Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Archive for the ‘Crezul “nebunilor”’ Category

De ce sunt ceea ce sunt? Pentru ca eu cred ceea ce cred. Iata ce crede si de ce cred ceea ce cred.

Teologia de “sub Soare” si “goana dupa vant”

Posted by Calea Domnului on September 2, 2008

La mesajul “De vorba cu martorii lui Iehova”  am primit de la Alice mesajul de mai jos. Ma folosesc de el ca sa ilustrez, sper eu o problema de argumentare a crezului iehovist in ce priveste viata de dupa moarte. Nu stiu daca Alice esti sau nu martor al lui Iehova dar ma folosesc de comentariul tau intrucat multi dintre noi am intalnit si vom mai intalni tipul acesta de argument in discutiile cu ei.

La sfarsitul mesajului am pus si un videoclip potrivit cu subiectul, o cantare a lui Adi Gliga. Merita sa ascultati mesajul cantarii lui.

alice_31 Says:
September 1, 2008 at 7:48 pm e

Nu exista rai sau iad pentru morti: “Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic , si nu mai au nici o rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita” (Eclesiastul 9:5)
” Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!”(Eclesiastul 9:10)
In Apocalipsa 21:1-8 se explica foarte bine viata noua ce va veni dupa judecata , pe pamant bineanteles, nu in cer, iad sau rai…si se vorbeste chiar si de a doua moarte….oricum in Geneza sunt date coordonatele locului unde a fost Gradina Edenului, adica paradisul sau raiul – Geneza 2:10-14…cred ca undeva prin actuala Turcie…deci tot pe pamant…
Corect este:”Adevarat iti spun astazi: vei fi cu mine in Rai (Paradis)”- Luca 23:43, pentru ca dupa 3 zile de la moartea sa, Isus i-a spus Mariei Magdalena:”…caci inca nu M-am suit la Tatal Meu…”(Ioan 20:17)

 

Raspunsul meu:

Pentru inceput, Alice tu cum crezi ca este corect: “Adevarat iti spun astazi…” sau “adevarat iti spun, ca astazi vei fi cu mine in rai…”. Cum este logic? Exista si varianta “Adevarat iti spun maine…”? Nu este normal ca atunci cand spui, spui astazi? De ce crezi ca Domnul Isus pe cruce ar mai fi trebuit sa-i aminteasca talharului la ce timp si cand vorbea? 

Atentie teologilor! Pentru a face teologie nu este suficient sa avem cap. Ne trebuie si o doza suficienta de “bun simt.” Iar daca vrem ca teologia noastra sa aduca viata si nu moarte, pe langa toate acestea trebuie calauzirea Duhului Sfant si glorificarea Domnului Isus.

Hai sa mergem la problema noastra acum:

Alice, dupa parerea ta care dintre cele doua Testamente ofera mai multa si mai clara informatie despre viata de dupa moarte, Noul sau Vechiul?

O a doua intrebare, daca intr-adevar revelatia lui Dumnezeu pentru oameni este progresiva (adica cu timpul Domnul ne-a descoperit mai mult decat la inceputuri), unde ne-am astepta noi sa gasim mai multe claritate asupra doctrinei despre viata de dupa moarte: in Vechiul sau in Noul Testament?

Presupun ca raspunsul celor mai multi este evident: Noul Testament.

Eu unul, daca ma apropii de Scripturi cu scopul de a ma lasat invatat (si nu de a-mi justifica propriile opinii) nu m-as duce la Eclesiastul sa invat teologie sau, cel putin as tine cont de contextul si starea autorului care a scris-o.

Mesajul ei: sa nu faci ca mine!

Este Eclesiastul o carte inspirata? Este voia lui Dumnezeu sa fie in Scripturi? Raspunsul meu este Da. Exista insa doua moduri prin a oferi invatatura: oferind exemplul bun pentru a fi urmat si exemplul rau pentru a nu fi urmat. Eclesiastul este incadrat la cazul al doilea.

1. Eclesiastul prezinta ceea ce eu am numit “teologia de sub Soare.” Dupa ce am citit comentariul tau am recitit Eclesiastul si, la simpla lectura am observat ca de cel putin 30 de ori se repeta expresia “sub Soare” sau “sub ceruri” (1.3,9,13,14; 2.3,11,17-20…etc).

2. O alta expresie care se repeta este “am vazut…, am mai vazut…, m-am uitat apoi…, am mai vazut…etc” (1.14; 2.11; 3.16; 4.1…etc). Este clar pentru mine ca scopul lui Solomon a fost sa analizeze viata de “sub Soare” si apoi sa traga anumite concluzii din ea asa cum de fapt afirma el inca din inceputul scrierii sale: 1.13 Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri… Pozitia lui Solomon nu este nici de cum aceea de teolog ci mai degraba este pozitia omului de rand care vrea sa intelega sensul vietii sub Soare.

3. Solomon se aseaza in pozitia de observator si analizeaza viata de sub Soare din perspectiva “omului de sub Soare.” De aceea nu este de mirare ca a ajuns la concluzia: “totul este desertaciune si goana dupa vant“, refren repetat de mai multe ori.

Ce invat eu din cartea Eclesiastul? Daca ma uit si analizez “viata de sub Soare” din perspectiva “omului de sub Soare” (adica a omului firesc) in mod automat ajung la concluzia “totul este desertaciune si goana dupa vant.” Eu cred ca asta este mesajul cartii. Noi insa desi “traim sub Soare” totusi “ne gandim la lucrurile de sus nu la cele de pe Pamant…”(Col.3.1-2)

Autorul cartii

Solomon este omul “tarat de iubire” care ajunge sa se inchine idolilor (1Imp.11.2) si astfel sa manie pe Dumnezeu: “Domnul S-a maniat pe Solomon pentru ca isi avatuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel care i se aratase de doua ori…”(1Imp.11.9)

Teologia omului de sub Soare este teologia omului fara Dumnezeu, a omului ce traieste in pacat. Nu este nimic nou. Da, tot mai des auzim si astazi oameni care zic “aici e raiul aici e iadul” pe cand Domnul Isus spunea “acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor”, “acolo si atunci” nu “aici si acum.”

Disonanta teologica cu intregul Scripturii

2Petru 1.20 sa stiti ca nici o proorocie din Scriptura nu se talcuieste singura caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.

Cat priveste Solomon in perioada aia ma tem ca nu era calauzit de Duhul Sfant. Un om in pacat nu poate fi locuit de Duhul. Totusi Scripturile trebuie privite in ansamblul lor. Ce zici de asta:

Ecl.2.14 inteleptul isi are ochii in cap iar nebunul umbla in intuneric dar am bagat de seama ca si unul si altul au aceeasi soarta. [Asa ne invata Scripturile? Da, mentalitatea “omului de sub Soare” nu poate fi alta insa Scripturile ne invata cu totul altceva.] vezi Ps.73, 1Pet.4.1-6

Ecl.3.18-19 oamenii sa vada ei insisi ca sunt niste dobitoace, caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi. Aceeasi soarta au amandoi; cum moare unul asa moare si celalalt. Toti au aceeasi suflare si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc caci totul este desertaciune. [Imi pare rau dar trebuie sa-l contrazic pe Solomon. Poate ca era beat si obosit dupa petrecere. Biblia imi spune mie ca “omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.” Ce-i drept sunt unii care cred ca noi ne tragem din maimuta dar, eu unul, nu mai gandesc ca “omul de sub Soare” intrucat am fost nascut de sus. Poti sa-mi spui ce vrei dar eu nu cred ca pisicile si cainele meu au aceeasi valoare ca mine, nici macar impreuna.]

Ecl.3.21 Cine stie daca suflarea omului se suie in sus si daca suflarea dobitocului se coboara in jos in pamant? [Da, omul robit de pacate nu mai stie nimic. Gandeste ca animalul si se considera animal. Dar se pare ca Solomon se trezeste spre finalul cartii si in ultimul capitol isi aminteste ca “tarana se intoarce in tarana si sufletul la Dumnezeu care l-a dat.”(12.7)

Mai sunt si alte exemple insa ma rezum doar la acestea. Sfatul meu este totusi “sa fim sinceri cu noi insine si cu Dumnezeu.” Numai omul ce traieste in pacat poate gandi ca Eclesiastul in prima parte a cartii sale.

Ma adresez in special martorilor lui Iehova care isi sapa temelia credintei lor in invatatura unei carti ca Eclesiastul. Daca voi luati Ecl.9.5,10 ca argument ca nu exista rai si iad, atunci de ce nu luati sfatul lui Solomon pe care il gasiti tot in Eclesiastul: 8.15 Am laudat dar petrecerea, pentru ca nu este alta fericire pentru om sub Soare decat sa manance si sa bea si sa se veseleasca… Asta sa fie fericirea omului? Da, daca totul ar fi doar viata de “sub Soare”. Asa gandeste omul fara de Dumnezeu: mananca, bea si veseleste-te caci maine vom muri.

Eclesiastul este teologia omului de sub Soare ce analizeaza viata oamenilor de sub Soare dar care se adancesc totusi in intuneric. Domnul Isus a coborat sub Soare ca sa ne aduca lumina vesniciei.

Citeste Evangheliile si acolo vei vedea cum se vede viata “din Ceruri“!

Citeste Epistolele Noului Testament si vei gasi oameni care n-au spus niciodata “totul este desertaciune si goana dupa vant” ci unii care “au luptat dar nu ca unii care lovesc in vant.”

Citeste Invataturile apostolilor si vei observa ca sursa invataturii lor nu este “am vazut…”, nu analiza personala ci “am primit de la Domnul ce v-am invatat…”

Nu-ti baza teologia si credinta vietii tale pe invatatura lui Solomon din Eclesiastul fara sa o interpretezi corect pentru ca s-ar putea sa ajungi sa spui la fel ca si el “totul este desertaciune si goana dupa vant.”

Posted in Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , | 1 Comment »

Asteapt-o! si cand vine, bucura-te in ea

Posted by Calea Domnului on August 8, 2008

Despre persecutie este vorba, despre prigoana.

Pe blogul lui Mircea Tipei am vazut videoclipul de mai jos si pentru ca ieri am predicat despre prigoana, despre “incercarea de foc” si atitudinea crestinului fata de ea m-am gandit ca este bine sa scriu ceva despre asta.

Apostolul Petru spunea: Prea iubitilor nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru care a venit peste voi ca sa va incerce ca de ceva ciudat care a dat peste voi. Dimpotriva, bucurati-va intrucat aveti parte de patimile lui Hritsos…(1Pet.4.12-13)

Prigoana sau “incercarea de foc” a fost si trebuie sa fie o realitate prezenta sau daca nu cel putin iminenta pentru o biserica vie.

