Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Posts Tagged ‘moarte’

De ce imi plac inmormantarile

Posted by Calea Domnului on November 9, 2011

Sa fiu mai clar: imi plac inmormantarile numai daca ele exista. Nu le astept si nu ma rog ca ele sa vina. Dar daca ele trebuie facute, pentru mine sunt o mare provocare. Daca sunt indicii ca se apropie vreo inmormantare, ma rog ca Dumnezeu sa pregateasca familia respectiva, biserica din care face parte si El sa binecuvinteze si ziua inmormantarii.

Apropo, azi am participat la inmormantarea tatalui cumnatului meu Cristi Pana.  A fost un om deosebit, si asta nu zic acum pentru ca a murit. A fost deosebit si cand traia; si asta pentru ca si atunci Il slujea pe Domnul. S-a predicat, s-a cantat, ne-am rugat… desi au fost lacrimi de despartire totusi bucuria si increderea a fost atmosfera in care fratele Gheorghe Pana a fost condus pe ultimul drum. Cei ramasi in urma s-au adunat, si-au strans mainile si s-au rugat la mormantul patriarhului lor cu certitudinea ca cel trecut din viata nu este pierdut (pentru ca stiau unde se afla acum) dar si cu anticipatie (pentru ca stiau ca se vor intalni cu el atunci, acolo in prezenta Domnului). Toata diferenta dintre cei in viata si fratele Gheorghe Pana era ca acesta “furase startul”.

Vazand privelistea aceasta, mi-a venit in minte cuvintele unui pagan care privea pe poporul Domnului: “Oh, de as muri de moartea celor neprihaniti si sfasitul meu sa fie ca al lor!” (Numeri 23.10) Da, as vrea ca sfarstitul meu sa fie cel putin ca cel pe care acest om l-a avut in Domnul.

Hai sa ma intorc la subiect. De ce imi plac inmormantarile? Inmoarmantarile oamenilor credinciosi imi plac pentru ca ele sunt o sarbatoare a biruintei. Cel decedat a sfarsit cu bine alergarea credintei, a iesit biruitor iar noi ne bucuram de bucuria lui cu Domnul. Al doilea motiv insa (si de fapt la asta doream sa ajung) este faptul ca inmoarmantarile sunt un prilej deosebit de a prezenta mantuirea mai multor necredinciosi. In cele mai multe cazuri printre rudele celor decedati vor fi si necredinciosi. Cei mai multi dintrei ei nu vor fi frecventat nici un tip de biserica si nici nu sunt dispusi sa caute vreuna. Ei au nevoie sa afle cum pot fi iertati de pacate, cum sa fie eliberati de cel rau, unde sa gaseasca adevarul, unde sa gaseasca fericirea. Este un prilej, poate unic. De aceea eu cred ca noi ar trebui sa tratam inmormantarea cu foarte mare seriozitate.

De curand am avut prima inmoamantare la Piatra (Teleorman).  Cu saptamani inainte de deces ii cerusem sotiei decedatului sa se roage pentru ziua inmormantarii. Eu de asemenea m-am rugat din timp ca Domnul sa pregateasca familia, biserica, mie sa-mi dea mesaj potrivit si cu putere prin Duhul Sfant si vremea sa fie de partea noastra. Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a dat mai mult decat am cerut pentru ca ceream pentru Gloria Lui.

Am avut un timp extraordinar si la priveghi. Nu a fost o predica tip monolog ci o prezentare “Traditia si Scriptura”  (Marcu 7.1-13) prin care am argumentat de ce noi nu aprindem lumanari la mort, nu facem pomeni si altele de felul acesta. Oamenii au putut pune intrebari. A fost spatiu suficient in casa si oamenii au putut sta asezati. Afara era frig dar inlauntru era cald. T0ate astea conteaza. Am xeroxat cateva cantari ca sa aiba toata lumea dupa ce canta. Cea care a avut cel mai mare ecou in inimile necredinciosilor (chiar si ei cantau cu noi) a fost “Numai odata tu traiesti dar cui te zbati ca sa slujesti…” Imi pare rau ca n-au fost si mai multi tineri  ca sa cantam impreuna mai mult.

Una peste alta, Dumnezeu ne-a dat mare har. Desi era frig de toamna, ne-a trimis un Soare de primavara asa ca toti au putut sta sa asculte mesajul din Scripturi fara sa se foiasca. Multi am vazut ca au fost cercetati de Domnul.  Prefer mai degraba sa predic la inmormantari decat in biserica. Datorita contextului nu doar ca sunt prezenti si nepocaiti, dar cei prezenti sunt si mai dispusi sa asculte ceea ce se predica. Unii din curiozitate, iar altii, asa cum spune Biblia, pentru ca intr-o casa de jale inima omului se face mai buna (Ecl.7.3)

Sunt si inmormantari care nu imi plac: acolo unde nu se predica evanghelia curata ci povesti, acolo unde este laudat mortul si nu Dumnezeu, acolo unde conteaza mai mult ritualul si fala decat mantuirea sufletelor celor prezenti.

Un sfat: daca stii ca in curand vei participa la vreo inmormantare, pregateste-o cu ajutorul lui Dumnezeu si pentru gloria Lui.  Si pentru ca va fi o zi a inmormantarii si pentru noi, haideti sa ne-o pregatim de-acum printr-o traire sfanta, placuta lui Dumnezeu

Eclesiastul 7.1 Mai mult face un nume bun decat untdelemnul mirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.

Posted in Evenimente speciale | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »

Comunicarea cu cei morti

Posted by Calea Domnului on November 10, 2008

S-a petrecut in urma cu mai bine de zece ani cand chiar pe strada noastra. Sorin era un impatimit pescar, vecin de-al nostru si apropiat prieten. Eram aproapiati ca varsta. Jucam fotbal impreuna si fratii mei mergeau adesea cu el la pescuit.

Venise inca odata sa invite pe fratele meu sa-l insoteasca la pescuit. Fratele meu era insa ocupat cu masinile prin curte asa ca a trebuit sa refuze. Sorin a plecat singur… pleca pentru ultima data.

Dupa mai multe zile de asteptare tatal lui framantat de gandul disparitiei lui Sorin a plecat in cautarea lui. L-au gasit dupa trei zile plutind intre plauri. A urmat o inmormantare sfasietoare atat pentru parintii lui cat si pentru toti ceilalti care l-am cunoscut.

Povestea nu se termina aici. Mama lui, o „credinciosa” practicanta in cultul lor avea si alte preocupari, cred eu mai putin ortodoxe- umbla cu farmece si alte de-astea. Eram mic atunci si am auzit cum ca s-ar fi dus undeva in munti unde prin intermediul unui medium care in toiul verii se acoperea cu multe paturi putea in felul acesta sa intre in contact cu Sorin cel mort pentru a afla cine l-a omorat. A primit atunci si un raspuns: Filiala! (Adica cei care intr-un fel administrau balta.)

Personal cred ca femeia asta a primit mai mult decat a cautat, mai mult rau si blestem asupra casei sale. Pentru mine persoana asta a fost de-atunci o persoana invaluita intr-o aura de mister malefic. Hainele negre de doliu au fost de-atunci portul permanent insa personal cred ca „negrul” avea sa capete cu timpul si alta conotatie decat suferinta si anume „intunericul spiritual.” Doar dupa cativa ani si cel de-al doilea copil al ei avea sa moara intr-un accident stupid inainte de 35 de ani. De curand si sotul ei a urmat drumul locuintei mortilor. Acum ea este singura. Daca vii la noi pe strada o poti vedea si tu singura, imbracata in negru ca de obicei. Sta pe o piatra la poarta. 

Exista comunicare cu cei morti? A aflat femeia asta ceva din taramul celor adormiti? Ce este cu adevarat o comunicare cu cei morti si care este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru o scurta convorbire cu taramul mortilor? In religiile pagane este foarte obisnuita incercarea de a intretine legatura cu cei disparuti pentru a obtine din partea lor anumite descoperiri, ajutor, sfaturi sau mangaieri.

Biblia afirma ca practica comunicarii cu cei morti dateaza din vremuri stravechi.

Lev.19.31 Sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori. Sa nu-i intrebati ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Biblia afirma ca Dumnezeu condamna o astfel de practica si interzice categoric orice implicare a credinciosilor in astfel de ritualuri.

Lev.20.6 Daca cineva se duce la cei ce cheama mortii si la ghicitori ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce Fata impotriva omului aceluia si-l voi nimici din mijlocul poporului lui.

Haideti sa privim impreuna la o situatie unica de acest gen in intreaga Scriptura. Este vorba despre relatarea modului in care primul imparat al lui Israel, Saul doreste reuseste sa comunice cu Samuel, cel din urma judecator al lui Israel. Citeste cu atentie:

1Sam.28.3 Samuel murise. -Tot Israelul îl plînsese, şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau. 4 Filistenii s’au strîns, şi au venit de au tăbărît la Sunem: Saul a strîns pe tot Israelul şi au tăbărît la Ghilboa.  5 La vederea taberii Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.

 6 Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim…, nici prin prooroci.

 7 Atunci Saul a zis slujitorilor lui: ,,Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s’o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: ,,Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8 Atunci Saul s’a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: ,,Spune-mi viitorul chemînd un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.” 9 Femeia i-a răspuns: ,,Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe ceice cheamă morţii şi pe ceice ghicesc viitorul: pentruce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10 Saul i-a jurat pe Domnul, şi a zis: ,,Viu este Domnul, că nu ţi se va întîmpla niciun rău pentru aceasta.”11 Femeia a zis: ,,Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: ,,Scoală-mi pe Samuel.” 12 Cînd a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare, şi a zis lui Saul: ,,Pentruce m’ai înşelat? Tu eşti Saul!” 13 ‘mpăratul i-a zis: ,,Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: ,,Văd o fiinţă dumnezeiască sculîndu-se din pămînt.” 14 El i-a zis: ,,Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: ,,Este un bătrîn care se scoală, şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel, şi s’a plecat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat.

15 Samuel a zis lui Saul: ,,Pentruce m’ai turburat, chemîndu-mă?” Saul a răspuns: ,,Sînt într’o mare strîmtoare: Filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S’a depărtat dela mine; nu mi-a… răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16 Samuel a zis: ,,Pentruce mă întrebi pe mine cînd Domnul S’a depărtat de tine şi S’a făcut vrăjmaşul tău? 17 Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mînile tale, şi a dat-o altuia, lui David. 18 N’ai ascultat de glasul Domnului, şi n’ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mîniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. 19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mînile Filistenilor. Mîne, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mînile Filistenilor.”

 20 ‘ndată Saul a căzut la pămînt cît era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mîncase toată ziua şi toată noaptea.

 21 Femeia a venit la Saul, şi, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: ,,Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus.  22 Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale, şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pîne, ca să mănînci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” 23 Dar el n’a vrut, şi a zis: ,,Nu mănînc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el pînă i-a ascultat. S’a sculat dela pămînt, şi a şezut pe pat.

 24 Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frămîntat-o, şi a copt azimi. 25 Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mîncat. Apoi s’au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

Rene Pache face asupra textului cateva observatii care cred ca ne pot ajuta sa intelegem mai bine fenomenul spiritismului de astazi.

Atentie! Consider ca este important sa analizam corect acest text biblic intrucat unii spiritisti il prezinta drept baza biblica pentru practica lor oculta.

1. A fost sau nu Samuel trezit din morti? A fost el sau altceva? Se pare ca da, Samuel a fost. Saul il recunoaste, vrajitoare de asemenea iar dialogul fara indoiala ca inlatura orice umbra de indoiala asupra identitatii sale.

Important de observat- „Femeia isi paraseste imediat rolul sau obisnuit de medium in timp ce Saul vorbeste direct cu Samuel.” Acesta este o observatie fundamentala ce face de fapt diferenta intre acest caz unic si modul in care astazi spiritistii pretind ca pot facilita celor vii o convorbire cu cei morti… doar prin intermediul lor. In cazul nostru nu a fost nici un intermediar si comunicarea a fost directa.

2. Atat Saul cat si femeia au fost convinsi ca fapta lor constituia un act de neascultare fata de Dumnezeu. La fel ar trebui sa fie si astazi.

3. Saul se intoarce spre morti deoarece se stie parasit de Dumnezeu.

1Sam.28.6 Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim…, nici prin prooroci.

Observatia aceasta are multe de spus cu privire la statutul celor ce apeleasa la spiritism inaintea lui Dumnezeu- clar, toti cei ce cauta comunicarea cu cei morti sunt persoane care desi vii totusi sunt morti fata de Dumnezeu. Dumnezeu refuza sa le vorbeasca. Motivul pentru care unii practica comunicarea cu cei morti este tocmai pentru ca Domnul i-a lepadat.

Noi insa nu suntem dintre aceia parasiti de Dumnezeu de aceea asa zisa comunicare cu cei morti este complet si absolut straina de practica crestina. 

4. Samuel refuza sa-i spuna altceva decat un mesaj de mustrare. De fapt chiar lipsa comunicarii din partea lui Dumnezeu reprezenta un mesaj de mustrare din partea Domnului.

Deci, daca Dumnezeu nu-ti mai vorbeste in nici un fel nu te astepta ca morti sa-ti poata da un mesaj pozitiv

O a doua deosebire radicala intre situatia noastra si practica spiritismului este ca in timp ce Samuel ofera un raspuns negativ, astazi asa zisii morti aduc in general un mesaj oarecum pozitiv si niciodata nu se face referire la nevoia de pocainta sau alte adevaruri pe care Biblia le spune despre chinul iadului si nevoia de intoarcere la Dumnezeu.

5. Samuel refuza sa spuna alt mesaj decat cel comunicat in timpul vietii. Totusi adauga ceva: 28.19 „Maine, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine..”

Moartea sa si a fiilor lui se pare ca este lucrul nou, mesajul adaugat de Samuel si asta tocmai pentru faptul ca a apelat la vrajitori. Cu siguranta ca Dumnezeu avea sa dea tabara israelita in mainile filistenilor insa probabil ca Saul ar fi ramas in viata.

1Cr.10.13-14  Saul a murit pentru ca s-a facut vinovat de faradelege fata de Domnul al carui cuvant nu l-a pazit si pentru ca a intrebat si cerut sfatul celor ce cheama mortii. N-a intrebat pe Domnul. De aceea Domnul l-a omoarat si imparatia a dat-o lui David, fiul lui Isai.

6. Odihna lui Samuel a fost tulburata. Asa cum am spus in mesajul anterior, locuinta mortilor, cel putin pentru cei sfinti este (era) un loc al odihnei.

Unii intreaba: ne vad mortii pe noi cei vii? Exista chiar o practica in care familia indoliata pune lumanari pe marginea rontului sau a drumului pentru ca sufletul celui mort sa poata cunoaste drumul spre casa.

Personal cred ca totul este o minciuna. Duhurile mortilor nu pot invada lumea celor vii. Dumnezeu a hotarat o locuinta pentru ei. Odihna lor ar fi tulburata mult mai mult daca ar trebui sa ia contact cu toata necredinta lumii vii fata de Evanghelia Domnului. Si daca mortii ar fi putut comunica cu cei vii de ce bogatul il roaga pe Avraam sa trimita pe Lazar in casa tatalui sau… si se referea deci nu la o comunicare cu vii ci la invierea lui Lazar. Doar invierea este singura sansa ca cel mort sa poata comunica cu cei vii sau o intervenitie speciala ca in cazul lui Samuel. In nici un caz nu poate fi vorba de o mediere omeneasca.

Cum se explica atunci faptul ca cei ce pretind comunicare cu cei morti totusi spun si lucruri adevarate? Erwin Lutzer spune ca acolo este vorba de o implicare a duhurilor necurate. Acestea pot cunoaste suficiente lucruri din viata in trup a celui mort astfel incat sa ne dea impresia ca este cel mort este la celalat „capat al firului.” Mai mult de atat duhurile pot imprumuta personalitatea mortului si chiar accentul si limba vorbita de acesta. (Prima ta clipa dupa moarte, ed. Casa Cartii, Oradea 2006, pg.18) Aceasta abilitate a duhurilor de a mima personalitatea celui plecat ne ajuta sa intelegem si notiunea de casa bantuita. Iata inca o marturie a lui Lutzer:

In timp ce stateam la un hotel din Calgary, am citit intr-un ziar o istorisire cum ca cel putin doua stafii bantuiau frumoasa cladire. Unul dintre angajati mi-a aratat o scara de marmura unde locuia una dintre stafii. Acelasi lucru il marturiseau si ceilalti angajati. O proaspata mireasa cazuse pe acele scari cu cativa ani in urma si s-a lovit la cap, ceea ce i-a provocat moartea. Ni s-a spus ca duhul ei locuieste acolo si aparea cu o oarecare regularitate.

Cum explicam un astfel de fenomen? Cand o persoana in care a locuit un duh rau moare, acel demon isi cauta un alt loc. Adesea astfel de duhuri aleg sa ramana acolo unde s-a petrecut decesul (acest fenomen pare sa fie adevarat in cazul mortii violente cum sunt crimele sau suicidul). Duhurile imprumuta numele si insusirile celor morti si vor aparea ocazional prin astfel de siretlicuri. Aceste entitati sunt duhuri rele care de cele mai multe ori pozeaza in „stafii prietenoase.”

Concluzia: Doar mortii pot comunica cu cei morti. Tu invata sa comunici cu Cel Ce este Viu in vecii vecilor, cu Dumnezeu! Cat despre duhurile rele, vei fi in siguranta doar in Hristos. De apa sfintita si tamaine nu se sperie nici un drac. Daca vrei sa fii in siguranta treci de partea celui Tare.

Fiti binecuvantati toti cei ce iubiti pe Domnul!

Posted in Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , | 9 Comments »

Cei morti si locuinta lor

Posted by Calea Domnului on November 6, 2008

Am fost surprins cand la intalnirea de tineret unii si-au aratat interesul sa afle mai mult despre viata dupa moarte. Am luat-o ca pe o provocare personala intrucat este un subiect interesant asupra caruia ar fi trebuit sa fi studiat mai mult.

In acest post as vrea sa sumarizez cateva concluzii pe subiectul “Locuinta mortilor.” Nu pretind ca am ultimul cuvant in ceea ce priveste informatiile furnizate si chiar va provoc sa interactionam, sa interveniti cu completari sau infirmari solid argumentate pentru ca in felul acesta sa avem credinta fundamentata pe temelia sigura a adevarului.

Locuinta mortilor… hm. Putin cunoastem despre ea insa intr-o zi vom cunoaste totul despre ea.

Denumire: In limba ebraica se numeste Sheol iar in greaca  i se spune Hades.
Ce este ea?  Locul unde isi continua existenta sufletele omenesti la despartirea de trup.

Gen.37.35 “Plangand ma voi cobori la fiul meu in locuinta mortilor“- spunea Iacov plin de durere la auzirea vestii ca fiul sau Iosif a fost sfasiat de fiare salbatice.

2Sam.12.23 Acum cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in viata? Eu ma voi duce la el dar el nu se va mai intoarce la mine. [David la moartea copilului facut din curvia cu Batseba.]

Un loc al odihnei.

Iov 3.13-14 Acum as fi culcat, as fi linistit, as dormi  si m-as odihni cu imparatii  si cei mari de pe pamant care si-au zidit falnice morminte… 17-19 acolo nu te mai necajesc cei rai, acolo se odihnesc cei sleiti de puteri. Acolo cei pusi in lanturi sunt lasati toti in pace, nu mai aud glasul asupritorului… si robul scapa de stapanul sau.

In urma cu doua zile am fost impreuna cu fr. pastor Octavian sa dam cina la un fr. aflat pe patul de moarte. Nu mai putea vorbi, greu se putea misca cu toate ca datea semnale ca mintea-i era perfect lucida. Putea sa raspunda miscand usor capul. Stiind ca fratelui ii placea sa cante, fr. Octavian a intrebat “vreti sa cantam o strofa de cantare?” Fratele ce sta in asteptarea mortii a dat incet dar hotarat din cap ca nu doreste sa auda o cantare.

Concluzia mea a fost inca o data ca oamenii sfinti aflati in pragul mortii asteapta moartea ca un loc al odihnei. Se pare ca armonia vietii de dincolo este mult mai fascinanta pentru perceptia sufletului lor astfel incat chiar si cea mai incantatoare lucrare muzicala, pentru ei ar fi un tragic dezacord ca si cand ei ar avea deja “urechea ciulita sa desluseasca celestele acorduri ale unei lumi de curand descoperite.

Unde se afla Locuinta mortilor?

Dupa o interpretare strict literala care de altfel dupa parerea mea este singura recomandata in cea mai mare parte a Sfintelor Scripturi, Locuinta mortilor se afla in adancul pamantului.

Num.16.32-33 Pamantul si-a deschis gura si i-a inghitit pe ei si casele lor impreuna cu toti oamenii lui Core si toate averile lor si s-au coborat astfel de vii in locuinta mortilor, ei si tot ce aveau. Pamantul i-a acoperit de tot si eu pierit din mijlocul adunarii

Cine ajunge in locuinta mortilor?

Iacov am vazut ca stia ca “se va cobori in locuinta mortilor.” Domnul Isus vorbeste in Luca 16 despre “bogatul si Lazar” si spune despre bogat “pe cand era el in locuinta mortilor, in chinuri” (16.23). Inteleg de aici si din multe alte texte ca atat cei buni cat si cei rai ajung in locuinta mortilor.

1Sam.28.19 …maine, tu si fiii tai veti fi impreuna cu mine. [Spune Samuel sculat din morti catre Saul dupa ce acesta fusese lepadat iar Dumnezeu se facuse vrasmasul sau.]

Chiar si David si Domnul Isus a fost in Locuinta mortilor.

Ps.16.10 [un psalm mesianic] Nu vei lasa sufletul meu in locuinta mortilor, nu vei ingadui ca preiubitul Tau sa vada putrezirea.

Locuinta mortilor… dupa Hristos

Rene Pache in cartea sa “Lumea de dincolo” sustine un lucru interesant cum ca Locuinta mortilor ar fi suferit ceva modificari aduse de moartea si invierea Domnului Isus. Inainte de Domnul Isus cei buni si cei rai locuiau in “compartimente” diferite in Locuinta mortilor insa dupa moartea Domnului Isus, sa ne amintim ca Domnul Isus ii spune talharului de pe cruce: “astazi vei fi cu Mine… unde? …in rai.” Deci nu in Locuinta mortilor.

De asemenea in Noul Testament panorama de dincolo de moarte nu mai este o “coborare in locuinta mortilor” ci “o urcare in prezenta Domnului Isus.” Existenta dupa moarte a sufletelor sfintilor in Noul Testament nu mai este legata de o locuinta a mortilor ci de persoana Domnului Isus.

Intai de toate deci, trebuie sa lamurim “unde se afla Domnul Isus astazi?”  Raspunsul este clar si sigur: la dreapta lui Dumnezeu cu slava pe care o avea inainte de a fi lumea. Deci, Domnul Isus nu este azi in Locuinta mortilor pentru ca de fapt aceasta nici nu-L putea tine. Acum putem intelege mai usor unde ajung sufletele credinciosilor dupa moarte. Iata cateva exemple:

Fapte.7.55 dar Stefan plin de Duhul Sfant si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu…

[O paranteza aici- intr-adevar, cei aflati in pragul mortii, chiar daca nu au murit inca totusi pot intrezarii lumea spirituala, panorama inacesibila celorlalti. De o astfel de experienta a avut parte si Pavel probabil in urma experientei de la Listra (Fapte.14.19-20) unde a fost batut cu pietre si tarat afata din cetate crezand ca este mort. Nu stim exact daca acum sau alta data, totusi Pavel in 2Cor.12.2-4 spune ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca.]

Deci Stefan este pregatit prin moarte sa mearga la Domnul. Alte referinte mai clare ce confirma concluzia noastra le gasim la Pavel:

Fil.1.23 sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos caci ar fi cu mult mai bine…

2Cor.5.8 …da suntem plini de incredere si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta ca sa fim acasa cu Domnul.

[Da, ca sa fii acasa cu Domnul trebuie neaparat sa parasesti trupul acesta.] Deci Pavel cu nici un chip nu se astepta la o locuinta a mortilor ci in rai, in prezenta Domnului.

Ce se va intampla in viitor cu Locuinta mortilor?

Apocalipsa 20.14 Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

-important sa intelegem ca Locuinta moritilor nu este iadul sau iazul de foc. Cum se explica atunci ca bogatul era chinuit in vapaia aceea? Probabil, ca orice infractor care a fost prins, cu toate ca inca nu a fost judecat totusi asteapta in inchisoare pedeapsa. Chiar si inainte de a se rosti sentinta el sufera.

Ce sa fac ca sa nu ajung in Locuinta mortilor?

Mat.16.18 Eu iti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei Mortilor nu o vor birui.

Astazi cei care sunt biruitori asupra Locuintei Mortilor sunt cei ce fac parte din Biserica lui Hristos, din acea Biserica care are ca fundament credinta in Persoana si lucrarea Domnului Isus, Hristos ca Fiu al Dumnezeului Celui Viu. Acest fel de credinta este ceea ce nu carnea si sangele iti poate descoperi, adica nu o credinta mostenita ci una primita ca dar de sus, de la Dumnezeu Tatal.

Domnul Isus a spus: Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor. (Apoc.1.18)

Faci tu parte din Biserica lui Hristos? Ai tu acea credinta ce vine de la Dumnezeu, credinta in Domnul Isus?

Posted in Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , | 3 Comments »

Ganduri de sinucidere. Ce sa fac?

Posted by Calea Domnului on September 2, 2008

  1. HORIA OPRAN Says:
    August 28, 2008 at 7:40 am e

    SINT PARALIZAT IN CARUCIOR SI AM REPETATE GINDURI DE SINUCIDERE . CE SA FAC ?

Horia m-a surprins intrebarea ta. Nu stiu daca este o gluma (asa cum se mai fac pe bloguri), mi-as dori sa fie o gluma insa eu vreu sa raspund cu toata seriozitatea. De fapt tocmai din cauza asta nici nu ti-am raspuns imediat ca sa nu ma pripesc cu sfaturile, mai ales, fiind constient ca astfel de ganduri sunt tot mai frecvente in randurile tinerilor chiar sanatosi fiind.

Asa cum am spus, caut sa raspund cu toata seriozitatea ca si cand decizia ta ar depinde, sa zicem de sfatul pe care ti-l scriu. Cu siguranta nu este un sfat perfect si probabil nu iti va oferi solutia asteptata de tine. Eu pot doar sa te asigur ca ceea ce iti scriu aici este din inima si cu dorinta de a-ti fi de ajutor, macar o alinare.

Stiu ca iti este greu sa accepti sfaturi de la unul sanatos, care poate sa umble si sa miste dar sper ca vei cantari valabilitatea indemnurilor nu in functie de starea de sanatate pe care o am ci in functie de adevarul continut in ele, stiind ca Adevarul este Domnul Isus, Dumnezeu.

Nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma sinucid. Am vrut insa sa nu mai traiesc in trupul asta. De cel putin doua ori imi amintesc ca mi-am dorit asta cu toata inima. Prima data, poate pe la 15 ani, ma intorceam de la o evanghelizare de la Casa de Cultura din Alexandria unde predicase Luigi Mitoi. In vremea aceea el era pastor la penticostali cred, in Giurgiu si am inteles ca a crescut la orfelinat. Nu stiu sa-ti explic mai mult insa cantarile grupului Speranta si mesajul predicat de omul asta m-au facut sa ma apropii atat de mult de cer incat parca pluteam cand ma indreptam spre casa si cerul, stelele capatasera parca o alta stralucire si o alta semnificatie pentru mine. Am intrat in camera mea, m-am plecat pe genunchi in rugaciune si m-am rugat Domnului sa ma ia de pe pamantul asta si sa fiu cu El. Eram asa de aproape de El, de Domnul incat ma simteam asa de departe de Pamant. Domnul nu m-a ascultat desi mi-am dorit cu toata inima si fara urma de regret.

Da, Horia inteleg. In cazul meu a fost cu totul altceva: tu doresti sa mori pentru ca urasti pamantul iar eu doream sa mor pentru ca iubeam cerul. Tu doresti sa mori pentru ca te urasti pe tine iar eu doream sa mor pentru ca-L iubeam pe Domnul.

Iata cateva lucruri pe care te-as indemna sa le constientizezi si sa le accepti ca si crez al tau. Trebuie sa stii ca problema este in launtrul tau, de fapt este o problema de perspectiva, de credinta si nu atat de boala pe care o ai. Fericirea ta depinde de modul in care privesti realitatea:

1. Sinuciderea inseamna egoism la cel mai inalt grad. Omul care se sinucide, face lucrul acesta pentru ca dorintele lui nu sunt implinite si vrea asta cu orice pret. Pe langa asta, nici nu-i pasa de suferinta pe care o lasa in urma, celor ce-l iubesc.

2. Valoarea ta nu este conditionata de starea de boala sau de sanatate. Tu ai impresia ca nu mai valorezi nimic. Ideea asta in mod inconstient este inoculata in mintea noastra prin valorile false pe care mass-media le propaga: frumusetea, puterea, sanatatea. Spectacolul TV va acutiza si mai mult dorinta de sinucidere intrucat in mod automat te vei compara cu standardul fals al valorii in ce priveste omul. In schimb, citeste Psalmul 139 din Biblie si abia atunci iti vei cunoaste valoarea cu adevarat.

Mai mult, valoarea ta este evidenta prin pretul dat pentru tine. Stii care este pretul tau?

Romani 8.32 El, Care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau ci L-a dat pentru noi toti… Horia, asta este pretul tau. Isus Hritsos a fost dat pentru tine. Asta este valoarea ta. Domnul Isus a murit pentru tine Horia. Nu este suficient? Vezi care este pretul tau? Vezi cum te-a pretuit Dumnezeu?

3. Pentru a cultiva o atitudine multumitoare este indicat sa te compari nu cu cei sanatosi ci cu cei mai bolnavi ca tine. Poate ca ai auzit despre cazul tanarului aceluia fara maini si fara picioare. Asta poate fi o incurajare reala pentru tine. Diavolul vrea sa crezi ca esti singurul in starea aceasta si astfel, in acelasi fel in care animalele de prada, inainte sa le vaneze le izoleaza de turma, tot asa si satana vrea sa te izoleze de oameni pentru ca apoi sa fii o prada usoar in ghearele iadului.

1Petru 5.9 …fratii vostri in lume trec prin aceleasi necazuri ca si voi.

Asa ii incuraja Petru pe crestini. Da, este mare lucru sa stii ca nu esti singur in starea in care te afli. Cand urci un traseu de munte si la un moment dat te ratacesti ajungi sa disperi crezand ca te afli pe un drum pe care nimeni vreodata nu a mai umblat. Daca insa te apropi de o carare bataturita, vezi un semn vopsit pe un copac sau o piatra atunci te inveselesti. Stii ca pe acolo au mai trecut si altii. Nu iti trebuie o autostrada pe munte ci este suficient sa stii ca cel putin inca un om a mai trecut pe-acolo si n-a murit.

Horia, nu esti singurul. E-adevarat, eu nu sunt in situatia ta dar sunt o mare multime in situatia ta. Altii chiar mai bolnavi ca tine. Daca ai cine sa te ingrijeasca, multumeste Domnului si roaga-te pentru ei. O atitudine multumitoare va fi bine pentru tine dar si pentru cei din jurul tau.

4. Apoi Horia, daca te-ai sinucide, crezi ca o sa fie mai bine? Nu stiu cati ani ai si nu stiu cat vei mai trai dar oricat ai mai trai in suferinta, eu consider ca, poate chiar si 50 de ani de paralizie si imobilizare intr-un scaun cu rotile este mai de preferat decat o eternitate in chinurile iadului. In iad sunt fricosii, lasii… vrei sa fii printre ei? Din suferinta paraliziei exista scapare cel putin prin moarte insa din chinurile iadului n-ai nici o sansa.  Ai grija, satana inainte sa-ti ia sufletul vrea sa-ti ia mintile. Cand iti va lua mintile ii vei da de buna voie si sufletul. De aceea, pazeste-ti mintea. Nu lasa ganduri macabre sa-ti cutreiere mintea. Marea lupta pentru tine este lupta mintii.

5. Iti recomand sa citesti povestea lui Jony Eareckson Tada sau cartile lui Philip Yancey: “Unde este Dumnezeu cand sufar” sau “Dezamagit de Dumnezeu.” De asemenea, citeste cartea Iov din Biblie.

Horia, tu ai tot ce trebuie ca sa devi o binecuvantare pentru semenii tai. Tu trebuie sa-ti intorci privirea de la nevoile tale spre nevoile celor din jurul tau. Sunt oameni care pot alerga dar care sunt imobilizati in vicii si pacate.

Horia, daca tot zici ca nu mai ai ce face cu viata ta … de ce nu I-o dai Domnului Isus? Ok, tu ai ajuns sa crezi ca nu mai poti face nimic cu un trup paralizat. Ofera-L Domnului Isus! Coboara in adancul inimii tale, prezinta-te Domnului asa cum esti si ofera-I Lui totul. Incepe cu gandurile tale, apoi dorintele tale… Daca tot doreai sa-ti oferi trupul mortii, de ce n-ai vrea sa mai incerci si asta? Tu n-ai nevoie de trupul tau si de viata ta, da-le Domnului si vei vedea atunci ce poate face Domnul Isus cu ceea ce tu consideri de lepadat. Altii au facut-o si n-au regretat. Incearca si tu!

Horia, mai devreme sau mai tarziu fiecare om va dori sa moara: unii pentru ca urasc pamantul si viata lor iar altii pentru ca iubesc pe Domnul si Imparatia Lui. Iti doresc sa fii dintre aceia care doresc sa moara pentru ca-L iubesc pe Domnul si Imparatia Lui. Daca tot vrei sa mori, lasa ca iubirea sa fie cauza si nu suferinta, iubirea de Dumnezeu si nu egoismul. Domnul fie cu tine Horia. El sa traiasca in gandurile si dorintele Tale, El sa fie viata ta in trupul tau.

Gal.2.20 Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc, dar nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.

Mult har Horia si fa ca suferinta ta sa fie pentru Gloria Lui!

Posted in Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , | 4 Comments »

Bolile- denivelari pe carosabilul vietii

Posted by Calea Domnului on April 8, 2008

Nu stiu cum le zice- sunt denivelari pe carosabil. Pentru prima data le-am intalnit la trecerile de pietoni, uneori si de o parte si de alta a trecerii. Sunt eficiente intrucat determina pe cei mai multi soferi sa incetineasca. Trebuie sa recunosc ca sunt si enervante in acelasi timp. Insa nu la aceste denivelari vreau sa fac referire ci la acelea din afara localitatilor, asezate inaintea curbelor periculoase. Sunt mai multe denivelari unele dupa altele si pe masura ce te apropii de curba distanta dintre ele este tot mai mica asa ca ritmul se inteteste, produc zgomot si turbulente la franare. Indiferent cat de suparatoare ar fi totusi trebuie sa treci peste ele. Nu ai nici o alta alternativa.

Suferinta si moarte

De cateva zile sunt din nou in vizita la Alexandria, localitatea natala. Sunt oarecum din nou la curent cu stirile locale. Din pacate insa, vestile sunt triste- peste tot boli si suferinte.

A murit David Efraim. Un batran evreu- de altfel singurul din biserica noastra. Mi-l amintesc din copilarie cand imi strangea puternic mana incat imi era frica sa mai dau mana cu dansul. Era evreu. Era deosebit parca de toti ceilalti. In urma cu 5-6 ani, in urma unei vizite scurte din nou in Alexandria am trecut sa-l vad. Era in pat, m-a recunoscut dar nu mai putea vorbi. Timpul a trecut. Am crezut ca a murit de mult. Au fost inca 6 ani de chin si a murit saptamana trecuta. Am avut harul sa fiu la inmormantarea unuia dintre putitii evrei care au mai ramas in Alexandria.

Luni, am mers impreuna cu fr. pastor Octavian la bolnavi acasa sa dam cina. Revederea multora dintre cei vizitati mi-au adus aminte de copilarie. Nu era ca atunci cand ii vedeam cu ochi de copil- acum mai regaseam pe fetele lor doar cateva trasaturi care tradau identitatea lor uitata de mine, ascunsa acum sub riduri, durere si suferinta. Cancerul doboara la pamant cate un snop. Unii inca mai lupta iar altii au murit deja- la o varsta destul de tanara. Am vazut o mama ce plange neincetat pentru singura ei fiica adoptiva ce-a plecat de curand la Domnul. „De ce tocmai ea? Lasand in urma o micuta pe care tocmai o infiase?” N-am putut sa nu fiu miscat de durerea lor. O alta sora imobilizata la pat iar alta care sta la mila rudelor. Duminica, la serviciul de seara, un frate cu inima buna a adus inaintea noastra pe Moise si Elisabeta- doi copii de 10 respectiv 12 ani care nu puteau merge. Abia puteau folosi unul din picioare in urma unei operatii la care au fost supusi de curand.

La inceput n-a fost asa…

Multumesc lui Dumnezeu ca am fost sanatos ….si sunt (chiar daca unii doctori au alta parere:) ). Multumesc pentru ce am. In copilarie credeam ca toata lumea este a mea si niciodata nu se va putea lipi de mine vreo boala. De dimineata pana seara, in afara orelor de scoala alergam la fotbal, urcam in copaci si faceam multe altele incat toti vecinii ieseau la poarta sa-si pazeasca ronturile cu flori cand auzeau c-am iesit noi pe strada. „N-am vazut spitalul” pana acum. Nu am fost niciodata internat intr-un spital insa am vazut atata suferinta …si inca n-am vazut suficient.

Eclesiastul 12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: ,,Nu găsesc nici o plăcere în ei“; 2 pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie; 3 pînă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinţii), căci s’au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii); 4 pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit, 5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele; 6 pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă; 7 pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Care este mesajul?

Eclesiastul ne face constienti de realitatea bolilor. Da, nu le spune pe nume insa face referire la boli ce afecteaza ochii, mainile, picioarele, auzul …etc. Bolile sunt acele denivelari pe carosabilul vietii. Eclesiastul incepe cu ochii, apoi mainile, picioarele, dintii, vorbirea, auzul, parul alb, ….caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Atunci cand esti in linie dreapta, in copilarie si tinerete se pare ca nu avem parte de semnalizare prin boli insa pe masura ce crestem si ne maturizam ele apar tot mai des astfel ca atunci cand ne apropiem de moarte, ritmul aparitiei lor este tot mai alert …caci omul merge spre casa lui cea vesnica

Ai inceput cumva sa folosesti medicamente? 

Asemenea denivelarilor pe carosabil si bolile au rolul sa ne avertizeze in vederea pregatirii pentru ceva deosebit in traficul vietii. Urmeaza o curba extrem de periculoasa, o schimbare a directiei de mers, o schimbare a directiei de mers intr-o alta dimensiune …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Bolile ne avertizeaza nu doar o schimbare a directiei de mers dar si o ingustare a drumului. Nu mai sunt doua sau mai multe benzi. Acum intri pe ultima suta de metri si vei fi singur- doar o singura banda. Sunt evenimente in viata pe care le infrunti singur.

Un ultim lucru- nu uita! Redu viteza! Deciziile ce urmeaza sa le iei au nevoie de cumpanire, de calm, de intelepciune, de liniste …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Sunt mai multe denivelari unele dupa altele si pe masura ce te apropii de curba distanta dintre ele este tot mai mica asa ca ritmul se inteteste, produc zgomot si turbulente la franare. Indiferent cat de suparatoare ar fi totusi trebuie sa treci peste ele. Nu ai nici o alta alternativa …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Eclesiastul 12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale…

 

Posted in Evenimente speciale | Tagged: , , , , , | Leave a Comment »

Liceenii intreaba

Posted by Calea Domnului on March 26, 2008

Saptamana trecuta in data de joi 20-martie am avut oportunitatea de a lua parte la o intalnire de tineret mai deosebita in localitatea natala Alexandria unde am petrecut cateva zile alaturi de parinti si prietenii din copilarie. Intalnirea organizata de fr. pastor Ivanica Octavian cu sprijinul tinerilor si bisericii baptiste din Alexandria nu a fost una care s-a putut incadra in specificul traditional baptist dar pot spune ca a fost totusi una de succes, cred ca a fost spre Gloria Domnului. M-am bucurat sa vad cum tinerii din Alexandria se implica activ in viata bisericii invitand colegi la intalniri cu caracter crestin. Intalnirea s-a tinut intr-o sala de la Hotel Parc si in ciuda faptului ca in seara aceea a fost si un meci important totusi numarul de participanti s-a ridicat la mai bine de 50-70 de persoane (nu stiu exact, poate chiar mai mult?). Am mancat cate o pizza, am baut suc, unii au cantat, ne-am rugat si am ascultat un mesaj din Scripturi. Seara s-a incheiat cu un concurs si cu incercarea de a raspunde la intrebarile pe care liceenii le-au ridicat. Timpul insa s-a dovedit insuficient mai ales cand o intrebare ridica o alta intrebare asa ca, fiindca se apropia ora 23 a trebuit sa incheiem cu speranta ca vom putea candva si cumva sa oferim raspuns intrebarilor liceenilor prezenti la intalnirea de la Hotel Parc -Alexandria. 

In cele ce urmeaza voi scrie intrebarile pe care le-am adunat de la tinerii prezenti la acea intalnire. Sunt convins ca sunt intrebari sincere si pe care probabil si altii si le pun alaturi de tinerii din Alexandria. De aceea as vrea cu seriozitate si competenta sa putem oferi raspunsuri vitale acestor tineri. Sunt convins ca printre cei care vizitati acest blog sunt persoane calauzite de Duhul Sfant care pot oferi raspunsuri ce duc la Viata. Va rog sa imi dati o mana de ajutor si vom cauta ca raspunsurile cele mai bune sa fie postate aici si sa fie transmise si celor care au intrebat. Iata intrebarile lor:

Pacat

1. Daca am pacatuit, Dumnezeu ma mai iubeste?

2. Imi iarta Dumnezeu un pacat pe care il tot repet? Cum sa fac sa scap de astfel de pacate?

3. Cum a aparut omul cu adevarat? A fost creat de Dumnezeu sau a evoluat din maimuta? Totusi sunt doua teorii care se bat cap in cap.

4. Sensul vietii si al crearii omului de catre Dumnezeu?

Mantuire

5. Cum poti fi sigur ca esti mantuit?

6. Ce trebuie sa faci ca sa fii mantuit, ca sa ajung in Rai?

7. Credeti ca un om care face fapte bune toata viata si ii ajuta pe ceilalti dar este mai “rezervat” in ce privinta unei religii (crestin, musulman) va fi mantuit?

Biblia

8. Credeti ca Biblia (ideile din ea) este modificata in anumite credinte (secte)?

Viata dupa moarte

9. Chiar exista viata de apoi?

10. Cum este pe lumea cealalta- mai bine sau mai rau?

Altele

11. Este adevarat ca preotul poate sfinti apa?

12. Unde scrie in Biblie sa nu te inchini la idoli (icoane)?

13. Ce sa faci cand ceva (viata) nu iti da voie sa fii atat de bun cat ti-ai dori (cand chiar iti doresti…) si in acelasi timp ai mare nevoie de Dumnezeu? Simti ca nu faci destul sa meriti ajutorul Lui… dar nu poti face mai mult.

14. Ne sustine Dumnezeu in iubire, iubirea intr-o relatie chiar daca nu suntem asa de apropiati fata de El?

15. Ce se intelege prin religie?

Acestea au fost cateva din intrebarile selectate. Asteptam raspunsurile dvs. printr-un comentariu la acest post, comentarii care ulterior, respectand dreptul de autor vor putea fi folosite pentru a prezenta sumar un raspuns.

Posted in Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , , , | 2 Comments »

O alta fata a mortii sau singura?

Posted by Calea Domnului on January 14, 2008

Putin dupa ’90 vecinii din spatele case (Tanta si Gheorghe) datorita faptului ca imbatranisera si nu aveau copii si nici alte rude carora sa se incredinteze spre ingrijire au hotarat sa dea casa unei familii- Ilie si Florica.

D-l Ilie era un om foarte muncitor. As putea spune chiar in cale-afara de muncitor dar si foarte rau. Intreaga familie- copiii si sotia dansului nu suflau in fata lui. Chiar am fost ingrozit cand intr-o zi l-am surprins aruncand cu ciocanul dupa baiatul lui prin curte. 

Era o zi de luni cand ma jucam pe coputer. Deodata aud strigate de disperare- afara era jale. Am iesit si eu in strada sa vad ce se intampla- Ilie murise electrocutat. Spre seara venise sa dea hrana animalelor, a intrat in incaperea intunecoasa si incercand sa introduca firele (nu mai stiu exact) in priza s-a curentat. Multimea si politia venisera la fata locului iar trupul neinsufletit era intins si acoperit in mijlocul curtii.

Cine l-a luat pe Ilie? Domnul sau satana?

O vecina, tanti Didina (cum ii spuneam noi) obisnuia sa spuna:”L-a luat diavolu ca era prea rau!”

Eu ma gandeam atunci- de ce l-ar fi luat diavolu? era un om rau si cu siguranta ca satana s-ar fi bucurat sa-l mai lase pentru ca el facea rau. Parerea mea este ca Domnul l-a luat, Domnul a trimis moartea sa-l ia.

Se pare ca si Moise are aceeasi parere:

Ps.90.2-3 Inainte ca sa se fi nascut munctii si inainte ca sa se fi nascut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie Tu esti Dumnezeu! Tu intorci pe oameni in tarana si zici:”Intorceti-va fiii oamenilor!”

Nu demult Ruben a facut un comentariu vis-a-vis de poezia fr. Dugulescu in care se spunea ca moartea este “o baba zbarcita cu coasa in mana.” “Eu credeam ca moartea este un inger”- zicea Ruben.

Da, cred ca este important sa aflam “in slujba cui este moartea?” In felul acesta stim cum ar trebui s-o intampinam. Daca moartea este in slujba Domnului trebuie primita intr-un chip vrednic de un trimis al lui Dumnezeu. Daca este in slujba celui rau …avem dreptul s-o uram. Iata principiul biblic:

Mat.10.40 cine va primeste pe voi Ma primeste pe Mine ci cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

Ce parere aveti despre aceasta prezentare a mortii… 

Ps.116.15 Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El. 

Filip.1.21 Caci pentru mine a trai este Hristos iar a muri este un castig …as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos caci ar fi cu mult mai bine…

Posted in Evenimente speciale | Tagged: , , | 1 Comment »

Exact la timp …dupa 4 zile intarziere

Posted by Calea Domnului on January 12, 2008

Ceasul nostru este diferit de ceasul lui Dumnezeu. Avem probleme cu asteptarea mai ales atunci cand ai de-a face cu un Dumnezeu care nu se ghideaza dupa acelasi ceas si mai mult de atat, Cel dupa care noi asteptam este in afara timpului.  

Adesea ne trezim ca-L “stresam” pe Dumnezeu cu nerabdarea noastra si-I aratam ceasul dorind sa-L constientizam ca Se afla in intarziere. Cu toate acestea, in multe situatii in care “I-am aratat ceasul” crezand a este intarziat s-a dovedit ca El a sosit la timp iar noi ne grabeam prea tare.

Dumnezeu n-a intarziat niciodata si niciodata nu s-a grabit. A facut lumea in 7 zile cu toate ca o putea face intr-o clipa, a eliberat pe evrei din Egipt dupa 430 si la implinirea vremii L-a trimis pe Mantuitorul. El nu intarzie si nu se grabeste.

Cum poti fi in intarziere si cu toate astea sa se dovedeasca a fi “la timp”?

Iata un videoclip care ne prezinta o alta intelegere a notiunii de “la timp.” Acceptand aceasta invatatura prin credinta in El, de acum incolo vom putea “astepta in tacere” ajutorul Domnului chiar daca niciodata nu ne vom putea regla ceasurile dupa timpul Lui.

 “Isn’t it great, when He’s four days late He’s stil on time?!” 

Nu uita- El te stie pe nume si …candva te va striga si pe tine pe nume. Va fi si randul tau… dupa timpul Sau.

Posted in Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , | 1 Comment »

Impresii de la inmormantarea fr. Dugulescu

Posted by Calea Domnului on January 7, 2008

O capetenie a plecat astazi dintre noi dar n-a fost jale ci o sarbatoare. 

Biserica Baptista Betel din Timisoara a fost astazi transformata intr-o casa de jale si cred ca nici in trecut si nici in viitor nu se va mai dovedi asa de neincapatoare ca in ziua de 7-ian 08 cand multimi de oameni din diferite colturi ale Romaniei dar si din strainatate au pasit pragul ei cu ocazia mutarii (premature spunem noi) la Domnul a fr. Petrica Dugulescu.

Mesaje de mangaiere pentru famlia indoliata dar si de apreciere la adresa fr.Dugulescu pentru realizarile sale in domeniu social, politic si religios au fost transmise personal, prin reprezentanti sau prin mesaje scrise de catre oficialitati religioase si politice, prieteni si cunoscuti incepand de la orfanii din casa Prietenii lui Onisim pana la congresmeni din SUA.

Intr-un scurt necrolog am putut urmari sumar modul minunat in care fr. Dugulescu a gustat harul lui Dumnezeu impreuna cu sotia sa Marioara. Un biet om de la tara ajunge sa-L intalneasca pe Domnul ISUS la varsta de 20 de ani, lucreaza ca tractorist o perioada iar spre finalul vietii sale ajunge sa paseasca pe holurile Parlamentului Romaniei, Casei Albe si a Parlamentului European purtand in inima acelasi rasunator mesaj- Isus Speranta Romaniei, mesaj cantat acum pe strazi de aur in Noul Ierusalim.

Un scurt videoclip ne-a improspatat memoria cu imaginea plina de pasiune a pastorului Dugulescu predicand Evanghelia in vremuri de grea persecutie, apoi de la tribuna in timpul revolutiei decembriste indeamna poporul adunat in piata sa rosteasca din inima rugaciunea domneasca si mai apoi alaturi de oameni simpli- orfani si handicapati care au primit atingerea harului Domnului prin dansul.

Am fost placut impresionati de originalitatea si substanta versurilor poemelor sale. In momente de asteptare sau chiar in timpul serviciului de ramas bun am putut auzi cateva poezi recitate chiar de autorul lor. Lipsite de orice urma de amatorism poeziile sale fara indoiala stau marturie a unei inimi dedicate lui Dumnezeu.

Sentimentul unei morti iminente era parca un laitmotiv in discursurile si poeziile sale. Materialul video-proiectat il surprindea adesea amintind de iminenta mortii in plenul anunarii locale Betel, in poezii sau chiar in discutia cu copiii sai- dupa cum fiul sau Cristi marturisea. Desi plin de viata era constient de amenintare mortii pe care o sfida insa cu increderea sa in Dumnezeu. De ce nu se temea de moarte? Pentru ca murise deja odata la cruce in Hristos (Poezia- Definitia mortii).

O minunata priveliste a putut fi observata si in jurul sicriului unde familia si rudele fratelui nostru erau acum inconjurati de dragostea marii familii a Domnului Hristos. Lacrimi de durere si lacrimi de bucurie; durerea despartirii si bucuria unei alergari incheiate cu succes. O sotie binecuvantata sa fi stat alaturi de un asa om si patru copii mandri ca au avut un asa tata.

Rand pe rand, in randuiala unul dupa altul, frati si surori, tineri si mai in varsta, nu doar din complezenta ci dintr-o inima plina de dragoste au adus prin cantare sau cuvant un mesaj de recunostinta, mangaiere si speranta. Daca la inceput primarul, prefectul si reprezentanti de culte au prezentat un om in slujba oamenilor in cele ce-au urmat, copii ai Domnului n-au pregetat sa prezinte realitate- un om in slujba lui Dumnezeu pentru oameni. De la cel “mort” atentia fu indreptata catre Cel Viu si totul deveni o sarbatoare. Fr. Petrica desi-ntr-un sicriu, parca nu mort era ci viu alaturat cu noi in inchinare uimit fiind de sarbatoare.

Se apropiau orele 17.00. Trecusera patru ceasuri si parca sarbatoarea era inca in toi. Gloria Domnului era in mijlocul nostru si-n inimile noastre. Timpul parca-si pierduse importanta insa fortati de-mprajurari ne-apropiaram de-ncheiere. Politia timisoreana primise-ncredintarea ca serviciul de inmormantare avea sa se incheie mai devreme urmand ca ei s-asigure fluidizarea traficului cu ajutorul agentilor de politie postati in intersectii din apropiere.

Sicriul cu trupul neinsufletit este purtat pe ultimul drum in timp ce multimea adunata se ridica si saluta in semn de respect un ostas ce se-ntoarce biruitor acasa. “Mergeti in toata lumea…” am cantat cu totii imnul misionarilor si lucratorilor pe campul Evangheliei. In timp ce ramasitele lipsite de viata ale fr. Dugulescu urmau sa fie asezate-n asteptarea invierii, audienta cobora acum spre casa cu un duh plin de viata si speranta.

O capetenie a plecat astazi dintre noi dar n-a fost jale ci o sarbatoare.

In casa de jale azi a fost o sarbatoare.

Cel ce este Dumnezeul oricarei mangaieri sa mangaie familia indurerata prin credinta in speranta revederii glorioase in prezenta Sa.

Dumnezeu sa se indure de familia crestina din Romania; sa strangem randurile cu intelepciune in unitate si lumina de sus in relatiile dintre noi pretuind pe unsii Domnului ce-au fost trimisi sa-I pregatesca calea.

Mihail Geabou

p.s. Ar fi frumos daca am putea posta la comments poeziile: Definitia mortii si aceea cu cel ec vinde bilete gratis pentru cer (nu mai stiu exact cum ii zice).

Posted in Evenimente speciale | Tagged: , , , | 15 Comments »