Evreii au fost iniţial un popor teocratic – erau guvernaţi direct de Dumnezeu prin liderii lor precum Moise sau profeţi şi judecători ca Samuel. Spre sfârşitul vieţii lui Samuel, poporul a cerut să li se dea conducător un împărat „cum au toate neamurile”- spuneau ei (1Sam.8.5). Prin cererea aceasta, după cum Însuşi Dumnezeu a înţeles, ei de fapt doreau să pună capăt teocraţiei. „Ascultă glasul poporului”- a spus Domnul lui Samuel, „căci nu pe tine te leapădă ci pe Mine Mă leapădă ca să nu mai domnesc peste ei.” Dumnezeu acceptă cererea poporului şi îngăduie ca ei să aibă un împărat dar nu înainte de a-i înştiinţa care este dreptul împăratului:
1Samuel 8.11-18 El a zis: Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi.
El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carăle sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui, îi va pune căpetenii peste o mie şi căetenii peste cincizeci şi-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a unelotelor carălor lui.
Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme de mâncare şi pâine.
Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri şi o va da slujitorilor lui.
Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui
Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.
Va lua zeciuială din oile voastre şi voi înşivă veţi fi slugile lui.
Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege dar Domnul nu vă va asculta.
Observaţii
Verbul cel mai repetat este „a lua.” Este de fapt cel mai potrivit atunci când vorbeşti despre o guvernare umană. Ce vor face aleşii noştri politici pentru noi? Ei vor lua. Nu spune nicăieri că vor da. E-adevărat, în campaniile electorale se dau mici, bere, bani, o şapcă şi-un tricou, dar „a lua” este apanajul guvernărilor omeneşti din toate timpurile.
Ideea este următoare: a crede că guvernul care este sau care ar putea veni îţi va umple buzunarul, frigiderul şi cămara, este o mare amăgire. Indiferent cât ar promite un partid sau altul, Dumnezeu are dreptate: chiar aleşii tăi îţi vor lua, îţi vor lua şi-ţi vor lua! Obişnuieşte-te cu ideea dacă vrei să nu ţi se umple inima de amărăciune şi mânie!
Pronumele posesive „ai voştri, ale voastre” şi „ai lui, ale sale” ies în evidenţă. Ideea este că poporul este deposedat în timp ce aleşii noştri intră în posesia bunurilor poporului. Este foarte simplu.
Majoritatea substantivelor prezente în pasaj se referă la posesiunile împăratului şi celelalte câteva indică puţinele bunuri pe care omul de rând le va ceda în favoarea liderilor politici.
„Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege….” Adevărul este că oamenii întotdeauna se vor înşela când este vorba de alegerea vreunui om în fruntea conduceri poporului. Mai devreme sau mai târziu, toate alegerile oamenilor în privinţa conducătorilor politici se dovedesc greşite. La început au strigat PENTRU împărat şi iată, acum strigă ÎMPOTRIVA împăratului. Starea de nemulţumire a poporului va fi aşa de ridicată şi profundă încât oamenii se vor întoarce împotriva liderului politic ales.
România a experimentat monarhia, am cunoscut dictatura comunistă, „ne bucurăm acum de democraţie.” Ce alt fel de regim politic ne mai dorim? În fiecare caz, oamenii au ajuns „să strige împotriva acelora pe care i-au ales.”
Concluzii:
-să nu ai aşteptări irealiste. Aşteaptă-te ca cei de sus să-ţi dea, şi vei fi dezamăgit! Aşteaptă-te să-ţi ia, şi vei fi fericit!…. sau cel puţin liniştit.
-nici o guvernare omenească nu poate satisface nevoile popoarelor în complexitatea lor. Toate crizele politice nu fac nimic altceva decât să clarifice faptul că noi nu avem nevoie de o schimbare a guvernării de dreapta cu una de stânga sau invers. Avem nevoie de o schimbare a guvernării de jos cu cea de sus. Dacă până acum am cerut un împărat de jos, acum este timpul să ne îndreptăm privirile către Cel de Sus şi să acceptăm încă de acum domnia lui Hristos Isus peste vieţile noastre. El este singurul Împărat care în campania electorală cere iar după ce este ales oferă. El cere puţin şi oferă totul. El a venit nu să ia ci să-Şi dea până şi viaţa pentru noi.
Soli Deo Gloria 