Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Impresii de la inmormantarea fr. Dugulescu

Posted by Calea Domnului on January 7, 2008

O capetenie a plecat astazi dintre noi dar n-a fost jale ci o sarbatoare. 

Biserica Baptista Betel din Timisoara a fost astazi transformata intr-o casa de jale si cred ca nici in trecut si nici in viitor nu se va mai dovedi asa de neincapatoare ca in ziua de 7-ian 08 cand multimi de oameni din diferite colturi ale Romaniei dar si din strainatate au pasit pragul ei cu ocazia mutarii (premature spunem noi) la Domnul a fr. Petrica Dugulescu.

Mesaje de mangaiere pentru famlia indoliata dar si de apreciere la adresa fr.Dugulescu pentru realizarile sale in domeniu social, politic si religios au fost transmise personal, prin reprezentanti sau prin mesaje scrise de catre oficialitati religioase si politice, prieteni si cunoscuti incepand de la orfanii din casa Prietenii lui Onisim pana la congresmeni din SUA.

Intr-un scurt necrolog am putut urmari sumar modul minunat in care fr. Dugulescu a gustat harul lui Dumnezeu impreuna cu sotia sa Marioara. Un biet om de la tara ajunge sa-L intalneasca pe Domnul ISUS la varsta de 20 de ani, lucreaza ca tractorist o perioada iar spre finalul vietii sale ajunge sa paseasca pe holurile Parlamentului Romaniei, Casei Albe si a Parlamentului European purtand in inima acelasi rasunator mesaj- Isus Speranta Romaniei, mesaj cantat acum pe strazi de aur in Noul Ierusalim.

Un scurt videoclip ne-a improspatat memoria cu imaginea plina de pasiune a pastorului Dugulescu predicand Evanghelia in vremuri de grea persecutie, apoi de la tribuna in timpul revolutiei decembriste indeamna poporul adunat in piata sa rosteasca din inima rugaciunea domneasca si mai apoi alaturi de oameni simpli- orfani si handicapati care au primit atingerea harului Domnului prin dansul.

Am fost placut impresionati de originalitatea si substanta versurilor poemelor sale. In momente de asteptare sau chiar in timpul serviciului de ramas bun am putut auzi cateva poezi recitate chiar de autorul lor. Lipsite de orice urma de amatorism poeziile sale fara indoiala stau marturie a unei inimi dedicate lui Dumnezeu.

Sentimentul unei morti iminente era parca un laitmotiv in discursurile si poeziile sale. Materialul video-proiectat il surprindea adesea amintind de iminenta mortii in plenul anunarii locale Betel, in poezii sau chiar in discutia cu copiii sai- dupa cum fiul sau Cristi marturisea. Desi plin de viata era constient de amenintare mortii pe care o sfida insa cu increderea sa in Dumnezeu. De ce nu se temea de moarte? Pentru ca murise deja odata la cruce in Hristos (Poezia- Definitia mortii).

O minunata priveliste a putut fi observata si in jurul sicriului unde familia si rudele fratelui nostru erau acum inconjurati de dragostea marii familii a Domnului Hristos. Lacrimi de durere si lacrimi de bucurie; durerea despartirii si bucuria unei alergari incheiate cu succes. O sotie binecuvantata sa fi stat alaturi de un asa om si patru copii mandri ca au avut un asa tata.

Rand pe rand, in randuiala unul dupa altul, frati si surori, tineri si mai in varsta, nu doar din complezenta ci dintr-o inima plina de dragoste au adus prin cantare sau cuvant un mesaj de recunostinta, mangaiere si speranta. Daca la inceput primarul, prefectul si reprezentanti de culte au prezentat un om in slujba oamenilor in cele ce-au urmat, copii ai Domnului n-au pregetat sa prezinte realitate- un om in slujba lui Dumnezeu pentru oameni. De la cel “mort” atentia fu indreptata catre Cel Viu si totul deveni o sarbatoare. Fr. Petrica desi-ntr-un sicriu, parca nu mort era ci viu alaturat cu noi in inchinare uimit fiind de sarbatoare.

Se apropiau orele 17.00. Trecusera patru ceasuri si parca sarbatoarea era inca in toi. Gloria Domnului era in mijlocul nostru si-n inimile noastre. Timpul parca-si pierduse importanta insa fortati de-mprajurari ne-apropiaram de-ncheiere. Politia timisoreana primise-ncredintarea ca serviciul de inmormantare avea sa se incheie mai devreme urmand ca ei s-asigure fluidizarea traficului cu ajutorul agentilor de politie postati in intersectii din apropiere.

Sicriul cu trupul neinsufletit este purtat pe ultimul drum in timp ce multimea adunata se ridica si saluta in semn de respect un ostas ce se-ntoarce biruitor acasa. “Mergeti in toata lumea…” am cantat cu totii imnul misionarilor si lucratorilor pe campul Evangheliei. In timp ce ramasitele lipsite de viata ale fr. Dugulescu urmau sa fie asezate-n asteptarea invierii, audienta cobora acum spre casa cu un duh plin de viata si speranta.

O capetenie a plecat astazi dintre noi dar n-a fost jale ci o sarbatoare.

In casa de jale azi a fost o sarbatoare.

Cel ce este Dumnezeul oricarei mangaieri sa mangaie familia indurerata prin credinta in speranta revederii glorioase in prezenta Sa.

Dumnezeu sa se indure de familia crestina din Romania; sa strangem randurile cu intelepciune in unitate si lumina de sus in relatiile dintre noi pretuind pe unsii Domnului ce-au fost trimisi sa-I pregatesca calea.

Mihail Geabou

p.s. Ar fi frumos daca am putea posta la comments poeziile: Definitia mortii si aceea cu cel ec vinde bilete gratis pentru cer (nu mai stiu exact cum ii zice).

15 Responses to “Impresii de la inmormantarea fr. Dugulescu”

  1. gianina said

    Anii nostri,ani putini…

    Autor:Petrica Dugulescu

    Anii nostri-ani putini
    Cum se scurg de iute!
    Si pe loc de-ai vrea sa-i tii
    Toti iti vor scapa din maini
    Ca-s facuti din saptamani,
    Zile si minute.

    Anii nostri de necaz
    Cum isi sapa cale!
    Lasand cute pe obraz,
    Jug ce-apasa pe grumaz…
    Ce-ai fost ieri nu mai esti azi,
    Mergi cu ei la vale.

    Anii nostrii de dureri
    Si de bucurie
    Apartin acum lui ieri
    Nu poti vama sa le ceri
    …I-am parcurs spre nicaieri.
    Sau spre vesnicie?

    Anii nostri saptezeci
    Sau ceva mai bine
    Nu poti limita s-o treci
    Dar asa cum iti petreci
    Ti-or aduce pentru veci
    Slava sau rusine!

    Anii nostri luptatori
    Ne-au lasat un nume
    De eroi sau dezertori.
    Credinciosi sau tradatori
    Tu te-ntreaba uneori
    Cum ti se mai spune?…

    Anii nostri trecatori
    Ani de pregatire
    Din a tineretii zori
    Te anunta c-ai sa mori,
    C-ai sa urci sau sa cobori
    Catre nemurire.

    Anii nostri…ani de dor
    Si de asteptare
    Din al noptii foisor
    Cu strajerul veghetor
    Ne-ntrebam – in viitor
    Cat mai este oare?

  2. gianina said

    Conductorul

    Am urcat in trenul vietii plangand
    Intr-o zi de noiembrie cenusie;
    Undeva pe malul Muresului serpuind,
    Intr-o gara mica, pustie.

    Aveam si eu un bilet in buzunar,
    Ce mi l-au pus parintii la plecare
    Asa cum l-au primit si ei – in dar –
    Si nu stiam ca-i scris pe el: “PIERZARE”!

    Pe cele doua sine: timp si spatiu,
    Pornii, calatorind spre nicaieri –
    Sa sorb din cupa vietii cu nesatiu
    Si parca m-am urcat in tren, ca ieri.

    Si leganat de rotile grabit,
    Lasai in urma atatea statii dragi:
    Gradina – cu ciresele ‘negrite,
    Padurea, cu potecile cu fragi;

    La fiecare varsta cu-a ei toane,
    Cand ma-nfierbantam mai mult la joc,
    Eu auzeam un scurt: “Sus in vagoane”
    Si trenul o lua din nou din loc�

    Grabit lasai in ulita pustie,
    O minge, ce din carpe mi-am facut,
    O undita din ac si gamalie,
    Bat de alun si ata de cusut.

    Lauta cu arcusul din tuleu
    Si sania din iernile cu nea,
    Si trotineta prietenului meu
    Pentru ca eu, nu o avem pe-a mea.

    Lasai o gradinita cu jucariile ei,
    Cateva scoli co colegii mei
    Iar trenul pe sine zbura –
    Spre unde? Spre ce? Nu conta.

    Dupa vreo douazeci de statii prin ani,
    Cand frunzele cad din castani,
    O voce-mi spuse domol:
    “Biletul, pentru control!”

    Era un conductor bland
    Ca soarele diminetii,
    O Carte in mana tinand:
    “Mersul trenurilor vietii!”

    M-a intrebat, parca-l aud si-acum,
    C-o voce ce vibra ca si vioara,
    De unde vin? Si unde-i al meu drum?
    Treceam cu trenul meu� prin Timisoara.

    M-am desteptat atunci ca dintr-un vis,
    Cautand biletul meu prin buzunare
    Dar am vazut ca “IAD” pe el e scris!
    Si-am plans atunci cu lacrime amare.

    El mi-a promis ca n-o sa m-amendeze,
    Ca nu-I aceasta slujba ce-a primit –
    Ci sa trezeasca, sa avertizeze,
    Sa dea bilete rosii, gratuit!

    Dar ca in urma vine, nemilos,
    Un controlor cu chipul fioros;
    Pe sapca are ca emblema-un craniu,
    Iar vocea lui suna taios si straniu:

    “Cei ce nu aveti bilete rosii ci viza ‘gratie’
    Veti cobora cu mine la prima statie!”

    Eu il priveam si-l ascultam nauc
    Si pentru prima data intrebarea:
    De unde vin? Si unde-o sa ma duc?
    Se ridica vijelios ca marea.

    El mi-a vorbit din nou cu duiosie
    Si sub lumina razei de lanterna,
    Primi biletul de culoare purpurie,
    Chelmac, via Golgota, viata eterna!

    Mi-a spus daca biletul am schimbat,
    Indata ce in gara-o sa sosim,
    Sa schimb si trenul c-un accelerat
    Din Timisoara� spre Ierusalim!

    Si-acel conductor bland a disparut;
    Si mi-l mai aminteam, doar dupa nume;
    Dar si eu tot conductor m-am facut
    Impartasind aceeasi misiune.

    Si de-atunci pe diferit rute
    Calatoresc mereu, neobosit,
    Sa-mpart bilete inca nevandute,
    Bilete pentru ceruri, gratuit!

    Pe calatori cu trupul obosit,
    Ce nu stiu unde merg caci dormiteaza,
    Caut sa-i trezesc strigand necontenit:
    “Biletele va rog. Vesnicia urmeaza! Vesnicia urmeaza!”

  3. Definitia mortii

    Tu, baba zbarcita, cu coasa in mana,
    Ce seceri de zor batrani si copii,
    Malefica doamna, a vietii stapana,
    Tu nu-ti anunti ziua, nici ceasul cand vii.

    De tine se tem cersetori si-mparatii
    Si n-au cum sa-ti spuna sa mergi inapoi.
    Pe tine te vad in transee soldatii,
    Cand pleaca cu arma in maini la razboi.

    Sinistra faptura, nascuta din sarpe,
    Sub pomul oprit in pierdutul Eden,
    Imperiu-ti macabru numitu-l-ai moarte,
    Sub sceptrul teribil de-adamic blestem.

    Desparti nemilos pe sot de sotie,
    Parinti de copii, pe frati de surori.
    Lasi doliu si jale in casa pustie,
    Colinzi prin spitale si-mprastii fiori.

    Da, stiu ca mereu ma pandesti si pe mine,
    Cu ochi de catran si ranjet hidos.
    Dar vreau sa te-anunt: Nu-mi pasa de tine,
    Caci eu am murit la Calvar, cu Hristos!

    Da, El m-a inclus in moartea Lui sfanta –
    Pe-aceasta in viata si moarte contez –
    Cu El eu voi trece prin valea adanca,
    Avand o credinta, un Domn si-un botez.

    Caci El te-a infrant prin propria-I moarte
    Si-ale tale zavoare si porti le-a distrus.
    El numele meu l-a scris intr-o carte
    Si voi invia cand vine Isus!

    Hristos, rastignit, iti franse puterea,
    Cu cheile-n maini iesind din Sheol.
    Iar celor ce cred le-a dat INVIEREA
    Si ca marturie mormantul Lui gol.

  4. morodac said

    Multumim pentru aceasta prezentare. Imi pare nespus de rau ca nu am ajuns la inmorantare. Dumnezeu sa-i mangie familia si cea de trup, si cea de suflet.

  5. Evedyahu said

    Frumos. As fi vrut sa fiu si eu acolo!

  6. Daniel said

    Imi exprim profunde regretele pentru plecarea prematura a fratelui Petrica dintre noi. Dar lucru care ma uimeste este marturia celor din jur despre el ! Sa luam aminte la un asemenea exemplu si sa fim gata in orice clipa sa ne incheiem viata pe pamant in sarbatoare …
    Multumim si pentru excelenta descriere a evenimentului !

  7. solideogloriablog said

    Multumesc pentru poezii Alin si Gianina. Merita citite: Conductorul si Definitia mortii in special. Definitia mortii am auzit-o chiar recitata de fr. Dugulescu. Bine-nteles ca era inregistrare.
    Morodac si Evedyahu invierea o sa fie si mai si. “Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere. Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere…”apoc.20.6

  8. dduma said

    Romani 14:8

    Mai devreme sau mai tarziu ne vom intalnii cu Isus in locasul pecare El s-adus sa-l pregateasca pentru toti aceia care au creazut in jertfa si invierea Lui. Printre ei o sa-l revedem din nou pe Petrica Dugulescu.

  9. silvia said

    dumnezeu sa odihneasca sufletul si sa stearga lacrima pe care unii i au provocato fratelui Petrica

  10. pascugeabou@yahoo.com said

    Petrica Dugulescu a fost un om al lui D.zeu,nu fara greseli…dar a fost un om si intradevar om al lui D.zeu,care L-a slujit pe D.zeu.
    Petre a lasat in urma sa , lucruri care aduc onoare Numelui lui D.zeu si care nu fac nici numele lui de rusine.

    Predicile lui si cartile lui ,slujesc pe Domnul si-i indruma pe oameni sa creada in D.zeu.

    Altii au scris si ei ca sa-si arate vitejia si sa-si faca un nume…
    Si si-au facut un nume , de ocara…fiindca ce au scris nu ajuta cititorii sa se apropie de D.zeu ci doar sa-i indeparteze de D.zeu si de slujitorii Lui.
    Si au reusit sa se inscrie in istorie cu un nume… Dar ce nume ????

    Dumnezeu sa mingie urmasii fr. Petrica,si sa-i ajute sa sa stea tari linga Cel viu care va veni in curind sa ne ia ca sa fim toti impreuna cu El.
    Taica Pascu.

  11. teologeanu said

    “Tu, baba zbarcita, cu coasa in mana,
    Ce seceri de zor batrani si copii,
    Malefica doamna, a vietii stapana,
    Tu nu-ti anunti ziua, nici ceasul cand vii.”

    No offence, dar eu cred, cum s-a mai spus prin alte parti, ca moartea e un inger.

  12. stefan said

    Un Patriarh al secolului XX,un model in pasiune si dedicare pentru HRISTOS.

  13. Emil Dumitru said

    Prietene Teologeanu, desi vad riscul de a fi comentat ca si versurile de mai sus, imi permit sa-ti atrag atentia ca aici nu au loc comentariile de genul comentariilor tale.
    Petrica Dugulescu a fost un om de exceptie si… memoria lui nu merita batjocorita. Numai daca nu l-ai cnoscut s-au esti rau intentionat faci afirmatii negative aici unde numai indoliatii au dreptul sa scrie ganduri in memoria lui P.D.
    Iar daca nu stii, afla ca poezia comentata de tine mai sus este o capodopera…
    No offence, dar… daca ti-ai reconsidera atitudinea si ti-ai retrage comentariul, ai face o mutre desteapta .
    E.D.
    01/15/08

  14. teologeanu said

    Stimate Emil,
    am sa va rog sa imi spuneti

    1. unde am batjocorit memoria lui Petrica Dugulescu,
    2. unde am facut afirmatii negative.
    3. nu am stiut / nu cred ca poezia respectiva este o capodopera. Cine a considerat-o asa? O discutie pe aceasta tema tine de gusturile personale ale fiecaruia.

    Imi mentin opinia de mai sus.
    Dreptul de a decide ce comentarii merita postate, va reamintesc, apartine exclusiv proprietarului blogului.

    PS. Nu intentionez sa fac “mutre” desteapta “s-au” (sic!) sunt rau intentionat.

  15. solideogloriablog said

    Comentariul lui Teologeanu cu privire la poezia “Definita mortii” mi se pare destul de pertinent. Tocmai de aceea am postat si mesajul “cealalta fata a mortii sau singura.” Cred, sunt convins ca nu a fost nici o intentie de a batjocori memoria fr. Dugulescu.
    Intrucat blogul acesta nu este de scandal as dori doar sa va rog a pastra o atitudine demna de gloria lui Dumnezeu chiar si atunci cand nu impartasim parerea aproapelui nostru.
    “Vorbele noastre nu intotdeauna reusesc sa spuna ceva despre altii insa intotdeauna spun ceva despre noi.” Sa fim mai atenti. Multumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: