Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Bolile- denivelari pe carosabilul vietii

Posted by Calea Domnului on April 8, 2008

Nu stiu cum le zice- sunt denivelari pe carosabil. Pentru prima data le-am intalnit la trecerile de pietoni, uneori si de o parte si de alta a trecerii. Sunt eficiente intrucat determina pe cei mai multi soferi sa incetineasca. Trebuie sa recunosc ca sunt si enervante in acelasi timp. Insa nu la aceste denivelari vreau sa fac referire ci la acelea din afara localitatilor, asezate inaintea curbelor periculoase. Sunt mai multe denivelari unele dupa altele si pe masura ce te apropii de curba distanta dintre ele este tot mai mica asa ca ritmul se inteteste, produc zgomot si turbulente la franare. Indiferent cat de suparatoare ar fi totusi trebuie sa treci peste ele. Nu ai nici o alta alternativa.

Suferinta si moarte

De cateva zile sunt din nou in vizita la Alexandria, localitatea natala. Sunt oarecum din nou la curent cu stirile locale. Din pacate insa, vestile sunt triste- peste tot boli si suferinte.

A murit David Efraim. Un batran evreu- de altfel singurul din biserica noastra. Mi-l amintesc din copilarie cand imi strangea puternic mana incat imi era frica sa mai dau mana cu dansul. Era evreu. Era deosebit parca de toti ceilalti. In urma cu 5-6 ani, in urma unei vizite scurte din nou in Alexandria am trecut sa-l vad. Era in pat, m-a recunoscut dar nu mai putea vorbi. Timpul a trecut. Am crezut ca a murit de mult. Au fost inca 6 ani de chin si a murit saptamana trecuta. Am avut harul sa fiu la inmormantarea unuia dintre putitii evrei care au mai ramas in Alexandria.

Luni, am mers impreuna cu fr. pastor Octavian la bolnavi acasa sa dam cina. Revederea multora dintre cei vizitati mi-au adus aminte de copilarie. Nu era ca atunci cand ii vedeam cu ochi de copil- acum mai regaseam pe fetele lor doar cateva trasaturi care tradau identitatea lor uitata de mine, ascunsa acum sub riduri, durere si suferinta. Cancerul doboara la pamant cate un snop. Unii inca mai lupta iar altii au murit deja- la o varsta destul de tanara. Am vazut o mama ce plange neincetat pentru singura ei fiica adoptiva ce-a plecat de curand la Domnul. „De ce tocmai ea? Lasand in urma o micuta pe care tocmai o infiase?” N-am putut sa nu fiu miscat de durerea lor. O alta sora imobilizata la pat iar alta care sta la mila rudelor. Duminica, la serviciul de seara, un frate cu inima buna a adus inaintea noastra pe Moise si Elisabeta- doi copii de 10 respectiv 12 ani care nu puteau merge. Abia puteau folosi unul din picioare in urma unei operatii la care au fost supusi de curand.

La inceput n-a fost asa…

Multumesc lui Dumnezeu ca am fost sanatos ….si sunt (chiar daca unii doctori au alta parere:) ). Multumesc pentru ce am. In copilarie credeam ca toata lumea este a mea si niciodata nu se va putea lipi de mine vreo boala. De dimineata pana seara, in afara orelor de scoala alergam la fotbal, urcam in copaci si faceam multe altele incat toti vecinii ieseau la poarta sa-si pazeasca ronturile cu flori cand auzeau c-am iesit noi pe strada. „N-am vazut spitalul” pana acum. Nu am fost niciodata internat intr-un spital insa am vazut atata suferinta …si inca n-am vazut suficient.

Eclesiastul 12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: ,,Nu găsesc nici o plăcere în ei“; 2 pînă nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie; 3 pînă nu încep să tremure paznicii casei (mînile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc ceice macină (dinţii), căci s’au împuţinat; pînă nu se întunecă ceice se uită pe ferestre (ochii); 4 pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor cîntăreţelor se aude înăbuşit, 5 te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abea se tîrăşte lăcusta, pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea vecinică, şi bocitorii cutreieră uliţele; 6 pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, şi pînă nu se strică roata dela fîntînă; 7 pînă nu se întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Care este mesajul?

Eclesiastul ne face constienti de realitatea bolilor. Da, nu le spune pe nume insa face referire la boli ce afecteaza ochii, mainile, picioarele, auzul …etc. Bolile sunt acele denivelari pe carosabilul vietii. Eclesiastul incepe cu ochii, apoi mainile, picioarele, dintii, vorbirea, auzul, parul alb, ….caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Atunci cand esti in linie dreapta, in copilarie si tinerete se pare ca nu avem parte de semnalizare prin boli insa pe masura ce crestem si ne maturizam ele apar tot mai des astfel ca atunci cand ne apropiem de moarte, ritmul aparitiei lor este tot mai alert …caci omul merge spre casa lui cea vesnica

Ai inceput cumva sa folosesti medicamente? 

Asemenea denivelarilor pe carosabil si bolile au rolul sa ne avertizeze in vederea pregatirii pentru ceva deosebit in traficul vietii. Urmeaza o curba extrem de periculoasa, o schimbare a directiei de mers, o schimbare a directiei de mers intr-o alta dimensiune …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Bolile ne avertizeaza nu doar o schimbare a directiei de mers dar si o ingustare a drumului. Nu mai sunt doua sau mai multe benzi. Acum intri pe ultima suta de metri si vei fi singur- doar o singura banda. Sunt evenimente in viata pe care le infrunti singur.

Un ultim lucru- nu uita! Redu viteza! Deciziile ce urmeaza sa le iei au nevoie de cumpanire, de calm, de intelepciune, de liniste …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Sunt mai multe denivelari unele dupa altele si pe masura ce te apropii de curba distanta dintre ele este tot mai mica asa ca ritmul se inteteste, produc zgomot si turbulente la franare. Indiferent cat de suparatoare ar fi totusi trebuie sa treci peste ele. Nu ai nici o alta alternativa …caci omul merge spre casa lui cea vesnica.

Eclesiastul 12:1 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale…

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: