Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Insuportabila lectie a asteptarii

Posted by Calea Domnului on August 1, 2008

Da, am trecut si eu pe-aici. In copilarie, in general parintii stau la cheremul nostru. Nu trebuie sa asteptam prea mult. Plangem putin, ne smiorcaim si orice moft este implinit. Timpul trece iar dorintele noastre nu mai sunt de competenta parintilor sa fie implinite. O slujba buna, o partenera sau un partener de viata, probleme medicale sau altele de genul asta, implinirea lor sta in mana lui Dumnezeu. Acum copilu’ lu’ mama si lu’ tata, invatat sa primeasca totul intr-o fractiune de click ajunge sa simta ca timpul trece greu, trece in defavoarea lui iar solutia intarzie sa apara.

Ai plans vreodata convins fiind ca ai asteptat destul? Eu am plans si poate va mai fi cazul. De curand vorbeam cu cineva asupra caruia povara asteptarii a ajuns insuportabila si pentru el. Cu siguranta ca multi dintre cei ce vor citi mesajul acesta se regasesc printre randuri.

Personal cred ca varsta de dupa 20 de ani incolo inaugureaza perioada in care omul trebuie sa invete lectia insuportabila a asteptarii. Da, chiar daca are sesiuni de examene si servici sau alte preocupari, printre altele sau poate simultan este inscris in mod automat pentru cursul de “asteptare.”

Pare un curs anacronic si total nepotrivit cu programa scolara a epocii fast: Fastfood, McDrive, supa instant, gogosi la minut, claxoane in intersectie… care mai sunt lucrurile pentru care ar mai trebui sa mai astepti? Ne grabim oameni buni! Nu avem timp! N-am timp nu intelegi?!

Ps.46.10 “Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu…”

Of, of, of… Cine zice ca trebuie sa ne oprim? A zis cineva? dar ne place viteza… este la moda. Pe cine trebuie sa astept? of…pe Dumnezeu.

Se pare ca Dumnezeu este singurul Caruia nu-i place graba. El nu se grabeste. Dar nici nu intarzie. El totul face “la implinirea vremii.”

Oh, de Si-ar fi reglat Dumnezeu ceasul dupa al nostru…. ce bine ar fi fost.

A facut cerurile si pamantul in 6 zile. Dar I-a trebuit 400 de ani sa scoata pe Israel din Egipt.  Au trecut Marea Rosie intr-o zi dar i-a luat 40 de ani sa-l duca-n Canaan. A facut pe Adam din nimic intr-o singura zi iar pe Sara lui Avraam n-a facut-a sa nasca decat dupa 24 de ani. De ce? De ce asa? Pentru ca nu poate mai repede? Nu! Ceea ce observ este ca atunci cand este vorba de natura o transforma si o schima intr-o zi dar cand este vorba de om, Dumnezeu il trece prin lectia asteptarii. 

Trebuie sa inveti lectia asteptarii. Daca esti prea tanar si n-ai trecut prin greutati nu intelegi ce-ti spun. Daca ai absolvit cursul acesta poate ca zambesti acum si-ti aduci aminte cu bucurie de suferinta insuportabila a asteptarii de atunci dar care este umbrita de bucuria binecuvantarilor ce-au rodit din pamantul aspru al rabdarii.

Doamne, este adevarat ca pentru Tine o mie de ani sunt ca un minut?

Da.

Atunci un milion de dolari este pentru Tine cat un cent?

Da.

Doamne, imi dai si mie unul din centii Tai?

Da, sigur. Asteapta un minut.

12 Responses to “Insuportabila lectie a asteptarii”

  1. anddij said

    Ehe, aşa-i! Greu cu răbdarea asta. Am şi eu probleme din acestea. Totuşi, mă gândeam că dacă eu nu am răbdare poate câteodată să se termine adunarea, sau cântarea, cum o să am răbdare oare în Cer? Cine ştie cât va dura o cântare acolo ?!🙂

    Răbdarea este o lecţie ce trebuie învăţată neapărat. Chiar, realizez eu oare câtă răbdare a avut şi încă are Dumnezeu cu mine? Şi când mă gândesc că doresc să fiu ca El…

  2. violeta shalom said

    E grea asteptarea. E grea, mai ales ca nu sti cum se finalizeaza: cum vrei tu, sau cum vrea Domnul? Oare voia ta si voia Lui coincid? Si daca nu? Sa astepti, fara sa te implici, fara sa incerci sa-i impui Lui punctul tau de vedere (mai direct sau mai subtil)? Sa risti sa astepti la timpul Lui, hotararea Lui?
    DA! De ce? Pentru ca:
    1. Intelepciunea ta si a Lui: pune-le in balanta, care atarna mai greu?
    2. Dragostea ta pentru tine insuti si dragostea Lui pentru tine, care e mai mare? crezi ca te iubesti tu mai mult decat te iubeste Dumnezeu?
    3. Puterea ta de a rezolva lucrurile pozitiv si puterea Lui, care e mai mare?
    4. Vointa, cat o sa te tina? Daca mergi intr-o directie gresita vei avea fel de fel de piedici (pe unele le vei vedea si intelege, pe altele le vei vedea dar nu le vei intelege). Cat vei rezista sa lupti contra curentului?

    Toate 4 atarna in favoarea Domnului.
    Pentru ca El STIE, TE IUBESTE, POATE si VREA idealul pentru tine. Ce-ti ramane de facut? Sa te increzi in El DEPLIN, chiar si atunci cand nu intelegi rostul piedicilor, si sa astepti, fara sa incerci sa “dai din coate” si sa recurgi la metode care sunt impotriva principiilor Lui pentru a-ti implini dorintele (care uneori pot fi gresite), pentru a “sari” peste niste etape.

    Cineva spunea intr-o carte ca “nu exista scurtaturi spre maturitate (spirituala)”. De noi depinde daca vrem sa ramanem vesnic niste copii alintati care vor sa obtina totul smiorcaindu-se si recurgand la subterfugii, sau vrem sa acceptam cresterea. Doare cand cresti, dar doare cu folos.
    Si acum, in finalul acestui lung comment as trea sa trec si un link: http://shalomshalom.wordpress.com/2008/04/16/omida-sau-fluture/

  3. costin84 said

    DA.
    Foarte tare articolul.
    Era asta a tehnologiei produce o mare sete de Domnu.
    Va spun,vad zilnic oameni care isi pun cate un semn de intrebare,unde si incotro se indreapta lumea asta.
    Pe zi ce trece vad ca alearga dupa un Salvator.Si ei stiu ca-l au.
    Numai ca…………….
    Trebuie sa se OPREASCA un pic si Sa-l primeasca in viata lor.
    Oamnei buni….nu va mai GRABITI si mergeti spre pieire.

  4. Virgil said

    Sa nu uitam ca si “un minut este ca o mie de ani”🙂

  5. Messa said

    Dar Dumnezeu ne-a dat si abilitatea sa ne umplem asteptarile cu ceva. Asa ca asteptarea nu trebuie sa fie neaparat un test de rabdare, ci doar de imaginatie – ce sa faci intre timp? Sa… traiesti, de exemplu?

  6. Ileana said

    Asteptam, nu avem rabdare, “lucram” la diferite “constructii” pe care ni le facem singuri ..fiindca avem diferite dorinte personale, vise, prejudecati, conceptii ale societatii, teluri…
    Pentru cine nu mai traieste pentru sine, ca Pavel, “a trai este Hristos”, “si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui” ….El nu astepta nimic altceva sau pe altcineva decat “Vino, Doamne Isuse” – “Si Duhul si Mireasa zic VINO!” (pentru Pavel, “a muri e un castig”).

    Noi ce asteptam ?
    Maturizare spirituala? Schimbare de caracter? Succes in slujire/lucrare? Un partener de viata? Ascensiune profesionala?
    “O viata mai buna”? Putem spune acum inaintea Domnului:”acum, pentru mine, a muri ar fi un castig?”

