Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Posts Tagged ‘oastea Domnului’

Bocancul de plumb

Posted by Calea Domnului on September 30, 2008

-Iarasi m-au incaltat cu bocancul de plumb, spunea el gemand.

-Cum este acest bocanc, il intrebau cei nestiutori?

-Un bocanc cu talpa de plumb. Te leaga si te intoarce in sus, apoi iti trage cu ranga la talpi. Pana in fundul creierului te strapunge- si nu poti sa nu urli. [Traian Dorz -Hristos, marturia mea. pg.333]

Bocancul de plumb, patul de beton si altele de felul acesta sunt doar cateva din chinurile pe care “cei de care lumea nu era vrednica” le-au indurat din dragoste pentru Domnul Isus. A fost o parte din pretul uceniciei lor pentru Domnul, pret platit cu multe lacrimi si durere. Mai jos, am primit de la Violeta o adresa la o inregistrare video a ostasului Domnului- Traian Dorz. Ma bucur acum ca-l pot si auzi.

Mancarea era foarte putina, odihna nu aveam deloc iar starea mea se inrautatea de la zi la zi. Eram aici de-atatea saptamani, fara aer, fara hrana, fara liniste si stam pe un pat de beton care tragea toata puterea si sanatatea care mai era in mine. Mana stanga, pe care cazusem inainte de arestarea mea, incepuse sa ma doara din ce in ce tot mai rau. Osul fusese plesnit, iar acum, din cauza slabirii, a frigului si a umezelii din ciment, durerile incepura sa-mi vina violent si continuu. Toate acestea ma slabira in asa hal, incat ajunsesem iarasi sa nu mai vad, dintii mi se clatinau toti ca puteam sa-i scot cu mana. Inima imi producea ameteli, sufocari, palpitatii si uneori mi se intunecau ochii de tot si capul incepea sa-mi vajie si sa se invarta, picioarele mi se umflasera si toate incheieturile imi provocau dureri ascutite si arzatoare. Ancheta devenise aproape cu neputinta de suportat…

Mancare ni se dadea nu atata cat sa traim ci numai atata cat sa nu murim. Sa nu murim chiar toti, fiindca mult, prea multi n-au avut nici cat sa moara. Toate celelalte erau trecatoare- si bataile si anchetele si muncile si mizeriile- numai foamea era permanenta zi si noapte, luni si ani. Chinurile foamei le simteam continuu, fiindca nu numai stomacul era flamand ci fiecare celula, fiecare particica a corpului era stoarsa si secatuita de orice putere. Cand se intampla, rar, cateodata ca un gardian mai om ca ceiallti si ca de celelalte dati, ne baga in celula cate un hardau pe care mai ramasese ceva mancare de pe coridor, mancam pe nerasuflate cate doua si chiar trei castroane de arpacas… Ne umflam burtile dar nu ne saturam. Oricat de plin ai fi avut o data stomacul, nu aveai senzatia ca esti satul ci umflat. Cine n-a suferit asa nu poate intelege cum vine asta.

http://video.google.com/videoplay?docid=-2942568672131144353&hl=en

Posted in Biserica in prigoana | Tagged: , , , , , | 2 Comments »

Un alt fel de cantare

Posted by Calea Domnului on September 25, 2008

                                               Am gasit videoclipul acesta pe blogul lui Florin. Este o cantare de la Oastea Domnului prin care Domnul mi-a atins astazi corzile sensibile ale sufletului meu. Vreau sa o impartasesc cu voi si poate, daca cineva doreste o vom putea canta duminica la biserica 🙂 .

           Nu pare deloc moderna, contemporana dar totusi este relevanta de aceea o consider “nemuritoare.” Nu este stilul de muzica ce-a invadat bisericile noastre insa este o cantare a inimii, a inimilor din orice generatie indiferent de varsta, continent sau era in care va fi trait.

          Am pus aici si imaginea omului lui Dumnezeu- Traian Dorz intrucat atunci cand spui “Oastea Domnului” nu poti sa nu-l vezi pe unul dintre ostasii de seama ce au purtat steagul Domnului in lupte dintre cele mai crancene cu truda, suferinta si chinuri cumplite. Doar privind fatza lui iti poti da seama de frumusetea launtrica lucrata de Domnul in el, poti intelege mai bine ce inseamna ca “Hristos sa ia chip in noi.”  Inca mai citesc autobiografia sa si sunt fascinat de modul in care omul acesta cu adevarat A TRAIT viata sau mai corect spus de modul in care Domnul Isus i-a trait viata pe pamantul asta. Nu stiu daca versurile cantarii au fost compuse de el insa din ele se desprind acelasi duh, aceeasi greutate si maturitate spirituala, aceeasi dragoste profunda si reala pe care omul acesta a purtat-o in inima pentru Domnul Isus.

 

Scriu aici si cuvintele cantarii, ramai singur cu tine insuti si cu Dumnezeul tau si lasa-ti inima sa cante, sa-si exprime liber suspinul inaintea Domnului: 

Mai cheama-mi Isuse al meu duh zdrobit sa verse siroaie de lacrimi

Si spala-l Isuse de tot ce-a trait prin negura notpii de patimi

Mai da-mi pocainta in sufletul meu, da-mi har si credinta deplina

Smerenie sfanta mai da-mi Tu mereu sa umblu pe cai de lumina

Mai iarta-mi Isuse tot cat Ti-am gresit ca nu este om fara vina

Si-nvaluie-n dulce tot duhul zdrobit si-n pacea iertarii-l alina

Mai da-mi o speranta in sufletul meu si-mbracama-n haina-nnoirii

Si ia-ma cu Tine Isuse la greu sa scap de ispitele firii

Mai lasa-mi Isuse suspinul trudit plecat in genunchi sa Te cheme

Mai iarta-mi Isuse piciorul gresit si-ndreapta-i umblarea prin vreme

Mai da-mi o lumina in sufletul meu din sfanta si dreapta credinta

Uneste-ma vesnic Isus Dumnezeu cu marea-Ti si sfanta-Ti fiinta

 

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor", Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , | 2 Comments »

La ce echipa a jucat Traian Dorz?

Posted by Calea Domnului on September 16, 2008

In seara asta am fost din nou mandru ca sunt roman. Mi-a placut tare mult cum a jucat CFR Cluj cu echipa din Roma. Nu doar ca au castigat cu 2-1 in deplasare dar au facut un joc compact, toti jucatorii au fost prezenti activ, pasele au fost exacte, precise, superbe, fazele au dovedit inspiratie si un spirit dezinvolt. Au jucat cu demnitate pe unul din cele mai renumite stadioane din lume. Personal nu mi-aduc aminte sa mai fi vazut o echipa de club romaneasca sa joace la un asa nivel. Felicitari fotbalistilor clujeni! Succes si smerenie!

Mi-a venit in minte… “Stie cineva la ce echipa a jucat Traian Dorz”?

Impreuna cu un frate diacon, conform obiceiului bisericii trebuia sa mergem cu cina la bolnavi. O batranica mult inaintata in varsta ne astepta cu mult drag in camera nepotului ei pentru a se impartasi cu trupul si sangele Domnului. Ne-am rugat, am cantat cantarea si sora s-a impartasit. Intre timp pe peretii camerei care de altfel era foarta curata, bine ingrijita si in pas cu moda se puteau observa postere cu accente lumesti, senzuale ale VIP-urilor vremii. Rudele sorei nu erau pocaite insa am fost determinat sa ma gandesc: De ce oare in casele crestinilor nu mai intalnim chipurile inaintasilor credintei noastre? In schimb adolescente vin cu reviste de moda la repetitii, in sufragerii nu lipsesc reviste cu programele TV iar in camerele tinerilor pocaiti se pot gasi postere cu interpreti de muzica lumeasca, fotbalisti sau actori. De ce oare?

…am plecat din casa aceea insa, dupa cateva luni a trebuit sa rog pe fiica nepocaita a sorei noastre sa ne puna la dispozitie o alta incapere pentru ca sfanta cina sa fie impartasita intr-un cadru vrednic de Numele Domnului.

Spurgeon spunea ca in frageda lui copilarie obisnuia sa rasfoiasca reviste cu intamplari din viata misionarilor… si a ajung sa fie denumit Printul predicatorilor. Adolescentii de astazi rasfoiesc reviste de moda, cunosc viata boema a VIP-urilor… oare la ce sa ne asteptam de la ei? ce vor deveni?

Daca stau bine sa ma gandesc este mult mai usor astazi la studiu biblic sa intrebi in loc de “cei 12 apostoli” care sunt “11 cei mai buni fotbalisti internationali”? Este mult mai usor sa afli numele unui actor de film decat numele vreunui martir din perioada Evului Mediu intunecat… sau al vreunuia din inaintasii crestini ai secolului XX care au platit cu viata credinta in Domnul Isus.

Cine este Iosif Trifa? Cine este Traian Dorz? Cine sunt: John Bunyan, Savonarola, Perpetua, Moody, Spurgeon, Dietrich Bonhoeffer? Cine ar trebui sa-si cunoasca inaintasii daca nu noi?!!!

Apropo- Traian Dorz “a jucat” la Oastea Domnului. Nu a fost fotbalist ci luptator. Nu platit ci a platit desi a fost rasplatit peste masura. Citesc acum autobiografia lui. Ma gandisem sa impartasesc cu voi din suferintele lui dar nu stiu ce sa aleg…mai bine va las pe voi sa decoperiti singuri cu sufletul la gura marturiile lui.

O rugaminte: daca are sau stie cineva cum as putea face rost de o poza cu Traian Dorz, Billy Graham, Martin Lloyd Jones, Spurgeon, Moody, Hudson Taylor, Iosif Trifa. As vrea sa le pun in biroul meu. Cred ca mi-ar fi de folos ca fiind “inconjurat cu astfel de martori” sa pot fi mai serios pe calea Credintei.

Evrei 13.7 Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu. Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!

De ce ar trebui sa citim sa cunoastem vietile sfintilor nostri inaintasi?

1. Sa ne trezim la realitate. Realitatea este ca intotdeauna lumea i-a urat pe crestini. Acum avem impresia ca suntem invitati si noi pe la mesele lor. Nu este asta realitatea. Trebuie sa ne pregatim pentru prigoana.

2. Sa ne amintim care este costul real al umblarii dupa Domnul. De fapt, dupa pret ne putem da seama daca posedam originalul si nu un fals.

3. Vom putea intelege mai usor ispitele si problemele adunarilor de crestini de azi prin prisma celor de ieri. Traian Dorz spre exemplu, surpinde intr-un spiritu obiectiv si lipsit de slava desarta framantari, dezamagiri chiar personale si aspecte mai putin placute ale Imparatiei lui Dumnezeu in biserici locale. Frati tradatori, lasi si opozitia fatisa a bisericii ortodoxe fata de miscarea de innoire a Oastei Domnului.

4. Suferinta lor va trezi in noi cei nascuti din nou sentimentul apartenentei la familia Domnului. Vom simti din nou ca sunt “ai nostri” iar noi suntem ai Lui. Poate daca de mult n-ai mai varsat lacrimi de compasiune o vei putea face acum “aducandu-ti aminte de mai marii nostri” …lacrimi de compasiune pentru ei dar si lacrimi de recunostinta si rededicare pentru Domnul.

5. Citind biografiile “mai marilor nostri” te vei simti din nou mandru ca esti crestin.

Sa ne aducem aminte de mai marii nostri! Mai marii nostri sunt altii decat ai lumii. Mai marii nostri nu sunt si ai lor dar nici mai marii lor nu sunt ai nostri.

Aducandu-ne aminte de mai marii nostri le vom putea mai apoi urma credinta. Doar asa vom sti unde ne aflam si care este directia spre care ne indreptam.

Cand ai citit ultima data o biografie a unuia dintre “mai marii nostri”? Cuvantul Domnului ne indeamna “aduceti-va aminte de mai marii vostri”!!!! El a spus-o. Haideti sa ne facem timp sa citim despre sfarsitul felului lor de vietuire. Sa cautam in librarii istoria luptei lor. Sa pastram in apropierea noastra, in biroul sau camera noastra, pe pereti sau pe usa imagini care sa inlocuiasca pe “mai marii lor” cu “mai marii nostri.”

Inaintasii nostri sunt in urma noastra dar ei raman pentru totdeauna inaintea noastra.

Ier.6.16 Asa vorbeste Domnul: Stati in drumuri, uitati-va si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna. Umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!

 p.s. Daca aveti recomandari de astfel de biografii va rog sa ne spuneti titlul cartii si autorul ptrintr-un comment.

Posted in Biserica in prigoana, Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , , , | 9 Comments »