Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Posts Tagged ‘locuinta mortilor’

Comunicarea cu cei morti

Posted by Calea Domnului on November 10, 2008

S-a petrecut in urma cu mai bine de zece ani cand chiar pe strada noastra. Sorin era un impatimit pescar, vecin de-al nostru si apropiat prieten. Eram aproapiati ca varsta. Jucam fotbal impreuna si fratii mei mergeau adesea cu el la pescuit.

Venise inca odata sa invite pe fratele meu sa-l insoteasca la pescuit. Fratele meu era insa ocupat cu masinile prin curte asa ca a trebuit sa refuze. Sorin a plecat singur… pleca pentru ultima data.

Dupa mai multe zile de asteptare tatal lui framantat de gandul disparitiei lui Sorin a plecat in cautarea lui. L-au gasit dupa trei zile plutind intre plauri. A urmat o inmormantare sfasietoare atat pentru parintii lui cat si pentru toti ceilalti care l-am cunoscut.

Povestea nu se termina aici. Mama lui, o „credinciosa” practicanta in cultul lor avea si alte preocupari, cred eu mai putin ortodoxe- umbla cu farmece si alte de-astea. Eram mic atunci si am auzit cum ca s-ar fi dus undeva in munti unde prin intermediul unui medium care in toiul verii se acoperea cu multe paturi putea in felul acesta sa intre in contact cu Sorin cel mort pentru a afla cine l-a omorat. A primit atunci si un raspuns: Filiala! (Adica cei care intr-un fel administrau balta.)

Personal cred ca femeia asta a primit mai mult decat a cautat, mai mult rau si blestem asupra casei sale. Pentru mine persoana asta a fost de-atunci o persoana invaluita intr-o aura de mister malefic. Hainele negre de doliu au fost de-atunci portul permanent insa personal cred ca „negrul” avea sa capete cu timpul si alta conotatie decat suferinta si anume „intunericul spiritual.” Doar dupa cativa ani si cel de-al doilea copil al ei avea sa moara intr-un accident stupid inainte de 35 de ani. De curand si sotul ei a urmat drumul locuintei mortilor. Acum ea este singura. Daca vii la noi pe strada o poti vedea si tu singura, imbracata in negru ca de obicei. Sta pe o piatra la poarta. 

Exista comunicare cu cei morti? A aflat femeia asta ceva din taramul celor adormiti? Ce este cu adevarat o comunicare cu cei morti si care este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru o scurta convorbire cu taramul mortilor? In religiile pagane este foarte obisnuita incercarea de a intretine legatura cu cei disparuti pentru a obtine din partea lor anumite descoperiri, ajutor, sfaturi sau mangaieri.

Biblia afirma ca practica comunicarii cu cei morti dateaza din vremuri stravechi.

Lev.19.31 Sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori. Sa nu-i intrebati ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Biblia afirma ca Dumnezeu condamna o astfel de practica si interzice categoric orice implicare a credinciosilor in astfel de ritualuri.

Lev.20.6 Daca cineva se duce la cei ce cheama mortii si la ghicitori ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce Fata impotriva omului aceluia si-l voi nimici din mijlocul poporului lui.

Haideti sa privim impreuna la o situatie unica de acest gen in intreaga Scriptura. Este vorba despre relatarea modului in care primul imparat al lui Israel, Saul doreste reuseste sa comunice cu Samuel, cel din urma judecator al lui Israel. Citeste cu atentie:

1Sam.28.3 Samuel murise. -Tot Israelul îl plînsese, şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau. 4 Filistenii s’au strîns, şi au venit de au tăbărît la Sunem: Saul a strîns pe tot Israelul şi au tăbărît la Ghilboa.  5 La vederea taberii Filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima.

 6 Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim…, nici prin prooroci.

 7 Atunci Saul a zis slujitorilor lui: ,,Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s’o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: ,,Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” 8 Atunci Saul s’a schimbat, a luat alte haine, şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: ,,Spune-mi viitorul chemînd un mort, şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.” 9 Femeia i-a răspuns: ,,Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe ceice cheamă morţii şi pe ceice ghicesc viitorul: pentruce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10 Saul i-a jurat pe Domnul, şi a zis: ,,Viu este Domnul, că nu ţi se va întîmpla niciun rău pentru aceasta.”11 Femeia a zis: ,,Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: ,,Scoală-mi pe Samuel.” 12 Cînd a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare, şi a zis lui Saul: ,,Pentruce m’ai înşelat? Tu eşti Saul!” 13 ‘mpăratul i-a zis: ,,Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: ,,Văd o fiinţă dumnezeiască sculîndu-se din pămînt.” 14 El i-a zis: ,,Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: ,,Este un bătrîn care se scoală, şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel, şi s’a plecat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat.

15 Samuel a zis lui Saul: ,,Pentruce m’ai turburat, chemîndu-mă?” Saul a răspuns: ,,Sînt într’o mare strîmtoare: Filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S’a depărtat dela mine; nu mi-a… răspuns nici prin prooroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16 Samuel a zis: ,,Pentruce mă întrebi pe mine cînd Domnul S’a depărtat de tine şi S’a făcut vrăjmaşul tău? 17 Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mînile tale, şi a dat-o altuia, lui David. 18 N’ai ascultat de glasul Domnului, şi n’ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mîniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. 19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mînile Filistenilor. Mîne, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mînile Filistenilor.”

 20 ‘ndată Saul a căzut la pămînt cît era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mîncase toată ziua şi toată noaptea.

 21 Femeia a venit la Saul, şi, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: ,,Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus.  22 Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale, şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pîne, ca să mănînci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” 23 Dar el n’a vrut, şi a zis: ,,Nu mănînc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el pînă i-a ascultat. S’a sculat dela pămînt, şi a şezut pe pat.

 24 Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frămîntat-o, şi a copt azimi. 25 Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mîncat. Apoi s’au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

Rene Pache face asupra textului cateva observatii care cred ca ne pot ajuta sa intelegem mai bine fenomenul spiritismului de astazi.

Atentie! Consider ca este important sa analizam corect acest text biblic intrucat unii spiritisti il prezinta drept baza biblica pentru practica lor oculta.

1. A fost sau nu Samuel trezit din morti? A fost el sau altceva? Se pare ca da, Samuel a fost. Saul il recunoaste, vrajitoare de asemenea iar dialogul fara indoiala ca inlatura orice umbra de indoiala asupra identitatii sale.

Important de observat- „Femeia isi paraseste imediat rolul sau obisnuit de medium in timp ce Saul vorbeste direct cu Samuel.” Acesta este o observatie fundamentala ce face de fapt diferenta intre acest caz unic si modul in care astazi spiritistii pretind ca pot facilita celor vii o convorbire cu cei morti… doar prin intermediul lor. In cazul nostru nu a fost nici un intermediar si comunicarea a fost directa.

2. Atat Saul cat si femeia au fost convinsi ca fapta lor constituia un act de neascultare fata de Dumnezeu. La fel ar trebui sa fie si astazi.

3. Saul se intoarce spre morti deoarece se stie parasit de Dumnezeu.

1Sam.28.6 Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim…, nici prin prooroci.

Observatia aceasta are multe de spus cu privire la statutul celor ce apeleasa la spiritism inaintea lui Dumnezeu- clar, toti cei ce cauta comunicarea cu cei morti sunt persoane care desi vii totusi sunt morti fata de Dumnezeu. Dumnezeu refuza sa le vorbeasca. Motivul pentru care unii practica comunicarea cu cei morti este tocmai pentru ca Domnul i-a lepadat.

Noi insa nu suntem dintre aceia parasiti de Dumnezeu de aceea asa zisa comunicare cu cei morti este complet si absolut straina de practica crestina. 

4. Samuel refuza sa-i spuna altceva decat un mesaj de mustrare. De fapt chiar lipsa comunicarii din partea lui Dumnezeu reprezenta un mesaj de mustrare din partea Domnului.

Deci, daca Dumnezeu nu-ti mai vorbeste in nici un fel nu te astepta ca morti sa-ti poata da un mesaj pozitiv

O a doua deosebire radicala intre situatia noastra si practica spiritismului este ca in timp ce Samuel ofera un raspuns negativ, astazi asa zisii morti aduc in general un mesaj oarecum pozitiv si niciodata nu se face referire la nevoia de pocainta sau alte adevaruri pe care Biblia le spune despre chinul iadului si nevoia de intoarcere la Dumnezeu.

5. Samuel refuza sa spuna alt mesaj decat cel comunicat in timpul vietii. Totusi adauga ceva: 28.19 „Maine, tu şi fiii tăi, veţi fi împreună cu mine..”

Moartea sa si a fiilor lui se pare ca este lucrul nou, mesajul adaugat de Samuel si asta tocmai pentru faptul ca a apelat la vrajitori. Cu siguranta ca Dumnezeu avea sa dea tabara israelita in mainile filistenilor insa probabil ca Saul ar fi ramas in viata.

1Cr.10.13-14  Saul a murit pentru ca s-a facut vinovat de faradelege fata de Domnul al carui cuvant nu l-a pazit si pentru ca a intrebat si cerut sfatul celor ce cheama mortii. N-a intrebat pe Domnul. De aceea Domnul l-a omoarat si imparatia a dat-o lui David, fiul lui Isai.

6. Odihna lui Samuel a fost tulburata. Asa cum am spus in mesajul anterior, locuinta mortilor, cel putin pentru cei sfinti este (era) un loc al odihnei.

Unii intreaba: ne vad mortii pe noi cei vii? Exista chiar o practica in care familia indoliata pune lumanari pe marginea rontului sau a drumului pentru ca sufletul celui mort sa poata cunoaste drumul spre casa.

Personal cred ca totul este o minciuna. Duhurile mortilor nu pot invada lumea celor vii. Dumnezeu a hotarat o locuinta pentru ei. Odihna lor ar fi tulburata mult mai mult daca ar trebui sa ia contact cu toata necredinta lumii vii fata de Evanghelia Domnului. Si daca mortii ar fi putut comunica cu cei vii de ce bogatul il roaga pe Avraam sa trimita pe Lazar in casa tatalui sau… si se referea deci nu la o comunicare cu vii ci la invierea lui Lazar. Doar invierea este singura sansa ca cel mort sa poata comunica cu cei vii sau o intervenitie speciala ca in cazul lui Samuel. In nici un caz nu poate fi vorba de o mediere omeneasca.

Cum se explica atunci faptul ca cei ce pretind comunicare cu cei morti totusi spun si lucruri adevarate? Erwin Lutzer spune ca acolo este vorba de o implicare a duhurilor necurate. Acestea pot cunoaste suficiente lucruri din viata in trup a celui mort astfel incat sa ne dea impresia ca este cel mort este la celalat „capat al firului.” Mai mult de atat duhurile pot imprumuta personalitatea mortului si chiar accentul si limba vorbita de acesta. (Prima ta clipa dupa moarte, ed. Casa Cartii, Oradea 2006, pg.18) Aceasta abilitate a duhurilor de a mima personalitatea celui plecat ne ajuta sa intelegem si notiunea de casa bantuita. Iata inca o marturie a lui Lutzer:

In timp ce stateam la un hotel din Calgary, am citit intr-un ziar o istorisire cum ca cel putin doua stafii bantuiau frumoasa cladire. Unul dintre angajati mi-a aratat o scara de marmura unde locuia una dintre stafii. Acelasi lucru il marturiseau si ceilalti angajati. O proaspata mireasa cazuse pe acele scari cu cativa ani in urma si s-a lovit la cap, ceea ce i-a provocat moartea. Ni s-a spus ca duhul ei locuieste acolo si aparea cu o oarecare regularitate.

Cum explicam un astfel de fenomen? Cand o persoana in care a locuit un duh rau moare, acel demon isi cauta un alt loc. Adesea astfel de duhuri aleg sa ramana acolo unde s-a petrecut decesul (acest fenomen pare sa fie adevarat in cazul mortii violente cum sunt crimele sau suicidul). Duhurile imprumuta numele si insusirile celor morti si vor aparea ocazional prin astfel de siretlicuri. Aceste entitati sunt duhuri rele care de cele mai multe ori pozeaza in „stafii prietenoase.”

Concluzia: Doar mortii pot comunica cu cei morti. Tu invata sa comunici cu Cel Ce este Viu in vecii vecilor, cu Dumnezeu! Cat despre duhurile rele, vei fi in siguranta doar in Hristos. De apa sfintita si tamaine nu se sperie nici un drac. Daca vrei sa fii in siguranta treci de partea celui Tare.

Fiti binecuvantati toti cei ce iubiti pe Domnul!

Posted in Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , | 9 Comments »

Cei morti si locuinta lor

Posted by Calea Domnului on November 6, 2008

Am fost surprins cand la intalnirea de tineret unii si-au aratat interesul sa afle mai mult despre viata dupa moarte. Am luat-o ca pe o provocare personala intrucat este un subiect interesant asupra caruia ar fi trebuit sa fi studiat mai mult.

In acest post as vrea sa sumarizez cateva concluzii pe subiectul “Locuinta mortilor.” Nu pretind ca am ultimul cuvant in ceea ce priveste informatiile furnizate si chiar va provoc sa interactionam, sa interveniti cu completari sau infirmari solid argumentate pentru ca in felul acesta sa avem credinta fundamentata pe temelia sigura a adevarului.

Locuinta mortilor… hm. Putin cunoastem despre ea insa intr-o zi vom cunoaste totul despre ea.

Denumire: In limba ebraica se numeste Sheol iar in greaca  i se spune Hades.
Ce este ea?  Locul unde isi continua existenta sufletele omenesti la despartirea de trup.

Gen.37.35 “Plangand ma voi cobori la fiul meu in locuinta mortilor“- spunea Iacov plin de durere la auzirea vestii ca fiul sau Iosif a fost sfasiat de fiare salbatice.

2Sam.12.23 Acum cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in viata? Eu ma voi duce la el dar el nu se va mai intoarce la mine. [David la moartea copilului facut din curvia cu Batseba.]

Un loc al odihnei.

Iov 3.13-14 Acum as fi culcat, as fi linistit, as dormi  si m-as odihni cu imparatii  si cei mari de pe pamant care si-au zidit falnice morminte… 17-19 acolo nu te mai necajesc cei rai, acolo se odihnesc cei sleiti de puteri. Acolo cei pusi in lanturi sunt lasati toti in pace, nu mai aud glasul asupritorului… si robul scapa de stapanul sau.

In urma cu doua zile am fost impreuna cu fr. pastor Octavian sa dam cina la un fr. aflat pe patul de moarte. Nu mai putea vorbi, greu se putea misca cu toate ca datea semnale ca mintea-i era perfect lucida. Putea sa raspunda miscand usor capul. Stiind ca fratelui ii placea sa cante, fr. Octavian a intrebat “vreti sa cantam o strofa de cantare?” Fratele ce sta in asteptarea mortii a dat incet dar hotarat din cap ca nu doreste sa auda o cantare.

Concluzia mea a fost inca o data ca oamenii sfinti aflati in pragul mortii asteapta moartea ca un loc al odihnei. Se pare ca armonia vietii de dincolo este mult mai fascinanta pentru perceptia sufletului lor astfel incat chiar si cea mai incantatoare lucrare muzicala, pentru ei ar fi un tragic dezacord ca si cand ei ar avea deja “urechea ciulita sa desluseasca celestele acorduri ale unei lumi de curand descoperite.

Unde se afla Locuinta mortilor?

Dupa o interpretare strict literala care de altfel dupa parerea mea este singura recomandata in cea mai mare parte a Sfintelor Scripturi, Locuinta mortilor se afla in adancul pamantului.

Num.16.32-33 Pamantul si-a deschis gura si i-a inghitit pe ei si casele lor impreuna cu toti oamenii lui Core si toate averile lor si s-au coborat astfel de vii in locuinta mortilor, ei si tot ce aveau. Pamantul i-a acoperit de tot si eu pierit din mijlocul adunarii

Cine ajunge in locuinta mortilor?

Iacov am vazut ca stia ca “se va cobori in locuinta mortilor.” Domnul Isus vorbeste in Luca 16 despre “bogatul si Lazar” si spune despre bogat “pe cand era el in locuinta mortilor, in chinuri” (16.23). Inteleg de aici si din multe alte texte ca atat cei buni cat si cei rai ajung in locuinta mortilor.

1Sam.28.19 …maine, tu si fiii tai veti fi impreuna cu mine. [Spune Samuel sculat din morti catre Saul dupa ce acesta fusese lepadat iar Dumnezeu se facuse vrasmasul sau.]

Chiar si David si Domnul Isus a fost in Locuinta mortilor.

Ps.16.10 [un psalm mesianic] Nu vei lasa sufletul meu in locuinta mortilor, nu vei ingadui ca preiubitul Tau sa vada putrezirea.

Locuinta mortilor… dupa Hristos

Rene Pache in cartea sa “Lumea de dincolo” sustine un lucru interesant cum ca Locuinta mortilor ar fi suferit ceva modificari aduse de moartea si invierea Domnului Isus. Inainte de Domnul Isus cei buni si cei rai locuiau in “compartimente” diferite in Locuinta mortilor insa dupa moartea Domnului Isus, sa ne amintim ca Domnul Isus ii spune talharului de pe cruce: “astazi vei fi cu Mine… unde? …in rai.” Deci nu in Locuinta mortilor.

De asemenea in Noul Testament panorama de dincolo de moarte nu mai este o “coborare in locuinta mortilor” ci “o urcare in prezenta Domnului Isus.” Existenta dupa moarte a sufletelor sfintilor in Noul Testament nu mai este legata de o locuinta a mortilor ci de persoana Domnului Isus.

Intai de toate deci, trebuie sa lamurim “unde se afla Domnul Isus astazi?”  Raspunsul este clar si sigur: la dreapta lui Dumnezeu cu slava pe care o avea inainte de a fi lumea. Deci, Domnul Isus nu este azi in Locuinta mortilor pentru ca de fapt aceasta nici nu-L putea tine. Acum putem intelege mai usor unde ajung sufletele credinciosilor dupa moarte. Iata cateva exemple:

Fapte.7.55 dar Stefan plin de Duhul Sfant si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu…

[O paranteza aici- intr-adevar, cei aflati in pragul mortii, chiar daca nu au murit inca totusi pot intrezarii lumea spirituala, panorama inacesibila celorlalti. De o astfel de experienta a avut parte si Pavel probabil in urma experientei de la Listra (Fapte.14.19-20) unde a fost batut cu pietre si tarat afata din cetate crezand ca este mort. Nu stim exact daca acum sau alta data, totusi Pavel in 2Cor.12.2-4 spune ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca.]

Deci Stefan este pregatit prin moarte sa mearga la Domnul. Alte referinte mai clare ce confirma concluzia noastra le gasim la Pavel:

Fil.1.23 sunt strans din doua parti: as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos caci ar fi cu mult mai bine…

2Cor.5.8 …da suntem plini de incredere si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta ca sa fim acasa cu Domnul.

[Da, ca sa fii acasa cu Domnul trebuie neaparat sa parasesti trupul acesta.] Deci Pavel cu nici un chip nu se astepta la o locuinta a mortilor ci in rai, in prezenta Domnului.

Ce se va intampla in viitor cu Locuinta mortilor?

Apocalipsa 20.14 Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

-important sa intelegem ca Locuinta moritilor nu este iadul sau iazul de foc. Cum se explica atunci ca bogatul era chinuit in vapaia aceea? Probabil, ca orice infractor care a fost prins, cu toate ca inca nu a fost judecat totusi asteapta in inchisoare pedeapsa. Chiar si inainte de a se rosti sentinta el sufera.

Ce sa fac ca sa nu ajung in Locuinta mortilor?

Mat.16.18 Eu iti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei Mortilor nu o vor birui.

Astazi cei care sunt biruitori asupra Locuintei Mortilor sunt cei ce fac parte din Biserica lui Hristos, din acea Biserica care are ca fundament credinta in Persoana si lucrarea Domnului Isus, Hristos ca Fiu al Dumnezeului Celui Viu. Acest fel de credinta este ceea ce nu carnea si sangele iti poate descoperi, adica nu o credinta mostenita ci una primita ca dar de sus, de la Dumnezeu Tatal.

Domnul Isus a spus: Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor. (Apoc.1.18)

Faci tu parte din Biserica lui Hristos? Ai tu acea credinta ce vine de la Dumnezeu, credinta in Domnul Isus?

Posted in Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , | 3 Comments »

Rugaciunea mortilor pentru cei vii

Posted by Calea Domnului on March 15, 2008

In postul anterior vorbeam despre rugaciunea pentru morti si am ajuns la concluzia ca, desi se practica totusi ea nu este Biblica deci nu este corecta, valida si nici nu este caracteristica credintei crestine. De data asta, in mesajul de fata vom face cunostinta cu o alta practica mai putin cunoscuta vis-a-vis de subiectul rugaciunii- rugaciunea mortilor pentru cei vii. Aceasta practica este mentionata in Scripturi, este facuta cu mult mai mare ardoare si intensitate spre deosebire de rugaciunea pe care cei vii o fac pentru cei morti.Desi am citit de multe ori in Scripturi acest pasaj totusi nu am observat prezenta acestui aspect interesant al rugaciunii mortilor pentru cei vii pana intr-o duminica dimineata, in urma cu mai bine de 6-7 ani cand fr. Vasile Talos facea referire la „Bogatul si Lazar”, la experienta lor din tara umbrelor mortii.

Este pilda sau nu?

Haideti sa privim putin la „Pilda bogatului nemilostiv” din Luca 16.19-31 dar in special versetele 27-31. Stati putin… dar cine spune ca asta este o pilda?  Este relatarea dialogului dintre bogat si Avraam in viata de dupa moarte o pilda sau o realitate? Da, de multe ori am auzit spunandu-se de la amvon „Pilda cu bogatul si Lazar” dar ne spune Biblia ca este vorba aici de o pilda? Veti spune- „pai da, ca asa scrie la titlul paragrafului.” Ok, asa scrie la titlu insa banuiesc ca stiti- titlul nu face parte din scrierile originale grecesti. Titlul nu este inspirat. 

Desi scena prezentata aici pare desprinsa din povesti sau din SF-uri totusi eu cred ca relatarea aceasta nu este o pilda ci o realitate. De ce nu cred ca este o pilda? Uitati-va la toate celelalte pilde pe care Domnul Isus le prezinta si veti observa ca in nici o alta pilda personajele prezentate nu au nume ci se spune doar „un om” sau „un om bogat”…etc dar niciodata nu se da un nume. Aici insa saracul are si un nume- Lazar.

Rugaciunea mortului pentru cei vii

v.27-28 Bogatul a zis:”Rogu-te dar parinte Avraame sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu caci am cinci frati si sa le adevereasca aceste lucruri ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.”

Bogatul era mort si se afla in Locuinta mortilor. „Casa tatalui meu” cum spune el era in lumea celor vii unde se aflau in viata si cei cinci frati. Cunoscand viata fratilor sai bogatul realizeaza ca si fratii lui vor ajunge tot in iad alaturi de el asa ca ar vrea sa poata face ceva pentru ei, sa-i constientizeze ca sa nu cumva sa ajunga in iad.

Ideea care socheaza aici (dupa cum relata fr. Talos) este ca in timp ce in ziua de astazi prin pomeni si rugaciuni pentru morti se comunica ideea ca cei vii trebuie sa se preocupe de cei morti, in Scripturi vedem ca realitatea este cu totul alta- cei morti se preocupa de cei vii care sunt pe cale sa mearga in iad. Nu este interesant? …si totusi contrar practicilor multor oameni. Mai tragic este ca unele dintre aceste practici sunt chiar incurajate de biserici si de propovaduitori ai Scripturilor.

Raspunsul lui Avraam

Rugaciune ca rugaciunea insa in cele din urma raspunsul la rugaciune conteaza. Rugaciunea nu trebuie sa fie un scop in sine. Nu frumusetea ei conteaza ci daca primeste raspuns de binecuvantare. Haideti sa vedem…

v.29-31 Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe prooroci. Sa asculte de ei.” „Nu parinte Avraame” a zis el „ci daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns:”Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.”

Eforturile sunt zadarnice. In mesajul anterior am vazut ca rugaciunea celor vii pentru cei morti nu are nici o valoare. Acum vedem ca nici rugaciunea mortilor pentru cei vii nu este ascultata cu toate ca, sunt convins ca era facuta din toata inima. Rugaciunile din sfera celor vii nu pot influenta sfera celor morti si invers- cu toate ca astfel de practici exista.

Observam ca atat scopul rugaciunilor celor vii pentru morti cat si al celor morti pentru cei vii este acelasi- sa ii fie bine omului in viata de apoi. Da, chiar si bogatul nu s-a rugat sa le fie bine celor cinci frati in timpul vietii pe pamant ci „sa nu ajunga si ei in acest loc de chin.”

Preocuparea celor ce inalta astfel de rugaciuni este buna si corecta numai ca exista o singura problema „prea tarziu.” [Ma gandesc ca in lumea mortilor nu sunt ceasuri si timpul nu mai este masurat pentru ca fiecare secunda pare o vesnicie.] Desi intentia este buna totusi practica este nepotrivita…acum, expirata. Avraam insa ii raspunde bogatului- singurul mod ca sa faci sa-ti fie bine in viata de apoi, sau daca vrei sa ajuti celor dragi sa le fie bine in viata de apoi este sa te pocaiesti, respectiv sa-i chemi pe cei dragi la pocainta caci asa intelesese si bogatul „daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai

Cum se vor pocai oamenii? Bogatul credea ca minunile spre exemplu „invierea unui mort” i-ar determina pe oameni sa se pocaiasca. Avraam insa ne arata ca la pocainta se ajunge prin Scripturi, mai exact prin „ascultarea de Scripturi” (nu doar prin cunoasterea lor) mai exact prin credinta si ascultarea de Domnul Isus Hristos pentru ca de fapt „Moise si proorocii” marturiseau pe Domnul Isus. Iata cum se interpreteaza Scripturile…

Ioan 5.39 cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine.

Concluzie

Toti oamenii mai devreme sau mai tarziu practica rugaciunea: unii in timpul vietii altii dupa moarte. Oameni atat dintre cei morti cat si dintre cei vii o practica gresit inaltand rugaciuni pentru persoane din sfera sau lumea cealalta: vii care se roaga petnru morti sau morti care se roaga pentru vii. Rugaciunea insa- ne spun Scripturile- nu are nici o putere de a traversa pragul si granita dintre viata si moarte.

Roaga-te acum caci in iad nu vor fi biserici si nici Duhul Sfant Care sa te invete sa te rogi. Pretuieste rugaciunea acum, aici pentru cei vii nu pentru cei morti. Intai pentru tine roaga-te pentru ca apoi sa poti sti ce sa te rogi si pentru altii.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , , | Leave a Comment »

Rugaciunea pentru morti

Posted by Calea Domnului on March 11, 2008

“Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?”  Aceasta este o intrebare pe care mi-a adresat-o cineva la postul „O scrisoare din iad.” Consider ca este foarte importanta datorita implicatiilor sale asupra existentei noastre eterne. Exista multe invataturi false in acest domeniu si multa confuzie; in timp ce majoritatea isi pun intrebarea doar foarte putini cunosc raspunsul de aceea am hotarat sa aloc spatiul acestui post incercarii de a oferi un raspuns acestei intrebari.

La prima vedere

„Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celro morti, nu?”- este intrebarea ta insa una este „a sti” si este cu totul altceva ca ceea ce stiu sa fie bine, corect, valabil, eficient. De exemplu- stiu ca unii se inchin la vaci, pomi, serpi sau alte chestii de genul asta. Stiu- dar nu cred ca este bine, eficient sau valabil. Da, eu stiu ca unii se roaga pentru morti dar nu ma simt deloc obligat sa cred ca ceea ce ei practica este valabil. Trebuie sa recunosc ca nu tot ceea ce stiu detine valoare de crez. Stiu ce cred insa nu cred tot ce stiu.

Dincolo de cuvinte

Modul in care tu pui intrebarea parca imi comunica insa altceva. Mi se pare ca intrebarea ta nu este daca „stiu” ci vrei sa stii ce cred despre asta. Din modul in care ai pus intrebarea inteleg ca …

-tu ai prefera sa crezi ca daca unii practica asta trebuie sa fie si valabil. Poate te gandesti „daca n-ar fi valabil n-ar practica-o!”

-tu inca nu ai un crez format in domeniul asta. Tu insuti te indoiesti ca o astfel de practica este corecta. Intrebarea ta doar lasa impresia ca tu ai fi convins de valabilitatea rugaciunii pentru morti. [De fapt, nici cei ce o practica nu cred ca este bine fac …cu toate ca ar vrea sa creada, ar vrea sa fie bine.]

Ce cred eu

Parerea mea si credinta mea este ca nu practica valideaza adevarul ci adevarul valideaza practica. Nu din practica imi scot teologia ci din teologie practica. Nu practica imi dicteaza crezul ci crezul imi dicteaza practica. Cu alte cuvinte: faptul ca unii oameni staruie intr-o anumita practica si anumite obiceiuri nu inseamna neaparat ca ele sunt bune doar pentru ca oamenii aceia inca n-au renuntat la ele. Eu cred ca adevarul valideaza practica…. si aici ne intoarcem la premisele de credinta, la baza credintei, la fundament pentru ca de fapt de aici ajung oamenii sa se desparta- in functie de ceea ce ei considera autoritate in materie de credinta: Biblia sau traditia omeneasca.

Sa ne dam cu parerea?

Cu privire la astfel de lucruri cum sunt: iertarea de pacate, mantuirea sufletului, viata de dincolo…etc. consider ca nu este tocmai potrivit sa ne  dam cu parerea. Sunt domenii mult prea importante, vitale- cele mai importante pentru om ca tocmai aici sa ne dam cu parerea.

In aceste domenii erorile au consecinte catastrofale intrucat afecteaza nu cariera, nu familia, nu sanatatea trupului ci existenta noastra spirituala-sufleteasca. Mai mult de atat, consecintele in acest domeniu nu sunt de moment si nici macar de-o viata ci de natura eterna. De aceea nu-mi pot permite sa „dau cu banu'” Stiai ca iadul nu se gusta? Stiai ca iadul nu se incearca?

Am ajuns din nou la „a sti.” Dar nu ne-am nascut nici unul invatati asa ca trebuie sa ne intoarcem ori la Biblie ori la traditia omeneasca. Trebuie sa aleg- pe ce imi voi cladi crezul? Dupa invataturile cui sa-mi modelez practica?  Nici unul dintre noi nu pornim de la zero ci toti pornim de la niste premise.

De exemplu- nu eu am descoperit tabla inmultirii. Insa am crezut pe cuvant pe invatatoare si am invatat tabla inmultirii asa cum mi-a fost data, bazat pe increderea in invatatoare. Apoi, in practica s-a dovedit a fi adevarata.

In acelasi fel- prin credinta in Dumnezeu am luat Biblia ca fiind adevarata. Apoi in practica, pana acum nu m-a inselat niciodata. Pana la cei 28 de ani ai mei nu am fost niciodata dezamagit de Biblie. De aceea, pentru ca invataturile ei cu privire la viata s-au dovedit cele mai intelepte, am hotarat sa ma bazez pe invataturile ei si cu privire la moarte si viata de dupa moarte. Nu cred ca exista nici o alta carte care sa-mi poata oferi ceva mai mult.

Altii, merg pe mana traditiei omenesti care uneori practicata si printre cei credinciosi. Prin natura ei, traditia omeneasca are intotdeauna drept scop sa submineze autoritatea divina a Scripturilor. Pericolul acesta a fost semnalat de Insusi Domnul Isus:

Marcu 7.5-9 …fariseii si carturarii L-au intrebat:”Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor…?” Isus le-a raspuns: …Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni… El le-a mai zis: Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu ca sa tineti datina voastra.”

-datinile omenesti sunt in cele mai multe cazuri mult „mai frumoase” decat invataturile Scripturilor.

-oamenii firesti au tendinta sa pretuiasca mult mai mult datinile stramosesti decat invatatura Scripturilor

-de multe ori sub pretextul pazirii datinei stramosesti ajungem sa justificam indepartarea si ignorarea invataturilor Scripturilor.

Ce spune Biblia?

Ok… hai sa vedem ce zice Scriptura referitor la rugaciunea pentru morti. Ce spun oamenii stim. Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?” Eu insa te intreb- de unde sa stiu? Daca stiu de la baba Floare este una. Daca stiu de la mos Gheorghe este alta dar daca stiu din Biblie pentru mine e cu totul altceva. Deci mai importanta este nu „daca stiu” ci „de unde stiu.” Autoritatea invataturilor conteaza. Profetii in vechime spuneau „Asa vorbeste Domnul…” sau in Noul Testament „este scris…”  Eu prefer aceste variante decat „asa am pomenit…” sau „asa face toata lumea…”

Sa ma gandesc… exista mai bine de 500 de referinte ce vorbesc despre rugaciune, a se ruga sau alte derivate insa nu cunosc nici macar o singura referinta la rugaciunea pentru morti. [S-ar putea sa gresesc. Daca stie cineva va rog sa-mi spuneti!] Initial am crezut ca exista una; iata la care m-am gandit:

1Cor.15.29 altfel ce ar face cei ce se boteaza pentru cei morti? Daca nu inviaza mortii nici de cum de ce se mai boteaza ei pentru cei morti?

Versetul acesta ar putea fi folosit de cineva ca argument cum ca noi cei din viata mai putem face ceva pentru cei morti. O astfel de interpretare insa este superficiala si eronata. Apostolul Pavel face referire la practica unei grupari de oameni „cei ce se boteaza pentru cei morti” si nici de cum cu privire la crestini. Da, se practica botezul pentru cei morti insa nu crestininii adevarati altfel Pavel ar fi trebuit sa spuna „ce am face noi care ne botezam pentru cei morti” insa el spune „ce ar face cei ce…”

Apropo- vezi? Faptul ca cineva practica botezul pentru cei morti nu l-a determinat si pe Pavel sa creada ca este valabil acel botez. Tot asa si cu rugaciunea pentru morti- faptul ca unii o practica asta nu inseamna ca trebuie s-o cred ca valabila.

Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga…” Da, noi oamenii putem face multe lucruri- ne putem ruga pentru cei morti. Faptul ca le putem face asta nu inseamna si ca le facem bine sau ca au efectul scontat. Potrivit Scripturilor asa cum le cunosc eu pana acum, inteleg ca omul ce traieste inca in trup nu poate influenta cu nimic existenta celui mort asa ca in ceea ce ma priveste si cum cred ca si Pavel ar spune: altii da, se boteaza pentru cei morti, altii se si roaga pentru cei morti insa eu trebuie sa ma rog pentru cei vii.

Efes. 6.18 Faceti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii.

1Tim.2.1 Va indemn dar inainte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri si multumiri pentru toti oamenii…

Exista un timp cand mai poti face ceva pentru tine si pentru cei dragi- acela este astazi. De ce oare timpul asta din viata majoritatea il consuma in pacat si destrabalare. Nu au timp de Dumnezeu si de suflet …apoi altii sa se roage pentru ei?

Mersul trenurilor a hotarat o anumita ora la care trebuie sa fii in gara, in tren. Altfel trenul pleaca fara tine. De ce noi oamenii avem impresia ca invataturile care arata mila pentru cei lenesi ce-au pierdut trenul sunt mai bune? De ce atatea invataturi dedicate celor morti… nu avem timp in viata?!

Un sfat- daca ai reusit sa citesti mesajul asta inseamna ca esti inca in viata. Roaga-te pentru tine si pentru cei dragi ai tai ACUM, in timpul vietii si Biblia te asigura ca Dumnezeu iti asculta rugaciunile facute in Numele Domnului Isus.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , | 8 Comments »