    Suntem chemati nu sa asteptam, ci sa fim impreuna – lucratori cu Dumnezeu pentru implinirea planurilor Lui pe pamant, pentru largirea imparatiei Lui.
    In timp ce lucram, ne e dor de El si nu “asteptam” decat revenirea Lui binecuvantata.
    Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile ! Si viata MEA! Nu pentru mine, pentru ce doresc eu, ci pentru EL, pentru planurile Lui ! Daca voi invata sa mor fata de mine insumi, voi putea trai pentru Dumnezeu, fara a fi dezamagit sau in asteptarea “dureroasa” a anumitor “lucruri” din partea Lui sa se intample.

  7. Messa said

    Daca tu alegi sa-ti denumesti cursul vietii “Hristos”, atunci inseamna ca asa se cheama tot ce faci, de la simplul trezit de dimineata si spalat, pana la munca, masa de seara si rugaciuni. Viata e facuta din tot ceea ce suntem si facem. De ce aveti impresia ca Dumnezeu sta si ne planifica asteptari, deziluzii, eforturi? Eu cred ca Dumnezeu e acea entitate care, facand totul posibil, a fost constient ca va trebui sa si mancam, sa si muncim, sa ne si adaptam ritmului celorlalti. Ideea e ca, in final, sa ne putem evalua viata si sa spunem – da, am facut tot ce am putut si am facut bine… nu?

  8. Sabina said

    Mihail, concret: ce trebuie de fapt sa asteptam? Cum Il lasam pe Domnul Isus sa ne traseze viitorul? Cum ajungem sa luam deciziile Lui? Exista ceva “practic” la mijloc? Sau e revelatia supranaturala si incredintarea care face ca

  9. Sabina said

    … un anumit lucru sa fie primit “ca de sus”.

  10. solideogloriablog said

    Messa ai dreptate. Asteptarea nu inseamna a sta cu mainile-n san. Avem altceva mai important de facut intre timp. Lectia asteptarii include si subiectul “Invata cum sa astepti” nu doar “invata sa astepti.”

    Messa nu stiu daca am inteles bine- intr-adevar “cursul vietii pentru mine este Hristos” si asta inseamna ca acest mod de viata a penetrat si trebuie sa penetreze fiecare aspect si domeniu al vietii. De fapt, evanghelia este de asa natura incat se “muleaza” asupra oricarui aspect al existentei: relatii, comportament,vorbire, gandire, fapte de la cele mai complexe la cele mai banale in fiecare secunda de viata. Chiar spune Pavel “fie ca mancati, fie ca beti sa faceti totul pentru Gloria Domnului!”

  11. solideogloriablog said

    Sabina, tu intrebi “Cum ajungem sa luam deciziile Lui?” Mult timp m-am stresat pe tema asta. Am citit carti si nu am lasat nici un predicator sau pastor sa scape neintrebat de mine pe acest subiect …caci asa spune cuvantul “marele numar de sfatuitori asigura biruinta.” Toti m-au invatat lucruri extraordinare dar nimeni si nimic nu m-a putut spune clar si inteligibil “decizia Lui” pentru mine.
    Apropierea de Domnul… asta este ceea ce ne invata. Stand in prezenta Lui, la un moment dat se va intampla ca “voia lui ajunge sa fie voia noastra si voia noastra ajunge sa fie voia Lui”- spunea Peter Marshal. Rolul apropierii de Domnul nu-l poate substitui nimeni si nimic. [sper ca raspunsul meu este pe subiect.]

