Taica Pascu

Taica Pascu

A pecat și taica Pascu,

De pe-acest pământ rebel,

A pelcat, ca sus să fie,

Cu Isus, Emanuel.

A luptat, lupta cea bună,

Și pe Domnu l-a servit,

Iar aici în lumea asta,

A sa treabă a sfârșit.

 

Fi slăvit o Doamne Sfinte,

Că în lume l-ai lăsat,

Ca s-aducă mângăiere,

Pe pământ în lung și-n lat.

 

L-ai lăsat pentru o vreme,

Printre noi ca să lucreze,

Iar frățietatea noastră,

Prin el, El s-o luminize.

 

Ție-ți mulțumim, o Doamne,

C-ai lăsat aicia jos,

Un om cu podoabe sfinte,

Rob al Domnului Hristos.

 

Să vestească-n lumea mare,

Al Tău Numea Preasfințit,

Să predice Adevărul,

Din zori până-n asfințit.

Ție-ți aducem acuma,

O Părinte, Sfinte Tată,

Mulțumiri și-nchinăciune,

Și o inimă curată.

Te rugăm însă, o Tată,

Ai Tu milă, de acei,

Ce-au rămas în lumea asta,

Singuri, singuri, singurei.

Ai grijă de ei Isuse,

Fi-le Tata, de acum,

Și ajută-i ca în lume,

Să meargă pe al Tău drum.

Îi lăsăm în mâna-Ți sfântă,

De ei doamne te îndură,

Și condu-i cu a Ta mână,

Către sfânta Ta căldură.

                        Michael Ben-Hur

                        Chicago, 24 Iunie, 2013

Belşug de mângâiere

Nu le-am cerut permisiunea dar sper să nu se supere cei ce au scris aceste mesaje de încurajare şi mângâiere. N-aş vrea să se piardă. Unele sunt trimise personal altele nu, dar toate au de-a face cu persoana tatălui meu. Unii au sunat şi am vorbit la telefon, alţii mai de-aproape au dat un SMS sau ne-au vizitat; aici voi pune doar din mesajele scrise iar unele probabil vor fi citite în timpul slujbei de priveghi. Vă mulţumim în Numele Celui Ce este Părintele Îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri.

Draga Mihai, iubita familie Geabou,

 

Va transmit pe aceasta cale toata dragostea si rugaciunile adresate Aceluia care este Dumnezeul oricarei mingiieri de a va sprijini cu puterea Lui in aceste momente cind va despartiti pentru o vreme de “Taica Pascu” Slujirea alaturi de dinsul a fost o binecuvintare pentru mine timp de multi ani. M-a asezat Dumnezeu, in anul 1978, in slujire la Constanta, in cadrul comunitatii de Bucuresti, in preajma unor oameni deosebiti precum fr. Branzei Vasile, Stefanuti Iosif, Geabou Pascu, Serac Iosif si Talos Vasile, oameni de la care am invatat mult, pe care ii apreciez pentru demnitatea, dragostea si devotamentul pentru Domnul  cu care slujeau in vremurile acelea. Ei, la rindul lor m-au iubit si sprijinit cu toata inima. Primii trei dintre cei mentionati s-au mutat deja in vesnicie. Ei s-au dus sa fie cu Domnul pe care L-au pretuit nespus. Isi asteapta in glorie rasplatirile vesnice. Imi sunt vii momentele de slujire alaturi de fratele Pascu in Teleorman, in bisericile locale pe care le-a pastorit. Ospitalitatea in familia voastra imi este de asemenea vie in minte.

Va doresc binecuvintarea Domnului, mingiierile Lui si intarirea credintei si nadejdii in aceste clipe.

Regret faptul ca nu voi putea fi prezent la serviciul de priveghi sau de inmormintare. In duhul va voi fi alaturi cu rugaciune. La revedere Taica Pascu in fata lui Cristos, Domnul! Cu drag, Doru Hnatiuc & familia

Si noi cei din Austrailia ne unim cu toata fratietatea care l-a iubit si s-au rugat pentru fratele Pascu Geabou si transmirem familiei sincere condoleante si Domnul sa ii treaca cu bine si peste aceste zile de doliu.Fie ca si serviciile de priveghi si inmormintare sa fie ocazii binecuvintate de Domnul cu Har pentru Evanghelizare si zidire sufleteasca. Busuioc si Iconia Melbourne Australia

 

Stimata familie Geabou, Acum că fratele Pascu a trecut în glorie, vă transmit condoleanțe și îmi exprim alaturi de atatia alti credinciosi sentimentele de apreciere pentru activitatea și lupta dusa de fratele Pascu de-a lugul anilor ca pastor si evanghelist in confruntarea cu regimul opresiv al Romaniei din perioada comnista. Lupta lui dusă cu curaj si principialitate a inspirat o generatie de credinciosi sa stea pe pozitie langa Cuvantul lui Dumnezeu in timpuri de prigoana. Fie-i memoria binecuvantata! Daniel Chiu

 

Iubita familie, Promisiunea stralucirii vesnice pentru cei ce invata pe altii sa umble in neprihanire (Daniel 12:3) as dori sa fie mangaierea care sa va stearga lacrimile in aceste zile de incercare prin care treceti. L-am cunoscut pe fr. Pascu ca pe un destoinic lucrator pe ogorul Evangheliei. Nu sunt in masura a evalua lucrarea in care Dumnezeu l-a folosit timp de peste 50 de ani. Tot ce pot sa spun cu aceasta ocazie este ca in anii de sub teroarea comunista a fost unul dintre cei ce si-au pus familia si viata pe altarul daruirii pentru Dumnezeu. Stiu apoi, din partasiile de neuitat la inchinare si sfatuire pentru bunul mers al lucrarii din Romania, ca a staruit in invatatura sanatoasa, fiind gata, fara retinere, sa infrunte pe potrivnici. Pentru trairea lui fara poticnire, plin de roada neprihanirii prin Domnul nostru Isus Cristos, fie onorat Dumnezeu. Iosif Sarac

 

Draga Mihai si iubita familie, Am auzit de plecarea fratelui Pascu acasa si suntem alaturi de voi toti in aceasta dureroasa despartire. Va sustinem in rugaciunile noastre si dorim ca Cel pe care l-a slujit Taica Pascu sa fie glorificat prin predicarea cauzata de plecarea fratelui astfel incat durerea despartirii sa fie indulcita de posibilitatea proclamarii Domnului. Ne rugam ca serviciile sa produca o oportunitate de mantuire si pocainta a multor suflete.

Draga Mihai, de o vreme ma gandesc mult la tine si m-am rugat pentru tine auzind situatiile prin care treci. Am incercat sa te prind la telefon sa vorbesc dar nu am reusit. Ramai credincios Domnului si Cuvantului Inspirat. Ma rog sa ai calauzirea Lui in tot ce faci. Salutari sincere in Domnul si incurajare din Psalmul 34:1-8! Beniamin Costea  

Draga Mihail, Domnul sa va mangaie. Am pierdut un om curajos si plin de ravna in lucrarea Domnului. Ne amintim cu placere de serile de evanghelizare la Bisrrica Renasterea (Micalaca) din Arad, cand printre predicatoii asteptati cu dragoste, era si tatal tau. Cu dragoste, Cornel Draucean si familia

Draga Mihai,fie sa puteti simti in aceste zile harul atot-suficient al Domnului Isus- Cel pe care “Taica” L-a iubit si L-a slujit asa de mult. Exemplul dansului de credinciosie ramane sursa de inspiratie si pentru noi cei mai de departe. Domnul sa va intareasca si sa va mangaie! Cu dragoste, fam. Marius & Alina Birgean

Frate Mihail, Domnul Isus sa te intareasca acum la despartirea de tatal tau. Nu l-am cunoscut personal dar am auzit multe lucruri frumoase despre el. Cu siguranta despartirea este grea dar Dumnezeu te va intari. Sa ai pace in sufletul tau. Catalin Croitoru

Draga frate Mihai, Si noi suntem dintre cei care regretam plecarea fratelui Pascu. Nu vom uita niciodata ca, in 1978, el a fost cel care ne-a cununat si s-a rugat pentru binecuvantarea noastra… si sa stii ca am fost binecuvantati de 
Domnul. Nu vom uita ca in timpul sederii in Arizona a fost de mult folos surorilor mele Dana si Rodica. Nu vom uita nici seriozitatea si nici fermitatea cu care a abordat lucrarea Domnului. Ne pare rau pe de o parte…, pe de cealalta ne bucuram alaturi de el si  celebram intalnirea lui cu Domnul! Domnul sa va mangaie pe cei care ati ramas in urma lui si sa va dea  putere sa-i urmati exemplu! Cu multa pretuire pentru cel plecat si pentru familia voastra, Ionica si Doina Busan

 

Fratele Pascu Geabou a fost pentru mine un exemplu de simplitate si tarie, de curaj si de devotament pentru Domnul.

Ne-am “intersectat” drumurile mai des in anii de regim comunist – eram tanar si cautam repere morale pe atunci – si mesajele dansului, purtarea, determinarea, pasiunea pentru Evanghelie, m-au incurajat mult. Ii multumesc Domnului pentru dansul si ma bucur ca este acum in prezenta Marelui Imparat care stie sa-si rasplateasca cu bucurie robii.

Transmit condoleante intregii familii.  Ovidiu Ghita, Galati

 

Hai Mihai Eu sunt Michael Ben-Hur din Chicago si var cu Angela si Daniel. L-am cunoscut bine pe “taica Pascu” cum ii spuneam si l-am indragit mult Cind m-am botezat in 1980 in Mihai Bravu, el si-a pus miinile peste mine la rugaciune.

Suntem alaturi de voi si stiu ca nu exista cuvinte de mingaiere, eu pierzind-o pe mama doar cu o luna inainte.

Singura noastra mangaiere este Isus Hristos, Slavit sa-I fie Numele Preasfint. Ne rugam pentru voi si traim cu speranta ca odata ne vom intalnii cu toti pe norii Cerului, la nunta Mielului.

 

Condoleanțe. Domnul să mângâie familia îndoliată. Florin Stoica Bucureşti

Sint Cornel Turcu pastorul Bisericii din Seattle si mama mea este verisoara primara cu Gica, sotia fr. Pascu.Sintem alaturi de voi in aceste clipe grele ale despartirii pentru o vreme, dar Domnul este cel care poate sa dea mangiiere.Eu personal am vorbit mult cu fr. Pascu prin Skype atunci cind el putea…Domnul sa va intareasca si sa va dea putere Pastor,Cornel Turcu si familia Seattle, USA

Condoleante si mangaieri frate Mihai. Domnul Dumnezeu sa va intareasca in aceste zile de doliu si sa va ocroteasca mai departe. Ioan Stir, Romanian Baptist Church of Houston

Domnul sa va binecuvinteze si sa va intareasca! A fost un om deosebit, un exemplu de credinta si slujire!Duhul lui Dumnezeu care ne mangaie in toate necazurile noastre sa fie cu voi in vremea aceasta de ramas bun!Lenuta Vintilă

Draga familie Geabou,Fie ca Dumnezeu sa va intareasca perioada aceasta sis a aseze prin Duhul certitudinea revederii celor dragi in slava.Cu drag si in rugaciune ptr voi,Fam Barnut Resita

De ce imi plac inmormantarile

Sa fiu mai clar: imi plac inmormantarile numai daca ele exista. Nu le astept si nu ma rog ca ele sa vina. Dar daca ele trebuie facute, pentru mine sunt o mare provocare. Daca sunt indicii ca se apropie vreo inmormantare, ma rog ca Dumnezeu sa pregateasca familia respectiva, biserica din care face parte si El sa binecuvinteze si ziua inmormantarii.

Apropo, azi am participat la inmormantarea tatalui cumnatului meu Cristi Pana.  A fost un om deosebit, si asta nu zic acum pentru ca a murit. A fost deosebit si cand traia; si asta pentru ca si atunci Il slujea pe Domnul. S-a predicat, s-a cantat, ne-am rugat… desi au fost lacrimi de despartire totusi bucuria si increderea a fost atmosfera in care fratele Gheorghe Pana a fost condus pe ultimul drum. Cei ramasi in urma s-au adunat, si-au strans mainile si s-au rugat la mormantul patriarhului lor cu certitudinea ca cel trecut din viata nu este pierdut (pentru ca stiau unde se afla acum) dar si cu anticipatie (pentru ca stiau ca se vor intalni cu el atunci, acolo in prezenta Domnului). Toata diferenta dintre cei in viata si fratele Gheorghe Pana era ca acesta “furase startul”.

Vazand privelistea aceasta, mi-a venit in minte cuvintele unui pagan care privea pe poporul Domnului: “Oh, de as muri de moartea celor neprihaniti si sfasitul meu sa fie ca al lor!” (Numeri 23.10) Da, as vrea ca sfarstitul meu sa fie cel putin ca cel pe care acest om l-a avut in Domnul.

Hai sa ma intorc la subiect. De ce imi plac inmormantarile? Inmoarmantarile oamenilor credinciosi imi plac pentru ca ele sunt o sarbatoare a biruintei. Cel decedat a sfarsit cu bine alergarea credintei, a iesit biruitor iar noi ne bucuram de bucuria lui cu Domnul. Al doilea motiv insa (si de fapt la asta doream sa ajung) este faptul ca inmoarmantarile sunt un prilej deosebit de a prezenta mantuirea mai multor necredinciosi. In cele mai multe cazuri printre rudele celor decedati vor fi si necredinciosi. Cei mai multi dintrei ei nu vor fi frecventat nici un tip de biserica si nici nu sunt dispusi sa caute vreuna. Ei au nevoie sa afle cum pot fi iertati de pacate, cum sa fie eliberati de cel rau, unde sa gaseasca adevarul, unde sa gaseasca fericirea. Este un prilej, poate unic. De aceea eu cred ca noi ar trebui sa tratam inmormantarea cu foarte mare seriozitate.

De curand am avut prima inmoamantare la Piatra (Teleorman).  Cu saptamani inainte de deces ii cerusem sotiei decedatului sa se roage pentru ziua inmormantarii. Eu de asemenea m-am rugat din timp ca Domnul sa pregateasca familia, biserica, mie sa-mi dea mesaj potrivit si cu putere prin Duhul Sfant si vremea sa fie de partea noastra. Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a dat mai mult decat am cerut pentru ca ceream pentru Gloria Lui.

Am avut un timp extraordinar si la priveghi. Nu a fost o predica tip monolog ci o prezentare “Traditia si Scriptura”  (Marcu 7.1-13) prin care am argumentat de ce noi nu aprindem lumanari la mort, nu facem pomeni si altele de felul acesta. Oamenii au putut pune intrebari. A fost spatiu suficient in casa si oamenii au putut sta asezati. Afara era frig dar inlauntru era cald. T0ate astea conteaza. Am xeroxat cateva cantari ca sa aiba toata lumea dupa ce canta. Cea care a avut cel mai mare ecou in inimile necredinciosilor (chiar si ei cantau cu noi) a fost “Numai odata tu traiesti dar cui te zbati ca sa slujesti…” Imi pare rau ca n-au fost si mai multi tineri  ca sa cantam impreuna mai mult.

Una peste alta, Dumnezeu ne-a dat mare har. Desi era frig de toamna, ne-a trimis un Soare de primavara asa ca toti au putut sta sa asculte mesajul din Scripturi fara sa se foiasca. Multi am vazut ca au fost cercetati de Domnul.  Prefer mai degraba sa predic la inmormantari decat in biserica. Datorita contextului nu doar ca sunt prezenti si nepocaiti, dar cei prezenti sunt si mai dispusi sa asculte ceea ce se predica. Unii din curiozitate, iar altii, asa cum spune Biblia, pentru ca intr-o casa de jale inima omului se face mai buna (Ecl.7.3)

Sunt si inmormantari care nu imi plac: acolo unde nu se predica evanghelia curata ci povesti, acolo unde este laudat mortul si nu Dumnezeu, acolo unde conteaza mai mult ritualul si fala decat mantuirea sufletelor celor prezenti.

Un sfat: daca stii ca in curand vei participa la vreo inmormantare, pregateste-o cu ajutorul lui Dumnezeu si pentru gloria Lui.  Si pentru ca va fi o zi a inmormantarii si pentru noi, haideti sa ne-o pregatim de-acum printr-o traire sfanta, placuta lui Dumnezeu

Eclesiastul 7.1 Mai mult face un nume bun decat untdelemnul mirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.

Rugaciunea mortilor pentru cei vii

In postul anterior vorbeam despre rugaciunea pentru morti si am ajuns la concluzia ca, desi se practica totusi ea nu este Biblica deci nu este corecta, valida si nici nu este caracteristica credintei crestine. De data asta, in mesajul de fata vom face cunostinta cu o alta practica mai putin cunoscuta vis-a-vis de subiectul rugaciunii- rugaciunea mortilor pentru cei vii. Aceasta practica este mentionata in Scripturi, este facuta cu mult mai mare ardoare si intensitate spre deosebire de rugaciunea pe care cei vii o fac pentru cei morti.Desi am citit de multe ori in Scripturi acest pasaj totusi nu am observat prezenta acestui aspect interesant al rugaciunii mortilor pentru cei vii pana intr-o duminica dimineata, in urma cu mai bine de 6-7 ani cand fr. Vasile Talos facea referire la „Bogatul si Lazar”, la experienta lor din tara umbrelor mortii.

Este pilda sau nu?

Haideti sa privim putin la „Pilda bogatului nemilostiv” din Luca 16.19-31 dar in special versetele 27-31. Stati putin… dar cine spune ca asta este o pilda?  Este relatarea dialogului dintre bogat si Avraam in viata de dupa moarte o pilda sau o realitate? Da, de multe ori am auzit spunandu-se de la amvon „Pilda cu bogatul si Lazar” dar ne spune Biblia ca este vorba aici de o pilda? Veti spune- „pai da, ca asa scrie la titlul paragrafului.” Ok, asa scrie la titlu insa banuiesc ca stiti- titlul nu face parte din scrierile originale grecesti. Titlul nu este inspirat. 

Desi scena prezentata aici pare desprinsa din povesti sau din SF-uri totusi eu cred ca relatarea aceasta nu este o pilda ci o realitate. De ce nu cred ca este o pilda? Uitati-va la toate celelalte pilde pe care Domnul Isus le prezinta si veti observa ca in nici o alta pilda personajele prezentate nu au nume ci se spune doar „un om” sau „un om bogat”…etc dar niciodata nu se da un nume. Aici insa saracul are si un nume- Lazar.

Rugaciunea mortului pentru cei vii

v.27-28 Bogatul a zis:”Rogu-te dar parinte Avraame sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu caci am cinci frati si sa le adevereasca aceste lucruri ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.”

Bogatul era mort si se afla in Locuinta mortilor. „Casa tatalui meu” cum spune el era in lumea celor vii unde se aflau in viata si cei cinci frati. Cunoscand viata fratilor sai bogatul realizeaza ca si fratii lui vor ajunge tot in iad alaturi de el asa ca ar vrea sa poata face ceva pentru ei, sa-i constientizeze ca sa nu cumva sa ajunga in iad.

Ideea care socheaza aici (dupa cum relata fr. Talos) este ca in timp ce in ziua de astazi prin pomeni si rugaciuni pentru morti se comunica ideea ca cei vii trebuie sa se preocupe de cei morti, in Scripturi vedem ca realitatea este cu totul alta- cei morti se preocupa de cei vii care sunt pe cale sa mearga in iad. Nu este interesant? …si totusi contrar practicilor multor oameni. Mai tragic este ca unele dintre aceste practici sunt chiar incurajate de biserici si de propovaduitori ai Scripturilor.

Raspunsul lui Avraam

Rugaciune ca rugaciunea insa in cele din urma raspunsul la rugaciune conteaza. Rugaciunea nu trebuie sa fie un scop in sine. Nu frumusetea ei conteaza ci daca primeste raspuns de binecuvantare. Haideti sa vedem…

v.29-31 Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe prooroci. Sa asculte de ei.” „Nu parinte Avraame” a zis el „ci daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns:”Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.”

Eforturile sunt zadarnice. In mesajul anterior am vazut ca rugaciunea celor vii pentru cei morti nu are nici o valoare. Acum vedem ca nici rugaciunea mortilor pentru cei vii nu este ascultata cu toate ca, sunt convins ca era facuta din toata inima. Rugaciunile din sfera celor vii nu pot influenta sfera celor morti si invers- cu toate ca astfel de practici exista.

Observam ca atat scopul rugaciunilor celor vii pentru morti cat si al celor morti pentru cei vii este acelasi- sa ii fie bine omului in viata de apoi. Da, chiar si bogatul nu s-a rugat sa le fie bine celor cinci frati in timpul vietii pe pamant ci „sa nu ajunga si ei in acest loc de chin.”

Preocuparea celor ce inalta astfel de rugaciuni este buna si corecta numai ca exista o singura problema „prea tarziu.” [Ma gandesc ca in lumea mortilor nu sunt ceasuri si timpul nu mai este masurat pentru ca fiecare secunda pare o vesnicie.] Desi intentia este buna totusi practica este nepotrivita…acum, expirata. Avraam insa ii raspunde bogatului- singurul mod ca sa faci sa-ti fie bine in viata de apoi, sau daca vrei sa ajuti celor dragi sa le fie bine in viata de apoi este sa te pocaiesti, respectiv sa-i chemi pe cei dragi la pocainta caci asa intelesese si bogatul „daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai”

Cum se vor pocai oamenii? Bogatul credea ca minunile spre exemplu „invierea unui mort” i-ar determina pe oameni sa se pocaiasca. Avraam insa ne arata ca la pocainta se ajunge prin Scripturi, mai exact prin „ascultarea de Scripturi” (nu doar prin cunoasterea lor) mai exact prin credinta si ascultarea de Domnul Isus Hristos pentru ca de fapt „Moise si proorocii” marturiseau pe Domnul Isus. Iata cum se interpreteaza Scripturile…

Ioan 5.39 cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine.

Concluzie

Toti oamenii mai devreme sau mai tarziu practica rugaciunea: unii in timpul vietii altii dupa moarte. Oameni atat dintre cei morti cat si dintre cei vii o practica gresit inaltand rugaciuni pentru persoane din sfera sau lumea cealalta: vii care se roaga petnru morti sau morti care se roaga pentru vii. Rugaciunea insa- ne spun Scripturile- nu are nici o putere de a traversa pragul si granita dintre viata si moarte.

Roaga-te acum caci in iad nu vor fi biserici si nici Duhul Sfant Care sa te invete sa te rogi. Pretuieste rugaciunea acum, aici pentru cei vii nu pentru cei morti. Intai pentru tine roaga-te pentru ca apoi sa poti sti ce sa te rogi si pentru altii.

Rugaciunea pentru morti

“Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?”  Aceasta este o intrebare pe care mi-a adresat-o cineva la postul „O scrisoare din iad.” Consider ca este foarte importanta datorita implicatiilor sale asupra existentei noastre eterne. Exista multe invataturi false in acest domeniu si multa confuzie; in timp ce majoritatea isi pun intrebarea doar foarte putini cunosc raspunsul de aceea am hotarat sa aloc spatiul acestui post incercarii de a oferi un raspuns acestei intrebari.

La prima vedere

„Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celro morti, nu?”- este intrebarea ta insa una este „a sti” si este cu totul altceva ca ceea ce stiu sa fie bine, corect, valabil, eficient. De exemplu- stiu ca unii se inchin la vaci, pomi, serpi sau alte chestii de genul asta. Stiu- dar nu cred ca este bine, eficient sau valabil. Da, eu stiu ca unii se roaga pentru morti dar nu ma simt deloc obligat sa cred ca ceea ce ei practica este valabil. Trebuie sa recunosc ca nu tot ceea ce stiu detine valoare de crez. Stiu ce cred insa nu cred tot ce stiu.

Dincolo de cuvinte

Modul in care tu pui intrebarea parca imi comunica insa altceva. Mi se pare ca intrebarea ta nu este daca „stiu” ci vrei sa stii ce cred despre asta. Din modul in care ai pus intrebarea inteleg ca …

-tu ai prefera sa crezi ca daca unii practica asta trebuie sa fie si valabil. Poate te gandesti „daca n-ar fi valabil n-ar practica-o!”

-tu inca nu ai un crez format in domeniul asta. Tu insuti te indoiesti ca o astfel de practica este corecta. Intrebarea ta doar lasa impresia ca tu ai fi convins de valabilitatea rugaciunii pentru morti. [De fapt, nici cei ce o practica nu cred ca este bine fac …cu toate ca ar vrea sa creada, ar vrea sa fie bine.]

Ce cred eu

Parerea mea si credinta mea este ca nu practica valideaza adevarul ci adevarul valideaza practica. Nu din practica imi scot teologia ci din teologie practica. Nu practica imi dicteaza crezul ci crezul imi dicteaza practica. Cu alte cuvinte: faptul ca unii oameni staruie intr-o anumita practica si anumite obiceiuri nu inseamna neaparat ca ele sunt bune doar pentru ca oamenii aceia inca n-au renuntat la ele. Eu cred ca adevarul valideaza practica…. si aici ne intoarcem la premisele de credinta, la baza credintei, la fundament pentru ca de fapt de aici ajung oamenii sa se desparta- in functie de ceea ce ei considera autoritate in materie de credinta: Biblia sau traditia omeneasca.

Sa ne dam cu parerea?

Cu privire la astfel de lucruri cum sunt: iertarea de pacate, mantuirea sufletului, viata de dincolo…etc. consider ca nu este tocmai potrivit sa ne  dam cu parerea. Sunt domenii mult prea importante, vitale- cele mai importante pentru om ca tocmai aici sa ne dam cu parerea.

In aceste domenii erorile au consecinte catastrofale intrucat afecteaza nu cariera, nu familia, nu sanatatea trupului ci existenta noastra spirituala-sufleteasca. Mai mult de atat, consecintele in acest domeniu nu sunt de moment si nici macar de-o viata ci de natura eterna. De aceea nu-mi pot permite sa „dau cu banu'” Stiai ca iadul nu se gusta? Stiai ca iadul nu se incearca?

Am ajuns din nou la „a sti.” Dar nu ne-am nascut nici unul invatati asa ca trebuie sa ne intoarcem ori la Biblie ori la traditia omeneasca. Trebuie sa aleg- pe ce imi voi cladi crezul? Dupa invataturile cui sa-mi modelez practica?  Nici unul dintre noi nu pornim de la zero ci toti pornim de la niste premise.

De exemplu- nu eu am descoperit tabla inmultirii. Insa am crezut pe cuvant pe invatatoare si am invatat tabla inmultirii asa cum mi-a fost data, bazat pe increderea in invatatoare. Apoi, in practica s-a dovedit a fi adevarata.

In acelasi fel- prin credinta in Dumnezeu am luat Biblia ca fiind adevarata. Apoi in practica, pana acum nu m-a inselat niciodata. Pana la cei 28 de ani ai mei nu am fost niciodata dezamagit de Biblie. De aceea, pentru ca invataturile ei cu privire la viata s-au dovedit cele mai intelepte, am hotarat sa ma bazez pe invataturile ei si cu privire la moarte si viata de dupa moarte. Nu cred ca exista nici o alta carte care sa-mi poata oferi ceva mai mult.

Altii, merg pe mana traditiei omenesti care uneori practicata si printre cei credinciosi. Prin natura ei, traditia omeneasca are intotdeauna drept scop sa submineze autoritatea divina a Scripturilor. Pericolul acesta a fost semnalat de Insusi Domnul Isus:

Marcu 7.5-9 …fariseii si carturarii L-au intrebat:”Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor…?” Isus le-a raspuns: …Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni… El le-a mai zis: Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu ca sa tineti datina voastra.”

-datinile omenesti sunt in cele mai multe cazuri mult „mai frumoase” decat invataturile Scripturilor.

-oamenii firesti au tendinta sa pretuiasca mult mai mult datinile stramosesti decat invatatura Scripturilor

-de multe ori sub pretextul pazirii datinei stramosesti ajungem sa justificam indepartarea si ignorarea invataturilor Scripturilor.

Ce spune Biblia?

Ok… hai sa vedem ce zice Scriptura referitor la rugaciunea pentru morti. Ce spun oamenii stim. Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?” Eu insa te intreb- de unde sa stiu? Daca stiu de la baba Floare este una. Daca stiu de la mos Gheorghe este alta dar daca stiu din Biblie pentru mine e cu totul altceva. Deci mai importanta este nu „daca stiu” ci „de unde stiu.” Autoritatea invataturilor conteaza. Profetii in vechime spuneau „Asa vorbeste Domnul…” sau in Noul Testament „este scris…”  Eu prefer aceste variante decat „asa am pomenit…” sau „asa face toata lumea…”

Sa ma gandesc… exista mai bine de 500 de referinte ce vorbesc despre rugaciune, a se ruga sau alte derivate insa nu cunosc nici macar o singura referinta la rugaciunea pentru morti. [S-ar putea sa gresesc. Daca stie cineva va rog sa-mi spuneti!] Initial am crezut ca exista una; iata la care m-am gandit:

1Cor.15.29 altfel ce ar face cei ce se boteaza pentru cei morti? Daca nu inviaza mortii nici de cum de ce se mai boteaza ei pentru cei morti?

Versetul acesta ar putea fi folosit de cineva ca argument cum ca noi cei din viata mai putem face ceva pentru cei morti. O astfel de interpretare insa este superficiala si eronata. Apostolul Pavel face referire la practica unei grupari de oameni „cei ce se boteaza pentru cei morti” si nici de cum cu privire la crestini. Da, se practica botezul pentru cei morti insa nu crestininii adevarati altfel Pavel ar fi trebuit sa spuna „ce am face noi care ne botezam pentru cei morti” insa el spune „ce ar face cei ce…”

Apropo- vezi? Faptul ca cineva practica botezul pentru cei morti nu l-a determinat si pe Pavel sa creada ca este valabil acel botez. Tot asa si cu rugaciunea pentru morti- faptul ca unii o practica asta nu inseamna ca trebuie s-o cred ca valabila.

Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga…” Da, noi oamenii putem face multe lucruri- ne putem ruga pentru cei morti. Faptul ca le putem face asta nu inseamna si ca le facem bine sau ca au efectul scontat. Potrivit Scripturilor asa cum le cunosc eu pana acum, inteleg ca omul ce traieste inca in trup nu poate influenta cu nimic existenta celui mort asa ca in ceea ce ma priveste si cum cred ca si Pavel ar spune: altii da, se boteaza pentru cei morti, altii se si roaga pentru cei morti insa eu trebuie sa ma rog pentru cei vii.

Efes. 6.18 Faceti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii.

1Tim.2.1 Va indemn dar inainte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri si multumiri pentru toti oamenii…

Exista un timp cand mai poti face ceva pentru tine si pentru cei dragi- acela este astazi. De ce oare timpul asta din viata majoritatea il consuma in pacat si destrabalare. Nu au timp de Dumnezeu si de suflet …apoi altii sa se roage pentru ei?

Mersul trenurilor a hotarat o anumita ora la care trebuie sa fii in gara, in tren. Altfel trenul pleaca fara tine. De ce noi oamenii avem impresia ca invataturile care arata mila pentru cei lenesi ce-au pierdut trenul sunt mai bune? De ce atatea invataturi dedicate celor morti… nu avem timp in viata?!

Un sfat- daca ai reusit sa citesti mesajul asta inseamna ca esti inca in viata. Roaga-te pentru tine si pentru cei dragi ai tai ACUM, in timpul vietii si Biblia te asigura ca Dumnezeu iti asculta rugaciunile facute in Numele Domnului Isus.

Impresii de la inmormantarea fr. Dugulescu

O capetenie a plecat astazi dintre noi dar n-a fost jale ci o sarbatoare. 

Biserica Baptista Betel din Timisoara a fost astazi transformata intr-o casa de jale si cred ca nici in trecut si nici in viitor nu se va mai dovedi asa de neincapatoare ca in ziua de 7-ian 08 cand multimi de oameni din diferite colturi ale Romaniei dar si din strainatate au pasit pragul ei cu ocazia mutarii (premature spunem noi) la Domnul a fr. Petrica Dugulescu.

Mesaje de mangaiere pentru famlia indoliata dar si de apreciere la adresa fr.Dugulescu pentru realizarile sale in domeniu social, politic si religios au fost transmise personal, prin reprezentanti sau prin mesaje scrise de catre oficialitati religioase si politice, prieteni si cunoscuti incepand de la orfanii din casa Prietenii lui Onisim pana la congresmeni din SUA.

Intr-un scurt necrolog am putut urmari sumar modul minunat in care fr. Dugulescu a gustat harul lui Dumnezeu impreuna cu sotia sa Marioara. Un biet om de la tara ajunge sa-L intalneasca pe Domnul ISUS la varsta de 20 de ani, lucreaza ca tractorist o perioada iar spre finalul vietii sale ajunge sa paseasca pe holurile Parlamentului Romaniei, Casei Albe si a Parlamentului European purtand in inima acelasi rasunator mesaj- Isus Speranta Romaniei, mesaj cantat acum pe strazi de aur in Noul Ierusalim.

Un scurt videoclip ne-a improspatat memoria cu imaginea plina de pasiune a pastorului Dugulescu predicand Evanghelia in vremuri de grea persecutie, apoi de la tribuna in timpul revolutiei decembriste indeamna poporul adunat in piata sa rosteasca din inima rugaciunea domneasca si mai apoi alaturi de oameni simpli- orfani si handicapati care au primit atingerea harului Domnului prin dansul.

Am fost placut impresionati de originalitatea si substanta versurilor poemelor sale. In momente de asteptare sau chiar in timpul serviciului de ramas bun am putut auzi cateva poezi recitate chiar de autorul lor. Lipsite de orice urma de amatorism poeziile sale fara indoiala stau marturie a unei inimi dedicate lui Dumnezeu.

Sentimentul unei morti iminente era parca un laitmotiv in discursurile si poeziile sale. Materialul video-proiectat il surprindea adesea amintind de iminenta mortii in plenul anunarii locale Betel, in poezii sau chiar in discutia cu copiii sai- dupa cum fiul sau Cristi marturisea. Desi plin de viata era constient de amenintare mortii pe care o sfida insa cu increderea sa in Dumnezeu. De ce nu se temea de moarte? Pentru ca murise deja odata la cruce in Hristos (Poezia- Definitia mortii).

O minunata priveliste a putut fi observata si in jurul sicriului unde familia si rudele fratelui nostru erau acum inconjurati de dragostea marii familii a Domnului Hristos. Lacrimi de durere si lacrimi de bucurie; durerea despartirii si bucuria unei alergari incheiate cu succes. O sotie binecuvantata sa fi stat alaturi de un asa om si patru copii mandri ca au avut un asa tata.

Rand pe rand, in randuiala unul dupa altul, frati si surori, tineri si mai in varsta, nu doar din complezenta ci dintr-o inima plina de dragoste au adus prin cantare sau cuvant un mesaj de recunostinta, mangaiere si speranta. Daca la inceput primarul, prefectul si reprezentanti de culte au prezentat un om in slujba oamenilor in cele ce-au urmat, copii ai Domnului n-au pregetat sa prezinte realitate- un om in slujba lui Dumnezeu pentru oameni. De la cel “mort” atentia fu indreptata catre Cel Viu si totul deveni o sarbatoare. Fr. Petrica desi-ntr-un sicriu, parca nu mort era ci viu alaturat cu noi in inchinare uimit fiind de sarbatoare.

Se apropiau orele 17.00. Trecusera patru ceasuri si parca sarbatoarea era inca in toi. Gloria Domnului era in mijlocul nostru si-n inimile noastre. Timpul parca-si pierduse importanta insa fortati de-mprajurari ne-apropiaram de-ncheiere. Politia timisoreana primise-ncredintarea ca serviciul de inmormantare avea sa se incheie mai devreme urmand ca ei s-asigure fluidizarea traficului cu ajutorul agentilor de politie postati in intersectii din apropiere.

Sicriul cu trupul neinsufletit este purtat pe ultimul drum in timp ce multimea adunata se ridica si saluta in semn de respect un ostas ce se-ntoarce biruitor acasa. “Mergeti in toata lumea…” am cantat cu totii imnul misionarilor si lucratorilor pe campul Evangheliei. In timp ce ramasitele lipsite de viata ale fr. Dugulescu urmau sa fie asezate-n asteptarea invierii, audienta cobora acum spre casa cu un duh plin de viata si speranta.

O capetenie a plecat astazi dintre noi dar n-a fost jale ci o sarbatoare.

In casa de jale azi a fost o sarbatoare.

Cel ce este Dumnezeul oricarei mangaieri sa mangaie familia indurerata prin credinta in speranta revederii glorioase in prezenta Sa.

Dumnezeu sa se indure de familia crestina din Romania; sa strangem randurile cu intelepciune in unitate si lumina de sus in relatiile dintre noi pretuind pe unsii Domnului ce-au fost trimisi sa-I pregatesca calea.

Mihail Geabou

p.s. Ar fi frumos daca am putea posta la comments poeziile: Definitia mortii si aceea cu cel ec vinde bilete gratis pentru cer (nu mai stiu exact cum ii zice).