Este necesar să dicutăm despre iad?

Am primit zilele trecute acest comentariu:

E said

March 23, 2012 at 12:16 pm e

DE ce te intereseaza asa mult subiectul iadului? Crezi ca e o motivatie buna/biblica de a determina pe oameni sa se impace cu Dumnezeu?

De ce nu vorbesti mai bine despre pocainta, credinta, sfintenie, inchinare ?

Ce model folosea Domnul Isus? Ii inspaimanta pe oameni cu iadul? Atunci tu de ce nu te focalizezi pe ce se focaliza Domnul Stapanul tau?

Problema pe care acest comentariu o ridică este mult mai importantă decât credea însuşi autorul comentariului. De aceea caut să profit de ocazie pentru o oferi un răspuns şi altora care vor vizita aceast post.

De ce mă interesează aşa mult subiectul iadului?

Iată câteva din motivele mele:

1. Tema iadului a avut un loc important în învăţătura Domnului Isus. Poate vă surprinde dar realitatea este că cel care a vorbit cel mai mult despre iad este Însuşi Domnul Isus. Mulţi teologi chiar au observat că Domnul Isus a vorbit mai mult despre iad decât despre rai. Domnul Isus chiar foloseşte iadul ca ameninţare şi nu doar ca subiect de discuţie.

Aceste lucruri le putem observa fiecare doar la o simplă citire a evangheliilor…dacă suntem atenţi. Trebuie să recunosc că şi eu, multă vreme n-am realizat cât de mult vorbeşte Domnul Isus despre iad. Deci, dacă Domnul Isus a vorbit despre iad, înţeleg că iadul este un subiect imprtant şi trebuie să cunosc tot ce spune Biblia despre el. Domnul Isus cu siguranţă, n-a vorbit ca să Se afle-n treabă.

2. Iadul este un subiect biblic. Apostolul Pavel spunea că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos…”. Eu cred lucrul acesta. De aceea, cred că tot ce scrie în Biblie ne-a fost lăsat pentru folosul nostru. De asemenea, apostolul Pavel spunea prezbiterilor din Efes: „Nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu…”. De aceea şi noi trebuie să vorbim despre iad întrucât face parte din Planul lui Dumnezeu.

3. Învăţătura despre iad se află în strânsă legătură cu învăţătura despre Judecată. A evita să vorbeşti despre iad înseamnă că laşi neclarificată doctrina Judecăţii viitoare. Oricum ai lua-o, nu poţi omite învăţătura despre iad şi în acelaşi timp să rămâi credincios lui Dumnezeu şi Cuvântului Său.

4. Fără iad, evanghelia nu are nici un sens. Evanghelia vorbeşte despre vestea bună a salvării. Salvării de la ce….?????  Acesta este unul dintre motivele serioase pentru care oamenii nu primesc evanghelia – pentru că nu cred că există iad şi nici nu li se mai predică despre asta. Înainte ca omul să primească vestea bună trebuie să fie convins de vestea rea. Înaintea ca un pacient să accpte tratamentul de vindecare, trebuie să fie convins de gravitatea bolii sale.

În epistola către Romani apostolul Pavel spune că prezintă evanghelia lui Dumnezeu. Ştiţi cu ce începe el? Aşa: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer…..”.  Pavel ştia că fără iad şi judecata lui Dumnezeu, evanghelia n-ar avea nici o logică.

Astăzi biserica încearcă să prezinte o evanghelie fără nici o justificare logică şi nici teologică. O evanghelie fără iad este o evanghelie fără putere, este o glumă proastă. De aceea oamenii o ignoră.

5. Frica de iad va trezi pe unii. Da, şi asta este o motivaţie pentru care trebuie să vorbim despre iad dar nu singura şi nici principala motivaţie.

Chiar Domnul Isus spune: „Nu vă temeţi de cei ce pot ucide trupul…temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă…”

Când eram mici, cred că frica de pedeapsă a funcţionat în cazul fiecăruia dintre noi. Şi eu sunt convins că nu este cea mai bună motivaţie ca să facem ce este bine. În acelaşi fel, frica de pedeapsa iadului nu este cea mai bună motivaţie pentru a te împăca cu Dumnezeu… şi dacă mă gândesc bine, ceea ce-l determină pe om să se împace cu Dumnezeu nu ştiu dacă a fost vreodată frica de pedeapsa iadului. Părerea mea este că, în cele din urmă, omul se împacă cu Dumnezeu doar din dragoste pentru Dumnezeu chiar dacă, la început iadul doar l-a detrminat să-şi evalueze starea. Personal, nu cred că ajunge cineva în rai doar pentru că fuge de iad şi nici că se aruncă cineva în braţele Domnului Isus doar pentru că se îngrozeşte de iad. Totuşi, frica de iad, pe unii îi poate goni spre Domnul Isus.

6. Conştienţa iadului ne ajută să ne iubim mai mult semenii. Nu cred că trebuie să ne mire faptul că lipsa dragostei între fraţii de credinţă şi chiar între aceştia şi cei pierduţi este o realitate îngrozitoare tocmai în vremea când şi credinţa în iad este pe cale de dispariţie. De ce nu ne mai pasă de oamenii care trec pe lângă noi? Pentru că, parcă şi flăcările iadului şi-au mai pierdut din intensitate, nu mai ard aşa tare. Dacă am crede însă ceea ce Biblia spune despre Iad, atunci am pricepe cuvintele apostolului Pavel: ”simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă” (pentru mântuirea conaţionalilor săi).

Întrucât nu avem deplina conştienţă a faptului că pierzarea semenilor noştri este eternă în chinuri cumplite… de aceea nu ne facem timp nici să conştientizăm valoarea sufletelor lor şi apoi să-i iubim.

7. Cunoaşterea realităţii iadului ne învaţă să preţuim harul lui Dumnezeu. Cu cât vom înţelege mai bine de la ce ne-a scăpat Dumnezeu, vom şti şi mai bine să preţuim harul salvator, pe Domnul Isus Hristos şi noua viaţă primită în dar. „Cui i se iartă mult iubeşte mult.” Vom fi înţeles mai bine cât ne-a iartat Dumnezeu dacă am şti cât de mult am fi avut de plătit pentru păcatele noastre în iadul etern.

Pentru că ştim de la ce am fost salvaţi întâi de toate vom ştii să preţuim etern pe Mântuitorul Hristos, apoi vom învăţa să ne închinăm Lui din toată inim şi viaţa noastră o vom trăi în sfinţenie.

Acum revin la întrebările adresate de către autorul comentariului amintit la început. La prima întrebare consider că am răspuns prin cele 7 motive enumerate mai sus.

Întrebarea 2: ” Crezi ca e o motivatie buna/biblica de a determina pe oameni sa se impace cu Dumnezeu?” Răspunsul meu este: „Da, cred că este o motivaţie biblică 100% dar nu cea mai bună!”

Întrebarea 3: „De ce nu vorbesti mai bine despre pocainta, credinta, sfintenie, inchinare ?” Raspuns: Pocăinţa, potrivit termenului evreiesc înseamnă întoarcere la 180 de grade. Cum pot să-l conving pe om să se pocăiască, să se întoarcă dacă el este convins că se îndreaptă spre o direcţie bună? Dacă n-ar fi o judecată dreaptă şi un iad etern, pocăinţa n-are logică, credinţa n-ar fi necesară, sfinţenia ar fi inutilă şi închinare ar fi lipsită de putere şi emoţie.

Întrebarea 4: Ce model folosea Domnul Isus? Ii inspaimanta pe oameni cu iadul? Răspunsul meu: Când era cazul o făcea! Chiar mai bine decât n-am vrea s-o facem noi. Citeşte Matei 11, 23. Citeşte evangheliile! Ar fi cazul măcar acum să ne trezim şi să înţelegem că imaginea unui Hristos molatic este un mit. „Dumnezeu este dragoste!”-este una. „Dragoste este Dumnezeu!” –este cu totul altceva, este o erezie care erodează temelia credinţei multora care s-au lăsat purtaţi de val venit din Vest.

Întrebarea 5: „Atunci tu de ce nu te focalizezi pe ce se focaliza Domnul Stapanul tau?” Răspunsul meu: Întrebarea aceasta nu cred că-şi mai are rostul. Abordând problema iadului, fac de fapt ceea ce Stăpânul îmi spune că trebuie să fac.

De ce ne batem atât de mult pe dogme?

[Acest post este un răspuns parţial la comentariul lui Sorin pe care îl găsiţi AICI]

Înainte de a vedea dacă se merită sau nu să ne batem pentru dogme trebuie să fim siguri că am înţeles ce este „dogma”.

Care este dogma pentru mine? Pentru mine, dogma sau doctrina este o afirmaţie de credinţă, un adevăr absolut şi incontestabil.

De ce este dogma importantă pentru mine? Întrucât de ea depinde fericirea mea în timpul vieţii precum şi cea de după moarte; de ea depinde realaţia mea cu Dumnezeu. Într-un cuvânt: Ea îmi detrmină existenţa în toate domeniile ei! Eu sunt ceea ce sunt datorită docmelor pe care le cred şi după care mi-am condus viaţa.

Totalitatea dogmelor constituie crezul meu. Iar crezul constituie principiile mele de viaţă- mai exact, după ele îmi conduc întreaga viaţă. Ele îmi determină gândirea, vorbirea, trăirea, atitudinea. Ele stau la baza formării familiei mele, ele mă învaţă cum să înfrunt necazurile vieţii, cum să mă bucur, cum să mă relaţionez la oameni. Crezul este motivaţia din spate a vieţii de fiecare zi.

Dogma este importantă pentru implicaţiile sale fundamentale în fiecare domeniu al vieţii şi pentru raza infinită de acţiune, dincolo de moarte în eternitate. (Dogma –crezul – viaţa – veşnicia )

De ce alţii nu „se bat pentru dogmă”?

a) pentru că nu-i înţeleg importanţa. Pur şi simplu o văd ca ceva independent de existenţa lor. Le văd ca pe nişte teorii sterile, lipsite de vreo relevanţă practică. Nu sunt conştienţi de implicaţiile reale ale acestora şi de faptul că ele le conduc de fapt viaţa.

b) pentru că nu cred în adevăr absolut. În mod special trăim vremuri când, poate cea mai „deşteaptă” mişcare a diavolului este falsificarea adevărului într-un mod în care „nimeni” să nu se supere. El zice: „toţi aveţi dreptate!” Adevărul a devenit relativ pentru mulţi. Sursa de adevăr suntem noi oamenii. În condiţiile acestea, a lupta pentru o dogmă sau pentru un anumit adevăr, normal că pare o aberaţie. Mulţi sunt revoltaţi întrucât îi jigneşti.

c) pentru că preferă să nu le fie judecată trăirea. Prin faptul că lupţi pentru o dogmă, afirmi de fapt că acea dogmă este adevăr absolut. În felul acesta, pretinzi că cei care nu cred dogma, nu au dreptate …şi faptele lor sunt găsite neconforme cu adevărul.

Altfel spus: omul căruia îî place să-şi trăiască viaţa în oricum (după propriile reguli) nu are nevoie de adevăr absolut sau dogme întrucât în felul acesta, viaţa lui ar putea fi judecată şi faptele lui să fie considerate păcate întrucât au încălcat dogmele morale. Oamenii de genul acesta preferă ca fiecare să creadă ce vrea şi să-şi ţină fiecare dogmele pentru sine ca ei să nu se simtă ameninţaţi că ar exista un Judecător suprem care le va judeca faptele după un adevăr absolut.

d) pentru că nu vor să cunoască adevărul. Dogma creştină este adevărul. Atâta timp cât oamenii nu au adevărul, nu pot ştii ce este minciună.

Acum, eu cred că fiecare luptă pentru dogmele lui de viaţă numai că fiecare în feluri diferite în fucţie de mai mulţi factori. Creştinii, musulmanii, homosexualii, politicienii, hoţii…toţi avem dogme şi prin chiar faptul că trăim după ele, luptăm pentru ele.

Problema este alta: cine este autorul dogmelor noastre?! Noi creştinii pretindem că autorul dogmelor noastre este Dumnez. De aceea credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

În ceea ce mă priveşte, ce pot spune despre lupta de care ziceai. M-am gândit şi trebuie să-ţi dau dreptate. Este o luptă. Dar nu una disperată. Este o luptă deja câştigată. De ce? Din mai multe motive:

-nu este lupta mea ci a lui Dumnezeu. Eu cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Atâta timp cât spun ce scrie în Biblie, înseamnă că sunt în tabăra Celui Atotputernic. Chiar dacă momentan, creştinii adevăraţi par înfrânţi, ştim că „cine râde la urmă râde mai bine” pentru că „minciuna are picioare scurte” (opiniile oamenilor, indiferent cât de interesante par, sunt minciuni.)

-Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” Adevărul este o persoană- Domnul Isus. Când noi afirmăm învăţăturile Lui, de fapt Îl proclamăm pe Domnul Hristos. De aceea o facem şi o vom face!

Cineva întreba: cum aperi un leu? Răspunsul este: dă-i drumul! Ceva de genul asta este şi cu lupta de care spuneai tu. Pentru noi creştinii este o treabă simplă: doar afirmăm adevărul Bibliei şi Adevărul Îşi face treaba.

În Biblie spune aşa: Iuda 3 Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Cred că nu este evanghelie sau epistolă în Biblie care să nu avertizeze de pericolul învăţăturilor false.

Afirmăm adevarul, dogma creştină pentru că:

-aşa întărim credinţa credincioşilor creştini

-aşa demascăm falsul

-aşa ajutăm şi pe alţii să cunoască adevărul care le poate salva sufletele de la iad

-aşa Îl onorăm pe Domnul Isus- Adevărul, proclamăm domnia Lui pentru că dogmele creştine sunt de fapt Legile Lui.

Ce crezi despre Iad?

În următoarele şase luni de zile voi căuta să aprofundez învăţătura biblică cu privire la iad. Foarte puţin se mai vorbeşte chiar în biserici despre ea, poziţia tradiţională a chinurilor eterne se află în declin chiar în rândurile evanghelicilor iar diversitatea părerilor este tot mai largă chiar în cadrul bisericilor locale.

Mai jos sunt patru sondaje. Bifează răspunsul pe care ţi-l dictează conştiinţa şi nu ceea ce crede confesiunea din care faci parte.  Mulţumesc!

Fabula Ateului

Un ateu se plimba prin padure, minunandu-se de frumusetile naturii:

Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!

La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios… Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:

– Doamneeee!!!.

In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce:

– Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice… si vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?

Ateul se uita fix in lumina si raspunse:

– As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate reusesti sa faci ca ursul sa devina crestin?

– Foarte bine, raspunse vocea.

Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:

– Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin.

 

 

Sfanta Traditie si/sau Sfanta Scriptura

  

Sfânta Tradiţie[1] şi/sau  Sfânta Scriptură

De ce sunt atâtea tradiţii şi care este rolul lor? Care este relaţia dintre aşa numita „Sfânta Tradiţie” şi Sfânta Scriptură? De ce România, deşi este o ţară puternic religioasă, totuşi se dovedeşte păgână în practica vieţii? De ce în ciuda bogăţiei de datini, obiceiuri şi pelerinaje la moaştele sfinţilor, totuşi oamenii nu reuşesc să se apropie de Dumnezeu? De ce o religie atât de fastuoasă şi influentă este totuşi incapabilă să aducă o îmbunătăţire reală sufletelor credincioşilor ei?

Toţi oamenii din toate generaţiile au avut tradiţii, însă vom vedea că, de fiecare dată, creştinii temători de Dumnezeu, urmaşii Domnului Isus Hristos au fost în conflict cu acestea, nu s-au supus lor. Partizanii tradiţiilor au întrebat adesea: „De ce nu vă ţineţi de datinile şi obiceiurile strămoşeşti?”

Aceasta este o problemă veche de mii de ani. Chiar Domnul Isus a fost confruntat cu această întrebare aşa cum găsim scris de evanghelistul Marcu în evanghelia sa (Marcu 7.1-13). Înţelegând evanghelia amintită, vom vedea că răspunsul pe care Domnul Isus l-a dat atunci apărătorilor tradiţiei este valabil şi astăzi pentru apărătorii tradiţiilor de acum din orice biserică.

 Haideţi întâi să citim relatarea evangheliei lui Marcu:

 Marcu 7.1 Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor 4 şi când se întorc din piaţă nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5 Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a raspuns:”Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris <<Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti>>. 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea. 9 El le-a mai zis:”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră 10 Căci Moise a zis:”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” şi „ cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă ziceţi:” Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este <Corban> (adică dat lui Dumnezeu) face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Cultura evreiască era una religioasă în natura ei şi foarte bogată în tradiţii (v.3,4) care reflectau în mod simbolic dorinţa lor după sfinţire; multe dintre obiceiuri erau de fapt ritualuri de curaţire ceremonială, aşa cum reiese şi din enumerarea de mai sus.

Ce este de fapt tradiţia? Chiar şi o simplă înţelegere a definiţiei tradiţiei aduce multă lumină în ce priveşte modul în care noi ar trebui să ne raportăm la ea. Iată care este definiţia Domnului Isus pentru tradiţie, aşa cum reiese din cuvintele Lui prezentate în evanghelia citită: Tradiţiile sunt obiceiuri vechi (v.5 …datina batranilor) bazate pe învăţături omeneşti (v.7 …nu sunt decât nişte porunci omeneşti) transmise în mod mecanic din generaţie în generaţie (v.4 …au apucat ei să le ţină.) Această definiţie biblică este valabilă în cazul oricărei tradiţii religioase, indiferent de cult sau religie; tradiţiile sunt obiceiuri vechi, strămoşeşti (deci nu de la Dumnezeu) care s-au transmis în mod mecanic până astăzi. Am spus „în mod mecanic” întrucât majoritatea nici nu cred în ele şi nici nu le ştiu semnificaţia. Ei le practică pentru că …„aşa se face” sau „aşa am pomenit”- spun ei pentru a-şi justifica practicile.

Haideţi acum să vedem care este răspunsul Domnului Isus la întrebarea cărturarilor şi a fariseilor. Să vedem pentru ce motive Domnul Isus nu vrea ca ucenicii Lui să se ţină de tradiţie. Vom observa aici patru motive pentru care credincioşii Domnului Isus Hristos nu s-au ţinut şi nici acum nu trebuie să se ţină de tradiţiile omeneşti în ce priveşte religia:

 1. Învăţăturile omeneşti nu ne apropie de Dumnezeu.

v.6 Isus le-a răspuns:”Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris <<Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele dar inima lui este departe de Mine…

Evreii aveau multe ritualuri de curăţire. Acestea însă nu erau altceva decât ceremonie goală fără nici un impact asupra sufletului, asupra inimii şi lăuntrului omului. Oamenii erau religioşi „de ochii lumii” iar în sufletele lor erau robiţi de tot felul de vicii şi păcate.  

Problema omului nu este la exterior ci la inimă, în omul launtric. Dumnezeu de asemenea este interesat şi priveşte nu la faţadă, nu la exteriorul omului ci la gândurile şi motivaţiile din inima lui. El urăşte făţărnicia şi religia de ochii lumii. Oamenii pot fi înşelaţi dar nu şi Dumnezeu. Degeaba ţii toate obiceiurile şi datinile omeneşti dacă lăuntrul, sufletul şi inima ta nu sunt curate înaintea Domnului- aşa nu te poţi apropia de Dumnezeu!

Astăzi  lumea aleargă la tot felul de moaşte şi sfinţi după datinile omeneşti; cei care practică cele mai multe obiceiuri sunt consideraţi cei mai religioşi dar cu toate acestea oamenii se întorc acasă tot goi sufleteşte şi îndepărtaţi de Dumnezeu.

Învăţăturile omeneşti îţi pot pregăti trupul într-o închinare formală chiar apreciată de oameni, dar vei observa că sufletul tău n-are nici o împlinire şi inima ta nu primeşte nici o mângâiere, te întorci acasă tot gol. Tradiţiile omeneşti sunt incapabile să realizeze apropierea omului de Dumnezeu. Ele pot da omului o religie (ritualuri), dar nu o relaţie cu Dumnezeu.  

Vrei ca sufletul tău să se alipească de Dumnezeu în închinare cu adevărat? Atunci lasă-ţi inima deschisă înaintea învăţăturilor Bibliei care descoperă şi cele mai tainice gânduri, sentimente şi motivaţii păcătoase din inima ta. Vei vedea cum, prin credinţa în învăţăturile ei lăuntrul tău va fi curăţit treptat de murdăria păcatului şi în felul acesta vei căpăta îndrăzneala şi harul de a te apropia de Preasfântul Dumnezeu. Doar aşa vei ajunge să experimentezi adevărata trăire creştină, copleşit de împlinirea, bucuria şi pacea negrăită pe care numai prezenţa lui Dumnezeu ţi-o poate oferi indiferent de greutăţile şi necazurile ce vin în viaţa ta. 

2. Învăţăturile omeneşti nu-L onorează pe Dumnezeu, ci pe oameni.

v.7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.

Fară îndoială că intenţia cu care liderii religioşi dau învăţături enoriaşilor este, în cele mai multe cazuri, de a-L cinsti pe Dumnezeu. Intenţia lor, a celor mai mulţi poate fi foarte bună, însă Domnul Isus ne spune aici că, indiferent de intenţie, totuşi rezultatul este nul, este zero. Orice încercare de a-L onora pe Dumnezeu practicând învăţăturile oamenilor este zadarnică. De aceea Domnul Isus citează pe profetul Isaia care vorbeşte din partea lui Dumnezeu şi spune: ”Degeaba…”

De ce este “degeaba?” Răspunsul este foarte simplu şi logic. Hai sa ne gândim la un exemplu: Mama zice copilului să spele vasele iar în acelaşi timp tata îi zice să aducă lemne în casă. Copilul alege să joace fotbal. Pe cine onorează el? Cui a arătat respect? Eu-lui său. Dar dacă în aceeaşi situaţie, copilul alege să spele vasele, pe cine cinsteşte? Pe mama, întrucât ea îi zisese să facă acest lucru. Dacă ar fi adus lemne în casă, ar fi arătat respect faţă de tata.

Ideea este foarte simplă: cinstim pe acela de care ascultăm!  De exemplu: dacă ascult de tradiţie, datini şi obiceiuri omeneşti, atunci aduc cinste omului, întrucât omul este autorul lor. Dacă aleg să trăiesc după Biblie atunci Îl onorez pe Dumnezeu întrucât Dumnezeu este Autorul Bibliei.   

De exemplu: rugăciunile pentru morţi, căratul apei pentru morţi, botezul copiilor mici, închinarea la icoane şi altele de genul acesta… când le practici, pe cine cinsteşti? Află cine este autorul lor, cine a făcut aceste obiceiuri şi să ştii că pe aceia îi cinsteşti. În mod sigur nu pe Dumnezeu! Dacă vrei să-L cinsteşti pe Dumnezeu, caută să aflii acele învăţături ce vin de la Dumnezeu şi împlineşte-le! Dumnezeu n-are nevoie de ajutorul şi grija omului ca acesta să inventeze învăţături omeneşti prin care să fie cinstit Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi ne-a oferit propriile Sale învăţături şi acestea ne sunt suficiente. 

3. Învăţăturile omeneşti încurajează abandonarea Scripturilor.

v.8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să văd în atletism cum alergători, la un moment dat, neţinând cont de regulamentul jocului pătrund pe culoarul vecinului, îl jenează sau îl loveşte suptil pentru a-L îndeparta din competitie.

Aşa este cu Tradiţia. Ea, a intrat în competiţie cu Biblia dar nu de la linia de start. Ea a apărut mult mai târziu. Dumnezeu a lăsat şi a dorit ca Sfintele Sale Scripturi să câştige inima omului spre binele omului, dar „sfânta tradiţie” la un moment dat a început să dispreţuiască Scripturile, şi violând caracterul sfânt al acestora, suptil sabotează continuu şi sistematic orice încercare ca acestea să fie apreciate la adevărata lor valoare în inimile oamenilor.

Biblia şi învăţăturile omeneşti nu merg mână în mână şi nu se completează, ci se exclud reciproc. În această situaţie omul este pus să aleagă între tradiţie şi Sfânta Biblie; ori una ori alta. Nu le poţi ţine pe-amândouă. Când spui „da” uneia, în mod automat îi spui „nu” celeilalte. Dacă alegi tradiţia atunci încalci Scripturile, iar dacă alegi Scripturile atunci trebuie să renunţi la tradiţie. Nu există cale de mijloc!

Din păcate însă, în cele mai multe cazuri, astăzi ca şi atunci, oamenii preferă să renunţe la Scripturi (nimeni nu-i ceartă pentru asta) şi aleg tradiţia. Fac lucrul acesta fie de gura satului, de ruşine de oameni, de teama preotului sau a rudelor… ideea este că dintr-un motiv sau altul renunţă la Scripturi.

v.8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni ….. şi faceţi multe alte lucruri de acestea

De exemplu: Biblia spune că omul trebuie să se boteze când este matur şi ştie ce face. Tradiţia zice că trebuie botezat mic. Biblia spune că închinarea la icoane este idolatrie, păcat. Tradiţia zice că nu este. Biblia spune că închinarea trebuie adusă doar înaintea lui Dumnezeu iar tradiţia spune că şi Fecioarei Maria sau sfinţilor să ne închinăm. Biblia spune că există un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, adică Domnul Isus Hristos, pe când tradiţia spune că sfinţii mijlocesc pentru noi…. si multe alte lucruri de felul acesta. Si oamenii preferă tradiţia chiar cu preţul abandonării Scripturilor pentru că se tem mai mult de oameni decât de Dumnezeu.

Din păcate, toate aceste abandonări ale Scripturilor au implicaţii fatale asupra stării spirituale a oamenilor iar cei mai mulţi, deşi suportă consecinţele, totuşi nu sunt conştienţi care sunt cauzele. 

4. Învăţăturile omeneşti devin în final o metodă elegantă de a desfiinţa Scripturile.

v. 9 El le-a mai zis:”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră 10 Căci Moise a zis:”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” şi „ cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă ziceţi:” Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este <Corban> (adică dat lui Dumnezeu) face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Observaţi în text că Domnul Isus spune „aţi desfiinţat frumos…” cu alte cuvinte, aţi desfiinţat sau aţi nulificat Scripturile într-un mod elegant, subtil astfel încât cei mai mulţi nici măcar nu şi-au dat seama de nelegiuirea produsă chiar în numele religiei.

Într-adevăr, intenţia oamenilor nu este de a nu asculta de Dumnezeu. Ei ar vrea să facă cumva să câştige bunăvoinţa lui Dumnezeu, tocmai de aceea, învăţăturile omeneşti, trebuie deci să le dea oamenilor impresia că ei aduc o închinare Domnului. În realitate însă, închinarea lor este adusă omului şi spiritelor demonice deghizate sub haine de ceremonie religioasă. Da, vom ajunge să înţelegem că nici Hitler, nici Stalin, nici toate regimurile totalitariste la un loc n-au făcut mai mult rău credinţei în Dumnezeu cât a făcut religiozitatea cu toate tradiţiile şi obiceiurile ei.

România este pentru noi cel mai bun exemplu. Ne numim ţară creştină. Este plină ţara de biserici, mănăstiri, moaşte, ritualuri şi obiceiuri, dar cum se explică faptul că puşcăriile sunt pline, suntem printre primele ţări la avorturi, la uciderea copiilor nenăscuţi, numarul divorţurilor şi recăsătoriilor creşte ca dovadă că trăirea în curvie e ceva „la modă”, adolescenţii trăiesc în imoralitate sexuală, iar pornografia umple paginile ziarelor şi emisiunile de televiziune sunt impregrante de mizeria păcatului. Cum se explică?! Tradiţia adoarme conştiinţa poporului nostru. Ne ţinem de tradiţie, dar am uitat de Cuvântul lui Dumnezeu care ne arăta păcatul. De aceea cei mai mulţi se cred creştini, însă trăiesc ca păgânii. Ei spun „sunt creştin” dar faptele îi contrazic. În ciuda tradiţiilor şi datinilor noastre strămoşeşti, prin acţiunile, atitudinile şi vorbele noastre am reuşit doar să producem dezamăgire semenilor noştri, iar prin gândurile şi motivaţiile din inima noastră n-am reuşit decât să ne creem dezgust faţă de propria noastră stare lăuntrică. Oare tocmai Măreţul Dumnezeu să găsească plăcere în noi când noi nu ne mai putem suporta?! 

Cum se realizează această desfiinţare elegantă a Cuvântului lui Dumnezeu prin tradiţie? Domnul Isus chiar oferă un exemplu: Dumnezeu prin Moise a poruncit ca părinţii să primească respect din partea copiilor. Copiii trebuie să îngrijească de părinţi- spune Dumnezeu. Tradiţia însă, oamenii în numele religiei îi învaţa pe ceilalţi să dăruiască pentru religie iar părinţilor lor, chiar dacă erau în nevoi materiale, să le spună că ei nu-i pot ajuta întrucât au dat Domnului. În felul acesta, tradiţia justifică păcatul neascultării şi lipsa lor de respect faţă de părinţi. Părinţii bătrâni trăiau în mizerie, copiii lor ascultând de tradiţie ofereau bunurile lor religiei. În felul acesta Dumnezeu era întristat, iar liderii religioşi erau bucuroşi căci veniturile intrau în buzunarele lor.

Astăzi se întâmplă la fel şi cu botezul, obiceiurile de înmormântare, icoanele, închinarea, mijlocirea sfinţilor, moaştele şi chiar iertarea pacatelor. Urmând învăţăturile tradiţiei omeneşti oamenii rămân în neascultare de Dumnezeu şi cu păcatele încă neiertate. Întrucât tradiţia vine îmbrăcată în haina religiei şi este promovată de liderii religioşi, de preoţi, oamenii au impresia că asta este calea şi voia lui Dumnezeu; în realitate sunt înşelaţi elegant. De multe ori, pentru ca oamenii să nu înţeleagă evangheliile, mai degrabă sunt cântate în loc să fie citite şi explicate pe înţelesul omului. Cum ai putea să fii motivat să practici o învăţătura dacă nu o înţelegi întâi?! Biblia, cu toate că o au în casele lor devine nulă pentru ei, este desfiinţată în mod elegant şi conştiinţa oamenilor este ţinută încă sub întunericul minciunii şi amăgirii păcatului.

 

De ce-a fost Domnul Isus aşa revoltat împotriva partizanilor tradiţiilor religioase? Nici lipsurile şi nici suferinţa crucificării n-au reuşit să-L revolte pe Domnul Isus aşa cum au făcut-o partizanii şi apărătorii învăţăturilor religioase. El le spune în faţă: „Făţarnicilor…” şi sunt convins că la fel le spune şi azi urmaşilor lor. Apărătorii învăţăturilor omeneşti, atunci ca şi acum, se agită şi sunt neliniştiţi dacă obiceiurile oamenilor sunt încălcate, dar nu le pasă absolut deloc şi trec cu vederea atunci când învăţăturile şi poruncile lui Dumnezeu sunt călcate în picioare sau ignorate. Sunt gata să facă scandal dacă oamenii citesc Biblia fără cruce, dacă nu se închină la icoane sau de alte obiceiuri dar nu-i deranjează divorţurile, furturile, corupţia, lăcomia, pornografia, avorturile şi beţia care sunt de fapt încălcarea poruncilor lui Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos doreşte ca eu şi tu să înţelegem astăzi că tradiţiile religioase omeneşti sunt un mare pericol pentru credinţa creştină întrucât reprezintă cea mai vicleană metodă de a nulifica în viaţa oamenilor învăţătura divină a Sfintelor Scripturi. De asemenea, Domnul Isus Hristos doreşte ca noi să fim gata să plătim preţul neascultării de tradiţie, să cunoaştem nu tradiţia ci Sfintele Scripturi, să le trăim cu viaţa noastră. Să ne doară sufletul când poruncile Domnului sunt dispreţuite şi să facem tot ce ne stă în putere ca şi alţii să înţeleagă şi să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta (Cuvântul lui Dumnezeu- Biblia) este cel ce schimbă inima omului şi-L apropie de Dumnezeu. Doar Sfânta Scriptură împlinită cinsteşte pe Dumnezeu şi aduce mântuire împlinitorului.

Concluzie

Tradiţia religioasă a fost, este şi va rămâne o piatră de încercare pentru adevăraţii credincioşi în Dumnezeu. Partizanii ei, atât în vremea Domnului Isus cât şi acum, stârnesc controverse întrucât sunt deranjaţi când oamenii nu o respectă. În toate vremurile tradiţia religioasă şi-a avut apărătorii ei, puţini, dar suficient de mulţi ca să reuşească în numele religiei să ţină sub teroare mulţimi de oameni îngenunchiaţi înaintea idolului numit „Sfânta Traditie.”

În acelaşi timp însă, în ciuda păgânizării religioase a creştinismului, urmaşii Domnului Isus, nu doar acum ci şi atunci, au întors spatele tradiţiilor religioase omeneşti chiar dacă a trebuit să sufere batjocurile şi cuvintele de ocară ale oamenilor ce-i arătau cu degetul.

 

Tu pe cine iubeşti mai mult: pe oameni sau pe Dumnezeu? De cine te temi mai mult: de oameni sau de Dumnezeu? Cui vrei să placi mai mult: oamenilor sau lui Dumnezeu? Alege: Tradiţia Omului sau Scriptura lui Dumnezeu?

 

---

[1] În acest mesaj, prin „tradiţie” facem referire nu doar la tradiţiile religioase ortodoxe ci şi la orice învăţaturi religioase, indiferent de cult dar care intră in contradicţie cu Sfânta Scriptură. Mesajul de faţă nu vorbeşte despre celelalte tradiţii ce ţin de cultura laică şi care nu au legătură cu domeniul spiritual-religios.

Cultul mortilor- obiceiuri de inmormantare

Obiceiurile funerare sunt multe. Nu le mai enumar; nici nu le stiu pe toate. Ele variaza de la zona la alta. Nu toti le stiu dar in fiecare localitate este cineva care stie totul: ce si cum trebuie facut. Asa cum spuneam, cei mai multi nu le stiu, si mai multi nu le cred. Ele continua sa fie practicate intrucat sunt o mare sursa de profit chiar daca pentru familia necajita sunt o grija in plus. Este adevarat ca unii cheltuiesc pentru ca asa este obiceiu’. Altfel rade lumea de ei. Altii cheltuiesc in semn de respect si apreciere pentru cel decedat. Altii poate dintr-o constiinta vinovata -“Macar acu’ sa fac ceva pentru …”. Totusi durerea este ca cei mai multi, constient sau inconstient sunt atrasi in inchinarea pagana a cultului mortilor care este urata inaintea lui Dumnezeu. Cultul mortilor nu are nici o baza biblica ci este doar invatatura omeneasca si chiar a duhurilor intunericului de a abate atentia oamenilor de la ceea ce conteaza spre lucrurile lipsite de valoare.

De ce nu aprind lumanari la mort? Pentru ca Biblia spune:

Apocalipsa 21.23 cetatea n-are trebuinta nici de Soare, nici de luna ca s-o lumineze caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul. …v.25 Portile ei nu se vor inchide ziua fiindca in ea nu va mai fi noapte.

Apocalipsa 22.5 Acolo nu va mai fi noapte si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina Soarelui pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina

De ce nu facem pomeni pentru morti? Pentru ca Biblia spune:

Apocalipsa 7.16-17 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici Soarele nici vreo alta arsita caci Mielul Care sta in mijlocul scaunului de Domnie va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.

Pentru mine este clar: Dumnezeu se va ocupa de lumina si hrana mea; El va aduce si mangaiere sufletului celor ajunsi in prezenta Lui. Scripturile sun destul de clar: El va fi Pastorul lor! Ce trebuie mai mult de atat?! Intr-un cuvant: El va ingriji de toate nevoile noastre.

Invatatura Scripturii nu doar ca este clara dar este si logica. Nici la rudele noastre nu mergem cu lumanarea dupa noi sau cu pachetel de mancare. Cel ce ma gazduieste imi aprinde lumina si-mi da si mancare. De ce ne trebuie lumina de aici pentru acolo? Este Imparatia lui Dumnezeu in colaps economic?! Este Dumnezeu sarac sau zgarcit?! Ne cheama la El ca sa murim de foame? Avem nevoie de provizii trimise de pe Pamant? Pai suntem la inchisoare in Imparatia lui Dumnezeu?!

Obiceiurile lumii nu doar ca sunt neclare, ele sunt si lipsite de logica si inconsistente cu ele insele. Daca tot aprindem lumanari sau facem pomeni sa-i fie lu’ cutare, atunci hai sa le tinem continuu si nu doar de cateva ori pe an.

De fapt, obiceiurile pagane pe care oamenii le practica arata credinta lor sau mai bine zis necredinta lor. Prin aceasta ei recunosc ca mortii lor merg intr-o imparatie a intunericului si a chinului si ca Dumnezeu nu este pastorul acelor suflete. De aceea ei spera ca macar ei, cei ramasi in viata sa le poata fi de vreun folos. Dar si asta este doar o superstitie si nu o credinta cu fundament.

 

 

 

De ce imi plac inmormantarile

Sa fiu mai clar: imi plac inmormantarile numai daca ele exista. Nu le astept si nu ma rog ca ele sa vina. Dar daca ele trebuie facute, pentru mine sunt o mare provocare. Daca sunt indicii ca se apropie vreo inmormantare, ma rog ca Dumnezeu sa pregateasca familia respectiva, biserica din care face parte si El sa binecuvinteze si ziua inmormantarii.

Apropo, azi am participat la inmormantarea tatalui cumnatului meu Cristi Pana.  A fost un om deosebit, si asta nu zic acum pentru ca a murit. A fost deosebit si cand traia; si asta pentru ca si atunci Il slujea pe Domnul. S-a predicat, s-a cantat, ne-am rugat… desi au fost lacrimi de despartire totusi bucuria si increderea a fost atmosfera in care fratele Gheorghe Pana a fost condus pe ultimul drum. Cei ramasi in urma s-au adunat, si-au strans mainile si s-au rugat la mormantul patriarhului lor cu certitudinea ca cel trecut din viata nu este pierdut (pentru ca stiau unde se afla acum) dar si cu anticipatie (pentru ca stiau ca se vor intalni cu el atunci, acolo in prezenta Domnului). Toata diferenta dintre cei in viata si fratele Gheorghe Pana era ca acesta “furase startul”.

Vazand privelistea aceasta, mi-a venit in minte cuvintele unui pagan care privea pe poporul Domnului: “Oh, de as muri de moartea celor neprihaniti si sfasitul meu sa fie ca al lor!” (Numeri 23.10) Da, as vrea ca sfarstitul meu sa fie cel putin ca cel pe care acest om l-a avut in Domnul.

Hai sa ma intorc la subiect. De ce imi plac inmormantarile? Inmoarmantarile oamenilor credinciosi imi plac pentru ca ele sunt o sarbatoare a biruintei. Cel decedat a sfarsit cu bine alergarea credintei, a iesit biruitor iar noi ne bucuram de bucuria lui cu Domnul. Al doilea motiv insa (si de fapt la asta doream sa ajung) este faptul ca inmoarmantarile sunt un prilej deosebit de a prezenta mantuirea mai multor necredinciosi. In cele mai multe cazuri printre rudele celor decedati vor fi si necredinciosi. Cei mai multi dintrei ei nu vor fi frecventat nici un tip de biserica si nici nu sunt dispusi sa caute vreuna. Ei au nevoie sa afle cum pot fi iertati de pacate, cum sa fie eliberati de cel rau, unde sa gaseasca adevarul, unde sa gaseasca fericirea. Este un prilej, poate unic. De aceea eu cred ca noi ar trebui sa tratam inmormantarea cu foarte mare seriozitate.

De curand am avut prima inmoamantare la Piatra (Teleorman).  Cu saptamani inainte de deces ii cerusem sotiei decedatului sa se roage pentru ziua inmormantarii. Eu de asemenea m-am rugat din timp ca Domnul sa pregateasca familia, biserica, mie sa-mi dea mesaj potrivit si cu putere prin Duhul Sfant si vremea sa fie de partea noastra. Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a dat mai mult decat am cerut pentru ca ceream pentru Gloria Lui.

Am avut un timp extraordinar si la priveghi. Nu a fost o predica tip monolog ci o prezentare “Traditia si Scriptura”  (Marcu 7.1-13) prin care am argumentat de ce noi nu aprindem lumanari la mort, nu facem pomeni si altele de felul acesta. Oamenii au putut pune intrebari. A fost spatiu suficient in casa si oamenii au putut sta asezati. Afara era frig dar inlauntru era cald. T0ate astea conteaza. Am xeroxat cateva cantari ca sa aiba toata lumea dupa ce canta. Cea care a avut cel mai mare ecou in inimile necredinciosilor (chiar si ei cantau cu noi) a fost “Numai odata tu traiesti dar cui te zbati ca sa slujesti…” Imi pare rau ca n-au fost si mai multi tineri  ca sa cantam impreuna mai mult.

Una peste alta, Dumnezeu ne-a dat mare har. Desi era frig de toamna, ne-a trimis un Soare de primavara asa ca toti au putut sta sa asculte mesajul din Scripturi fara sa se foiasca. Multi am vazut ca au fost cercetati de Domnul.  Prefer mai degraba sa predic la inmormantari decat in biserica. Datorita contextului nu doar ca sunt prezenti si nepocaiti, dar cei prezenti sunt si mai dispusi sa asculte ceea ce se predica. Unii din curiozitate, iar altii, asa cum spune Biblia, pentru ca intr-o casa de jale inima omului se face mai buna (Ecl.7.3)

Sunt si inmormantari care nu imi plac: acolo unde nu se predica evanghelia curata ci povesti, acolo unde este laudat mortul si nu Dumnezeu, acolo unde conteaza mai mult ritualul si fala decat mantuirea sufletelor celor prezenti.

Un sfat: daca stii ca in curand vei participa la vreo inmormantare, pregateste-o cu ajutorul lui Dumnezeu si pentru gloria Lui.  Si pentru ca va fi o zi a inmormantarii si pentru noi, haideti sa ne-o pregatim de-acum printr-o traire sfanta, placuta lui Dumnezeu

Eclesiastul 7.1 Mai mult face un nume bun decat untdelemnul mirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.

Îndrumător de citire a Bibliei

Maxime despre Biblie  

Biblia este singura carte al cărei Autor  este prezent atunci când o citeşti.

 Biblia nu este nici învechită, nici modernă ci este eternă.

 Este o mare diferenţă între cărţile făcute de oameni şi cartea care face oameni.

 Multe cărţi ne-au fost date pentru informarea noastră dar Biblia ne-a fost lăsată pentru transformarea noastră.

 Cartea aceasta, Biblia te va depărta de păcat sau păcatul te va depărta de ea.

Oamenii nu citesc Biblia nu pentru  că se contrazice ci pentru că îi contrazice.

Unele din cele mai mari comori ale Bibliei nu pot fi descoperite decât cu ochii înlăcrimaţi.

 Importanţa Bibliei

Cât de importantă este busola sau Steaua Polară pentru marinari aflaţi în mijlocul oceanelor aşa este Biblia pentru tine. Fără ea nu trebuie să-ţi continui călătoria vieţii. Fără ea, vei ajunge să nu mai ştii de unde ai venit şi nici unde trebuie să ajungi. Fără ea nu te poţi călăuzi în viaţă pe drumul bun. Fără ea nu eşti în siguranţă şi viaţa devine un tragic naufragiu! Cu ea însă, poţi călători în siguranţă prin mijlocul furtunii şi găseşti orientarea spre limanul păcii eterne!

Cât de importantă este cumpăna sau firul cu plumb pentru zidari?! Nici un om sănătos la minte n-ar construi o casă fără ajutorul lor. Zidul trebuie să fie drept. Cine-i va spune adevarul? Părerile oamenilor?! Omul poate greşi, dar vine cumpăna sau firul cu plumb şi spune adevărul. Biblia este pentru tine cumpăna care te poate ajuta să-ţi zideşti casa sufletului şi familia astfel încât să fii la adăpost.

Un om a plecat la arat. Avea nevoie de un reper fix ca să poată trage o brazdă dreaptă. S-a uitat în depărtare şi a văzut un punct negru. L-a luat drept reper, sistem de referinţă şi a început să are. Când s-a apropiat de acel punct şi-a dat seama că reperul lui, sistemul lui de referinţă nu era unul fix ci un animal ce păştea.

În viaţă ai nevoie de ceva fix, neschimbător. Ai nevoie de adevarul lui Dumnezeu după care să poţi „trage brazda dreaptă”. Nu lăsa ca opinia personală, filmele, televiziunile sau prietenii să-ţi direcţioneze viaţa. Toate acestea, deşi nu vor fi fost rău intenţionate,  în final vor fi dovedite ca învăţături false şi rătăcitoare spre nenorocirea sufletului şi familiei tale.

 Ce este Biblia?

Biblia este Cartea Sacră prin care Dumnezeu S-a descoperit pe Sine şi planul Său oamenilor. Este Cartea prin care Dumnezeu vorbeşte omului şi de aceea, este Cartea cu ajutorul căreia omul poate afla cum să intre în relaţie cu Dumnezeu Creatorul său. Ea ne spune adevarul despre creaţia universului şi omului, despre căderea omului în păcat şi modalitatea prin care omul poate fi salvat de la chinul etern.

Biblia este singura carte în care găseşti adevarul despre Dumnezeu, despre lume şi despre tine. Ea spune adevărul despre trecut, prezent şi despre viitor. Ea priveşte viaţa de aici şi cea de dincolo de moarte, lumea materială şi cea spirituală.

Este cartea care dintotdeauna a avut cei mai mulţi duşmani şi cu toate acestea nu este alta mai răspândită ca ea. Atât săracul cât şi bogatul s-au regăsit în paginile ei. O găseşti adesea la căpătâiul bolnavilor în spitale, iar în necazuri mulţi apelează la sfaturile ei.

 De ce citesc Biblia?

Întâi am citit Biblia pentru că aşa mi-au zis parinţii. Apoi am citit-o pentru că oamenii care-mi erau modele în viaţă o preţuiau. Am ajuns s-o iubesc şi pentru că oamenii răi o urau şi luptau s-o distrugă (vezi regimul comunist). Cu timpul am văzut că Biblia dă roade în viaţa mea: mă învaţă ce este bine şi-mi dă şi puterea să aleg binele. Prin ea L-am primit pe Domnul Isus în viaţa mea şi acum am păcatele iertate şi siguranţa vieţii eterne în Rai.  Îmi este un sprijin şi ajutor în fiecare zi. Datorită ei am învăţat cum să privesc chiar şi tulburările politice şi crizele mondiale care pe mulţi îi îngrozesc.

Biblia este de fapt cartea tehnică a vieţii şi a morţii, a materialului şi spiritualului. Ea explică motivaţiile ascunse, descoperă diagnosticul problemelor şi oferă soluţie acestora.

 De ce ar trebui să citeşti Biblia?

Ar trebui s-o citeşti întrucât este spre binele tău. Trebuie s-o citeşti din respect pentru Dumnezeu întrucât El este Autorul divin al Carţii. Dacă nu crezi asta, măcar trebuie s-o citeşti ca să vezi dacă ai dreptate. Citeşte-o chiar şi din curiozitate! Citeşte-o pentru că este cea mai raspandită carte! ….Citeşte-o măcar pentru motivul că te-ai scârbit de toate minciunile si fanteziile din jur!  Citeşte-o indiferent din ce motiv!

 De ce unii oameni nu obişnuiesc să citească Biblia?

Motivele sunt multe: fie din mândrie (ei cred că ştiu totul), fie pentru că iubesc păcatul (ei ştiu că Biblia condamnă păcatul lor şi nu suportă adevarul), fie pentru că li s-a interzis (unii lideri religioşi interzic oamenilor să citească Biblia tocmai pentru a-i ţine departe de adevar şi astfel să slujească sistemului). Altora le este ruşine să fie văzuţi de familie citind Biblia cu toate că ar trebui să ne fie ruşine atunci când păcătuim. Alţii spun că nu au timp când de fapt ei nu îşi fac timp.

În concluzie- indiferent care este motivul, în spatele oricărei justificări este lucrarea diavolului care caută să-i ţină pe oameni în întunericul sclaviei păcatului.  

Ce Biblie să citesc?

Biblia este una singură dar are mai multe traduceri. Unele sunt mai uşor de citit iar altele au un limbaj mai învechit dar spun acelaşi lucru Din câte cunosc, singura traducere greşită şi pe care nu o recomand este cea folosită de Martorii lui Iehova. În rest poţi citi orice traducere. Eu, deşi sunt baptist, folosesc Biblia tradusă de preotul ortodox Dumitru Cornilescu. Dacă are sau nu cruce, astea sunt doar superstiţii menite să-i sperie pe oamenii creduli şi să-i ţină departe de adevar. Citeşte Biblia pe care o ai sau dacă nu, fă rost de alta. Dar caută să citeşti Biblia!

 Fă-ţi timp pentru citirea Bibliei! Vei observa că de fiecare dată când vrei să citeşti Biblia vor apărea alte lucruri pe care crezi că trebuie să le faci. Pentru citirea Bibliei nu vei avea timp, dar trebuie să-ţi faci timp!

Caută un loc liniştit chiar dacă asta uneori înseamnă să te scoli mai devreme sau să stai mai târziu noaptea. Se merită efortul! O zi începută cu rugăciune şi citirea Bibliei aduce linişte sufletească şi psihică toată ziua, dar şi spor în toate treburile tale.

Poţi folosi un creion pentru a însemna versetele prin care Dumnezeu îţi vorbeşte. Îţi va fi mai uşor să le găseşti pe viitor.

Când citeşti vino cu o atitudine de smerenie înaintea lui Dumnezeu. Chiar spune lui Dumnezeu o scurtă rugăciune prin care-I ceri ca Duhul Sfânt să te ajute să înţelegi ce citeşti. (2Corinteni 2.6-16 pagina 1112 în unele traduceri).

Renunţă la superstiţii! Biblia nu este o carte magică. Nu conţine formule magice care trebuie rostite. Ci învăţături care trebuie trăite. Citeşte-o ca şi când Dumnezeu vrea să-ţi vorbească prin ea!

Începe citirea Bibliei cu Noul Testament, cu evangheliile (pagina 923 în continuare în unele traduceri). Vechiul Testament are şi multe pasaje care pentru începători sunt plictisitoare întrucât sunt greu de înţeles şi astfel vei fi descurajat să mai citeşti.

Fă-ţi un program regulat de citire zilnică a Bibliei. Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia este o hrana pentru suflet de aceea este de preferat să citeşti în fiecare zi.

Fii perseverent! Vei întâmpina multe obstacole care vor descuraja iniţiativa ta de a citi Biblia. Fii perseverent, cere ajutorul lui Dumnezeu şi El te va ajuta!

Citeşte şi atunci când nu înţelegi!  Nu te aştepta să înţelegi tot ce citeşti şi mai ales de prima dată. Cu toate că citesc din Biblie de mai bine de 15 ani, nici acum nu înţeleg totul.

Citeşte şi atunci când nu îţi convine! Vor fi situaţii când Biblia descoperă starea ta lăuntrică păcătoasă şi vei avea tendinţa să renunţi la citirea Bibliei. Dumnezeu pune degetul pe rană, dar tot El vindecă. Citeşte chiar dacă nu-ţi convine! Cândva vei înţelege că Biblia are dreptate.

Personalizează ceea ce citeşti! Deşi Biblia este o carte veche, vei vedea că are răspunsuri şi la problemele actuale şi la cele de mâine chiar din viaţa ta. Dar pentru asta trebuie s-o citeşti având permanent în minte rugăciunea aceasta: „Doamne Dumnezeul meu, ce vrei să-mi vorbeşti mie prin textul acesta?”

Citeşte ca să împlineşti! Biblia nu a fost intentionată pentru informarea oamenilor ci pentru transformarea lor. E bine să ştii Biblia dar este cel mai bine să trăieşti Biblia. Doar a ştii Biblia nu-ţi este de mare folos ci dimpotrivă. Dar a trăi Biblia înseamnă viaţă împlinită cu adevarat.

Caută ajutor! Vei observa că singur nu poţi găsi răspuns la toate. (vezi în Biblie la pagina 1065 Faptele apostolilor 8.26-40). Vei avea nevoie de ajutor. Mergi la cineva care traieşte Biblia şi care iubeşte pe Dumnezeu. Cere-i ajutorul!

Urmăreşte-L pe Domnul Isus Hristos! El este Cheia înţelegerii Bibliei şi Cel pe Care trebuie să-L cunoşti şi-n care să-ţi pui încrederea pentru iertarea păcatelor şi pentru o viaţă nouă. De aceea, pentru început citeşte mai mult evangheliile.   

0761.637.659   solideogloriablog.wordpress.com   geaboumihail@yahoo.com

    Mihail Geabou

Vreau sa citesc Biblia! Ce sfat imi dai?

Imagineaza-ti ca oferi cuiva o Biblie. S-ar putea sa fe prima si ultima data cand l-ai intalnit pe omul ala. Experientele lui legate de Biblie au fost dezamagitoare. Poate ca atunci cand a citit prima data n-a inteles nimic, predicile si slujbele religioase l-au plictisit. Pe langa asta a mai auzit pe altii ca doar preotii trebuie sa citeasca Biblia si ca noi, oamenii de rand nu suntem vrednici. Altii poate i-au spus ca Biblia trebuie citita dupa un anumit ritual….

In perioada aceasta, impreuna cu alti frati, am oferit gratuit Biblii in Turnu Magurele si Alexandria. Acum imi dau seama ca ar fi fost mai bine daca impreuna cu Biblia le-as fi oferit si un indrumator – Cum sa citeasca Biblia. Poate ca cei mai multi nu cer ajutorul cuiva si daca intampina greutati in intelegerea ei, vor renunta. Acum vreau impreuna cu Biblia sa le ofer scris cateva indrumari ajutatoare. Tu ce zici?

Ce sfat ai da tu cuiva care vrea sa citeasca Biblia?

Iata cateva idei:

-de ce ar trebui sa citeasca Biblia?

-ce piedici intampina in citirea Bibliei si cum sa le depaseasca?

-cum si cat sa citeasca?

-ce sa citeasca? Ce pasaje i-ar fi de folos pentru inceput?

Pentru femei… dar prinde bine si barbatilor

De ceva timp circula o predica pe internet. De cateva ori a aterizat si-n cutia mea postala. La inceput am ignorat-o, alta data am reusit sa vizionez cateva minute din ea. Ieri am primit-o pentru a nu stiu cata oara si m-am hotarat s-o ascult cu atentie mai ales pentru ca si biserica noastra a ajuns sa se confrunte cu problemele tratate aici. Consider ca orice femeie sau barbat cu teama de Dumnezeu ar trebui sa asculte mesajul asta. Pentru vizionare apasa AICI