  12. Ileana said

    Cateva observatii la un comentariu de mai sus care spunea “daca tu alegi sa-ti DENUMESTI CURSUL VIETII HRISTOS (sublinierea mea) atunci inseamna ca ASA SE CHEAMA TOT CE FACI (sublinierea mea), de la simplul trezit de dimineata si spalat, pana la munca, masa de seara si rugaciuni”. – Messa
    Oare acest sens il intelegem din ce spune Pavel ca inseamna pentru el “Hristos – viata lui”? Hristos inseamna a bea si a manca, a vorbi, a munci, a iubi, a dormi etc etc fiindca “viata e facuta” din aceste lucruri ?
    Am cautat pasaje care sa explice la ce se refera Pavel:
    – 1 Cor 7:29-31 Cei ce au neveste sa fie CA SI CUM N_AR AVEA, cei ce plang ca si cum n-ar plange, cei ce se bucura ca si cum nu s-ar bucura si cei ce cumpara ca si cum nu ar stapani. SI CEI CE SE FOLOSESC DE LUMEA ACEASTA CA SI CUM NU S-AR FOLOSI DE EA; CACI CHIPUL ACESTEI LUMI TRECE! (sublinierea mea).
    – Fil 1:21 Pentru mine a trai ESTE Hristos si A MURI E UN CASTIG (sublinierea mea)
    – Fil 3:7,8 Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri LE_AM SOCOTIT CA O PIERDERE din pricina lui Hristos. Ba inca si acum PRIVESC TOATE ACESTE LUCRURI CA O PIERDERE fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. PENTRU EL AM PIERDUT TOATE SI LE SOCOTESC CA UN GUNOI, CA SA CASTIG PE HRISTOS. (sublinierea mea).

    Pentru cine vrea sa isi faca un test simplu daca pentru sine a trai este Hristos sau altceva, poate sa vada PRACTIC daca valoarea suprema in viata lui o pune pe Hristos :
    cum il afecteaza daca nu are bani destui si e sarac? daca rabda de foame sau de frig sau are alte lipsuri (cum au crestini prigoniti din alte tari)?
    daca nu are calculator. masina, casa ?
    daca nu are familie proprie adica partener de viata?
    daca e un “nimeni” social, profesional?
    daca nu are apreciere, respect din partea oamenilor, recunoastere?
    daca e prigonit pt credinta lui, daca e acuzat de fapte urate pe nedrept si minciuna, daca e “pedepsit” pentru ce nu face, daca “e cel mai mic dintre toti” ?
    cum reactioneaza cand primeste ce isi doreste? cand i se mareste salariul? cand primeste recunoasterea oamenilor? etc

    Exista crestini care sunt bucurosi de toate lucrurile pe care Dumnezeu le da – si lipsuri si suferinte si binecuvantari. Ei nu isi schimba starea spirituala sau sufleteasca in functie de lucrurile bune sau rele care li se intampla – aceia dovedesc prin viata lor, ca Pavel, ca pentru ei a trai nu este a avea ceva sau a nu avea, a primi sau a i se lua, a fi sau a nu fi cineva, ci viata lor “e ascunsa cu Hristos in Dumnezeu” si ei SUNT COPII DE DUMNEZEU. Asta e viata lor, si nimeni si nimic nu le poate lua asta (Romani 8:35-39)
    Ei traiesc in lumea aceasta, dar nu sunt din ea; se folosesc de lumea aceasta, dar traiesc ca si cum nu s-ar folosi de ea. Ei implinesc voia lui Dumnezeu care “a pregatit mai dinainte faptele bune in care ei sa mearga”. Ei au invatat sa isi subordoneze toate lucrurile/dorintele personale in fata lui Hristos care e cu adevarat DOMN PESTE TOATA VIATA LOR. Planurile lui Dumnezeu care nu coincid cu dorintele lor nu ii darama, nu ii umplu de durere, ci pot zice din inima cu bucurie: “Ei, eu asta doream, dar Tu esti Domnul si nu mai traiesc pt mine, deci sunt bucuros sa implinesc ceea ce vrei Tu pt mine”.
    Voia lui Dumnezeu este la modul cel mai PRACTIC “BUNA, PLACUTA SI DESAVARSITA” pentru cel care NU TRAIESTE PENTRU SINE CI PENTRU DUMNEZEU.

    La sfaristul vietii sa spunem ca Messa “da, am facut tot ce am putut si am facut bine”? Eu as vrea sa Il imit pe Hristos care spunea “Tata, am ispravit lucrarea pe care mi-ai dat-o de facut” si as vrea sa mi se spuna din partea Lui “bine, rob bun si credincios, intra in odihna Stapanului tau”.

    Scuze pentru oricine se simte “afectat” de cele zise, nu vreau sa creez discutii in contradictoriu – am vrut doar sa prezint in esenta o perspectiva diferita asupra subiectului….

    Mult har si binecuvantare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: