Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Posts Tagged ‘inchinare’

Controversata inchinare prin lauda

Posted by Calea Domnului on November 20, 2008

[Daca nu ai timp sa citesti tot, mergi la aplicatiile practice la sfarsitul mesajului!]

Marti 18 noiembrie la intalnirea de tineret am discutat despre „Cine sunt si ce trebuie sa fac eu in actul inchinarii.” Este un subiect delicat avand in vedere noile tendinte in acest domeniu precum si presupusa lupta intre generatii. Este o lupta intre generatii sau este o chestiune, o lupta de mentalitati chiar as putea spune de credinte.

Daca vorbim despre inchinare si pentru ca trebuie neaparat sa luam Cuvantul Scripturii ca reper pentru a nu ne ratacii pe campiile intinse ale „opiniei publice” si a parerilor personale neavizate m-am gandit ca nu este altul mai potrivit sa ne vorbeasca despre acest subiect asa cum il stim pe David.

David, omul dupa inima lui Dumnezeu care evident a revolutionat actul inchinarii, a dat o noua directie in ce priveste apropierea de Dumnezeu prin lauda, cantare si instrumente muzicale.

Importanta inchinarii nu trebuie dovedita intrucat ea este practicata zilnic de fiecare om. Omul prin natura sa este un inchinator.Noi vorbim insa despre inchinarea inaintea lui Dumnezeu. Inchinarea este un mod de viata insa noi vom discuta aici doar despre inchinarea prin lauda in cadrul comunitatii de credinciosi.

Ioan 4.23-24 Dar vine ceasul si acum a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este duh si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.

-daca Dumnezeu doreste inchinatori adevarati atunci inseamna ca exista si inchinatori falsi. De fapt, ca orice lucru de valoare si inchinare se falsifica.

-Dumnezeu doreste inchinatori adevarati.

 

Pentru indrumarea noastra in acest subiect ma voi folosi de un text adesea invocat pentru cei ce prefera o inchinare cu dans. Textul prezinta doua momente de inchinare in care protagonistul uman principal este David. Acelasi om, omul dupa inima lui Dumnezeu si cu toate acestea prima data da gres si asta cu pretul vietii lui Uza.

2Sam.6 1 David a strîns iarăş pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni. 2 Şi David, cu tot poporul care era cu el, a pornit dela Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă între Heruvimi deasupra chivotului. 3 Au pus chivotul lui Dumnezeu într’un car nou, şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cîrmuiau carul cel nou. 4 L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, şi Ahio mergea înaintea chivotului. 5 David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale. 6 Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentrucă erau să-l răstoarne boii. 7 Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lîngă chivotul lui Dumnezeu. 8 David s’a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). 9 David s’a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: ,,Cum să intre chivotul Domnului la mine?” 10 N’a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. 11 Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvîntat pe Obed-Edom şi toată casa lui.

12 Au venit şi au spus împăratului David: ,,Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. 13 Cînd ceice duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou şi un viţel gras. 14 David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire. 15 Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe. 16 Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. 17 După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus… înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţămire. 18 Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oştirilor. 19 Apoi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.

20 David s’a întors să-şi binecuvinteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte, şi a zis: ,,Cu cîtă cinste s’a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s’ar descoperi un om… de nimic!” 21 David a răspuns Micalei: ,,’naintea Domnului, care m’a ales mai pe sus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. 22 Vreau să mă arăt şi mai de nimic de cît de data asta, şi să mă înjosesc în ochii mei; totuş voi fi în cinste la slujnicele de cari vorbeşti.” 23 Şi Mical, fata lui Saul, n’a avut copii pînă în ziua morţii ei.

 

Observ ca in ambele cazuri David initiaza inchinarea. Prima data greseste. Totusi prin credinta, nu da inapoi ci se corecteaza si in fianal aduce Domnului o inchinare placuta.

Inteleg de aici ca si un om dupa inima lui Dumnezeu poate gresi in inchinare. Chiar noi nu putem spune ca suntem perfecti si cu siguranta trebuie fiecare sa ne cercetam si sa veghem ca sa aducem Domnului inchinarea placuta. Si daca stim ca am gresit asta nu trebuie sa ne descurajeze. Trebuie doar sa ne corectam.

Cine sunt participantii la inchinare?

Privind in text il vedem pe David si multimea. Sunt ei suficienti pentru a putea spune ca acolo a fost inchinare? Nicidecum! Spun lucrul asta pentru ca adesea, de exemplu fiind la adunare, noi si biserica chiar daca impreuna cantam se intampla sa nu constientizam prezenta lui Dumnezeu. Cum putem spune ca ne inchinam lui Dumnezeu daca nu suntem constienti de prezenta Lui?!

Ti s-a intamplat vreodata sa te rogi doar ca sa te auda cei din jur cand de fapt tu trebuia sa te adresezi doar lui Dumnezeu? Mie mi s-a intamplat si am mai auzit si pe altii care atunci cand aveau ceva cu cineva se rugau in asa fel incat stia toata biserica problema si dialogul pe care respectivul „inchinator” il avusese cu fratele xyz.

Deci, participantii sunt: Dumnezeu, David, multimea si Mical. Pe Mical o s-o consideram reprezentanta criticilor inchinarii. Sa vedem acum cine ar trebui sa fim noi in inchinare? Nu vrem sa fim criticii inchinarii, nici spectatori pasivi in multime, locul lui Dumnezeu ramane ocupat asa ca singura varianta este ca noi sa fim astazi ce a fost David atunci- simplu: Inchinator adevarat.

 Inchinare cu victime.

1. Inchinare ce starneste mania lui Dumnezeu. Ce observ este ca in primul caz pe care-l vom numi Uza (1-11) inchinarea s-a soldat cu victime. Uza moare si nu oricum. Dumnezeu intervine aprins de manie printr-o moarte tragica asupra lui Uza care de altfel avea intentii bune, de a sprijini Chivotul Domnului sa nu cada.

Stie cineva care a fost greseala?

1Cronici 15.12-16 …voi sunteti capiide familie ai Levitilor, sfintiti-va voi si fratii vostri si suiti chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel la locul pe care i L-am pregatit. Pentru ca n-ati fost intaiasi data, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru pentru ca nu L-am cautat dupa Lege… (greseala a fost ca au purtat Chivotul Domnului intr-un car nou si nu pe umeri, asa cum prevedea Legea data prin Moise.)

2. Inchinare ce starneste invidia oamenilor. Acesta este al doilea caz: David aduce o inchinare placuta asa cum ne arata Scriptura. Totusi apar ctiticii si uimitior… chiar cei din casa ta! Dumnezeu se manie si in acest caz si criticul inchinarii autentice, Mical este pedepsita de Dumnezeu sa nu aiba harul de a da nastere vreunui copil toata viata ei.

Atentie deci: daca lipsesc criticii inchinarii tale (caz.1) nu inseamna neaparat ca inchinarea ta este buna dar si daca inchinarea ta este criticata, poate de cei din mai apropiati, chiar din casa ta (caz.2) asta nu inseamna neaparat ca inchinarea ta n-a fost placuta Domnului.

Putem stii daca inchinarea noastra este sau nu placuta Domnului?

De exemplu, noi de unde stim care a fost placuta si care nu? Stim pentru ca vedem raspunsul Scritpruii si in mod special din marturia lui David. Intrebarea este insa: ar fi stiut David ca prima data a gresit daca Dumnezeu nu omora pe Uza? Prea putin probabil.

Faptul ca Dumnezeu a pedepsit atunci pe Uza a fost un fapt unic in felul lui. Astazi Dumnezeu nu mai raspunde in felul acesta ca sa stim cand inchinarea este gresita. Cum putem noi atunci sa stim daca am adus sau nu o inchinare placuta? Am putea raspunde: “Duhul Sfant din noi…” dar pentru ca exista mult fals in spatele unui limbaj teologic perfect mimat vom cauta sa analizam mai atent actul inchinarii lui David pentru a gasi acele principii universal valabile, transferabile in contemporan. 

Caracteristicile inchinarii autentice

Atmosfera inchinarii

1. Veselie-bucurie.  Cititi 6.5,12b,15: multitudinea de instrumente, strigatele de bucurie si veselia constituiau atmosfera inchinarii, cadrul in care David se inchina Domnului.

2. Pasiunea inchinatorului. 6.14 David juca din rasputeri inaintea Domnului

Dumnezeu chiar pedepseste pe Israel pentru ca „…n-ai slujit Domnului cu bucurie si cu draga inima.”(Deut.28.47) si sa nu uitam ca cea mai mare porunca este „sa iubesti pe Domnul Dumnezeu cu toata inima cu tot sufletul si cu tot cugetul”(Mat.22.37) cu toata puterea, cu toata mintea.

Controlul inchinarii

3. Dupa Cuvantul Domnului. 6.13 ne arata ca greseala de prima data a fost corectata conform cerintelor lui Dumnezeu.

Vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca inchinarea trebuie incadrata intr-un fagas delimitat de invatatura Scripturilor. Cu siguranta ca sunt anumite lucruri in inchinare care depind de preferinta personala insa si anumite lucruri care, fiind pretinse de Dumnezeu ele trebuie respectate.

Inima inchinarii

Este chiar o cantare care spune „Ma-ntorc la inima inchinarii.” Nu stiu exact daca autorul se gandea la ceea ce vreau sa spun dar a avut mare dreptate, aceasta este nevoia noastra.

In ultima parte a pasajului, cand David se intoarce acasa sa-si binecuvinteze familia iata ca este intampinat de criticul inchinarii. Are acolo loc un dialog aprins intre sot si sotie, intre inchinator si criticul lui in acest caz, dialog ce ne permite noua sa cunoastem mai mult din radacinile, inima inchinarii lui David:

4. Inaintea Domnului vs Opinia publica. Mical ii spune lui David despre ce-ar putea crede „slujnicele” insa David a raspuns Micalei:”Inaintea Domnului …inaintea Domnului am jucat.”(20-21)

In contextul tragediei din Valea Jiului unde au murit mai mult de 10 mineri in subteran, o ziarista era profund indignata de conditiile austere in care muncesc minerii si spunea ea „cum de n-au ajuns toate astea la cunostinta opiniei publice.” Ma gandeam atunci: da’ cine e dom’le opinia asta publica? Ce fantoma este? O putem identifica? Trebuie sa ne temem de ea dar nu stim unde este, cine este?

Trist este ca si in inchinare, atunci cand vorbim chiar de inima inchinarii trebuie sa ne aducem aminte ca poate exista si inchinare „de ochii lumii” sau „de dragul opiniei publice.”

5. Recunostinta vs obicei, datorie si afirmare. David a raspuns Micalei: Inaintea Domnului care m-a ales mai presus de tatal tau  si de toata casa lui ca sa ma puna capetenie peste Israel…”(6.21)

Nu exista inchinare autentica fara recunostinta. David nu a uitat ce a facut Domnul pentru el, cum dintr-un cioban uitat la stana a ajuns capetenia poporului Israel. Ale cui erau meritele? Doar ale Domnului.

Adevarata inchinare izbucneste dintr-o inima plina de recunostinta. David a putut spune exact ce se afla in spatele acelui „joc” in spatele inchianrii lui ciudate. Cand David se inchina o facea din profunda recunostinta.

6. Smerenia vs mandria. „Vreau sa ma arat si mai de nimic decat de data asta si sa ma injosesc in ochii mei…”(22)

La inima inchinarii autentice sta si smerenia, smerenia in ochii si in opinia nu a publicului ci a inchinatorului.

Daca ai la dispozitie o tabla sau o foaie aseaza-le pe toate acestea in fata ochilor si hai sa analizam impreuna:

 

INCHINARE AUTENTICA

Atmosfera Controlul Inima

Bucuria-veselia

 

Cuvantul Scripturii

Inaintea Domnului

 

Recunostinta

Pasiunea

Smerenia

 3. La biserica (ce se vede)   2. Credinta  1.Relatia personala cu Domnul

 

INCHINARE FALSA

Atmosfera Controlul Inima

Bucuria-veselia

 

Sa ma simt bine

Opinia publica

 

Obicei, datorie, afirmare

Pasiunea

Mandria

 3. La biserica (ce se vede)   2. Ignoranta si necredinta  1. Fara relatie cu Dumnezeu

Aceste doua tabele prezinta doua moduri de inchinare: autentic si cel fals. In prima coloana (Atmosfera) am scris ceea ce se vede, ceea ce este perceptibil cu simturile de catre orice participant la inchinare: Veselia si Pasiunea. Interesant insa de observat ca in ambele cazuri atmosfera ramane neschimbata. Inteleg de aici ca Atmosfera de inchinare poate fi contrafacuta. Inteleg deci ca nu ori de cate ori atmosfera este de bucurie si chiar atunci cand pasiunea interpretului este evidenta, toate astea nu garanteaza o inchinare autentica.

In a doua coloana (Controlul inchinarii), vedem ca in cazul inchinarii autentice, inchinatorul isi controleaza inchinarea dupa Cuvant. Nu se poate oricum in timp ce inchinatorul fals, si el intr-o atmosfera de bucurie  nu are nici o limita, orice este permis. Pentru el Cuvantul lui Dumnezeu nu are nimic de spus. De fapt, ceea ce imi place si ceea ce ma face sa ma simt bine este linia calauzitoare in inchinarea falsa.

In coloana trei (Inima) am scris lucrurile fundamentale care stau la baza inchinarii. De fapt aici este radacina, inima inchinarii. De aici porneste inchinarea, de acolo de unde nu vede decat Dumnezeu. In cazul inchinarii false am scris cu albastru pentru a arata ca aici incep schimbarile si ca atmosfera aceea plina de bucurie dupa care alearga multi tineri astazi o poate face si un om care nu se inchina inaintea lui Dumnezeu ci in fata opiniei publice (adica il intereseaza prestigiul, publicitatea si venitul din toate astea). Aceeasi atmosfera de bucurie si veselie o poate face si un om care nu este motivat de recunostinta fata de Domnul ci doar din obicei, datorie sau dorinta de afirmare. Da, si acestia pot distra oamenii. Si mai mult, chiar si mandria, nu smerenia poate sta la inima unei inchinari care evident ca este gresita inaintea Domnului.

Aplicatii practice:

-Sa importam bucurie sau sa avem productie autohtona?

Ne plangem ca nu este bucurie si veselie in biserici. Ce trebuie sa facem? Sa importam bucuria? Avem nevoie de mai multe glume in predici si de show man in biserica? Nu! Atmosfera dupa care alergam si ne-o dorim atat de mult in biserica isi are radacinile in coloana a treia, Inima inchinarii. Inima inchinarii este bolnava si de aceea nu este viata. Inima care s-a ingreunat cu „”mancare si bautura” cum spunea Domnul Isus si cu ingrijorarile vietii acesteia. Cum mai poate un om ingrijorat sa se mai gandeasca cu totul la lucrurile de sus cand el este prins de cele de pe pamant? Trebuie sa-i invatam sa se desprinda de la Pamant ca sa poata sta „Inaintea Domnului.” Trebuie sa le aducem aminte Evanghelia ca sa poata fi patrunsi de recunostinta profunda. Trebuie sa le aratam cine este Dumnezeu si care sunt lucrarile Lui ca sa nu uitam de smerenie.

-“Conteaza cum ma inchin atata timp cat Il iubesc pe Domnul?”

Daca Il Iubesti pe Domnul trebuie sa te intereseze ce Ii place Lui, nu? Chiar Domnul Isus a spus:”Daca Ma iubiti vezi pazi poruncile Mele!” (Ioan 14) Daca nu ma interesez cum place Domnului de fapt caut sa-mi plac mie insumi sub pretextul ca iubirii de Dumnezeu.

-„S-au pocait Proconsul?”

M-am uitat la statistica blogului meu si am vazut ca de luni de zile multi tineri inca  isi mai pun intrebarea „s-au pocait Proconsul?” Cuvintele folosit pentru motorul de cautare  prin care au ajuns la blog arata lucrul acesta. Da, multi se mira. Tinerii sunt confuzi pentru ca nu mai stim ce inseamna inchinare. Da, si Proconsul are o atmosfera buna (bucurie si pasiune). Daca ei au insa si Controlul (adica daca tin cont de Biblie in ceea ce fac) si Inima inchinarii (adica sa cante inaintea Domnului si nu tin cont de opinia publica, daca o fac din recunostinta pentru Dumnezeu, ceea ce presupune sa cunoasca iertarea in Jertfa Domnului si nu din datorie sau dorinta de afirmare, daca ei canta injosindu-se pe ei si inaltandu-L pe Dumnezeu) atunci ei aduc o inchinare placuta Domnului.

– „Sa cantam mai vioi!” spun unii.

Vom reusi oare sa aducem bucuria marind ritmul? Nu ca ritmul ar fi rau insa daca inima (sufletul) nu este pregatit sa duca mai mult ai toate sansele sa lesini iar in cel mai fericit caz sa aduci o inchinare falsa, ca aceea la care facea referire Dumnezeu cand spune „poporul acesta ma cinsteste cu gura si cu buzele dar cu inima este departe de mine.” Avem deci nevoie de un alt gen de muzica care sa inveseleasca atmosfera? Nu neaparat insa in mod sigur avem nevoie de o inima noua.

-„Cum sa ne inchinam: mai galagios sau mai sobru, mai temperat?”

Problema cred ca este pusa gresit. Pragmatismul nostru ne omoara. Cum trebuie sa fie atmosfera inchiarii, cum trebuie sa ne manifestam nu mai este o problema atata timp cat avem inima inchinarii (inaintea Domnului, recunostinta si smerenia) si cautam pe Domnul „dupa Lege.”

Ce ar face David de ar veni acum in Romania? Cum ne-ar invata sa ne inchinam: dansand sau ar cauta sa formeze o inima de inchinator?

Inchinare ce imparte biserica.

Am auzit ca in SUA au inceput deja biserici sa aibă dimineata inchinare pentru adulti si cei mai invarsta iar seara pentru tineret. Astfel batranii vin dimineata la biserica pentru ca seara nu le place si tinerii seara ca dimineata se plictisesc. Iata solutia gasita de unii pastori si comitetele unor biserici.

Personal cred ca lucrul acesta este o aberatie si o anormalitate in trupul Bisericii lui Hristos. Inchinarea dezbina? Inchinarea separa? Acesta sa fie rolul inchinarii? Mi-aduc aminte ca fr. Marius Cruceru ne spunea la curs ca noi, studentii care eram acolo nu formam o biserica separat de adulti si ceilalti. Ma gandesc, batranii de dimineata puteau fi considerati biserica fara tineri sau tinerii adunati seara erau biserica?  Ce urmeaza? Concluzia logica este ca ajungem sa pretindem ca ne inchinam Domnului si asta se intampla mai mult la concerte si spectacole- in afara bisericii. Uitati-va ca ajung tinerii sa creada ca inchinare este de fapt atunci cand merg in tabere, conferinte de tineret, spectacole crestine. Rar insa auzim tineri care se inchina in biserica alaturi de copii si adulti.

Este o problema aici, de fapt este o inchinare falsa care satisface doar firea pamanteasca si are alte radacini, nu acea inima a inchinarii ce se varsa inaintea Domnului din recunostinta si cu smerenie ci opusul.

David a avut o inchinare la care a putut participa si s-au simtit bine tot poporul cu exceptia criticului Mical. Astazi inchinarea ajunge sa ne separeu? Ce vom face insa in cer? Vom putea sa ne inchinam impreuna?

Concluzia

Problema crestinismului acolo unde este una in ce priveste inchinarea, este o problema de inima nu de atmosfera, de interior nu de exterior, de fond nu de forma. Vrei sa fii un inchinator? Trebuie sa ai o inima de inchinator. Daca David a fost un inchinator adevarat este pentru ca intai de toate David a avut o inima pentru Dumnezeu. Cu astfel de inchinatori inchinarea in bisericile noastre se va lasa cu victime. Ce fel de victime? Cei necredinciosi se pocaiesc! In multimea care participa la inchinare sunt si necredinciosi. In timpul inchinarii autentice „tainele inimilor lor sunt descoperite asa ca vor cadea cu fata la pamant, se vor inchina lui Dumnezeu si vor marturisi ca in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru.”(1Cor.14.25) intrucat prin inchinare noi astazi nu aducem Chivotul Domnului ci pe Insusi Dumnezeu in viata noastra, a bisericii si a celor nepocaiti.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor", Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , , | 2 Comments »

Este pacat sa aplaudam la inchinare?

Posted by Calea Domnului on April 11, 2008

Daca intrebarea ar fi fost “este pacat sa aplaudam?” raspunsul meu ar fi fost categoric “Nu.” Avand insa in vedere intrebarea de fata, eu unul nu pot oferi un raspuns negativ.

D. A. Carson, profesor, cercetator in Noul Testament la Trinity Evangelical Divinity School, Illinois si recunoscut in mediul teologic de pe mapamond ne impartaseste parerea lui iar eu subscriu din toata inima:

Odinioara, aplauzele erau straine de biserica. Apoi, acestea au inceput sa fie folosite dupa anumite momente muzicale speciale. Astazi, ele marcheaza uneori punctele culminante ale unei predici. Dupa parerea mea, un astfel de obicei este un pas inapoi. Nu contest faptul ca unii considera aplauzele drept echivalentul cultural al “Amin”-ului rostit cu glas tare. Sunt constient de aceasta si nu vreau sa fiu promotorul unui nou tip de legalism interzicand compet aplauzele. Dar diferenta fundamentala intre “Amin” si aplauze trebuie subliniata foarte clar: “Amin!” este un cuvant adresat lui Dumnezeu chiar daca poate sluji la incurajarea celui care face o anumita lucrare, in timp ce aplauzele sunt, in cultura noastra, expresii ale aprecierii celui care face lucrarea. Dumnezeu este scos din ecuatie, astfel ca omul din fata poate cadea mult mai usor in pacatul mandriei. Iata doar una dintre numeroasele metode prin care distractia lumii a patruns subtil in inchinarea colectiva amenintand sa o distruga din interior.”- [Chemare la reformare spirituala, D.A. Carson, ed. Faclia, pg.102 Sublinierea imi apartine]

Da, si eu cred ca am ajuns mult prea generosi fata de om incat sa nu mai dam Domnului nimic, nici macar “Amin!” si astfel sa dam totul, gloria omului. Eu unul cred ca aplauzele in cadrul inchinarii constituie un pacat. Ele nu reusesc sa indeplineasca rolul vechiului “Amin!” Asta este parerea mea personala si ma bucur ca un teolog ca si D. A. Carson sustine aceeasi invatatura. Tu?

Go, tell it on the mountains!

 

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , | 28 Comments »

Cand este Dumnezeu de acord cu satana

Posted by Calea Domnului on January 26, 2008

Iov 1.9 Si Satana a raspuns Domnului:”Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui si turmele lui acopar tara.

De multe ori auzim “Cartea Iov dezbate subiectul suferintei.” Parerea mea este ca subiectul este cu totul altul. Intr-adevar se vorbeste mult despre suferinta insa aceasta este doar efectul secundar. Intrebarea nu este “de ce sufera omul?” ci  “Cat de vrednic este Dumnezeu sa primeasca inchinarea?” De ce este prezenta suferinta? Pentru ca “oricine doreste sa traiasca cu evalavie in Hristos va fi prigonit.”

Prosperitate materiala.

Iov -robul Domnului ne este prezentat aici ca un om privilegiat si din punct de vedere material. Apropo- Bucuria Domnului isi avea izvorul in cele spirituale ale lui Iov. Domnul se uita la inima iar satana se uita la cele materiale, de asta este preocupat si asta inventariaza el.

-ocrotire deplina. Iov se pare ca era sub paza si protectie continua si nu numai el dar si casa-familia lui si toate bunurile sale. Astfel nimeni nu se putea apropia de proprietatile sale.

-binecuvantare deplina. Nu doar ca averile sale erau protejate dar continuau sa creasca- era binecuvantat in lucrul mainilor lui astfel ca turmele lui acoperau tara. (Vedea satana din satelit).

-responsabilul. Responsabil de toate acestea era Dumnezeu. Satana Ii spune „Nu l-ai ocrotit Tu…nu l-ai binecuvantat Tu…” Firma ce asigura protectia si paza lui Iov si a tuturor avutiilor lui era a lui Dumnezeu „caci ingerii Domnului tabarasc in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie.” Firma care gestiona bunurile sale si administra eficient era tot a lui Dumnezeu. Este adevarat Doamne? Da, Domnul Dumnezeu nu neaga lucrul acesta. Asa este.

Da, Domnul este Acela de la Care „se coboara orice dar bun si desavarsit” de la El care este Tatal luminilor.

Da, robii Domnului sunt privilegiati intre oameni. Poate ca il invidiem pe Iov pentru asta. Sa nu uitam insa ca tot la fel de adevarat este si faptul ca robii Domnului sunt tinta a atacurilor satanei si uneori chiar Domnul ingaduie ca robii Sai sa fie cercetati, incercati aspru. Ce am prefera sa luam de la Iov? Ocrotirea si binecuvantarea sau suferinta lui Iov?

v.9 Si Satana a raspuns Domnului:”Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?…

Ce fel de bucurie este asta Doamne? O bucurie josnica. Te bucuri de inchinarea unui om pe care L-ai cumparat cu un pret asa de mare? Astia sunt inchinatorii Tai? Niste lingusitori si profitori?! Ce fel de Dumnezeu esti Tu, Doamne? Nu se poate asa ceva.

Un targ? Obiectia satanei este aceea ca Iov se inchina lui Dumnezeu doar din interes material. Satana insinueaza faptul ca Dumnezeu a facut un fel de targ cu Iov ca sa il aiba ca inchinator asa cum candidatii in campania prezidentiala ofera anumite avantaje alegatorilor.

Inchinatori nesatatornici? De asemenea inchinatorii care pot fi cumparati sunt inchinatori ieftini si nestatornici. Oricand gasesc pe cineva sa le ofere mai mult L-ar parasi pe Dumnezeu.

Un Dumnezeu nevrednic? In felul acesta obiectia satanei mai induce si ideea unui Dumnezeu nevrednic de inchinare. Un Dumnezeu fara caracter care cerseste inchinarea oamenilor si chiar este gata cu viclenie sa-si cumpere alegatorii.

Apropo- asta este si ideea pe care noi o comunicam atunci cand mergem sa facem evanghelizare umpland buzunarele nepocaitilor, facandu-le anumite favoruri sau promisiuni. Mesajul non-verbal este ca Dumnezeu nostru este de 2 bani iar inchinatorii cu care ne multumim sunt profitorii.

Ill. Un om zicea de curand ca I-a spus Domnului ca daca nu ii da casa si …etc. el se va intoarce din nou la ortodoxie. Probabil a vrut sa arate cat de mare este Dumnezeu insa a iesit altceva: Dumnezeu era asa de disperat sa nu cumva sa-l piarda ca i-a dat casa chiar acolo unde dorea el.

Convinge-te singur. La obiectia satanei Domnul nu este deloc prins pe picior gresit ca si cand ar fi fost decoperit ca un impostor. Dimpotriva, Domnul fara suparare si fara mustrare il invita pe satana sa se convinga singur daca este sau nu justificata obiectia lui. De fapt Dumnezeu este de acord cu satana la acest punct.

Tu alegi metoda. Ca sa nu fie nici un fel de dubiu cu privire la corectitudinea lui Dumnezeu, Domnul accepta ca satana sa se convinga desfasurand propriul sau plan de testare a caracterului de inchinator al lui Iov. Nu Domnul ii spune cum sa il testeze ci el- satana alege testul.

Implicatii catastrofale. Ca sa intelegem mai bine valoarea acestui test trebuie sa stim ca nu doar calitatea de inchinator a lui Iov era in joc ci in mod special vrednicia lui Dumnezeu de a primi inchinare. Am putea spune ca Dumnezeu si-a pus reputatia de Dumnezeu in joc pe umerii lui Iov. Daca Iov falimenta Dumnezeu cadea de rusine.

Este important sa intelegem si noi care este miza aruncata-n joc atunci cand noi trecem prin incercari. Nu este vorba doar de noi ci este demnitatea si gloria lui Dumnezeu in joc.

Oare are Dumnezeu indrazneala sa ne lase si pe noi (pe mine si pe tine) sa fim supusi testelor celui rau? L-am face de rusine? Am dovedi noi ca El este vrednic de incredere in orice stare si orice vreme?

Ce vrea Domnul sa stim?

Din atitudinea si raspunsul pe care Domnul il ofera satanei, prin faptul ca accepta provocarea lui in mod implicit ajungem la urmatoarele concluzii despre…

Dumnezeu

-nu este un Dumnezeu al profitorilor

-nu cauta, nu vrea si nici nu accepta o inchinare si inchinatori din interes

-niciodata nu te va cumpara cu favoruri sa-I fi inchinator

-este vrednic de inchinare in orice vreme si in orice stare ne-am afla, fie ea si de saracie

-intotdeauna va avea parte de inchinatori ce I se vor inchina de buna voie si fara alte pretentii.

Luca 14.26-27 „Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale ba chiar insasi viata sa- nu poate fi ucenicul Meu. Si oricine nu-si poarta crucea si nu vine dupa Mine nu poate fi ucenicul Meu.

Ce parere ai de un asa mod de a-ti castiga adeptii si inchinatorii?

Evrei 10.32-34 Aduceti-va aminte de zilele de la inceput cand dupa ce ati fost luminati ati dus o mare lupta de suferinte: pe de o parte erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor si pe de alta v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. In adevar, ati avut mila de cei din temnita si ati primit cu bucurie rapirea averilor voastre ca unii care stiti ca aveti in ceruri o avutie mai buna care dainuieste.

Ce parere ai de asa inchinatori? Oare Ce Dumnezeu este Acela ce este vrednic de un asa sacrificiu?

Apropo- Nici macar satana nu accepta inchinatori cumparati cu favoruri. Tu ce fel de inchinator esti? Care este motivul pentru care I te inchini?

Sa te intreb ceva- Cand trebuie sa asculte copiii de parinti: atunci cand le da bani de buzunar sau si atunci cand nu au ce sa le puna pe masa? Daca copiii trebuie sa asculte de parinti nu pentru ceea ce le ofera ci pentru ceea ce sunt, tot asa si noi, fiecare om trebuie sa I se inchine Domnului nu pentru ceea ce ofera El ci pentru ceea ce este El- El este Dumnezeu.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , | 3 Comments »