cu cantarea instrumentala care foarte usor poate fi cantat cu alte ocazii chiar lipsite de orice conotatie religioasa fara ca cineva sa constate nepotrivirea.

2. Prin Valea Plangerii  (v.5-8)

Increderea

Cei ce locuiesc in Casa lui Dumnezeu, prin chiar faptul ca „si-au facut cuibul” acolo arata ca au incredere in rezistenta si protectia pe care acea Casa le-o ofera precum si in bunatatea Stapanului. In felul acesta si-au pus deci increderea in Domnul Dumnezeu iar in inima lor pacea, linistea, increderea, siguranta au luat locul nelinistei si framantarilor.

Transformarea

Primele 4 versete ni-l prezinta pe om in launtrul curtilor Domnului. Acum il vedem si in afara Curtilor Domnului, prin Valea Plangerii.

Chiar daca locuiesc in Casa Domnului asta nu inseamna ca sunt scutiti de incercari. Incercarile vor veni cu siguranta caci Cuvantul spune „cand” nu „daca.” Totul este doar o chestiune de timp.

Mai inteleg de aici ca aceasta Casa a Domnului este asezata pe un munte, pe un loc inalt intrucat in afara ei sunt vai, locurile joase pe care adesea trebuie sa le trecem.

In mijlocul suferintei si a lacrimilor insa, cei ce locuiesc in Casa Domnului emana o putere transformatoare astfel ca „Valea Plangerii se preface intr-un loc plin de izvoare.”

Da, este bine cunoscut printre copiii Domnului ca Dumnezeu n-a ales sa schimbe circumstantele in care traim. N-a ingaduit insa nici ca acestea sa ne schimbe pe noi ci El, Dumnezeu ne prelucreaza si prin increderea in El sa putem noi transforma Vaile in Izvoare.

Succesul

Incercarile nu doar ca nu ne doboara ci dimpotriva ne intaresc mai mult in putere, ne maturizeaza si nu ne pot impiedica sa ajungem sa ne infatisam biruitori inaintea lui Dumnezeu in Sion.

Dupa cum acelasi Soare care topeste gheata intareste lutul tot asa aceeasi incercare care doboara pe unii intareste pe cei ce-si pun taria-n Domnul. Totul depinde de materialul din care esti facut. Daca esti al Domnului si locuiesti in Casa Lui vei „merge din putere in putere” caci Domnul ne va intari.

Ca sa ajungi sa te infatisezi inaintea Domnului in Sion trebuie sa treci pe drumul „Vaii Plangerii” caci in Imparatia lui Dumenzeu, cum spune Pavel- trebuie sa trecem prin multe necazuri (Fapte.14.22) Oare toti vor putea sa treaca Valea Plangerii chiar daca n-au stat mai intai in Casa Domnului? Vor avea ei putere…sau vor pieri ucisi in Valea Umbrei mortii?

Indrazneala

In Valea Plangerii mai este nevoie si de rugaciune. Valea Plangerii se trece cu multa rugaciune caci asa cum am spus „taria noastra este in Domnul.” Dar oare toti vor gasi putere si motivatie in adancul vaii sa strige la Dumnezeu? Nu! Unii vor lupta cu propriile lor puteri si vor fi doborati, Valea Plangerii transformandu-se pentru ei in Valea Umbrei Mortii. Cei ce au iubit Curtile Domnului apeleaza cu incredere la Dumnezeul lor. Cel ce gaseste placerea in Curtile Domnului are acum indrazneala sa se roage Domnului, sa faca cereri inaintea Domnului.

3. Hotarari sfinte de calatorie (v.9-12)

Multumiri.

Fiii lui Core dupa ce au putut „viziona” calatoria spirituala a credinciosului se intorc din nou la „Curtile Domnului”  Oare de ce? Fiii lui Core inteleg ca succesul calatoriei credinciosului s-a datorat in mod special timpului petrecut in Curtile Domnului, la Casa Domnului in partasie cu Domnul Casei.

Ill. Imi aduc aminte cand eram mic, plimbandu-ma cu bicicleta pe dealurile din jurul Alexandriei ma bucuram asa de mult cand o vale era cuprinsa intre doua dealuri. Imi luam avant de pe un deal si fara sa mai pedalez puteam ajunge cu putin efort pe celalalt deal. Imi era insa foarte greu sa urc dealul fara ajutorul altui deal.

Casa Domnului este asezata pe deal, pe inaltimi. Nu degeaba se spune si in Pilda Samariteanului milostiv ca cei ce se indeparteaza de Ierusalim coboara. Deci Casa Domnului este pe inaltimi. Locasul Ceresc este tot pe inaltimi. Intre aceste inaltimi este Valea Plangerii- lumea. Nu poti urca la Muntele Domnului decat primind putere si avand coborand de la Casa Domnului.

Evaluarea corecta v.10.

Fiii lui Core fac evaluarea si ajung la concluzia ca „mai mult face o zi in curtile Tale decat o mie in alta parte.” Ei atribuie succesul calatoriei crestine timpului petrecut in Casa Domnului. Da, adesea noi nu stim sa evaluam corect timpul petrecut in Casa Domnului decat prin prisma viitorului si a incercarilor din Valea Plangerii.

Ill. Avem noi o cantare veche care spune „dar si-n cer imi voi aminti timp dulce de rugaciune.” Da, acolo vom intelege mult mai mult cat va fi facut „o zi in curtile Domnului.”

Dorinta sfanta.

Psalmistii au facut evaluarea, au tras concluzii insa ca unii care cred concluziile trec apoi si la decizii. De fapt, tocmai aici se vede impactul credintei mantuitoare, credinta se vede doar in fapte, in actiuni.

v.10 …eu vreau mai bine sa stau in pragul Casei Dumnezeului meu decat sa locuiesc in corturile rautatii.

Tu? Tu ce vrei? Ca unii care cred tot ce au spus pana aici, fiii lui Core mai intai iau o decizie personala spunand „eu vreau.” Mai exista si alta varianta- sa-i trimitem pe altii la biserica.

„Curtile Domnului” sau „corturile rautatii”? Nu exista a treia varianta. Tin totusi sa amintesc ca aceste „corturi ale rautatii” nu sunt pe deal sau pe munte ci tot in vale, in Campia Sodomei si a Gomorei. Corturile rautatii nu te vor putea ajuta sa treci biruitor prin Valea Plangerii.

Traire sfanta.

Dorinta de a sta in pragul Casei Domnului are implicatii in trairea omului respectiv. El intelege ca cei ce stau in preajma Domnului trebuie sa se asemene tot mai mult cu Domnul; cei ce iubesc Casa Domnului se vor asemana tot mai mult cu Domnul Casei. De aceea…

v.11… si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana.

Fiii lui Core decid sa traiasca in neprihanire. Tu?

Haideti sa intelegem inca o data cat de importanta este sa stai o zi in curtile Domnului. O mie de zile in alta parte (indiferent unde…nu conteaza) nu pot echivala pierderea suferita prin a absenta de la Casa Domnului. De aceea…”Mă bucur cînd mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!“(Ps.122.1)

 

 

Pocaitii redescopera pocainta autentica

Ps. 51/ 1Sam.15.24-35

Predicata: Biruinta-Arad 4-now’07 p.m.; Alexandria 25-now’07 a.m.

„Noi pocaitii trebuie sa ne pocaim!” spunem adesea. Insa stim cum? Nu demult un pastor a fost acuzat ca nu stie sa se pocaiasca-dupa cum spuneau unii. In biserici insa fenomentul este evident: pocainta inaintea oamenilor, pocainta care se scuza sau pocainta de ochii lumii sunt confundate cu pocainta adevarata primita inaintea Domnului.

Mesajul de fata ne ajuta atat pe noi sa ne pocaim inaintea Domnului, sa ajutam si pe altii sa se pocaiasca dar si sa ne lasam inselati de cei care nu stiu sa se pocaiasca si totusi au pretentii de slujire in biserica compromitand marturia acesteia.

Introducere

Toti oamenii pacatuiesc, dar nu toti se pocaiesc. Multi isi recunosc pacatul, o parte isi marturisesc pacatul dar putini se pocaiesc de pacat. Multi ar vrea sa se pocaiasca de pacat insa putini stiu cum s-o faca.

In cele ce urmeaza ne vom focaliza atentia asupra modului in care trebuie sa ne pocaim privind la modelul regelui David- omul dupa inima lui Dumnezeu. Din cand in cand vom apela si la exemplul negativ al regelui Saul pentru a sublinia prin contrast coordonatele pocaintei adevarate.

Doi regi. Cine au fost Saul si David?  Saul a fost primul rege al lui Israel iar David cel de-al doilea.

Doi pacatosi. Amandoi au pacatuit inaintea lui Dumnezeu. Care a pacatuit mai grav? Inaintea lui Dumnezeu nu exista pacat mic si pacat mare insa noi ca oameni, in functie de consecintele pacatelor credem ca unele sunt mici iar altele mai mari.

Saul- 1Sam.13- Saul dupa sapte zile de asteptare dupa Samuel isi pierde rabdarea si isi aroga dreptul de preot aducand jertfa pe altar de teama ca nu cumva ostirea sa se imprastie de la el. Samuel ii spune-„ai lucrat ca un nebun si n-ai pazit porunca pe care ti-o datuse Domnul…”(13-14)

Saul- 1Sam.15.10-35. Saul din teama fata de popor ingaduie ca acestia sa opreasca din turmele date spre nimicire. Samuel il acuza ca fiind neascultator de Domnul.

David- 2Sam.11 David pacatuieste cu Batseba si apoi ucide pe sotul acesteia.

Daca ar trebui sa evaluam din punct de vedere uman am putea spune ca David a pacatuit mai grav insa cu toate acestea unul dintre regi- Saul este lepadat (1Sam.13.14; 15.26) pe cand David este reabilitat iar dinastia lui David continua si astazi si chiar Insusi Domnul Isus Mesia vine din linia lui David.

Doua feluri de pocainta. Vom vedea ca si Saul a folosit cuvintele „Iarta-ma, am pacatuit…” dar cu toate astea a fost lepadat. Nu oricine zice „iarta-ma” sau recunoaste „am pacatuit” inseamna ca stie sa se pocaiasca.

Regele care stie sa se pocaiasca ramane rege. Regele care nu stie sa se pocaiasca ajunge sa moara pe campul de lupta in dispretul dusmanilor sai. De ce pocainta regeasca a unui rege? Pentru ca in timp ce amandoi au fost regi totusi doar unul a avut o pocainta demna de a fi luata in considerata de Regele Regilor.

“Pocainta regeasca”

1. Se face Inaintea lui Dumnezeu

[La cine ma duc, in fata cui ma pocaiesc?]

Actul pocaintei se consuma sub privirile lui Dumnezeu si inaintea Lui. Intelegerea acesta este foarte importanta intrucat procesul de constiinta (vorbirea cu sine insusi) nu trebuie confundat cu pocainta; nici recunoasterea in fata semenilor (vo rbirea cu altii) nu trebuie considerata pocainta, nici a cere iertare din partea victimei nu este totul ci doar o parte din pocainta. Actul pocaintei se desfasoara doar sub privirile Domnului. Exista cel putin doua motive pentru care trebuie sa facem asa:

-pentru ca orice pacat este comis impotriva Lui

v.4 Impotriva Ta, numai impotriva Ta am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta…

Orice pacat pe care il facem impotriva oamenilor sau chiar impotriva noastra insine- fiecare dintre aceststea intai de toate este un pacat impotriva lui Dumnezeu.

David a curvit cu Batseba, a ucis pe Urie- in toate acestea a pacatuit impotriva lui Dumnezeu. Orice incalcare a celei de-a doua table a Legilor lui Dumnezeu este o urmare a incalcarii primei table ce are in vedere relatia cu Dumnezeu.

Luca 15 Fiul risipitor spune „… tata am pacatuit impotriva Cerului si impotriva ta…”

Gen.39.9 Iosif -„cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?”- cand sotia lui potifar l-a chemat sa se culce cu ea.

Obiectie! Atunci nu mai trebuie sa-mi cer iertare de la cel caruia i-am gresit? Ba da! Lucrul acesta trebuie facut neaparat. David n-a mai avut la cine sa mearga intrucat Urie era mort insa Domnul Isus ne invata asta atunci cand spune:

Mat.5. Lasa-ti darul acolo inaintea altarului si du-te de te impaca cu parasul tau…

Nu poti primi iertarea de la Dumnezeu pana nu repari tot ce se mai poate in relatie cu cel caruia i-ai gresit.

Luca 19.8 Zacheu a inteles corect pocainta …”a statut inaintea Domnului si I-a zis: Iata Doamne jumatate din avutia mea o dau saracilor si daca am napastuit pe cineva ii dau inapoi impatrit.”

Legea aceasta este prezenta si in Legea lui Moise cand omul este chemat sa dea inapoi victimei altfel unii ar putea spune „fur acum si apoi ma pocaiesc.” Este o gandire vicleana.

-pentru ca singur poate sa ierte, sa spele, sa stearga si sa curete de pacat

Acesta este al doilea motiv pentru care trebuie sa merg inaintea Domnului la pocainta. Pocainta adevarata trebuie sa cuprinda si iertare. Doar ca imi recunosc vina nu este totul de aceea trebuie sa ma pocaiesc inaintea Domnului pentru ca El imi poate da iertarea.

Saul- pocainta in fata oamenilor

1Sam.15.24 Atunci Saul a zis lui Samuel: Am pacatuit caci am calcat porunca Domnului si n-am ascultat cuvintele tale… acum te rog iarta-mi pacatul…

-a zis lui Samuel si nu Domnului

-crede ca a pacatuit impotriva lui Samuel si nu impotriva Domnului

-cere iertare de la Samuel si nu de la Domnul

2. Priveste Pacatul personal

[Ce trebuie sa marturisesc Domnului, despre ce trebuie sa vorbesc?]

-pacat personal si nu al altora

Cu cine a pacatuit David? Cu Batseba! De unde stiti? A spus el ceva despre o Botaseba in rugaciunea lui de pocainta? Nu! Daca nu am sti nimic despre David decat rugaciunea lui de pocainta cu siguranta n-am sti nimic despre alte persoane care si-au dat concursul la pacatul lui.

Astazi– cum se face ca din rugaciunile noastre unii afla mai mult despre pacatele altora iar cei care pretind ca se pocaiesc de fapt apar a fi doar niste victime. [Vezi -Saul care da vina pe tot poporul.]

De aceea, cand voi veni inaintea Domnului in rugaciune de pocainta nu voi aminti nimic de altii si pacatele lor ci doar de mine si pacatul meu caci doar asa voi putea capata iertarea pentru pacatul meu si nu al altuia.

-pacatul propriu-zis

…ai mila de mine… sterge faradelegile mele, nelegiuirea mea, pacatul meu, imi cunosc faradelegile, am pacatuit impotriva Ta, curateste-ma, spala-ma, pacatele mele, nelegiuirile mele…

David nu se teme sa aleaga o terminologie potrivita pentru a arata gravitatea faptelor lui. El nu spune „greseala mea, neatentia mea…” ci pacatul meu, faradelegea, nelegiuirea mea, ba chiar …nelegiuirile mele.

1Ioan 1.9 daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

Omologeo- a admite, a spune despre pacat ceea ce Dumnezeu spune despre el.

David ne prezinta in rugaciunea lor o constienta deplina a pacatului.

v.3 …imi cunosc bine faradelegile…

David nu vine inaintea Domnului cu indoiala- „poate este sau poate nu este pacat.” Nu lasa la aprecierea lui Dumnezeu sa spuna daca este sau nu pacat ceea ce el a facut ci el insusi a ajuns la concluzia ca faptele lui sunt nelegiuite.

Astazi– rugaciunile noastre de „pocainta” nu doar ca arata indoiala ci chiar mai mult de atat pot fi considerate o insulta la adresa lui Dumnezeu.

Ex- Doamne te rog sa ma ierti DACA Ti-am GRESIT cu ceva…[Cu alte cuvinte- noi de obicei nu gresim sau cel putin nu stim. Dar totusi daca tu consideri ca este ceva GRESIT (de ce nu pacat) te rugam sa ne ierti… oricum nu ma intereseaza prea mult]

Sarcina de a cunoaste bine pacatele noastre este a noastra. Dumnezeu oricum le stie insa este absolut necesar ca si noi sa le stim. De aceea cand voi veni in rugaciune de pocainta trebuie sa ma asigur ca stiu pentru ce vin sa-mi cer iertare fara a mai fi nevoie de a descrie pacatul, de a detalia pacatul ca nu cumva din nou sa trezesc poftele lui.

-in condamn si nu-l justific

In rugaciunea de pocainta atitudinea impotriva pacatului trebuie sa fie intoleranta. Trebuie sa urasc pacatul nu sa il iubesc si nici macar sa il justific ci sa il condamn. Dumnezeu in Hristos nu iarta nici un pacat pe care noi nu-l uram.

Atentie! Nu trebuie sa urasti consecintele ci pacatul!

Ex- doi hoti sunt prinsi de politie. Unul uraste ca a furat celalalt uraste faptul ca a fost prins. Care s-a pocait cu adevarat? Cel ce a urat faptul ca a pacatuit.

Starea provocata de pacat este neplacuta si uram lucrul acesta- nu mai poti privi in ochii oamenilor, simti apasarea vinei…etc. Totusi nu starea asta trebuie s-o uram ci actul pacatului propriu-zis.

Ex- David a urat pacatul sau iar Saul a urat consecintele lui- ca a fost mustrat de Samuel si lepadat de Dumnezeu.

Poate ca nu vei gasi resurse morale puternice sa poti ura pacatul. Te va ajuta insa meditatia cu privire la Domnul Isus, jertfa Lui. Aminteste-ti ca a murit pentru pacat, din cauza pacatului si doar asa vei putea ura pacatul, iubindu-L pe El, crescandu-ti dragostea pentru El.

Saul- pocainta care se scuza

1Sam.15.21 dar poporul a luat din prada oi si boi…ca sa le jertfeasca Domnului Dumnezeului tau. 24 … ma temeam de popor si i-am ascultat glasul

-aduce in discutie o multime de alti vinovati

-cauta justificarea pacatului

-vina personala aparent nici nu mai exista

-asteapta sa i se dea dreptate

3. Pretinde Eliberarea de povara vinei

[Ce trebuie sa primesc de la Domnul, cu ce trebuie sa ma intorc din prezenta Lui ?]

A merge la Persoana potrivita si a spune lucrurile potrivite nu este suficient. Trebuie sa te asiguri ca pleci cu ceva din prezenta Lui.

Ill- Vamesul si Fariseul [Luca 18.9-14]  Vamesul „s-a coborat acasa socotit neprihanit.” Iata deci ca nu conteaza cum te urci la Templu ci cum te cobori. Este de folos sa ne aducem aminte si de rugaciunile lor: vamesul spune „ai mila de mine pacatosul” pe cand fariseul in rugaciunea lui vorbeste despre altii.

Ps.51.14 …izbaveste-ma de vina sangelui varsat…-spunea David.

Sunt mai multi termeni prin care David isi exprima de fapt cererea sa: spala-ma, curateste-ma, izbaveste-ma. Intr-un cuvant asta este „iertarea.”

In pasajul acesta descoperim si numeroase adevaruri referitoare la doctrina despre pacat:

Pacatul murdareste.

Isaia 1.16 spalativa deci si curatiti-va!…

Zaharia 3 Preotul Iosua este invatisat in haine murdare.

Pacatul de care nu te-ai pocait ramane.

Pacatele pe care le marturisim merg inainte la judecata iar cele nemarturisite vor veni dupa noi in Ziua Judecatii.

Timpul nu rezolva problema pacatului.

Ex- o familie ce traiau izolati la o ferma in SUA au descoperit abia dupa 25 de ani ca necazurile pe care le aveau in viata de familie se datorau si faptei odioase prin care si-au ingropat copilul nou-nascut in partea din spate a curtii.

Ex- David dupa un an de zile…[cel putin 9 luni intrucat copilul se nascuse]

Pacatul netratat cu pocainta aduce altul cu consecinte mai grave

David aminteste de  „..sangele varsat”. Fara indoiala a fost si curvia insa cel ce-a urmat curviei a fost mai dureros, cu consecinte mai grave.

Asigura-te de fiecare data ca ceri de la Domnul ceea ce trebuie- ceri iertare de vina pacatului tau. Nu mergi doar sa-l informezi de pacat ci sa primesti iertarea.

4. Motivata de Dorinta de reabilitare in relatia cu Domnul

[Pentru ce iti trebuie iertarea, de ce nu poti fara ea?]

Dorinta credinciosului in mod evident este exprimata sub forma unei obsesii. Dorinta de reabilitarea a relatiei cu Domnul nu este privita ca o alternativa printre multe altele ci ca unica solutie, unica dorinta si chiar obsesie. Cu orice pret am nevoie de reabilitare si nu pot trai fara ea.

Ps.42.1-2 Cum doreste un cerb izvoarele de apa asa Te doreste sufletul meu pe Tine Dumnezeule! Sufletul meu inseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel viu; cand ma voi duce si ma voi arata inaintea lui Dumnezeu?

Ps.32.3-4 cata vreme am tacut mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii…

Cum sa nu fie reabilitarea relatiei cu Domnul o obsesie cand de fapt nu poti trai altfel?!

Atentie! Trebuie sa lamurim ca dorinta de reabilitare a relatiei cu Domnul nu este singura motivatie ce ne poate determina sa „ne pocaim.” Da, pentru pocainta adevarata aceasta este singura motivatie insa pentru ca nu ne lasa inselati de o pocainta falsa trebuie sa amintimsi motivatia gresita– evitarea consecintelor pacatului.

Ill. Un hot se poate pocai in doua feluri:

-ii pare rau ca a fost prins (uraste faptul ca prestigiul lui va fi compromis)

-ii pare rau ca a furat (ceea ce uraste este pacatul comis inaintea lui Dumnezeu)

In primul caz nu se poate vorbi despre pocainta.

Trebuie deci sa ma asigur ca motivatia mea este doar reabilitarea relatiei cu Domnul. Celelalte consecinte sunt mai putin importante. Eu ma voi multumi cu reabilitarea iar celelalte …daca va vrea Domnul.

Daca Domnul m-ar intreba- „pentru ce vrei sa fii iertat?” Doamen vreau sa fiu iertat pentru ca fara iertare uite ca nu mai pot predica, nu mai pot sluji si imi pot pierde „painea.”!  sau ca sa pot canta si eu cu tinerii in formatiile bisericii. -Lucrul acesta ar fi o scarba inaitea Domnului! Singura motivatie corecta pentru a cere iertare de la Domnul este reabilitarea relatiei cu Domnul.

Atentie! Nu exista reabilitare fara iertare. De aceea mai intai am vorbit de iertare. Ciudat faptul ca multi se considera reabilitati inaintea Domnului insa daca-i intrebi daca au pacatele iertate- nu stiu. Ai tu pacatele iertate?

Pacatul poate cauza lepadarea si indepartarea Duhului Sfant de la credincios.

Cu siguranta ca David avea proaspat in mintea lui si „lepadarea lui Saul.” Insa fara indoiala lui David nu i-a pasat ca pierde imparatia ci i-a pasat de relatia cu Dumnezeu. Daca i-ar fi pasat de imparatie l-ar fi omorat pe Saul atunci cand cazuse in mainile lui sau s-ar fi vaitat atunci cand a fost izgonit de Absalom.

A nu avea Duhul Sfant sau a fi lepadat este de fapt unul si acelasi lucru.

Rom.8.9 …daca n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui.

Ai tu Duhul Sfant al lui Dumnezeu?

Saul- pocainta de ochii lumii

1Sam.15.25 Acum te rog iarta-mi pacatul, intoarce-te cu mine ca sa ma inchin pana la pamant inaintea Domnului. Samuel a zis lui Saul: „Nu ma voi intoarce cu tine: fiindca …(esti lepadat, Saul insista si rupe pulpana hainei, ca replica ii comunica ruperea imparatiei) …30 Saul a zis iarasi: Am pacatuit. Acum te rog, cinsteste-ma in fata batranilor poporului meu si in fata lui Israel, intoarce-te cu mine ca sa ma inchin inaintea Domnului Dumnezeului tau.”

-este gata sa arate umilinta in inchinare pentru Domnului

-insista pe langa Samuel

-recunoate inca o data pacatul (nu mai cere iertare insa)

-scopul insistentei lui este „cinstirea in fata oamenilor”

-inchinarea inaintea Domnului este folosita in scop „electoral”

-omul Domnului nu incurajeaza implicarea in inchinare a celor ce nu s-au pocait

Pocainta nu este pocainta daca motivatia din spatele ei nu este reabilitarea relatiei cu Domnul ci reabilitarea imaginii in ochii oamenilor. La insistentele lui Saul vedem ca Samuel cedeaza si merge sa se inchine Domnului impreuna cu Saul. Totusi, chiar daca acum Saul se inchina el insa era lepadat.

Candva- ne povesteau batranii ca in bisericile lor banca din spate era pastrata celor disciplinati. Cei disciplinati stateau acolo pana se pocaiau. Astazi- nu mai exista acea banca, astazi nici disciplinati nu mai sunt care sa sufere rusinea in mod individual insa in schimb astazi- biserica intreaga a ajuns sa nu mai fie „cinstita nici de oameni si nici de Dumnezeum”

Astazi- nu mai avem curajul sa disciplinam pentru ca stim ca oamenii sunt tot mai mandrii si nu pot suferi rusinea cu toate ca ar fi trebuit sa sufere rusinea cand au pacatuit si nu cand se pocaiesc. Asa ca astazi cei disciplinati fie se muta la alta biserica fie asemenea lui Saul insista sa se inchinine chiar rupand mantaua lui Samuel daca se poate. Cu ce scop? Pentru ca vor sa se inchine Domnului asa cum spun ei? Asa cum a spus Saul? Nu! De fapt lor le pasa mai mult de imaginea lor inaintea oamenilor. Da, este mai de dorit o imagine a unei persoane care se inchina Domnului in fata norodului si a batranilor tarii decat imaginea unei persoane care sta undeva mai in urma.

Ce are David de spus vis-a-vis de rusine?

2Sam.16.81-8 Simei vorbea astfel cand blestema:”Du-te, du-te om al sangelui, om rau! Domnul face sa cada asupra ta pedeapsa pentru tot sangele casei lui Saul al carui scaun de domnie l-ai luat …iata-te nenorocit caci esti un om al sangelui.” …(Abisai vrea sa ia rusinea de peste David) …10 dar imparatul a zis: Ce aveti voi cu mine fiii Teruiei? Daca blastema inseamna ca Domnul i-a zis”Bleastema pe David!” Cine-i va zice dar „pentru ce faci asa?” (continuare v.11-13)

-David a fost un om caruia nu i-a fost greu sa sufere rusine pe nedrept si cu atat mai mult atunci cand a meritat.

Pocainta pe care o faci doar in fata publicului si de dragul publicului nu este pocainta regeasca, nu primeste iertarea. Pocainta este autentica daca ai face-o chiar si daca ai fi doar tu cu Dumnezeu pe toata planeta Pamant.

5. Invoca Harul lui Dumnezeu

[Pe ce baza indraznesti tu sa ceri iertare sau pe ce baza astepti sa primesti iertarea?]

Este foarte important sa constientizam acest aspect. David cere iertare invocand harul lui Dumnezeu si nu meritele personale. David ar fi avut multe merite si chiar ar fi putut sa spuna „Doamne, nu-Ti mai aduci aminte cand Goliat a aruncat ocara asupra Numelui Tau in fata tuturor…cum eu am fost singurul care desi copil am fost gata sa-mi risc viata pentru Tine… acum are trebui sa ma ierti pentru asta…” Nu! Nu! Nu! David nu aminteste nimic de meritele lui inaintea Domnului caci Domnul nu este dator nimanui cu nimic. De aceea nici prin gand sa nu-ti treaca ceva prin care te astepti ca Dumnezeu iti este dator sa te ierte ci dimpotriva trebuie sa recunosti:

-dreptatea lui Dumnezeu v.4

Dumnezeu ia hotarari impotriva pacatului chiar si la David.

Dumnezeu este drept chiar si atunci cand pedepseste pacatul.

-vinovatia personala v.4

Dragul meu, cand este vorba de pocainta uita de toate realizarile tale pentru gloria lui Dumnezeu. Nu-si au locul intr-o marturisire de pocainta.

-apeleaza la harul lui Dumnezeu

v.7…curateste-ma cu isop…- referire la jertfa.

Dumnezeu este drept si trebuie sa ramana drept. Dumnezeu nu face compromis ci plateste El. Crucea lui Hristos nu este compromisul lui Dumnezeu ci intelepciunea lui Dumnezeu care prin sacrificiu de Sine satisface dreptatea si dragostea lui Dumnezeu.

Dreptatea ar fi putut fi satisfacuta doar prin pedeapsa. Insa prin pocainta credinciosul atrage si dragostea lui Dumnezeu. Acum deci trebuie satisfacuta si dragostea si nu doar dreptatea. Concluzia- Isus Hristos- Mielul de jertfa pentru pacatele credinciosilor.

Exod.12.22 luati un manunchi de isopsi muiati-l in sangele care va fi in vas si stropiti pragul de sus si cei doi usiori ai usii cu sangele care va fi in vas…

Evrei 9.18-19 de aceea nici cel dintai legamant n-a fost sfintit fara sange. Pentru ca dupa ce fiecare porunca potrivit legii a fost rostita de Moise catre tot poporul, dupa ce a luat sangele viteilor si al tapilor cu apa si lana stacojie si isop…

Ill– Un copil din biserica sparge un mare geam de termopan. El este sarac, n-are cu ce plati dar cere iertare si biserica il iarta. Va ramane geamul spart pentru ca a fost iertat? Nu- cineva trebuie sa plateasca unul nou. Baiatul se va grabi sa mai sparga si altul? Nu -pentru ca intelege ca pe cineva il costa.

Tot asa trebuie sa intelegem si noi. Orice pacat trebuie platit. Este o ofensa adusa Gloriei lui Dumnezeu care nu poate ramane patata. Cineva „scoate din buzunar” pentru restaurarea Gloriei lui Dumnezeu. De aceea, harul inteles corect nu poate fi transformat in destrabalare.

Asta arata si pretul …nu isopul spala, nu planta ci este o referire la jertfa, la sangele-    cat costa in realitate o pocainta?

6. Urmata de Recunostinta inaintea Domnului

Pocainta adevarata intotdeauna este urmata de slujire care este de fapt o forma de recunostinta pe care cel iertat o arata fata de Mantuitorul sau.

Pacatul conditioneaza slujirea, inchinarea. v.13-15

Cat timp era in pacat David intelege ca nu poate sa slujeasca Domnului asa cum credea Saul. David spune „atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca…” Este o secventa de timp.

Saul credea ca lui Dumnezeu ii plac „jertfele mai mult decat ascultarea.” David insa crede tocmai invers- Lui Dumnezeu ii place ascultarea si abia apoi primeste si jertfele doar din partea celor ascultatori.

De aceea nu trebuie sa ma grabesc sa slujesc Domnului intr-un fel sau altul pana nu ma asigur ca sunt iertat si ascultator de poruncile Lui.

Pacatosul iertat se va inchina Domnului

Slujesc pentru ca m-am pocait. Nu ma pocaiesc ca sa slujesc (ma pocaiesc ca sa fiu reabilitat.)

Concluzia

Cand regele se pocaieste ramane rege. Cand regele nu se pocaieste devine victima pe campul de batalie si moare in dispret.

Trebuie sa mentionez ca pe langa toate aceste sase aspecte trebuie asistenta Duhul Sfant al lui Dumnezeu insa acesta nu sta in puterea mea sa realizez ci este harul lui Dumnezeu cand venim la El intr-o atitudine de smerenie si dependenta.

(Zaharia 3) Cum poti sta inca in picioare inaintea Domnului

 Cum poti sta in picioare inaintea Domnului

Zaharia 3

Introducere

Iosua, mare preot peste Israel in perioada post exilica este infatisat aici stand inaintea Domnului. In primul verset Cuvantul Domnului in original ne spune ca Iosua „sta inaintea Domnului.” Expresia aceasta poate exprima mai mult decat o simpla sedere in picioare inaintea cuiva- ea se refera la faptul ca Iosua avea o slujba incredintata de Dumnezeu, se refera la oficiul preotesc, la pozitia privilegiata in care se afla Iosua. Aceasta interpretare este sustinuta si de v.7 unde Dumnezeu conditioneaza ramanerea in slujba de pazirea poruncilor dar si de alte texte cum ar fi…

Deut.10.8 In vremea aceea Domnul a despartit semintia lui Levi si i-a poruncit sa duca chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului ca sa-I slujeasca…

2Cr.29.11 acum fiilor nu mai stati nepasatori caci voi ati fost alesi de Domnul ca sa stati in slujba inaintea Lui, sa fiti slujitorii Lui…

Cu toate ca persoana in cauza face parte din clasa clericala totusi sunt invataturi valabile pentru orice credincios care vrea sa ramana in slujba Domnului, sa stea in picioare inaintea Domnului.

Iov- vedem pe satana parandu-l inaintea Domnului si totusi Iov nu era un om fara o slujba preoteasca.

Domnul Isus- satana are indrazneala sa se apropie chiar de Domnul Isus iar dupa ce Domnul a iesit biruitor asupra ispitei, evanghelia spune ca (Luca 4.13) „diavolul a plecat de la El pana la o vreme.”

Daca satana a parat pe Iosua, pe Iov dar a avut indrazneala sa se apropie de Domnul Isus cu atat mai mult trebuie sa stim ca nici pe noi nu ne ocoleste. Scena prezentat in textul nostru intr-adevar nu este accesibila sau vizibila de catre ochiul acesta firesc dar faptul ca ochiul nostru nu poate percepe realitatea spirituala asta nu inseamna ca ea trebuie ignorata.

Rusinea (v.1-2)

-prezenta in viata sfintilor

Gandindu-ma la scena descrisa in textul nostru nu pot sa nu-mi aduc aminte de o alta scena asemanatoare cand profetul Isaia este incercat de un sentiment de rusine. In Templu, in mijlocul laudelor adresate Sfantului Dumnezeu, profetul Isaia descopera necuratia sa

Isaia 6.5 „Vai de mine! Sunt pierdut caci sunt un om cu buze necurate…”

In textul nostru Iosua este gasit si el cu „hainele murdare.” Este vorba aici de un simbol sau in mod literar Iosua avea hainele murdare? „Hainele” aici pot fi intelese in mod literal insa poate fi de folos amintirea intelesului simbolic al „hainelor.”

Isaia 64.6 Toti am ajuns ca niste necurati si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita

Apoc. 19.7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit, 8 şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.“ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

Isaia este gasit cu buzele necurate- vorbire gresita inaintea Domnului iar Iosua, marele preot este gasit cu fapte murdare inaintea Domnului. Oare cum suntem noi? Cum suntem inaintea Domnului?

-expusa de catre satan

Alaturi de sfintii slujitori ai Domnului profetului Zaharia ii este aratat si satana. Prezenta celui rau, personala sau prin ingerii sai este mai aproape decat ne-am imaginat.

Prezenta lui este insa si importuna. Probabil ca n-a exista un moment mai nepotrivit in care cel rau sa insoteasca pe Iosua. Acum cand Iosua se infatisa inaintea lui Dumnezeu iata ca cel rau apare. Iosua se infatisa inaintea Celui Preasfant, Celui Preacurat si tocmai aici Iosua este surprins de prezenta inopinanta dar si importuna a satanei.

Trebuie sa intelegem ca cel rau si in viata noastra isi face aparitia in momentele cele mai nepotrivite in ce priveste relatia noastra fata de Domnul, cand este vorba sa te infatisezi inaintea Domnului.

Ill. Cand eram mai mic auzisem o povestioara cum ca cel rau are trei arme: acul (cu care te impinge sa cazi in pacat), mantaua sau perdeaua ( caci iti promite ca nu te stie nimeni, el te va acoperi) si toba (pentru ca mai apoi sa „bata toba” si toti sa stie ce ai facut).

Prezenta celui rau este una acuzatoare. Cuvantul spune clar cu ce scop era acolo  „…ca sa-l parasca…”Cel rau nu vine ca sa ne ajute in inchinare ci ca sa impiedice inchinarea noastra. Cum mai poti sa te inchini cand cel rau tot „toarna” pacat dupa pacat, greseala dupa greseala?

Apoc.12.10…pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

-expusa inaintea Domnului

Cine altul decat satana este mai experimentat si mai calificat sa faca pe cineva de rusine? Si oare nu este Dumnezeu Acela a carui parere conteaza cel mai mult in ochii sfintilor? Iata deci ca satana a ales Persoana potrivita ca sa ne fata de rusine. Textul din Apoc.12.10 arata clar care este Persoana inaintea careia satana face de rusine pe sfinti.

[Aplicatie practica:]

–Slujba ocupata. Slujba de paras al fratilor este ocupata. Ori de cate ori param pe frati (cu scopul de a-i dobora) suntem angajatii satanei. Nu are cine sa ne parasca, de ce mai facem si noi slujba asta? Oare uitam ca noi insine suntem parati de satana, de ce sa-i dam concursul?

–Adevarata preocupare. Exista pericolul sa fim preocupati si sa ne temem de oamenii care vor sa ne barfeasca. Noi insa sa nu ne temem ca greselile si pacatele noastre ajung la cunostinta oamenilor ci de faptul ca ele in mod cert au ajuns deja la urechea Domnului. Aceasta sa fie preocuparea noastra.

–Fapte reale- concluzii contradictorii. Iosua era intr-adevar imbracat in haine murdare. Satana a avut dreptate insa se pare ca Dumnezeu are o imagine total diferita de a satanei. Exista posibilitatea ca si noi, bazati pe date exacte sa avem despre un frate-al nostru o parere total contradictorie fata de a Domnului.

Ceea ce conteaza cu privire la parerile noastre este nu daca ele sunt bazate pe realitate ci daca sunt in conformitate cu imaginea lui Dumnezeu despre acea persoana.

Ma intreb, daca satana bazat pe date exacte este in dezacord cu Dumnezeu cu atat mai mult noi bazati pe date inexacte suntem mai departe de asemanarea cu Dumnezeu.

–Constatare corecta-rasplata nedorita. Cu toate ca satana a spus adevarul despre Iosua iar noi poate ne-am fi asteptat ca Iosua sa fie cel mustrat de Domnul totusi iata ca satana este mustrat. Uneori ni se intampla sa credem ca daca criticam pe fratii nostrii suntem de partea Domnului si apreciati de El. Exista insa pericolul ca dimpotriva- noi sa fim cei mustrati de Domnul.

Ex- femeia prinsa in preacurvie. Cei ce pleaca mustrati sunt oamenii care-au adus-o. NU pentru ca n-au avut dreptate ci pentru ca ei insisi erau necurati.

Rom.2.3 si crezi tu omule care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri si pe care le faci si tu ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?

Cine era mai necurat: Iosua sau satana? Satana- si totusi iata ca lucrul acesta nu-l impiedica sa parasca pe Iosua. Oare faptul ca noi criticam pe altul nu ne poate pune si pe noi in situatia in care sa ne mustre Dumnezeu? De aceea sa scoatem intai barna din ochiul nostru pentur ca apoi sa vedem deslusit sa scoatem paiul din ochiul fratelui nostru.

Reabilitarea- Restaurarea (v.2-5)

-harul Domnului

Lui Dumnezeu Ii place sa ne surprinda sau poate prin natura Sa Dumnezeu este Dumnezeul surprizelor intrucat „gandurile Lui nu sunt gandurile noastre.”

Dumnezeu a surprins in mod neplacut pe satana prin mustrare insa a surprins in mod placut pe Iosua. Ce rasturnare de situatie! Imi vine in minte istoria din cartea Estera.

Ill- Haman. De doua ori Domnul face ca Mardoheu, desi i se planuise moartea totusi sa capete cinstea: 1) Haman il plimba cu cinste pe calul imparatului; 2) Haman ajunge sa fie spanzurat in spanzuratoarea pregatita lui Mardoheu

De ce har?!

a) Mila lui Dumnezeu. Iosua nu primeste ceea ce merita.

Da, hainele lui erau murdare (v.3) dar totusi statea in picioare. Dumnezeu nu l-a pedepsit.

b) Harul lui Dumnezeu. Iosua primeste ceea ce nu merita.

Dumnezeu nu doar ca nu l-a pedepsit dar l-a si cinstit dandu-i haine curate si toate astea, este important sa observam ….pe ce baza? Pe baza meritelor lui Iosua? Ce merite? Nu! V.2 ne lamureste pe ce baza: „El a ales Ierusalimul” Fundamentul harului este alegerea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales.

Tit 3.5 El ne-a mantuit nu pentru faptele facute de noi in neprihanire ci pentru indurarea Lui prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant.

-schimbare faptelor

Unde este har este schimbare- in mod sigur. Iata lucrarea harului:

Tit 2.11 harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie…

Te primeste cu esti dar nu te lasa cum esti.

El intodeauna ne cheama asa cum suntem si totdeauna ne primeste asa cum suntem caci El nu izgoneste pe nimeni afara insa intotdeauna El nu va lasa pe cel primit sa ramana asa cum a fost primit.

Ex- La doctor te duci cand esti sanatos? Nu! Tot asa nici la Mantuitor nu te duci atunci cand esti neprihanit ci te duci pentru ca esti pacatos. Nu trebuie sa astepti sa te faci bun pentru ca atunci nu mai ai nevoie de Mantuitor dar oricum nici nu poti sa devi ai bun prin propriile puteri ci vei deveni mai rau.

Tragedia- Ex- Rugaciunea: Iti multumim ca ne primesti asa cum suntem… Oare doar asta sa fie totul? Cine lauda un doctor doar pentru ca primeste pe bolnavi asa cum sunt (cum ar putea sa-i primeasca altfel?)? De ce atunci ar trebui noi sa laudam un Dumnezeu doar pentru ca ne primeste asa cum suntem? Nu! Noi laudam pe Dumnezeu pentru ca are puterea sa ne schimbe starea.

[Cine se bucura doar pentru faptul ca Domnul ne primeste asa cum suntem? Da, sunt de exemplu si oameni care se duc la consilier doar ca sa fie ascultat si nu ca sa-si rezolve problema. Un astfel de om se complace in pacat. Noi insa nu suntem din-aceia …de aceea noi cautam schimbarea pentru ca nu vrem sa ne mai complacem in pacat.]

Noi- trebuie sa fim gata sa primim pe oricine in mijlocul nostru insa a primi nu este totul ci trebuie sa veghem ca sa nu ramana asa cum a venit.

Deci- Schimbarea este absolut necesara si chiar putem spune ca nu exista restaurare sau reabilitare fara schimbare tot asa cum nu exista mantuire fara pocainta. Intr-adevar exista multi care cred lucrul acesta sau chiar daca nu il cred il traiesc- adica se considera restaurati si reabilitati dar fara ca in viata lor sa se poata vedea o schimbare.

Mai exact, pentru ca aceasta schimbare sa poata fi identificata corect, textul ne arata ca ea consta intr-o schimbare a „hainelor” adica a faptelor. Schimbarea ce aduce restaurarea este confirmata doar de schimbarea faptelor. Schimbarea vestimentatiei sau imprumutarea unui vocabular religios specific pocaitilor nu certifica schimbarea.

Evrei 9. 13 Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14 cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

Schimbarea faptelor presupune inlocuire si nu doar renuntare. Iosua a fost imbracat apoi cu haine de sarbatoare.

Creaza imaginea

Hainele sunt folosite in multe scopuri: sa apere de frig, caracteristica varstei, sa provoace sentimente… etc. sa creeze imgine. De obicei in vremea noastra in multe situatii hainele si vestimentatia sunt folosite sa creeze o imagine placuta mai ales cand este vorba de inchinare.

Iata insa adevarata vestimentatie, hainele pe care le vede Dumnezeu si omul spiritual. Faptele noastre sunt haina pe care o vede Domnul si faptele noastre creeaza imaginea inaintea Domnului, imaginea care conteaza caci spunea Domnul …dupa roadele lor ii veti cunoaste.

Nu limbajul, nu vestimentatia exterioara, nu relatiile de rudenie cu personalitati religioase sau politice, nici macar functia nu are ultimul cuvant in creionarea imaginii noastre inaintea lui Dumnezeu ci faptele noastre.

Aplicatie- bine este ori de cate ori ne uitam in oglinda inainte de a pleca la inchinare, sa ne intrebam oare cum arata haina sufletului-faptele in oglinda lui Dumnezeu?

Conditioneaza puterea

Textul accentueaza ca in ciuda faptului ca hainele erau murdare …totusi statea in picioare. Inteleg de aici ca in mod normal, faptele murdare, pacatele sunt acelea care fac sa ne piara vrednicia de a sta inaintea Domnului.

Cand venim inaintea Domnului trebuie sa putem sta „in picioare.” Inaintea Domnului avem nevoie de putere, de vrednicie. Avem nevoie de putere pentru a sta in rugaciune, pentru a canta, pentru a predica…etc in toate acestea este nevoie de putere iar puterea iata ca nu vine dintr-o vestimentatie aleasa, nu vine ditnr-o cunostinta superioara inalta, nu vine nici printr-o relatie de rudenie cu oameni spirituali influenti, nu vine nici din functie si nici din puterea financiara. Ca sa putem avea putere sa stam inaintea Domnului avem nevoie de fapte curate si sfinte.

Lucrarea lui Dumnezeu.

Oare cine imbraca haine murdare? De ce era Iosua imbracat cu haine murdare, tocmai el- marele preot? Asa a vrut sa fie? Sau… nu mai avea haine curate si nu avea de ales. Tocmai el, marele preot sa nu fi avut haine curate? Atunci daca el nu a avut haine curate ce putem spune despre oamenii de rand- ei aveau?

Fratilor- realitatea este ca noi nu avem haine curate. Hainele noastre sunt murdare. Mai rau de ata este insa faptul ca noi nu avem cu ce sa le curatim. Iosua- marele preot nu avea cu ce sa le curete si de aceea s-a prezentat asa cum era inaintea Domnului. Noi oamenii nu avem nici o solutie ca sa ne putem prezenta curati inaintea Domnului prin puterile noastre.

-sarbatoare divina

Daca este har atunci este si sarbatoare. [Dar sa nu uitam ca unde este har este si schimbare in mod automat. Si acum deci: unde este har (+cu schimbare) este si sarbatoare.] Dumnezeu ii vorbeste lui Iosua de sarbatoare. Da, este-adevarat: unde este har este sarbatoare si nu poate fi altfel. Toti cei care traiesc in har traiesc sarbatoarea lui Dumnezeu.

Ma bucur cand ma gandesc ca Dumnezeu vede reabilitarea noastra ca pe o sarbatoare si nu ca pe o datorie sau mai rau- ca pe o povara. Nu El face reabilitarea noastra cu bucurie. …si cand ma gandesc ca de multe ori am crezut ca este o povara pentru Dumnezeu reabilitarea mea.

Conditionata de schimbare

Lui Dumnezeu II plac sarbatorile. Sarbatorile au fost ideea Lui. El a hotarat primul sarbatori si a spus evreilor sa sarbatoreasca, sa se bucure, sa fie fericiti. Un singur lucru insa mai merita amintit: perspectiva Domnului despre sarbatori este total diferita de cea a oamenilor. Dumnezeu nu concepe sarbatoarea unita cu nelegiuirea. Potrivit lui Dumnezeu nu poate exista sarbatoare acolo unde este nelegiuire sau pentru cei ce traiesc in nelegiuire.

Cum pregatim noi sarbatorile? Haine noi, frumoase si curate. La Dumnezeu insa hainele sunt faptele. Cei care au fapte curate stiu sa sarbatoreasca si pot sarbatorii.

Isaia 1.17-17 Imaginea unui copil caruia nu-i place mancarea si totusi il silesti sa manance iar el scuipa. Aceasta este imaginea religiozitatii lui Israel care faceau multe ritualuri si jertfeau mult insa cu toate astea sarbatorile lor erau o scarba inaintea Domnului intrucat Domnul nu se putea bucura impreuna cu cei ale caror fapte erau murdare.

Ieremia 7.1-3; 9-10

Toti dorim sarbatoare insa dorim si schimbarea?

Este sarbatoare in viata ta? De ce?

Fara amanare

O veste buna- ca putem sa fim schimbati chiar acum si deci sarbatoarea poate incepe chiar acum…l-au imbracat in haine in timp ce Ingerul Domnului statea acolo.

Nu zice „lasa ca ma schimb eu …ma duc acasa si voi veni data viitoare schimbat.” Schimbarea nu o poti face tu asa cum nici Iosua nu a putut face singur schimbarea.

Schimbarea se face atunci cand stai inaintea Domnului si chiar Domnul asteapta ca tu sa te schimbi in prezenta Lui pentru ca de fapt doar la porunca Lui poti fi schimbat.

Dumnezeu vrea sa sarbatoreasca iar tu si cu mine, noi oamenii suntem aceia care ii putem oferi chiar acum ocazia sa sarbatorim impreuna cu El „caci va fi mare bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste” (Luca 15.7)-ne asigura Domnul Isus.

Dumnezeu nu doar ca vrea sa sarbatoreasca dar se pricepe sa organizeze sarbatoarea si chiar este pregatit pentru asta. El are deja „haina” pregatita ca sa o inlocuiasca pe cea murdara purtata pe cand hraneai porcii, are un inel sa-ti puna in deget, are sandale sa-ti portejeze picioarele iar vitelul a fost ingrasat. Esti tu pregatit sa te intorci acasa? Iata ca El te asteapta! Te asteapta cu bratele deschise si pironite pe cruce de dragul tau. Ce legatura are crucea?!….

Apoc.7.9 După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni; 10 şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“ …. 13 Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: ,,Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?“ 14 ,,Doamne“, i-am răspuns eu, ,,Tu ştii“. Şi el mi-a zis: ,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui.

Spala-ti astazi si tu hainele in sangele Mielului!

Apoc.22. 14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

Apoc.3.4 Totuş ai în Sardes cîteva nume, cari nu şi-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sînt vrednici.  5 Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.“

Responsabilizarea (v.6-10)

Apoc.7.14 … ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui.

Nu se incheie totul aici. Justificare nu este capatul vietii de credinta.

-vremea

Care ar trebui sa fie ordinea cronologica si logica in care sa asezam aceste trei realitati: reabilitarea, responsabilizarea, rusinea? In logica lui Dumnezeu precum ar trebui sa fie si in logica noastra lucrurile stau asa: rusinea- reabilitare- responsabilizare.

De ce este important lucrul acesta? De rusine toti am avut parte iar de a sluji sau de a primi responsabilitati de la Domnul toti dorim. Insa ideea este ca daca vrei ca Domnul sa te puna in slujba Lui, nu uita ca intre rusine si responsabilizare trebuie sa existe reabilitarea- indepartarea nelegiuirii care a adus rusinea si imbracarea in hainele de sarbatoare.

2Tim. 2.21 Deci daca cineva se curateste de acestea va fi un vas de cinste sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna.

Vrei sa fii in slujba? Doresti un lucru bun si chiar Domnul vrea sa-I fii de folos dar asigura-te intai ca ai hainele curate.

-Conditia  (v.7)

Slujirea Domnului nu este doar o oportunitate ci si o responsabilitate. Oportunitatea daca vrei o refuzi fara nici o consecinta. Daca este responsabilitate atunci modul in care o faci implica anumite consecinte.

Ex- vai de cel ce face cu nebagare de seama lucrul Domnului

1Cor.9. 16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată

Conditionata de ascultare

-dreptul nostru la slujire nu este conditionat de vorbele sau parerile altora despre noi [vezi parerea satanei]

-dreptul la slujire insa este conditionat de ascultarea de Domnul.

Iosua cunostea caile si poruncile Domnului insa asteptarea Domnului este ca Iosua sa „umble in caile Domnului si sa pazeasca poruncile Lui.”

-Fisa postului (v.7a)

Trad. Cornilescu noua- „…atunci vei judeca si tu casa Mea si de asemenea vei pazi curtile Mele si-ti voi da un loc ca sa umbli intre acestia care stau aici.”

-dreptul de a judeca pe altii (indruma)

-dreptul de a pazi [omul care nu este cu luare aminte la calea sa cu siguranta nu-i va pasa daca cei din curtile Domnului nu umbla in caile Domnului]

In prima vaza este vorba despre o lucrare de zidire a fratilor iar in partea a doua este vorba despre o lucrare de pastrare, de aparare a ceea ce a fost zidit. Lucrul acesta imi aminteste de dubla lucrare a lui Neemia- mistria si sabia: cu o mana zideau dar cu o mana aparau lucrarea. Ambele aspecte ale acestei lucrari trebuie sa se regaseasca in lucrarea unui slujitor.

-Privilegiul  (v.7b-8)

Are un loc pregatit

Celor ce slujesc li se ofera locuinta de serviciu si cetatenie.

Noua trad.Cornilescu: …si-ti voi da un loc ca sa umbli intre acestia care stau aici.”

Ioan 12.26 …unde sunt Eu acolo va fi si slujitorul Meu.

Incurajare ca Domnul Dumnezeu il cheama pe nume si il recunoaste ca ocupant al slujbei de mare preot chiar daca satana il considera nevrednic. Apropo- satana dispare din scena.

-fratilor nu conteaza cum ne considera sau cum ne numesc sau ne poreclesc oamenii. Conteaza insa cum ne numeste Dumnezeu.

Insa nu acesta este privilegiul suprem al slujitorului…ci faptul ca…

Pregateste un loc Domnului (de fapt in ce  consta slujirea?)

In v.8 parca Domnul Isi deschide inima fata de Iosua si-Si descopera putin din planurile Sale: venirea lui Mesia. Interesant- Cel Ce va zdrobi capul sarpelui care tocmai parase pe Iosua.

Domnul Isus este amintit sub trei titluri mesianice:

Robul Meu– Domnul Isus este Cel Ce vine sa faca Voia Tatalui (Isaia 42.1; 49.3-4; 50.10; 52.13; 53.11)

Odrasla– descendentul din David Care se va ridica in putere si glorie din umilinta in care a cazut linia lui David (Isaia 4.2; 11.1; Ier.23.5; 33.15; Zah.6.12-13)

Piatra– (Ps.118.22; Mat.21.24; 1Pet.2.6) el va aduce judecata asupra neamurilor (Dan.2.44-45) si o piatra de poticnire pentru evreii necredinciosi (Rom.9.31-33)

„sapte ochi”- probabil simbolizeaza deplina intelepciune a lui Mesia cu care va judeca lumea.

Privilegiul lui Ioan Botezatorul- privilegiul de a merge inainintea Celui Preainalt. Bine-nteles ca si el a fost conditionat (nu va bea vin nici bauturi ametitoare)

„vor sluji ca semne”-scoate in evidenta natura slujbei si anume de directionare. Rolul unui semn este sa arate directia si niciodata sa atraga atentia. Oamenii au nevoie de directionare. Noi slujitorii Domnului trebuie sa directionam pe oameni- fara directie nu-l vor gasi pe Domnul

Ioan 3.14 Si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului…

Fapte.4.12 In nimeni altul nu este mantuire caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti

1Cor.2.2 Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceav decat pe Isus Hristos si pe El rastignit

Dumnezeu avea de gand sa aduca in lume pe Fiul Sau- Odrasla- Robul Meu iar Iosua trebuia sa ramana in slujba pregatind caile Domnului.

-Dumnezeu a folosit oameni imperfecti care sa pregateasca drumul pentru Cel Desavarsit; imperfecti dar nu murdari.

Ex.- Genealogia Matei 1

-Finalitatea  (v.9-10)

Indeplinirea responsabilitatilor slujbei inaintea Domnului are o finalitate practica, vizibila si binecuvantata de dimensiuni nationale si am putea spune chiar globale.

Finalitatea slujirii inaintea Domnului se focalizeaza asupra sarbatorii insa urmand tiparul ca in cazul sarbatorii in viata lui Iosua- adica sarbatoare fara nelegiuire.

Ispasirea nationala

„…voi indeparta nelegiuirea tarii acesteia intr-o singura zi”

Nu doar Iosua-marele preot avea hainele murdare ci intregul popor. Daca marele preot al lor avea hainele murdare atunci cu atat mai mult poporul.

Isaia 6. …sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate…

Nu doar Iosua-marele preot avea nevoie de ispasire ci intregul popor. Trebuie si noi sa intelegem ca si altii au nevoie de ispasire si ca noi putem sa ii ajutam sa gaseasca iertarea pacatelor in Hristos Domnul.

Unii cred ca se refera la ziua rastignirii dar pare mult mai probabil sa fie ziua celei de-a doua veniri a Domnului cand la sfarstul Necazului celui Mare meritele mortii Sale vor fi aplicate Israelului credincios (Zah.13.1)[1]

Planurile Domnului nu se limiteaza la mine si la tine. Trebuie sa invatam sa gandim in linii mult mai largi si in interese ce depasesc granita personala si familiala.

Slujindu-L pe El, Dumnezeu ne ofera oportunitatea sa fim partasi un lucrari la nivel national ci chiar mondial daca ne aducem aminte de Mat.28 …mergeti in toata lumea…

Sarbatoare nationala

Domnul vrea sa aduca sarbatoare in viata tuturor. A adus sarbatoare in viata lui Iosua pentru ca mai apoi prin el sa lucreze la sarbatoarea intregului popor.

„In ziua aceea”- se pare ca se refera la intreaga perioada a imparatiei de 1000 de ani care va urma revenirii Domnului Isus.

„Va veti pofti unii pe altii sub vita si sub smochin”- se refera la conditiile de pace si prosperitate.

1Imp.4.25 Iuda si Israel de la Dan pana la Beer-Seba au locuit in liniste fiecare sub via lui si sub smochinul lui in tot timpul lui Solomon

Isaia 36.16 (Imparatul Asiriei promite evreilor daca se supun lui)

Mica 4.3-4 …din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug si din sulitele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia impotriva altuia si nu vor mai invata sa faca razboi ci fiecare va locui sub vita lui si sub smochinul lui si nimeni nu-l va mai tulbura caci gura Domnului ostirilor a vorbit.

Dumnezeu doreste tuturor oamenilor pace si prosperitate. Pace are omul care are dorinta de musafiri, are timp pentru musafiri, are conditii pentru musafiri. Prosperitate- omul care are sub ce se odihni.

Frati si surori- noi prin slujire putem contribui la pacea si prosperitatea tuturor. Prin slujire…prin slujirea Domnului.

---

[1] Walvoord and Zuck, The Bible Knowledge Commentary, pg.1554-1555 (de asemenea explicarea si celorlalte simboluri din v.8-10)

(Isaia 12) Bucuria relatiei reabilitate

Bucuria relatiei reabilitate Isaia 12

Introducere

Fiecare dintre noi trebuie sa recunoastem ca ajungem la un moment dat in situatia in care intristam pe Domnul prin greselile si pacatele noastre. Textul de fata ne prezinta o situatie asemanatoare dar care ne incurajeaza ca esecurile in relatia cu Domnul nu inseamna si finalul relatiei cu Domnul. Multi oameni sfinti prezentati pe paginile Sfintelor Scripturi au avut parte de esecuri in relatia cu Domnul. Daca oameni ca Avraam, Moise, Iosua (Mare preot- Zah.3), Petru…etc au avut esecuri in relatia cu Domnul, cu atat mai mult noi.

1. Relatia sanatoasa (v.1) …presupune

Primul verset cu toate ca nu afirma explicit prezenta unei relatii totusi sentimentele si atitudinile prezentate aici in mod implicit tradeaza existenta unei relatii intre credincios si Dumnezeu.

-cunoastere Da, o relatie sanatoasa presupune cunoastere. Dumnezeu cunoaste pe credincios chiar si atunci cand acesta a esuat in relatie dar vedem ca si credinciosul cunoaste cand Domnul este suparat, cand este intristat.Avem noi o asa relatie cu Domnul incat sa cunoastem sentimentele si atitudinea Domnului fata de noi? Pot spune cu certitudine in acest moment care este relatia mea cu Domnul si pozitia Lui fata de mine? este suparat sau bucuros?

-dezamagiri Da, o relatie oricat ar fi de sanatoasa nu este scutita si de dezamagiri pentru ca suntem oameni. Dumnezeu are multe de suferit in relatie cu omul intrucat omul, credinciosul se arata de multe ori necredincios. Trebuie sa recunoastem ca dezamagirile in relatia de credinta nu sunt provocate de Dumnezeu ci de noi oamenii.

-reabilitare Da, o relatie sa sanatoasa in cele din urma, dincolo de dezamagiri, intotdeauna finalizeaza in reabilitare. Esecurile nu sunt finalul ci ele ne propulseaza spre o mai intima cunoastere si o mai mare bucurie. “Te laud Doamne…” nu pentru ca ai fost suparat pe mine ci pentru ca “mania Ta s-a potolit si m-ai mangaiat.” Iata credinciosul care nu are liniste atata timp cat vede ca Domnul este maniat (Ps.32.3-4) insa o pace plina de bucurie vine peste el atunci cand Domnul il mangaie. Este un semn bun atunci cand nu avem pace daca stim ca Domnul este suparat pe noi. Este tragedie daca noi ne bucuram cand Domnul plange. O relatie sanatoasa este atunci cand ne bucuram impreuna si plangem impreuna cu Domnul.

2. Marturia personala (v.2) …evidentiaza

Cel de-al doilea verset suna ca o declaratie “Iata…” Este de fapt marturia personala ce vine din bucuria relatiei reabilitate. Marturia aceasta ne slujeste pedagogic invatandu-ne si pe noi ce trebuie sa cuprinda o marturie a credinciosului. Observam in prezentarea ei toate cele trei timpuri ale verbului: starea prezenta dar si speranta viitoare, ambele bazate pe experienta trecuta.

-certitudinea prezenta    “…Dumnezeu este…”Intotdeauna un credincios trebuie sa spuna la timpul prezent dar si cu certitudine ca Dumnezeu este Mantuitorul lui. Incertitudinea si nesiguranta nu sunt ingredientele unei marturii crestine.Ce poti spune despre tine? Ai tu certitudinea prezenta a mantuirii? Este Dumnezeu Izbavitorul tau?

-increderea in viitor    “…voi si plin de incredere si nu ma voi teme de nimic”Cand exista un prezent sigur atunci poti scruta viitorul. Increderea in viitor si absenta fricii pentru viitor sunt inradacinate in certitudinea prezentului. Motivul pentru care multi nu au incredere in viitor si le este teama de ziua de maine este tocmai faptul ca nu au siguranta prezentului.Noi trebuie sa ne preocupam de prezent. Prezentul este al nostru. NU putem trai in viitor. Ingrijorandu-ne de viitor nu putem trai prezentul. Avand insa certitudinea unei mantuiri prezente ne asiguram increderea si biruinta in viitor. Iata care trebuie sa fie deci preocuparea noastra.

-mantuirea experimentata   “…El m-a mantuit.”Viitorul se reazama pe prezent iar prezentul este rodul trecutului. Iata cum credinciosul se intoarce din viitor si cu bucurie priveste in trecut. Ce-l poate face pe om sa priveasca cu bucurie in trecut? multimea pacatelor? Nu! Chiar daca in trecut poate fi vazut si esecul totusi bucuria vine din faptul ca in trecut am fost justificat de Domnul prin credinta in Isus Hristos care mi-a iertat pacatul si pot spune “El m-a mantuit.”Exista in viata ta un moment clar in care poti spune “Da, El m-a mantuit si pe mine!”? Haideti sa privim in trecutul nostru. Putem privi cu bucurie? Daca am mantuiti atunci cu bucurie, indiferent de multimea pacatelor, putem privi inapoi la Stanca din care am fost ciopliti.

3. Bucurie garantata (v.3-6)   …prezinta

Credinciosul scos din groapa pieirii depune marutiria personala dar nu se limiteaza doar la el ci acum indrazneste sa se adreseze ascultatorilor si chiar sa faca promisiuni ascultatorilor, fiecaruia dintre noi  asa cum si David psalmisul obisnuia sa faca (Ps.32)

-destinatarii- toti ascultatorii     „…veti scoate apa cu bucurie …si veti zice…”Bucuria pe care credinciosul reabilitat o are este pentru toti. El nu este un caz aparte. Trebuie sa stii ca este si pentru tine asa cum observam si in Ps.32 cand David trece de la experienta personala si-i incurajeaza si pe altii promitandu-le ca este valabil si pentru ei (Ps.32.9)

-originea- in mantuire   „…veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii…”Bucuria este doar pentru cei ce scot apa-viata din izvoarele mantuirii. Bucuria isi are originea in mantuire. Noi alergam dupa bucurie si n-o gasim niciodata. Cuvantul Domnului ne invata sa cautam intai mantuirea si vom afla si bucurie intrucat bucuria este una- bucuria mantuirii. David in Ps.51 se ruga pentru “bucuria mantuirii.”Ioan 4.13-14 Isus i-a raspuns (femeii samaritence): Oricui bea din apa aceast ii va fi iarasi sete dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu in veac nu-i va fi sete; ba inca apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa care va tasni in viata vesnica.Samariteanca obisnuia sa scoata apa din fantana data de partinele Iacov insa nu avea deloc bucurie. Dragul meu, nici tu si nici eu- noi nu vom gasi bucurie scotand apa din fantanile oamenilor. Domul Isus este bucuria, viata vesnica. Nu exista bucurie fara El.

-exprimarea- prin laude, cautare dupa Domnul si marturisire publica Bucuria este o stare ce se exteriorizeaza. A recunoaste un om bucuros nu este o sarcina grea. Iata cateva moduri prin care se exprima bucuria unui credincios:

Lauda Domnului– Laudati pe Domnul, cantati Domnului…Domnul este central in laudele credinciosului. El este subiectul laudelor dar si destinatarul lor in timp ce oamenii sunt doar spectatori ce trebuie antrenati in inchinare. Exista pericolul sa credem ca oamenii sunt destinatarii cantarilor noastre si transformam inchinarea in spectacol insa v.5 spune „cantati Domnului.” Mai exista un alt pericol si anume acela ca nu Domnul sa fie laudat ci un anonim. Ma refer la situatiile in care in cantarile noastre am ajuns sa inlocuim Numele Domnului cu un simplu pronume personal „tu, el” care poate foarte usor a fi confundat cu oricine alt cineva. Totusi v.4 spune „Laudati pe Domnul.”

Cautati pe Domnul– acesta este al doilea mod in care se exprima bucurie, in dorinta si tanjirea dupa Domnul. Dupa cum un indragostit tanjeste si doreste dupa persoana iubita, chiar in acesta dovedindu-si bucuria tot asa si noi recunoastem ca bucuria se exprima si prin faptul ca noi „chemam Numele Lui.”

Marturia publica– reprezinta al treilea mod in care se exprima bucuria relatiei. Bucuria nu poate fi ingradita; lucrarile Lui trebuie sa fie cunoscute in tot pamantul (v.5), trebuie vestite printre popoare (v.4). „Caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.”(Fapte.4.20)Bucuria adevarata deci nu se exprima doar prin lauda ci si prin cautare dupa Domnul… si nu doar atat ci si prin marturie publica.

Aceste trei aspecte sunt cele trei fete ale bucuriei credinciosului si nu se poate una fara alta. In felul acesta nu doar ca imi pot verifica starea de bucurie dar am de acum si directii clare in care imi pot dezvolta si maturiza bucuria mantuirii in Domnul.

Concluzia–Fiecaruia dintre noi ni se intampla sa intristam fata Domnului insa sa nu uitam niciodata ca lucrul acesta nu este sfarsitul relatiei noastre cu Domnul. Sa folosim aceste momente triste ca motivatie pentru o mai mare apropiere de Domnul si prin marturia noastra personala sa incurajam si pe altii sa se apropie de Dumnezeul mantuirii noastre prin laude, cautare dupa Dumnezeu si slujire prin marturie publica.