2Tim.3.12  De altfel toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos vor fi prigoniti.

Fapte.14.22 El ii indemna sa staruie in credinta si spunea ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri.

Apostolul Petru spunea despre prigoana:”…a venit peste voi”, “…a dat peste voi.” Da, prigoana este ca o tornada puternica ce are un traseu bine stabilit, o directie hotarata: exact prin mijlocul bisericii. “Nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru…” Potrivit invataturii lui Petru sustinuta si de convingerile apostolului Pavel mentionate mai sus ajung sa cred ca daca o biserica nu are parte de prigoana, de persecutie atunci s-ar putea ca acea biserica sa nu se afle pe drumul catre cer. O biserica poate evita “tornadele” de persecutie dar nu poate face lucrul acesta fara sa nu se si abata de la Cale.

Cineva spunea:”Daca pe drumul pe care mergi nu exista nici un obstacol s-ar putea ca acel drum sa nu duca nicaieri.”

“Nu va mirati” spune Petru ci dimpotriva “bucurati-va.” Cand ne miram? Atunci cand nu ne asteptam ca ceva sa se intample si totusi se intampla. Cand ne bucuram? Atunci cand asteptam ca ceva anume sa se intample si …in cele din urma dupa o oarecare asteptare iata ca se intampla.

Nu va mirati deci de prigoana ca si cand nu v-ati astepta niciodata sa dea peste noi ci dimpotriva ca bucurati-va in ea intrucat voi sunteti unii care o asteptati.

Fapte.5.40-41…dupa ce au chemat pe apostoli au pus sa-i bata cu nuiele, i-au oprit sa vorbeasca in Numele lui Isus si le-au dat drumul. Ei au plecat dinaintea Soborului  si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti pentru Numele Lui.

A suferi pentru Numele Domnului este o cinste iar pentru a avea parte de ea, eu si tu avem nevoie de vrednicie deosebita. In vremea bisericii primare, a muri pentru Hristos era un tel in viata si chiar copii si tineri erau crescuti cu aceasta dorinta sfanta in inimile lor. Crestinii doreau sa aiba parte de harul de  a suferi pentru Numele Domnului.

Intr-o lume confortabila si egoista crestinul ramane acelasi. El pastreaza acelasi devotament pentru Regele Hristos Isus si traieste pentru Cel ce a trait si a murit pentru noi.

Esti tu gata sa mori pentru Domnul Isus? …sau mai intai, traiesti tu pentru EL? Nu poti muri pentru El daca n-ai trait pentru El. Sa traim pentru Domnul si, daca Domnul ne va gasi vrednici sa depunem marturia suprema pecetluita cu sange pentru El, atunci sa o primim cu mare bucurie.

Iata videoclipul. Mediteaza la el si haideti impreuna sa ne intoarcem pe drumul  “tornadelor” caci aceea este calea catre cer.

Pe data de 12 Iunie s-a implinit 1 an de la plecarea fratelui Nicolae Moldoveanu dintre noi. M-am gândit sa va pun la dispozitie linkul catre un videoclip al unui grup american, care au compus un cantec in memoria lui Nicolae Moldoveanu. Cantecul numit foarte potrivit “Break My Plans” spune povestea vietii fratelui Moldoveanu… Dupa parerea mea, un gest extraordinar din partea lor! Formatia se numeste “This Hope”. Un clip bine facut, desi, cu exceptia tricolorului nostru, clipul nu are nimic romanesc in el. Iata si textul de descriere al clipului:

BREAK MY PLANS is a music video from Christian Vocal Artists, This Hope. Telling the story of a Romanian hymn writer imprisoned in 1959 for exercising his faith through music, the song “Break My Plans” is an emotionally stirring ballad of faith under oppression. While in prison, and without pen and paper, Nicolae Moldoveanu composed 366 hymns! Nicolae’s struggle is faithfully reenacted by Jeff Rose and includes performance scenes from This Hope. “This Hope” is currently touring the United States and can be found at ThisHope.org

 

Posted in Biserica in prigoana, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , | 1 Comment »

Dati Cezarului ce este al Cezarului…

Posted by Calea Domnului on July 9, 2008

1Petru 2.13-17 Crestinul si statul

Crestinul desi peregrin catre ceruri totusi este in acelasi timp si cetatean al patriei in care s-a nascut. El are atat drepturi si beneficii cat si responsabilitati si indatoriri fata de comunitatea din care face parte. Da, ne putem gandi la cateva situatii: cati dintre dvs ati fi putut beneficia de reteaua de curent electric daca nu ar fi fost sprijinul guvernului? Cati ati fi putut aduce sistemul de apa si canalizare in localitatea dvs fara ajutorul guvernului? Ce sa mai spunem de protectia pe care politia si jandarmeria o ofera impotriva rau-facatorilor, sistemul sanitar si multe altele. Toate acestea au fost si sunt posibile doar cu ajutorul guvernarii politice din tara noastra. Sunt beneficii de care ne bucuram prin lucrarea lor.

De alta parte am auzit ca in SUA un tata a trebuit sa interzica copilului sa mearga la scoala cateva zile intrucat pe trupul lui se putea distinge o vanataie iar lucrul acesta l-ar fi costat pe tata o confruntare cu autoritatile si ar fi putut sa fie supus la masuri mai drastice, poate chiar detentie? Dumnezeu spune: Prov.13.24 Cine cruta nuiaua uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste il pedepseste indata. Autoritatile din SUA spun ca n-ai voie sa-ti bati copilul. Ce trebuie sa faca un crestin in situatia asta?

Ne aducem aminte de masurile luate de sistemul comunist impotriva crestinilor. Acum Europa vine cu legi noi, cu drepturi pentru homosexuali si, fara sa fim prea constienti de asta, in mod implicit, prin natura lor drepturile pentru pacatosi presupun privarea de drepturi pentru ceilalti. In curand ca si in alte state trebuie sa ai grija cum predici si ce predici de la amvon despre sodomie. Poti fi dat in judecata daca lezezi cumva drepturile sodomitilor.

Ce este de facut? Sa ma duc sau nu la vot duminica? Sa platim sau nu taxele si impozitele? Trebuie sau nu sa ne supunem autoritatilor?

Haideti in continuare sa vedem ce spune Dumnezeu depsre relatia crestinului fata de autoritatile statului. Vom vedea ce inseamna o purtare buna in contextul acesta. 

1. Dumnezeu a investit stapanirile omenesti cu autoritate [delegata]

Initial am avut tendinta sa spun ca Dumnezeu recunoaste autoritatea stapanirilor omenesti insa mai apoi am inteles ceva mai mult de atat- Dumnezeu a investit aceasta autoritate stapanirilor politice. Ele de fapt nu au o autoritate prin ele insele ci o autoritate delagata de Insusi Dumnezeu.

Rom.13.1 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care sunt au fost randuite de Dumnezeu

Dincolo de votul nostru autoritatile politice sunt hotarate de Dumnezeu chiar de ne place sau nu. Chiar si cele ce sunt, sunt randuite tot de Dumnezeu. Sa nu uitam ca Pavel dar si Petru spuneau si credeau lucrurile acestea pe cand Imperiul Roman nu era deloc prietenos cu crestinii ci dimpotriva ii persecutatu. Amandoi au murit moarte de martir la porunca acestor autoritati politice.

Ioan 19.10-11 Pilat I-a zis:”Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te rastignesc si am putere sa-Ti dau drumul!” „N-ai avea nici o putere asupra Mea” i-a raspuns Isus „daca nu ti-ar fi fost data de sus.”

Pilat a dovedit ca n-a avut putere sa-I dea drumul. Domnul Isus a recunoscut autoritatea delegata de sus a stapanirilor politice.

Este bine si noi sa ne amintim, nu doar din patru in patru ani ca autoritatile politice care sunt, sunt hotarate de Dumnezeu si autoritatea lor rezida nu in culoarea politica de stanga sau dreapta, in nimic alceva decat in faptul ca Dumnezeu a delegat autoritatea. Bine-nteles ca pe langa autoritatea delegata este si una care trebuie castigata prin munca. 

2. Dumnezeu a investit stapanirile omenesti cu responsabilitate [benefica]

v.14… sunt trimisi de el sa pedepseasca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine.

Scopul cu care autoritatile politice au fost investite cu autoritate este acela de a restrange raul si de a promova binele. Ei trebuie sa condamne raul prin pedeapsa si sa incurajeze binele prin lauda.

Duhul Sfant este Acea Persoana Care prin puterea Lui poate nimici raul din fiintele celor alesi. Lumea insa fiind dominata de pacat este invadata de rau ca plata pentru pacatul ei. Raul si suferinta sunt urmare dreapta a pacatului. Totusi Dumnezeu are mila de oameni si nu le da rau si suferinta cat ar merita. De aceea Dumnezeu a instituit autoritatea guvernului omenesc in lumea de dupa potop si a hotarat pedepsirea raului de catre aceasta:

Gen.9.6 Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui.

Rom.13.3-4 dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta bua ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau dar daca faci raul, teme-te caci nu degeaba poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu ca sa-l razbune si sa pedepseasca pe cel ce face raul. 

3. Dumnezeu a hotarat ca omul sa se supuna autoritatilor politice

Rom.13.1 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte …

2.13 fiti supusi oricarei stapaniri omenesti… atat imparatului ca inalt stapanitor cat si dregatorilor ca unii care sunt trimisi de el… 

Cui sa ma supun?

…atat…cat si…

Trebuie sa ma supun stapanirilor celor mai inalte dar si trimisilor acestora in teritoriu. S-ar putea sa-mi fie usor sa ma supun Presedintelui pentru ca nu am de-a face cu el direct in schimb nu ma supun guvernului sau trimisilor lui in teritoriu. Cuvantul Domnului spune ca trebuie sa ne supunem si trimisilor lui dar numai acelora care sunt ei insisi in supunere si ascultare fata de stapanirile cele mai inalte.

Ex. controlorul iti cere bani ca sa nu mai platesti biletul.

Ex. cu Presedintele sunt ok dar cu garada financiara, cu asociatia de locatari,

1Imparati 12. 18 Atunci imparatul Roboam a trimis la ei pe Adoram care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre  de tot Israelul si a murit. Si imparatul Rovoam s-a grabit sa se suie intr-un car ca sa fuga la Ierusalim.

Observati ca impotrivirea fata de trimisii lui Roboam a fost inteleasa in mod corect de Roboam ca nesupunere fata de sine. Tot asa si noi, ori de cate ori nu ne supunem dregatorilor din teritoriu nu ne supunem de fapt Presedintelui, si astfel nu ne supunem lui Dumnezeu.

De unde gasesc putere sa ma supun?

…pentru Domnul.

Ce te faci cand cei alesi in fruntea noastre nu sunt cei de la care ai primit tu o galeata, tricou, sapca, punga electorala sau alte mici atentii electorale?

Este usor sa te supui si sa respecti pe autoritatilor atunci cand acestea reprezinta culoarea ta politica dar ce faci atunci cand acestia nu sunt aceia pentru care ai votat tu.  Mai ales in ultima perioada de campanie electorala vedem ca fiecare lauda candidatii favoriti iar pe ceilalti ii jignesc si-i balacaresc in tot felul. De unde voi gasi puterea sa ma supun autoritatilor politice care vor castiga alegerile daca acestea nu corespund orientarilor mele politice, gusturilor mele morale sau estetice si nici prieten sau cunoscut nu-mi este? Raspunsul este- din ascultare pentru Domnul.

Da, puterea de a ne supune autoritatilor nu trebuie sa vina din faptul ca este cel pe care l-am votat, imi place de el ca om moral sau ca infatisare, nu vine puterea de supunere nici din faptul ca imi este cunoscut ci din faptul ca eu vreau sa plac Domnului iar purtarea buna este motivata de dragostea pentru Dumnezeu si asta este ceea ce ne da putere.

Rom.13.2 cine se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii puse de Dumnezeu si cei ce se impotrivesc isi vor lua osanda.

Rom.13.5 trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei ci si din indemnul cugetului.

Cand sa ma supun?

Poate ca la o lecturare superficiala a epistolei lui Petru si in mod special a acestor versete avem impresia ca Petru traia sub guvernarea unor stapaniri omenesti ideale. Nu a fost deloc asa. Adesea in loc cei ce faceau raul sa fie tratati ca „facatori de rele” tocmai cei ce faceau bine erau considerati „facatori de rele” (2.12). Petru insusi, asa dupa cum spune traditia a murit ca martir in timp ce multi alti crestini din Roma au fost martirizati ca pedeapsa sub acuzatia falsa ca ar fi dat foc Romei.

Trebuie sa ma supun in orice conditii si totdeauna?

Wiersbe- Supunerea in acest caz „nu se refera la fiecare lege in parte ci fata de institutia care face si autorizeaza legile. Exista posibilitatea sa fii supus institutiilor in timp ce nu respecti legile.” (pg.5 8)

Daniel 1.8 Daniel s-a hotarat sa nu se spurce… si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce.

Daniel 6.10 Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca a intrat in casa lui …si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui cum facea si mai inainte.

Fapte. 4.18-20 dupa ce i-a chemat le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis:”Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce-am vazut si am auzit.”

Autoritatile si-au depasit atributiunile. Totusi apostolii le vorbesc cu respect si supunere fata de institutie chiar daca incalca porunca lor. Aici este vorba chiar de apostolul Petru care-i invata pe altii sa se supuna fata de autoritati.

Desi ramanem in supunere fata de autoritati totusi ascultam de ele doar atata timp cat ele raman sub autoritatea lui Dumnezeu, atata timp cat ele asculta de Cel Ce le-a investit in aceasta autoritate. Ei au autoritate asupra noastra atata timp cat raman sub autoritate. Autoritatea lor, intrucat este una delegata ramane atata timp cat ei pastreaza legatura cu Autoritatea Suprema si nu-si depasesc atributiunile.

Luca 20.20-25 Au inceput sa pandeasca pe Isus si au trimis niste iscoditori care se prefaceau ca sunt neprihaniti ca sa-L prinda cu vorba  si sa-L dea pe mana stapanirii si pe mana puterii dregatorului. Iscoditorii acestia L-au intrebat: „Invatatorule… se cuvine sa platim bir Cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia si le-a raspuns:”Aratati-Mi un ban. Al cui chip si ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului!” au raspuns ei. Atunci El le-a zis:”Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Dumnezeu nu pretinde ce este al Cezarului dar nici Cezarul nu trebuie sa ia ce I se cuvine lui Dumnezeu. Cat priveste plata birului… da, se cuvine, asa se cade „sa platim bir Cezarului” iar ce este al lui Dumnezeu sa-I dam lui Dumnezeu. 

Cum sa ma supun? 

Trebuie oare sa fac poezii in cinstea Presedintelui?  Sa scriu articole de lauda la adresa lui?

v.17 cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati, temeti-va de Dumnezeu, dati cinste imparatului.

Banuiesc ca nu sta frumos unui crestin sa fie printre cei ce vorbesc cu patima impotriva autoritatilor sau critic la adresa lor. Sunt suficienti care o fac si poate chiar prea multi care o fac.

Rom.13.6 tot pentru aceasta sa platiti si birurile

Supunerea fata de autoritati se arata si in supunerea fata de trimisii acestora. Printre acestia sunt si perceptorii de taxe, controlorii de bilete din tren, agentul de circulatie din trafic…etc.

1Tim. 2.1 va indemnam dar ianinte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita…

-fara rautate.

Faptul ca ne permitem sa trecem peste porunca imparatului sub pretextul ca noi ascultam de Dumnezeu pe unii i-a adus in situatia in care libertatea sa o transforme intr-o haina sau o manifestare deghizata a rautatii lor. „Noi facem asa pentru ca ascultam de Dumnezeu iar voi sunteti niste nimicuri….etc!” 

Ex. „Sunt liber in Hristos!” spun unii chiar si in biserica. Inteleg prin asta „sunt liber sa nu ascult de biserica, de pastor sau de comitet… „ Ei fac din aceasta libertate sau slobozenie o haina a rautatii. Sub masca asa numitei libertati varsa rautatea din suflet. Tot asa se explica si terorismul islamic- pretinsa ascultare de Dumnezeu le confera libertate mai presus de orice autoritate guvernamentala.

Care este solutia? Omul liber cu adevarat se supune!

Fapte. 4.18-20 …Petru si Ioan le-au zis:”Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce-am vazut si am auzit.”

Observati resepectul cu care Daniel dar si apostolii vorbesc autoritatilor chiar daca refuza sa asculte porunca lor.

Daniel 1.11-12 Atunci Daniel a zis ingrijitorului caruia ii incredintase capetenia famenilor privegherea …”incearca pe robii tai zece zile…”

Matei 17.24-27 Cand au ajuns la Capernaum, cei ce strangeau darea pentru Templu au venit la Petru si i-au zis:”Invatatorul vostru nu plateste darea?” „Ba da”- a raspuns Petru. Cand a intrat in casa Isus i-a luat inainte si i-a zis:”Ce crezi Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari sau biruri- de la fiii lor sau de la straini?” Petru i-a raspuns:”de la straini” Si Isus i-a zis:”Asa dar fiii sunt scutiti. Dar ca sa nu-i facem sa pacatuiasca du-te la mare, arunca undita si trage afara pestele care va veni intai. Deschide-i gura si vei gasi in ea o rubla pe care ia-o si da-le-o lor pentru Mine si pentru tine.”

Domnul Isus ne da o lectie de libertate. Ce inseamna sa fii liber si fara rautate. Domnul Isus cel atotstiutor stia problema din mintea lui Petru. „I-a luat-o inainte” si a folosit aceasta situatie spre a-l invata pe Petru o lectie de libertate a copiilor lui Dumnezeu. Templul era Casa lui Dumnezeu iar Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu. „Invatatorul vostru nu plateste darea?” Cu alte cuvinte „Fiul nu plateste darea Tatalui?” Cei ce strangeau insa darea erau „nestiutori si prosti.” Ei nu stiau cine este Domnul Isus. Totusi gura lor trebuia astupata- „ca sa nu-i facem sa pacatuiasca” -spunea Domnul Isus. Domnul Isus ar fi putut sa se sustraga de la plata si chiar ar fi putut sa se aprinda intr-o controversa cu ei si sa le argumenteze ca El este Fiul lui Dumnezeu si nu trebuie sa plateasca… si avea dreptate. Totusi nu vrea sa transforme libertatea intr-o haina a rautatii asa ca alege sa renunte la dreptul Sau de dragul dusmanilor „ca sa nu-i facem sa pacatuiasca” chiar si atunci cand ni se cuvine.

Sa purtam bijuterii si alte podoabe pentru ca suntem liberi in Hritsos?

Sa ne fardam pentru ca si surorile din strainatate o fac si chiar unele sunt adevarate pocaite?

Sa cantam un anumit gen de muzica intrucat nu este pacat iar noi suntem liberi sa cantam chiar daca vom ajunge sa suparam pe unii frati …sa nu renuntam la drepturile noastre?

 

Concluzie

Supunerea este voia lui Dumnezeu pentru noi in relatie cu autoritatile. Supunerea este ceea ce este bine si  modalitatea unica de a astupa gura acuzatorilor nostri. „Noi vom reusi sa reducem la tacere criticii nostri prin facerea binelui si nu prin opozitia fata de autoritati.” (Wiersbe)

Supunerea este purtarea oamenilor liberi si lipsiti de rautate. 

Daniel a fost supus imparatului dar a fost liber- nu sluga imparatului prin faptul ca a trecut dincolo de porunca imparatului, dincolo de lege….

Supunerea este atitudinea robilor lui Dumnezeu. Dincolo de autoritatile si stapanirile omenesti crestinul este sub autoritatea lui Dumnezeu. Ma supun autoritatilor pamantesti pentru ca de fapt sunt sub autoritatea lui Dumnezeu. Sunt liber dar nu fara autoritate. Sunt slobod dar nu fara frau. Sunt supus.

Posted in Crezul "nebunilor", Noul Testament | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Dialog despre Duhul Sfant (distinct sau nu de Tatal?)

Posted by Calea Domnului on May 8, 2008

  1. Lucian Says:
    May 8, 2008 at 4:58 pm esa fiu mai clar,probabil din graba nu m-am exprimat prea bine.
    cum cred eu:
    -Duhul Sfant nu este o persoana ci puterea Tatalui,unicul Dumnezeu.
    Ex.Luca 1:35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.este Duhul Sfant Dumnezeu? [in primul comentariu mi-ai dat de inteles ca este Dumnezeu cand ai folosit exemplul cu intristarea si chiar prin faptul ca tu Il identifici pe Duhul cu Tatal.]
    Exact.
    As fi tare curios sa stiu din ce religie faceti parte
  2. solideogloriablog Says:
    May 8, 2008 at 8:34 pm eImi dau seama ca este foarte greu sa purtam o discutie de genul asta pe blog dar vom incerca.
  3. 1. Dvs spuneti mai sus ca “Duhul Sfant nu este o persoana dar este Dumnezeu.” Ceva insa este gresit. Nu este logic, dupa parerea mea. Din moment ce Dumnezeu este o Persoana si Duhul Sfant este Dumnezeu, logica cea mai simpla este ca Duhul Sfant este o persona. Totusi la dvs nu iese asa. Corectati-ma daca gresesc.
    Deci trebuie sa corectati una din cele doua afirmatii: ori va trebui sa o corectati pe prima si sa spuneti ca Duhul este o Persoana ori va trebui sa o modificati pe a doua si sa spuneti ca nu este Dumnezeu.2.Mi-ati spus ca 1Ioan 5.7 nu este in original. Ok… dar ati trecut cu vederea alte doua texte pe care vi le-am dat:
    Matei 28.19 botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant [din nou “si…” Iata Trinitatea prezenta din nou ca in 1Ioan 5.7. De data asta sper ca nu-mi spuneti ca nici asta nu este in original. Daca Duhul este Tatal de ce a trebuit sa puna “si” intre ei cand gramatical ar fi trebuit sa puna “sau”]

    Ioan 14.26 Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal… [daca Duhul este tot una cu Tatal- cum se poate trimite Tatal pe Sine?]

    As vrea deci raspuns sau comentariu pe aceste doua versete. Sunt acestea dovezi ca Duhul si Tatal sunt entitati (persoane cred eu) distincte?

    3. Lucian, tu spui asa: “Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit Eu pe voi. Si spunand acestea, a suflat peste ei si le-a zis:Primiti Duh Sfant!.(Ioan.20.21-22). Se poate sufla o persoana peste cineva ?”
    Eu te intreb: dar o putere se poate sufla? se poate transmite prin suflare? [Eu consider ca asta nu este o dovada ca Duhul este o putere chiar daca nu este dovada aici ca Duhul este o Persoana. Faptul ca nu asta este dovada ca Duhul este o Persoana nu inseamna neaparat ca trebuie sa fie dovada pentru cealalta.Sa fim rezonabili!]
    Cu privire la textul asta eu pot face urmatoarele observatii:
    -aici nu este folosit termenul “Duhul Sfant” ci “Duh Sfant.” Ma uit si in testamentul grec si nu-l vad articulat.
    -Ioan 7.39 Duhul Sfant nu fusese dat fiinca Isus nu fusese proslavit. Deci ceea ce s-a intamplt in textul la care faci tu referire nu pot spune ca era coborarea Duhului Sfant. Fapte.1.8 confirma asta cand spune “veti primi o putere cand se va cobori Duhul Sfant…” (deci nu se coborase)
    Concluzia mea: imi dau seama ca este un text mai complicat pentru mine (cred si pentru dvs) de aceea nu fac doctrina din textele confuze. Invatatura despre Duhul Sfant o iau din texte mai clare si nu de aici.
    Dintr-un text confuz exista pericolul sa scoti o invatatura gresita si mai grav este sa renunti la invatatura clara din texte clare pentru o invatatura “corecta” dintr-un text pe care, sa fim sinceri nu-l intelegem.
    Da, in Scriptura sunt si texte pe care mintea noastra acum nu le poate pricepe dar asta nu inseamna ca sunt gresite. Noi insa suntem limitati.

  4. Lucian pentru o mai buna comunicare te-as ruga ca in viitorul tau comentariu in primele trei puncte (pe care sa le numerotezi) sa imi raspunzi la cele trei puncte scrise de mine. Apoi, incepand cu al patrulea punct si in continuare sa spui argumente sau alte idei alte tale. In felul acesta putem mai usor sa discutam. Multumesc

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , | 13 Comments »

Este Duhul lui Dumnezeu o persoana distincta de Tatal?

Posted by Calea Domnului on May 5, 2008

Lucian pune in discutie o problema foarte importanta. Va propun sa meditam si sa cautam impreuna raspunsul in Scripturi. Ce spun Scripturile despre asta. Eu am prezentat cateva ganduri. Astept si alte comentarii.

  1. lucian Says:
    May 5, 2008 at 3:30 am e

    D-voastra a-ti scris/intrebat:B. Efes.4.30 „sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu…” O forta poate fi intristata? O forta simte durere? Ati intristat vreodata forta gravitatiei?

    Acum va intreb si eu.Daca eu va intristez duhul prin ceva anume ,pe cine intristez eu? nu pe dumneavoastra(persoana in totalitate),asa este si cu intrebarea pe care a-ti pus-o martorului( versetul respectiv),daca eu intristez Duhul lui Dumnezeu/Duhul Sfant care i-L reprezinta pe Tatal pe cine intristez ? nu pe Dumnezeu-Tatal personal pe al carui Duh am intristat s-au mintit(apropo de versetul cu anania si safira).
    Duhul Sfant este o persoana in sensul ca este Duhul Tatalui(puterea Tatalui prin care lucreaza,dar nu este o persoana distincta/separata.Domnul Isus sufla peste ucenici si le spune:luati Duh Sfant din cate stiu si eu nu se poate sufla o persoana peste cineva dar o putere da

  2. solideogloriablog Says:
    May 5, 2008 at 4:21 pm eLucian din intrebarea ta inteleg urmatoarele lucruri:
    1. recunosti ca Duhul Sfant este Dumnezeu
    2. recunosti ca Duhul Sfant este o persoana

    Pana aici cred ca este corect. Sunt insa cateva exprimari confuze legate de Duhul in comentariul tau:
    -Duhul Il reprezinta pe Tatal. [Nu stiu exact la ce te gandesti aici. In ce sens Duhul Il reprezinta pe Tatal? Ai vreo baza Biblica? Stiu ca Duhul “va marturisi despre Mine” spunea Domnul Isus dar nu despre Tatal]
    -Duhul este o persoana in sensul ca este Duhul Tatalui-spui tu iar apoi simti nevoia sa pui in paranteza (puterea Tatalui). Nu inteleg rostul.

    Daca zici ca Duhul “nu este o persoana distinca/separata” de Tatal inseamna ca recunosti divinitatea Duhului Sfant. Totusi te contrazici atunci cand spui ca Duhul “Il reprezinta pe Tatal”- asta inseamna ca este distinct de Tatal. Ca sa poti reprezenta pe cineva trebuie intai sa fii distinct de acel cineva. Altfel ce rost mai are sa mai reprezinti cand pur si simplu esti acel cineva.

    Ca suport pentru a argumenta faptul ca Duhul si Tatal nu sunt persoane distincte ai folosit analogia cu omul -trup si duh. Analogia dintre mine/duhul meu respectiv Domnul/Duhul Sfant desi pare un argument plauzibil totusi cred ca nu se potriveste pentru ca eu sunt si trup insa Dumnezeu nu are trup.[Ioan 4.24 Dumnezeu este Duh…] La mine este usor sa spui “duhul tau” distinct de trup dar cum se aplica asta la Dumnezeu?

    Cum explici tu faptul ca Duhul si Tatal sunt neseparati in aceste texte:
    La botezul Domnului Isus, Duhul lui Dumnezeu a coborat in chip de porumbel si din ceruri s-a auzit glasul Tatalui. Daca Duhul si Tatal ar fi unul si acelasi (cum spui tu) atunci de ce glasul s-a auzit din cer si nu a glasuit porumbelul?

    1Ioan 5.7 trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant. [nu zice “sau” ci dimpotriva ii numara si-I identifica ca fiind trei persoane distincte. In nici un caz Duhul nu este confundat cu Tatal.]

    Matei 28.19 botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant [din nou “si…”]

    Ioan 14.26 Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal… [daca Duhul este tot una cu Tatal- cum se poate trimite Tatal pe Sine?]

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , | 5 Comments »

De ce m-a „agitat” asa de tare cazul “Proconsul”?

Posted by Calea Domnului on April 16, 2008

 Pana acum am citit cele 13 comentarii pe care unii dintre voi le-ati facut referitor la compatibilitatea dintre mesajul pe care trupa Proconsul il poate aduce alaturi de proclamarea Evangheliei pentru castigarea sufletelor din sclavia si legaturile pacatului. Unii sustin compatibilitatea lor iar majoritatea cel putin avanseaza ideea ca nu sunt inca pregatiti sa slujeasca Domnului intr-o asa lucrare de amploare.

Un numar mare de vizitatori au vizitat blogul astazi, s-au scris 13 comentarii si nici unul nu a fost respins cu toate ca parerile sunt impartite. Vreau sa va multumesc celor ce ati indraznit sa va exprimati opinia; multumesc pentru exprimarea decenta si pentru ca ati inteles spiritul in care dorim sa discutam.

Cu adevarat este un subiect important si dorim sa discutam nu de dragul discutiei ci sunt constient ca ceea ce se scrie poate forma sau deforma opinii si chiar crezuri. De aceea privim discutiile cu toata seriozitatea prin prisma realitatii Imparatiei eterne a Domnului Isus.

In cele ce urmeaza as vrea sa-mi exprim si eu opinia facand referire chiar la unele comentarii din cele 13 pe care le-am citit pana acum.

Discutam teologie sau gusturi muzicale?

Eu cred ca ceea ce discutam aici nu este o problema de preferinta muzicala sau de gusturi unde am putea spune ca lucrurile sunt relative si fiecare putem avea dreptate in dreptul nostru. Este o problema obiectiva teologica- este in joc aici sfintenia lui Dumnezeu.

Da, sunt de acord- daca problema discutata este de natura muzicala fara alte implicatii totul ar fi ok. Daca insa este vorba de o chestiune teologica, de crez si inchinare, daca este vorba de o chestiune in care Biblia, Dumnezeu Si-a spus deja cuvantul atunci problema sta cu totul altfel. Care este parerea ta, in ce categorie o incadrezi: teologie sau gusturi muzicale?

Cum este Dumnezeul tau?

Eu am incadrat-o la teologie si am ajuns la concluzia ca in joc este gloria lui Dumnezeu prin faptul ca sfintenia lui Dumnezeu a fost dispretuita, gloria Domnului a fost injosita profund.

Haideti sa incepem de SUS, de la Dumnezeu in JOS, la noi. Teologia dicteaza practica si nu practica teologie. [Poate ca termenul „teologie” starneste repulsie. Folosesc termenul acesta nu in sens teoretic-academic ci cu sensul practic de „Adevar” ce sta la baza practicii noastre.]

Ce fel de Dumnezeu avem?

Isaia 42.8 Eu sunt Domnul. Acesta este Numele Meu si gloria Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor.

Inteleg clar ca Dumnezeu nu imparte gloria Lui cu nimeni si ca nimeni nu poate primi in egala masura cinstea ce I se acorda Lui. Ceea ce oferi Lui Dumnezeu nu poti oferi nimanui altcuiva.

Aplicatia- in cele doua videoclipuri se vede clar si raspicat: cantarea este identica doar „iubito” este inlocuit cu „Isus.” Deci- ce a fost valabil vis-a-vis de iubita este in aceeasi masura valabil referitor la Domnul Isus. Mai rau de atat insa- cantarea a fost intentionata initial sa fie adresata iubitei sau Domnului Isus? Banuiesc ca iubitei. Apoi ganditi-va: cat de mare este diferenta intre vrednicia lui Dumnezeu si a unei persoane umane?

Concluzia logica este urmatoare- Dumnezeu Isus Hristos este considerat a fi la aceeasi valoare cu un om, o femeie. Trebuie sa corectez- Domnul Isus este coborat mai jos de atat avand in vedere cele doua aspecte: cantarea initial nici macar nu L-a avut in intentie pe Domnul si apoi faptul ca Cel mai inaltat in Glorie Il cinstesti cu acelasi „dar” pe care-l oferi unei iubite.

Dumnezeu este sfant!

Cu totii stim si spunem „Sfintesca-se Numele Tau…” Ce inseamna asta? Ce inseamna ca Dumnezeu este sfant? Inseamna ca Dumnezeu este separat de toti oameni. El face parte dintr-o categorie distincta de toate celelalte fiinte si ca nimeni nu este in aceeasi categorie cu El.

Ps.40.5  Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine.

Ps.89. 6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

Isaia 40. 25 ,,Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.

Isaia 40. 17 Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune. 18 Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare ‘l veţi asemăna?

Isaia 46. 5 Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?

Aici sunt niste intrebari destul de serioase in care arata clar ca nimeni si nimic nici in cer si nici pe pamant nu poate fi comparat cu Dumnezeu. Dumnezeu este sfant. Ba mai mult „toate neamurile sunt ca o nimica inaintea Lui.”

Aplicatia- problema pe care noi o discutam este un atentat la sfintenia lui Dumnezeu. Este o problema fundamentala, vitala.

Ill. S-a facut mare caz in presa atunci cand Presedintele Frantei s-a adresat Majestatii sale Regina Marii Britanii cu „doamna” in loc de „Majestate.” Opinia publica mondiala s-a sesizat. Ma mira ca in problema dezbatuta de noi ni se pare o nimica toata cum Regele regilor este pus in, si chiar mai prejos de o iubita. Si toate astea se intampla “sub nasul” nostru, noi zambim si nu pricepem gravitatea faptului.

Dumnezeu trebuie sfintit de noi

Ce ineamna asta? Il putem noi face mai sfant? Nu! Insa prin modul in care ne relationam fata de El putem arata ca este cu totul special pentru noi si astfel, asemenea celor trei tineri in Babilon putem oferi raspunsul la intrebarea „Cine este Dumnezeul acela …?”

Evrei sfinteau Numele Domnului prin faptul ca nici macar nu-L indrazneau sa rosteasca numele IHWH ci pronuntau Adonai. Masoretii, cei care au scris manuscrisele Scripturilor isi scaldau trupul si/sau foloseau o pana noua cand scriau Numele Domnului si niciodata nu-si permiteau sa desparta in silabe Numele Domnului. Altii isi descopereau capul cand rosteau Numele Domnului. Da, uneori acestea erau duse la extrema si exista si fariseism insa la baza era ideea sfintirii Numelui Domnului.

Iata o alta modalitate clara prin care se sfintea Numele Domnului. Nerespectarea ei era pedepsita cu moartea.

Exod 30. 31 Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: ,Acesta ‘mi va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă, printre urmaşii voştri. 32 Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş întocmire; el este sfînt, şi voi să-l priviţi ca sfînt. 33 Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.“ 34 Domnul a zis lui Moise: ,,Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămîie curată, în aceeaş măsură. 35 Cu ele să faci tămîie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfîntă. 36 S’o pisezi mărunt, şi s’o pui înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, unde Mă voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt. 37 Tămîie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s’o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul. 38 Oricine va face tămîie ca ea, ca s’o miroase, va fi nimicit din poporul lui.“

Fratii mei, haideti sa gandim problema fara presupozitii sau resentimente. Scopul nostru nu este sa acuzam pe cei de la Proconsul pentru ca ei de fapt nu stiu ce fac. Problema nu este a lor ci a noastra care nu stim ce Dumnezeu avem. Altii in mod inconstient profaneaza Numele Dumnezeului nostru iar noi nici nu sesizam ce se intampla sub ochii nostri.

Cazul nostru se prezinta ca o incalcare flagranta a poruncii Domnului din textul de mai sus. “Aceeasi intocmire” de mesaj exprimat in cantare a fost facut intai pentru o iubita si apoi  pentru Dumnezeu. Principiul sfintirii lui Dumnezeu cerea expres ca nimeni sa nu faca o intocmire exacta in folosul altei persoane.  

Principiul sfintirii Numelui lui Dumnezeu a fost incalcat. Da, nimeni nu s-a nascut invatat si toti suntem cu greseli asa cum spunea Carmen insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne ajutam unii pe altii sa ne conformam voiei lui Dumnezeu.

Emanuel, sa stii ca aici nu este vorba de judecata. Sa definim termenii inainte de a-i folosi. Da, Biblia condamna a judeca atunci cand asta inseamna a condamna, atunci cand fara dragoste si fara o examinare personala in prealabil cauti distrugerea aproapelui. Biblia insa incurajeaza a judeca atunci cand asta inseamna o evaluare a fratilor nostri dupa ce in prealabil ne-am cercetat personal inaintea Domnului si cand judecarea are ca scop recuperarea si indreptarea aproapelui nostru.

1Cor.6.5 spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel nu este intre voi nici macar un singur om intelept care sa fie in stare sa judece intre frate si frate?

Inteleg de aici ca este vai de noi daca nu mai sunt oameni care sa judece intre frate si frate. Apostolul Pavel luminat de Duhul Sfant considera capacitatea de a judeca in felul acesta o dovada de intelepciune. Altfel, in lipsa unor astfel de judecatori vor ajunge sa ne judece lumea- cum de fapt s-a intamplat in Corint. De aceea Emanuel cred ca trebuie sa distingem ce inseamna „a judeca” si cat de important este sa avem si astfel de oameni.

Intr-adevar, unii ditnre noi avem tendinta sa luam apararea trupei Proconsul intrucat ni se par victimizati. Da, sindromul victimizarii atrage simpatie. Pe langa asta mai este si spiritul umanist ce ne influenteaza uneori chiar cu pretul desconsiderarii sfinteniei lui Dumnezeu insa haideti sa nu ne lasam condusi de sentimentalism ci sa pastram echilibrul dictat de constiinta luminata de Duhul si nu de porniri firesti.

Nu uitati ca eu si tu, noi- este de datoria noastra sa veghem unii asupra altora si sa sfintim Numele Domnului. Asa cum Liv spunea in comentariul sau mai sunt si alte cantari ce nu reflecta ci dimpotriva diminueaza gloria Domnului printr-un mesaj destul de confuz si tendinta romantica: „Langa tine vreau…”…etc

Cat priveste trupa Proconsul, in cazul in care ei sunt cu adevarat pocaiti consider ca sfatul lui Hahne este cel mai potrivit pentru ei- nu este inca vremea pentru ei sa fie scosi in prima linie in razboiul spiritual. Nu sunt inca pregatiti pentru asta.

1Tim.3.6 sa nu fie intors la Dumnezeu de curand ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda diavolului.

Experienta confirma cum, spre exemplu unii pastori au promovat imediat la amvoanele bisericilor noastre preoti intorsi la Domnul de curand. Unii au cazut in osanda diavolului, s-au ingamfat de mandrie si au cazut de la credinta, s-au intors inapoi la ale lor atunci cand asteptarile nu le-au fost satisfacute. Haideti sa iubim intelept!

Da, noi credem ca folosindu-i pe ei ii atragem pe nepocaiti sa cunoasca pe Domnul. Ii folosim ca metoda de a-i atrage pe nepocaiti. Din cate am inteles (chiar din marturia basistului trupei- http://www.xbass.ro/forum/viewtopic.php?t=5998  ), se pare ca, unii dintre  membri  trupei au ceva inclinatii spre Dumnezeu, totusi nu se poate vorbi de o nastere din nou in cazul celor mai multi. Dan, intr-unul din comentariile postate la mejasul anterior ne oferea si o explicatie scrisa a unuia avizat in acesta problema, mesaj preluat de pe pagina de contact a organizatorilor unde se ofera ca justificare a deciziei lor urmatoarele:”Concertul a fost un mijloc prin care sa aducem pe cei care nu cunosc pe Domnul acolo.”

Este insa acesta un mijloc de publicitate eficient sau mai corect spus -placut lui Dumnezeu? Exista oare si un mod impus de Scriptura in care sa facem evanghelizare sau metodele le putem alege noi dupa plac? Scopul scuza mijloacele? Haideti sa vedem ce spune Scriptura:

Faptele apostolilor 16. 16 Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire  Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei. 17 Roaba aceasta s’a luat după Pavel şi după noi, şi striga: 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: ,,’n Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

Fireste vorbind cred ca marturia ,,Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea ‘nalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.“era cea mai credibila si cel mai perfect mod de publicitate pentru ca cineva sa asculte Evanghelia propovaduita de Pavel. Totusi, Pavel „a fost necajit.” Apostolul Pavel n-a avut nevoie de o astfel de reclama. Inteleg ca Dumnezeu (pentru ca in Numele lui Isus a izogonit duhul acela) nu este deloc incantat si nu doreste ca cei nemantuiti sa-I faca reclama.

Ma tem ca noi ne-am insealat cand am crezut ca trupa Proconsul ar fi cel mai potrivit mijloc de a face publicitate mesajului evangheliei propovaduit de Josh McDowell.

Fratii mei, nu avem nimic de impartit. De fapt nu vrem sa impartim. Sa nu impartim gloria lui Dumnezeu cu oamenii. Soli Deo Gloria inseamna ca Gloria sa fie NUMAI a Domnului. Haideti sa pricepem si noi ce au priceput ucenicii cand L-au vazut pe Domnul maniat

Ioan 2.17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: ,,Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.“

 Go, tell it on the mountains!

Posted in Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Lumea in care traim, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , | 22 Comments »

Daca am pacatuit, Dumnezeu ma mai iubeste?

Posted by Calea Domnului on April 1, 2008

Aceasta este una dintre intrebarile puse de liceenii din Alexandria la intalnirea de la Hotel Parc. Nu m-am grabit sa dau un raspuns intrucat vreau sa fie cat mai cuprinzator posibil, un raspuns complet daca se poate si corect in acelasi timp. Daca sunt completari le asteptam la comentarii. Daca consideri ca raspunsul este de folos si pentru mantuirea sufletului prietenilor tai si daca iti pasa in mod corect de ei, nu ezita sa le aduci la cunostinta mesajul acesta intr-un fel sau altul; asta tot pentru Gloria Lui, extinderea Imparatiei si fericirea noastra.

Iata un posibil raspuns:

Motivatia din spate

Sa ne asiguram intai ca intrebarea este corect pusa incat sa transmita exact gandul tau- daca inteleg bine intrebarea nu este „…Dumnezeu ma mai binecuvinteaza?” ci „…Dumnezeu ma mai iubeste?” A dori sa fii iubit de Dumnezeu este una si a dori binecuvantarea lui Dumnezeu este cu totul altceva. Unii doresc sa fie iubiti de Dumnezeu cu gandul ca asa vor avea parte de binecuvantarea lui Dumnezeu.

Ex- Dalila, acuzandu-l pe Samson ca nu o iubeste dorea astfel sa-l forteze pe acesta sa-si demonstreze dragostea, iubirea fata de ea cu scopul de a profita de pe urma lui. (Judecatori 16.15)

Vreau sa cred ca tu doresti sa fii iubit de Dumnezeu nu pentru a primi binecuvantarile Lui, sau pentru a profita de El ci pentru ca tu Il iubesti si vrei sa nu fie suparat Iubitul tau.

Politist sau Tata

Este important sa te intrebi care este imaginea ta despre Dumnezeu: este dumnezeul tau un Politist sau un Tata?

Majoritatea Il vad pe Dumnezeu ca un politist obsedat de dreptate si lipsit de orice pic de dragoste, un politist care sta la panda chiar si in afara orelor de lucru cu scopul de a mai prinde pe cineva pe picior gresit si astfel sa pedepseasca calcarile de lege.

Biblia insa Il prezinta pe Dumnezeu cu totul altfel- „Tatal nostru care esti in ceruri…” -spunem noi in rugaciune. Un Tata care nu tine pe Fiul Risipitor cu forta langa Sine, un Tata care asteapta pe Fiul Risipitor sa se intoarca acasa si ….atunci cand Il vede venind, El Insusi Isi ridica mantaua ca sa poata alerga in intampinarea Fiului care I-a facut atata rusine… dar El alearga ca nu cumva satenii sa Il ucida cu pietre pe fiul ce a adus rusine (caci asa cerea Legea).

Care este imaginea pe care tu o ai despre Dumnezeu? Cum este Dumnezeul tau? Este imaginea ta despre Dumnezeu una creionata de Adevarul Scripturilor sau una dictata de temerile personale si folclorul contemporan?

Vreau sa te intreb si eu ceva: Te-ai indoit vreodata de dragostea tatalui tau atunci cand ai facut vreo boacana? Te iubesc parintii si acum dupa ce ai facut atatea traznai? Cand nu te mai iubeste tatal tau? Ce anume poti face incat tatal tau sa nu te mai iubeasca?

Iubirea si dezamagirea

Da, poti sa dezamagesti pe tatal tau insa nimic nu poti face ca sa nu te mai iubeasca. Insasi prezenta dezamagirii este o dovada a dragostei intrucat doar celor ce te iubesc le poti provoca dezamagire prin greselile tale.

Ex- Un tata nevrednic. Am predicat odata intr-o biserica despre relatia Tata-fiu pe care noi o avem cu Dumnezeu. In sala, dupa predica am aflat ca analogia asta nu era deloc incantatoare pentru o tanara al carei tata era un alcoolic ce aproape zilnic ii aducea ei si mamei sale tot felul de jigniri si niciodata nu le putea arata o farama de dragoste.

S-ar putea ca, daca si tu ai un astfel de tata, sa-ti imaginezi ca si Tatal ceresc este tot la fel. Chiar daca parintii pamantesti, unii dintre ei sunt nevrednici sa fie numiti asa totusi, iata ce spune Scriptura…

Isaia 49. 15 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip: 16 Iată că te-am săpat pe mînile Mele, şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!

Psalm 27.10 tatal meu si mama mea ma parasesc dar Domnul ma primeste.

Deci cam asta ar trebui tu sa lamuresti- daca imaginea ta despre Dumnezeu este una de Tata si daca este o imagine corecta de Tata, nu una asemanatoare unor tati pamantesti.

Garantat 100%

Acum, daca tu esti intr-o relatie Tata-fiu cu Dumenzeu atunci, daca in relatia cu tatal tau pamantesc nu te indoiesti de iubirea tatalui tau, cu atat mai mult nu trebuie sa te indoiesti de iubirea Tatalui Ceresc. Familia are la baza legaturi de dragoste. Mai mult de atat trebuie sa stii si nu doar sa stii dar sa si crezi ca, asa cum spunea si Martin Luther „Dumnezeu nu ne iubeste pentru ca suntem vrednici de a fi iubiti ci noi ajungem sa fim vrednici de a fi iubiti pentru ca El ne-a iubit. (traducere parafrazata din amintiri J)”

Romani 5.8 dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi Hristos a murit pentru noi.

Cand ne-a iubit Dumnezeu? Cat de mult si cum Si-a demonstrat El dragostea fata de noi? Ma iubeste Dumnezeu?

Posibile cauze ale indoielii

Si cu toate astea nu putem nega faptul ca uneori ne incearca si sentimente de indoiala. De ce? Care este cauza? Dupa parerea mea exista cel putin doua cauze:

1. Pacatul. Cand noi nu Il mai iubim pe El.

Iata cum gandea Fiul Risipitor atunci cand se afla in fundul mocirlei pacatului lui prin neascultare si departarea de Tatal:

Luca 15.18-19 Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi zice:”Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic  sa ma chem fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai!”

Din ce cauza gandea asa? Pentru ca „…am pacatuit impotriva…”- spunea el.

In acelasi fel si noi-iata intrebarea de la care am pornit „Daca am pacatuit, Dumnezeu ma mai iubeste?” De fapt cine nu mai iubeste- Dumnezeu sau noi? Nu cumva cel ce pacatuieste dovedeste ca nu mai iubeste? Da, cel ce face pacatul dovedeste ca nu ii pasa de Acela impotriva caruia a pacatuit.

Astfel, daca in inima mea este indoiala cum ca Dumnezeu nu mai m-ar iubi, atunci trebuie sa ma intreb „Doamne, oare eu pacatuind dau dovada ca Te iubesc?” Domnul Isus a spus clar: Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste.” (Ioan 14.15) Nu este suficient doar sa stii ce trebuie sa faci. Nu cunostinta ci implinirea confirma dragostea. De ce la botezul Domnului Isus cerurile s-au deschis si din cer s-a auzit glasul Tatalui Care zicea „Acesta este Fiul Meu preaiubit in Care Imi gasesc toata placerea…” de ce? Pentru ca El implinise tot ce trebuia implinit. Haideti sa cautam si noi sa implinim tot ce stim ca trebuie implinit si fara indoiala, in mod garantat vom fi din nou convinsi ca suntem preaiubiti de Domnul- atunci cand noi Il iubim pe El.

2. Nasterea. Cand noi nu suntem nascuti din El.

Mai poate exista o cauza pentru care unii pot avea indoiala ca Dumnezeu ii iubeste. Da, intr-adevar in relatia tata-fiu nu se poate pune la indoiala dragostea- dar daca nu esti copil al lui Dumnezeu? Poti tu sa Ii spui lui Dumnezeu Tata?

Poate tu crezi ca toti au drept sa-I spuna lui Dumnezeu -„Tata” totusi Scriptura ne arata ca nu toti sunt copii ai lui Dumnezeu. Da, multi spun rugaciunea „Tatal nostru” dar nu toti sunt copii ai lui Dumnezeu. Iata un scurt dialog intre Domnul Isus si unii dintre iudei care in ciuda faptului ca faptele lor erau rele totusi aveau pretentia ca sunt copii ai lui Dumnezeu:

Ioan 8.42-44 …voi faceti faptele tatalui vostru.” Ei I-au zis:”Noi nu suntem copii nascuti din curvie. Avem un singur Tata- pe Dumnezeu.” Isus le-a zis:”Daca ar fi Dumnezeu Tatal vostru M-ati iubisi pe Mine caci Eu am iesit si vin de la Dumnezeu… voi aveti de tata pe diavolu’ si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru…”

Iata deci ca nu toti sunt copii ai lui Dumnezeu chiar daca au pretentia ca sunt. Totusi altii sunt copii ai lui Dumnezeu:

1Ioan 3.1-2 Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal- sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste pentru ca nu L-a cunoscut nici pe EL. Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat inca dar stim ca atunci cand Se va arata El vom fi ca El pentru ca Il vom vedea asa cum este.

Da, lumea nu ne cunoaste dar noi stim. De unde stim?

Romani 8.14-16 toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Si voi n-ati primit un duh de robie ca sa mai aveti frica ci ati primit un duh de infiere care ne face sa strigam „Ava” adica „Tata!” Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu.

Vedeti? Cei ce au Duhul Sfant in ei nu mai au frica si nici indoiala caci Duhul din noi ne da puterea, indrazneala si vrednicia sa-L numim pe Dumnezeu „Tata!” Noi avem o confirmare launtrica aceea a Duhului, a Duhului care adevereste sau confirma impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu.

„Sangele apa nu se face” cu atat mai mult Duhul. De aceea, daca vrei sa te nasti in familia lui Dumnezeu „trebuie sa te nasti din nou” trebuie sa te nasti din Duhul asa cum Domnul Isus spunea lui Nicodim, batranul.

Ioan 3.5-7 Isus i-a raspuns:”Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne si ce este nascut din Duh este Duh. Nu te mira ca ti-am zis- TREBUIE sa va nasteti din nou!”

Este vorba despre o nastere speciala, deosebita, unica dar reala si absolut vitala.

Ioan 1.11-13 A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om ci din Dumnezeu.

Cred ca este bine sa ne oprim aici. Toate la vremea lor. Este bine totusi sa-ti pui intrebarea- daca Scripturile vorbesc despre o nastere din nou, despre a fi copil al lui Dumnezeu… esti tu copil al lui Dumnezeu? Este Dumnezeu Tatal tau?

Iubeste-L pe Dumnezeu ca Tata si niciodata nu te indoi de iubirea Lui!

Posted in Crezul "nebunilor", Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , | 4 Comments »

Rugaciunea mortilor pentru cei vii

Posted by Calea Domnului on March 15, 2008

In postul anterior vorbeam despre rugaciunea pentru morti si am ajuns la concluzia ca, desi se practica totusi ea nu este Biblica deci nu este corecta, valida si nici nu este caracteristica credintei crestine. De data asta, in mesajul de fata vom face cunostinta cu o alta practica mai putin cunoscuta vis-a-vis de subiectul rugaciunii- rugaciunea mortilor pentru cei vii. Aceasta practica este mentionata in Scripturi, este facuta cu mult mai mare ardoare si intensitate spre deosebire de rugaciunea pe care cei vii o fac pentru cei morti.Desi am citit de multe ori in Scripturi acest pasaj totusi nu am observat prezenta acestui aspect interesant al rugaciunii mortilor pentru cei vii pana intr-o duminica dimineata, in urma cu mai bine de 6-7 ani cand fr. Vasile Talos facea referire la „Bogatul si Lazar”, la experienta lor din tara umbrelor mortii.

Este pilda sau nu?

Haideti sa privim putin la „Pilda bogatului nemilostiv” din Luca 16.19-31 dar in special versetele 27-31. Stati putin… dar cine spune ca asta este o pilda?  Este relatarea dialogului dintre bogat si Avraam in viata de dupa moarte o pilda sau o realitate? Da, de multe ori am auzit spunandu-se de la amvon „Pilda cu bogatul si Lazar” dar ne spune Biblia ca este vorba aici de o pilda? Veti spune- „pai da, ca asa scrie la titlul paragrafului.” Ok, asa scrie la titlu insa banuiesc ca stiti- titlul nu face parte din scrierile originale grecesti. Titlul nu este inspirat. 

Desi scena prezentata aici pare desprinsa din povesti sau din SF-uri totusi eu cred ca relatarea aceasta nu este o pilda ci o realitate. De ce nu cred ca este o pilda? Uitati-va la toate celelalte pilde pe care Domnul Isus le prezinta si veti observa ca in nici o alta pilda personajele prezentate nu au nume ci se spune doar „un om” sau „un om bogat”…etc dar niciodata nu se da un nume. Aici insa saracul are si un nume- Lazar.

Rugaciunea mortului pentru cei vii

v.27-28 Bogatul a zis:”Rogu-te dar parinte Avraame sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu caci am cinci frati si sa le adevereasca aceste lucruri ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.”

Bogatul era mort si se afla in Locuinta mortilor. „Casa tatalui meu” cum spune el era in lumea celor vii unde se aflau in viata si cei cinci frati. Cunoscand viata fratilor sai bogatul realizeaza ca si fratii lui vor ajunge tot in iad alaturi de el asa ca ar vrea sa poata face ceva pentru ei, sa-i constientizeze ca sa nu cumva sa ajunga in iad.

Ideea care socheaza aici (dupa cum relata fr. Talos) este ca in timp ce in ziua de astazi prin pomeni si rugaciuni pentru morti se comunica ideea ca cei vii trebuie sa se preocupe de cei morti, in Scripturi vedem ca realitatea este cu totul alta- cei morti se preocupa de cei vii care sunt pe cale sa mearga in iad. Nu este interesant? …si totusi contrar practicilor multor oameni. Mai tragic este ca unele dintre aceste practici sunt chiar incurajate de biserici si de propovaduitori ai Scripturilor.

Raspunsul lui Avraam

Rugaciune ca rugaciunea insa in cele din urma raspunsul la rugaciune conteaza. Rugaciunea nu trebuie sa fie un scop in sine. Nu frumusetea ei conteaza ci daca primeste raspuns de binecuvantare. Haideti sa vedem…

v.29-31 Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe prooroci. Sa asculte de ei.” „Nu parinte Avraame” a zis el „ci daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns:”Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.”

Eforturile sunt zadarnice. In mesajul anterior am vazut ca rugaciunea celor vii pentru cei morti nu are nici o valoare. Acum vedem ca nici rugaciunea mortilor pentru cei vii nu este ascultata cu toate ca, sunt convins ca era facuta din toata inima. Rugaciunile din sfera celor vii nu pot influenta sfera celor morti si invers- cu toate ca astfel de practici exista.

Observam ca atat scopul rugaciunilor celor vii pentru morti cat si al celor morti pentru cei vii este acelasi- sa ii fie bine omului in viata de apoi. Da, chiar si bogatul nu s-a rugat sa le fie bine celor cinci frati in timpul vietii pe pamant ci „sa nu ajunga si ei in acest loc de chin.”

Preocuparea celor ce inalta astfel de rugaciuni este buna si corecta numai ca exista o singura problema „prea tarziu.” [Ma gandesc ca in lumea mortilor nu sunt ceasuri si timpul nu mai este masurat pentru ca fiecare secunda pare o vesnicie.] Desi intentia este buna totusi practica este nepotrivita…acum, expirata. Avraam insa ii raspunde bogatului- singurul mod ca sa faci sa-ti fie bine in viata de apoi, sau daca vrei sa ajuti celor dragi sa le fie bine in viata de apoi este sa te pocaiesti, respectiv sa-i chemi pe cei dragi la pocainta caci asa intelesese si bogatul „daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai

Cum se vor pocai oamenii? Bogatul credea ca minunile spre exemplu „invierea unui mort” i-ar determina pe oameni sa se pocaiasca. Avraam insa ne arata ca la pocainta se ajunge prin Scripturi, mai exact prin „ascultarea de Scripturi” (nu doar prin cunoasterea lor) mai exact prin credinta si ascultarea de Domnul Isus Hristos pentru ca de fapt „Moise si proorocii” marturiseau pe Domnul Isus. Iata cum se interpreteaza Scripturile…

Ioan 5.39 cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine.

Concluzie

Toti oamenii mai devreme sau mai tarziu practica rugaciunea: unii in timpul vietii altii dupa moarte. Oameni atat dintre cei morti cat si dintre cei vii o practica gresit inaltand rugaciuni pentru persoane din sfera sau lumea cealalta: vii care se roaga petnru morti sau morti care se roaga pentru vii. Rugaciunea insa- ne spun Scripturile- nu are nici o putere de a traversa pragul si granita dintre viata si moarte.

Roaga-te acum caci in iad nu vor fi biserici si nici Duhul Sfant Care sa te invete sa te rogi. Pretuieste rugaciunea acum, aici pentru cei vii nu pentru cei morti. Intai pentru tine roaga-te pentru ca apoi sa poti sti ce sa te rogi si pentru altii.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , , | Leave a Comment »

Rugaciunea pentru morti

Posted by Calea Domnului on March 11, 2008

“Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?”  Aceasta este o intrebare pe care mi-a adresat-o cineva la postul „O scrisoare din iad.” Consider ca este foarte importanta datorita implicatiilor sale asupra existentei noastre eterne. Exista multe invataturi false in acest domeniu si multa confuzie; in timp ce majoritatea isi pun intrebarea doar foarte putini cunosc raspunsul de aceea am hotarat sa aloc spatiul acestui post incercarii de a oferi un raspuns acestei intrebari.

La prima vedere

„Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celro morti, nu?”- este intrebarea ta insa una este „a sti” si este cu totul altceva ca ceea ce stiu sa fie bine, corect, valabil, eficient. De exemplu- stiu ca unii se inchin la vaci, pomi, serpi sau alte chestii de genul asta. Stiu- dar nu cred ca este bine, eficient sau valabil. Da, eu stiu ca unii se roaga pentru morti dar nu ma simt deloc obligat sa cred ca ceea ce ei practica este valabil. Trebuie sa recunosc ca nu tot ceea ce stiu detine valoare de crez. Stiu ce cred insa nu cred tot ce stiu.

Dincolo de cuvinte

Modul in care tu pui intrebarea parca imi comunica insa altceva. Mi se pare ca intrebarea ta nu este daca „stiu” ci vrei sa stii ce cred despre asta. Din modul in care ai pus intrebarea inteleg ca …

-tu ai prefera sa crezi ca daca unii practica asta trebuie sa fie si valabil. Poate te gandesti „daca n-ar fi valabil n-ar practica-o!”

-tu inca nu ai un crez format in domeniul asta. Tu insuti te indoiesti ca o astfel de practica este corecta. Intrebarea ta doar lasa impresia ca tu ai fi convins de valabilitatea rugaciunii pentru morti. [De fapt, nici cei ce o practica nu cred ca este bine fac …cu toate ca ar vrea sa creada, ar vrea sa fie bine.]

Ce cred eu

Parerea mea si credinta mea este ca nu practica valideaza adevarul ci adevarul valideaza practica. Nu din practica imi scot teologia ci din teologie practica. Nu practica imi dicteaza crezul ci crezul imi dicteaza practica. Cu alte cuvinte: faptul ca unii oameni staruie intr-o anumita practica si anumite obiceiuri nu inseamna neaparat ca ele sunt bune doar pentru ca oamenii aceia inca n-au renuntat la ele. Eu cred ca adevarul valideaza practica…. si aici ne intoarcem la premisele de credinta, la baza credintei, la fundament pentru ca de fapt de aici ajung oamenii sa se desparta- in functie de ceea ce ei considera autoritate in materie de credinta: Biblia sau traditia omeneasca.

Sa ne dam cu parerea?

Cu privire la astfel de lucruri cum sunt: iertarea de pacate, mantuirea sufletului, viata de dincolo…etc. consider ca nu este tocmai potrivit sa ne  dam cu parerea. Sunt domenii mult prea importante, vitale- cele mai importante pentru om ca tocmai aici sa ne dam cu parerea.

In aceste domenii erorile au consecinte catastrofale intrucat afecteaza nu cariera, nu familia, nu sanatatea trupului ci existenta noastra spirituala-sufleteasca. Mai mult de atat, consecintele in acest domeniu nu sunt de moment si nici macar de-o viata ci de natura eterna. De aceea nu-mi pot permite sa „dau cu banu'” Stiai ca iadul nu se gusta? Stiai ca iadul nu se incearca?

Am ajuns din nou la „a sti.” Dar nu ne-am nascut nici unul invatati asa ca trebuie sa ne intoarcem ori la Biblie ori la traditia omeneasca. Trebuie sa aleg- pe ce imi voi cladi crezul? Dupa invataturile cui sa-mi modelez practica?  Nici unul dintre noi nu pornim de la zero ci toti pornim de la niste premise.

De exemplu- nu eu am descoperit tabla inmultirii. Insa am crezut pe cuvant pe invatatoare si am invatat tabla inmultirii asa cum mi-a fost data, bazat pe increderea in invatatoare. Apoi, in practica s-a dovedit a fi adevarata.

In acelasi fel- prin credinta in Dumnezeu am luat Biblia ca fiind adevarata. Apoi in practica, pana acum nu m-a inselat niciodata. Pana la cei 28 de ani ai mei nu am fost niciodata dezamagit de Biblie. De aceea, pentru ca invataturile ei cu privire la viata s-au dovedit cele mai intelepte, am hotarat sa ma bazez pe invataturile ei si cu privire la moarte si viata de dupa moarte. Nu cred ca exista nici o alta carte care sa-mi poata oferi ceva mai mult.

Altii, merg pe mana traditiei omenesti care uneori practicata si printre cei credinciosi. Prin natura ei, traditia omeneasca are intotdeauna drept scop sa submineze autoritatea divina a Scripturilor. Pericolul acesta a fost semnalat de Insusi Domnul Isus:

Marcu 7.5-9 …fariseii si carturarii L-au intrebat:”Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor…?” Isus le-a raspuns: …Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni… El le-a mai zis: Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu ca sa tineti datina voastra.”

-datinile omenesti sunt in cele mai multe cazuri mult „mai frumoase” decat invataturile Scripturilor.

-oamenii firesti au tendinta sa pretuiasca mult mai mult datinile stramosesti decat invatatura Scripturilor

-de multe ori sub pretextul pazirii datinei stramosesti ajungem sa justificam indepartarea si ignorarea invataturilor Scripturilor.

Ce spune Biblia?

Ok… hai sa vedem ce zice Scriptura referitor la rugaciunea pentru morti. Ce spun oamenii stim. Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?” Eu insa te intreb- de unde sa stiu? Daca stiu de la baba Floare este una. Daca stiu de la mos Gheorghe este alta dar daca stiu din Biblie pentru mine e cu totul altceva. Deci mai importanta este nu „daca stiu” ci „de unde stiu.” Autoritatea invataturilor conteaza. Profetii in vechime spuneau „Asa vorbeste Domnul…” sau in Noul Testament „este scris…”  Eu prefer aceste variante decat „asa am pomenit…” sau „asa face toata lumea…”

Sa ma gandesc… exista mai bine de 500 de referinte ce vorbesc despre rugaciune, a se ruga sau alte derivate insa nu cunosc nici macar o singura referinta la rugaciunea pentru morti. [S-ar putea sa gresesc. Daca stie cineva va rog sa-mi spuneti!] Initial am crezut ca exista una; iata la care m-am gandit:

1Cor.15.29 altfel ce ar face cei ce se boteaza pentru cei morti? Daca nu inviaza mortii nici de cum de ce se mai boteaza ei pentru cei morti?

Versetul acesta ar putea fi folosit de cineva ca argument cum ca noi cei din viata mai putem face ceva pentru cei morti. O astfel de interpretare insa este superficiala si eronata. Apostolul Pavel face referire la practica unei grupari de oameni „cei ce se boteaza pentru cei morti” si nici de cum cu privire la crestini. Da, se practica botezul pentru cei morti insa nu crestininii adevarati altfel Pavel ar fi trebuit sa spuna „ce am face noi care ne botezam pentru cei morti” insa el spune „ce ar face cei ce…”

Apropo- vezi? Faptul ca cineva practica botezul pentru cei morti nu l-a determinat si pe Pavel sa creada ca este valabil acel botez. Tot asa si cu rugaciunea pentru morti- faptul ca unii o practica asta nu inseamna ca trebuie s-o cred ca valabila.

Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga…” Da, noi oamenii putem face multe lucruri- ne putem ruga pentru cei morti. Faptul ca le putem face asta nu inseamna si ca le facem bine sau ca au efectul scontat. Potrivit Scripturilor asa cum le cunosc eu pana acum, inteleg ca omul ce traieste inca in trup nu poate influenta cu nimic existenta celui mort asa ca in ceea ce ma priveste si cum cred ca si Pavel ar spune: altii da, se boteaza pentru cei morti, altii se si roaga pentru cei morti insa eu trebuie sa ma rog pentru cei vii.

Efes. 6.18 Faceti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii.

1Tim.2.1 Va indemn dar inainte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri si multumiri pentru toti oamenii…

Exista un timp cand mai poti face ceva pentru tine si pentru cei dragi- acela este astazi. De ce oare timpul asta din viata majoritatea il consuma in pacat si destrabalare. Nu au timp de Dumnezeu si de suflet …apoi altii sa se roage pentru ei?

Mersul trenurilor a hotarat o anumita ora la care trebuie sa fii in gara, in tren. Altfel trenul pleaca fara tine. De ce noi oamenii avem impresia ca invataturile care arata mila pentru cei lenesi ce-au pierdut trenul sunt mai bune? De ce atatea invataturi dedicate celor morti… nu avem timp in viata?!

Un sfat- daca ai reusit sa citesti mesajul asta inseamna ca esti inca in viata. Roaga-te pentru tine si pentru cei dragi ai tai ACUM, in timpul vietii si Biblia te asigura ca Dumnezeu iti asculta rugaciunile facute in Numele Domnului Isus.

Posted in Apologetica, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , | 8 Comments »

Cum sa raspundem intelept

Posted by Calea Domnului on March 8, 2008

Capcane in evanghelizarea personala

Ep.3

In inima lui Nicodim se framanta o sumedenie de intrebari care-si doresc raspuns. Lucrul acesta este normal si este un semn bun- omul gandeste. Cand ratiunea lucreaza se nasc tot felul de intrebari si tot felul de raspunsuri. Unele dintre intrebari au fost deja puse iar altele vor veni curand. Probabil ca la primele intrebari vei raspunde cu usurinta iar la urmatoarele vei intampina dificultati.

In functie de natura intrebarilor (deci nu de nivelul nostru de cunostinte) exista cateva moduri intelepte de a raspunde intrebarilor lui Nicodim:

Afirmatii absolute

Cand este vorba despre iertarea pacatelor, credinta-increderea in Domnul Isus, Jertfa Domnului Isus, primirea Duhului Sfant, mostenirea vietii vesnice- acest gen de subiecte si intrebarile in aceste domenii trebuie sa primeasca raspunsuri absolute.

In domeniul acesta se cere certitudine si nu este permis cu nici un chip indoiala sau incertitudinea. Indoiala si incertitudinea in acest domeniu poate fi un semn al unei invataturi gresite.

Ex- ai pacatele iertate? Unde ajungi in rai sau in iad? De obicei majoritatea raspuns- „nu stiu, Dumnezeu stie!” Fals. In aceste domenii Biblia arata certitudine:

1Ioan 5.12-13 Cine are pe Fiul are viata. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica.

Alte referinte: Ioan 3.16; Rom.8.9-11, 14-17; 1Ioan 3.1-3

In sepcial evanghelia si epistolele lui Ioan care abordeaza in mod deosebit subiectul credintei- aici gasim de multe ori expresia „sa stiti, stim, credem ca…etc”

O parere personala

Am fost intrebat insa ce parere am despre vorbirea in limbi, minuni, Imparatia de 1000 de ani, Necazul cel mare…etc.

Cand este vorba de subiecte de acest gen imi exprim doar parerea personala pe care nu o impun si nici nu am pretentii sa o impartaseasca si altii. Daca voi trai pe pamant 1000 de ani sau daca voi merge in cer- nu stiu inca. Nu pot spune ca nu ma intereseaza. Ma intereseaza. Nu stiu cum va fi dar stiu ca va fi bine si ca va intrece asteptarile mele.

Cand raspuns la astfel de intrebari trebuie sa specific „este parerea mea personala.” Si apostolul Pavel a practicat asta si chiar Domnul cere asta.

1Cor. 7.12 Celorlalti le zic eu, nu Domnul….

Ieremia 23.28 Proorocul care a avut un vis sa istoriseasca visul acesta si cine a auzit Cuvantul Meu sa spuna intocmai Cuvantul Meu. Pentru ce sa amesteci paiele cu graul?- zice Domnul

Nu stiu

Este o varianta de raspuns mai putin placuta dar n-ar trebui sa fie asa. Nu trebuie sa ne fie rusine sa recunoastem ca nu stim. Suntem oameni. Noi insine trebuie sa crestem in cunoastere. A fi mantuit nu inseamna si a fii atotstiutor.

-dar voi cauta sa afla

Unele dintre lucrurile pe care nu le stim trebuie sa ajungem sa le aflam.

-pentru ca ne sunt interzise

Unele dintre lucrurile pe care nu le stim, chiar daca am vrea sa le stim nu le putem afla.

Fapte.1.7 …Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele. Pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa.

Nu are rost nici macar sa-mi dau cu parere cu privire la vremuri si soroace sau alte lucruri despre care Biblia imi spune clar ca nu trebuie sa stiu.

-pentru ca nu le putem cuprinde

Cum este Tatal, Fiul si Duhul Sfant un Singur Dumnezeu si totusi trei Persoane? Nu stiu sa explic dar cred ca sunt.

Deut.29.29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumenzeului nostru  iar lucruile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri pe vecie ca sa implinim toate cuvintele legii acesteea.

Nu pot raspunde la toate intrebarile mai ales cele legate de natura lui Dumnezeu sau planurile Sale. Faptul acesta insa il consider un lucru bun si normal atunci cand vorbim despre o credinta de natura divina.

Ca sa pot oferi rapsuns la orice intrebare despre Dumnezeu asta ar presupune ca eu sa inteleg pe Dumnezeu pe deplin. Ca sa inteleg pe deplin pe Dumnezeu trebuie ca eu sa fim mai mare ca El.

Ex- eu pot intelege un caine dar el pe mine nu. Intotdeauna cel mai superior poate cuprinde inferiorul dar niciodata invers.

Pe langa asta, daca eu as putea intelege pe deplin pe Dumnezeu, daca eu as putea cunoaste pe deplin pe Dumnezeu asta m-ar face capabil sa stapanesc pe Dumnezeu. Ceea ce cunoastem stapanim. Lucrul acesta insa niciodata nu va fi posibil.

Totusi ma bucur ca nu pot raspunde la toate intrebarile- misticul si transcendentul ramane un aspect esential al credintei adevarate in Dumnezeu.

-si nu cred ca este important.

Exista situatii cand unii pun tot felul de intrebari fara rost si vor sa afle „cati ingeri danseaza pe varful unui ac” sau alte lucruri de genul asta.

1Tim.6. 3 Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie,  4 este plin de mîndrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din cari se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,  5 zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi cari cred că evlavia este un izvor de cîştig. Fereşte-te de astfel de oameni.

Nu prezinta interes

Unii vor aborda subiecte extrabiblice. Vor sa discute despre „Codul lui DaVinci” profetiile lui Nostradamus, genetica sau alte lucruri de genul asta. In masura in care cunoastem ne vom implica in astfel de subiecte doar in masura in care ne ajuta sa ne intoarcem la adevarurile Scripturii.

2Tim. 6.Timotee, …fereste-te de flecariile lumesti si de impotrivirile stiintei pe nedrept numite astfel…

Uneori spun foarte clar „nu ma intereseaza, nu prezinta interes pentru mine, nu consider ca merita atentia…” Cand intrebarile sunt puse pe baza Scripturilor nu-mi pot permite sa spun asta insa acelea care nu-si au originea in Scripturi primesc uneori un astfel de raspuns.

Posted in Crezul "nebunilor" | Tagged: , | 1 Comment »