Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

(Isaia 12) Bucuria relatiei reabilitate

Posted by Calea Domnului on October 12, 2007

Bucuria relatiei reabilitate Isaia 12

Introducere

Fiecare dintre noi trebuie sa recunoastem ca ajungem la un moment dat in situatia in care intristam pe Domnul prin greselile si pacatele noastre. Textul de fata ne prezinta o situatie asemanatoare dar care ne incurajeaza ca esecurile in relatia cu Domnul nu inseamna si finalul relatiei cu Domnul. Multi oameni sfinti prezentati pe paginile Sfintelor Scripturi au avut parte de esecuri in relatia cu Domnul. Daca oameni ca Avraam, Moise, Iosua (Mare preot- Zah.3), Petru…etc au avut esecuri in relatia cu Domnul, cu atat mai mult noi.

1. Relatia sanatoasa (v.1) …presupune

Primul verset cu toate ca nu afirma explicit prezenta unei relatii totusi sentimentele si atitudinile prezentate aici in mod implicit tradeaza existenta unei relatii intre credincios si Dumnezeu.

-cunoastere Da, o relatie sanatoasa presupune cunoastere. Dumnezeu cunoaste pe credincios chiar si atunci cand acesta a esuat in relatie dar vedem ca si credinciosul cunoaste cand Domnul este suparat, cand este intristat.Avem noi o asa relatie cu Domnul incat sa cunoastem sentimentele si atitudinea Domnului fata de noi? Pot spune cu certitudine in acest moment care este relatia mea cu Domnul si pozitia Lui fata de mine? este suparat sau bucuros?

-dezamagiri Da, o relatie oricat ar fi de sanatoasa nu este scutita si de dezamagiri pentru ca suntem oameni. Dumnezeu are multe de suferit in relatie cu omul intrucat omul, credinciosul se arata de multe ori necredincios. Trebuie sa recunoastem ca dezamagirile in relatia de credinta nu sunt provocate de Dumnezeu ci de noi oamenii.

-reabilitare Da, o relatie sa sanatoasa in cele din urma, dincolo de dezamagiri, intotdeauna finalizeaza in reabilitare. Esecurile nu sunt finalul ci ele ne propulseaza spre o mai intima cunoastere si o mai mare bucurie. “Te laud Doamne…” nu pentru ca ai fost suparat pe mine ci pentru ca “mania Ta s-a potolit si m-ai mangaiat.” Iata credinciosul care nu are liniste atata timp cat vede ca Domnul este maniat (Ps.32.3-4) insa o pace plina de bucurie vine peste el atunci cand Domnul il mangaie. Este un semn bun atunci cand nu avem pace daca stim ca Domnul este suparat pe noi. Este tragedie daca noi ne bucuram cand Domnul plange. O relatie sanatoasa este atunci cand ne bucuram impreuna si plangem impreuna cu Domnul.

2. Marturia personala (v.2) …evidentiaza

Cel de-al doilea verset suna ca o declaratie “Iata…” Este de fapt marturia personala ce vine din bucuria relatiei reabilitate. Marturia aceasta ne slujeste pedagogic invatandu-ne si pe noi ce trebuie sa cuprinda o marturie a credinciosului. Observam in prezentarea ei toate cele trei timpuri ale verbului: starea prezenta dar si speranta viitoare, ambele bazate pe experienta trecuta.

-certitudinea prezenta    “…Dumnezeu este…”Intotdeauna un credincios trebuie sa spuna la timpul prezent dar si cu certitudine ca Dumnezeu este Mantuitorul lui. Incertitudinea si nesiguranta nu sunt ingredientele unei marturii crestine.Ce poti spune despre tine? Ai tu certitudinea prezenta a mantuirii? Este Dumnezeu Izbavitorul tau?

-increderea in viitor    “…voi si plin de incredere si nu ma voi teme de nimic”Cand exista un prezent sigur atunci poti scruta viitorul. Increderea in viitor si absenta fricii pentru viitor sunt inradacinate in certitudinea prezentului. Motivul pentru care multi nu au incredere in viitor si le este teama de ziua de maine este tocmai faptul ca nu au siguranta prezentului.Noi trebuie sa ne preocupam de prezent. Prezentul este al nostru. NU putem trai in viitor. Ingrijorandu-ne de viitor nu putem trai prezentul. Avand insa certitudinea unei mantuiri prezente ne asiguram increderea si biruinta in viitor. Iata care trebuie sa fie deci preocuparea noastra.

-mantuirea experimentata   “…El m-a mantuit.”Viitorul se reazama pe prezent iar prezentul este rodul trecutului. Iata cum credinciosul se intoarce din viitor si cu bucurie priveste in trecut. Ce-l poate face pe om sa priveasca cu bucurie in trecut? multimea pacatelor? Nu! Chiar daca in trecut poate fi vazut si esecul totusi bucuria vine din faptul ca in trecut am fost justificat de Domnul prin credinta in Isus Hristos care mi-a iertat pacatul si pot spune “El m-a mantuit.”Exista in viata ta un moment clar in care poti spune “Da, El m-a mantuit si pe mine!”? Haideti sa privim in trecutul nostru. Putem privi cu bucurie? Daca am mantuiti atunci cu bucurie, indiferent de multimea pacatelor, putem privi inapoi la Stanca din care am fost ciopliti.

3. Bucurie garantata (v.3-6)   …prezinta

Credinciosul scos din groapa pieirii depune marutiria personala dar nu se limiteaza doar la el ci acum indrazneste sa se adreseze ascultatorilor si chiar sa faca promisiuni ascultatorilor, fiecaruia dintre noi  asa cum si David psalmisul obisnuia sa faca (Ps.32)

-destinatarii- toti ascultatorii     „…veti scoate apa cu bucurie …si veti zice…”Bucuria pe care credinciosul reabilitat o are este pentru toti. El nu este un caz aparte. Trebuie sa stii ca este si pentru tine asa cum observam si in Ps.32 cand David trece de la experienta personala si-i incurajeaza si pe altii promitandu-le ca este valabil si pentru ei (Ps.32.9)

-originea- in mantuire   „…veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii…”Bucuria este doar pentru cei ce scot apa-viata din izvoarele mantuirii. Bucuria isi are originea in mantuire. Noi alergam dupa bucurie si n-o gasim niciodata. Cuvantul Domnului ne invata sa cautam intai mantuirea si vom afla si bucurie intrucat bucuria este una- bucuria mantuirii. David in Ps.51 se ruga pentru “bucuria mantuirii.”Ioan 4.13-14 Isus i-a raspuns (femeii samaritence): Oricui bea din apa aceast ii va fi iarasi sete dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu in veac nu-i va fi sete; ba inca apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa care va tasni in viata vesnica.Samariteanca obisnuia sa scoata apa din fantana data de partinele Iacov insa nu avea deloc bucurie. Dragul meu, nici tu si nici eu- noi nu vom gasi bucurie scotand apa din fantanile oamenilor. Domul Isus este bucuria, viata vesnica. Nu exista bucurie fara El.

-exprimarea- prin laude, cautare dupa Domnul si marturisire publica Bucuria este o stare ce se exteriorizeaza. A recunoaste un om bucuros nu este o sarcina grea. Iata cateva moduri prin care se exprima bucuria unui credincios:

Lauda Domnului– Laudati pe Domnul, cantati Domnului…Domnul este central in laudele credinciosului. El este subiectul laudelor dar si destinatarul lor in timp ce oamenii sunt doar spectatori ce trebuie antrenati in inchinare. Exista pericolul sa credem ca oamenii sunt destinatarii cantarilor noastre si transformam inchinarea in spectacol insa v.5 spune „cantati Domnului.” Mai exista un alt pericol si anume acela ca nu Domnul sa fie laudat ci un anonim. Ma refer la situatiile in care in cantarile noastre am ajuns sa inlocuim Numele Domnului cu un simplu pronume personal „tu, el” care poate foarte usor a fi confundat cu oricine alt cineva. Totusi v.4 spune „Laudati pe Domnul.”

Cautati pe Domnul– acesta este al doilea mod in care se exprima bucurie, in dorinta si tanjirea dupa Domnul. Dupa cum un indragostit tanjeste si doreste dupa persoana iubita, chiar in acesta dovedindu-si bucuria tot asa si noi recunoastem ca bucuria se exprima si prin faptul ca noi „chemam Numele Lui.”

Marturia publica– reprezinta al treilea mod in care se exprima bucuria relatiei. Bucuria nu poate fi ingradita; lucrarile Lui trebuie sa fie cunoscute in tot pamantul (v.5), trebuie vestite printre popoare (v.4). „Caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.”(Fapte.4.20)Bucuria adevarata deci nu se exprima doar prin lauda ci si prin cautare dupa Domnul… si nu doar atat ci si prin marturie publica.

Aceste trei aspecte sunt cele trei fete ale bucuriei credinciosului si nu se poate una fara alta. In felul acesta nu doar ca imi pot verifica starea de bucurie dar am de acum si directii clare in care imi pot dezvolta si maturiza bucuria mantuirii in Domnul.

ConcluziaFiecaruia dintre noi ni se intampla sa intristam fata Domnului insa sa nu uitam niciodata ca lucrul acesta nu este sfarsitul relatiei noastre cu Domnul. Sa folosim aceste momente triste ca motivatie pentru o mai mare apropiere de Domnul si prin marturia noastra personala sa incurajam si pe altii sa se apropie de Dumnezeul mantuirii noastre prin laude, cautare dupa Dumnezeu si slujire prin marturie publica. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: