Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Am reusit sa “ies” din puscarie

Posted by Calea Domnului on May 15, 2008

Imi aduc aminte cu bucurie de perioada cand impreuna cu fr. Cucuiat Nelu, sambata mergeam la Penitenciarul de maxima siguranta din Arad unde predicam si stateam de vorba cu detinutii. Uneori eram chiar 40 de persoane adunate intr-o sala. De multe ori bucuria impreuna cu ei era mai mare decat cu biserica… de fapt si acolo eram o biserica si sper si cred, asa cum le-am spus si lor ca unii dintre ei candva vor lucra pentru extinderea Imparatiei.

“Tu pe ce sectie esti?”

Era cat pe-aici sa ma duca si pe mine “pe sectie.” Intr-una din zile, gardianul care trebuia sa se asigura ca la incheierea programului religios fiecare detinut intra in celula lui, se uita la mine si ma-ntreaba “Tu pe ce sectie esti?” (Am stat putin pe ganduri… asta inseamna pe ce palier, la ce etaj trebuie sa ma duca.) Faptul ca nu foloseam un costum sau chestii de-astea (uneori nici la bisericile mici in programul de peste saptamana) si fiind imbracat in pulover, pantaloni tip sport iar geaca nu obisnuiesc s-o iau cu mine cand merg cu masina.

“Tu pe ce sectie esti?” pana la urma au priceput. Daca nu dupa fatza mea macar pentru faptul ca purtam o chitara cu mine. Biblie aveau si ceilalti detinuti asa ca singurul element distinctiv era chitara. Tin sa va anunt ca lucrul acesta mi s-a-ntamplat de cel putin doua ori. Este ceva profetic aici? Sunt predicator si pastor de 6 ani am fost amenintat “frateste” cu tribunalul de 4 ori. (Poate a fost o prevestire.) Da, pe unii adevarul ii elibereaza iar pe altii ii ameninta.

Ca tot vorbeam de imbracamine… Puloverul meu nu era vargat. Nici imbracamintea lor. Erau acolo si fosti oameni de afaceri care se purtau la costum. Baieti tineri inchisi pentru droguri dar care se purtau ca si in libertate. Chiar am fost indus in eroare de imbracamintea lor- cei doi tineri care faceau prezenta am crezut ca sunt angajatii penitenciarului cand de fapt erau detinuti dar care prestau o munca pentru a mai scurta perioada detentiei care era de destul de mare. [Atentie! pentru droguri este pedeapda mare.]

Erau acolo criminali in serie, infractori de tot felul, violoatori sau pedofili. Unii dintre ei mi-au ramas prieteni si mi-e dor de ei. Abia astept, daca ajung luna asta la Arad sa le mai fac o vizita. (sper sa nu ma retina pe sectie.) Ma rog pentru ei si sunt convins ca pe unii ii voi revedea in slava si poate chiar aici pe pamant (nu ca infractori.)

Stanica Tatu este si el detinut. Cand a venit odata acasa a gasit in casa lui trei barbati alaturi de sotia lui. Cuprins de furie s-a dus la masina a luat levierul si a omorat pe sotia lui si inca unul dintre barbati (asta nu mai stiu exact). Acum este la penitenciar iar fiica lui la un orfelinat undeva in Vaslui. De multe ori l-am vazut intristat pentru fiica lui iar alta data pentru starea de detentie. Acum, isi gaseste refugiul in Dumnezeu, picteaza si compune poezii. Iata doua dintre poeziile lui:

Hora Unirii

Hai sa dam mana cu mana /in puscaria Romana

sa-nvartim hora fratiei/ in Incinta puscariei

Tot ce-i rau acum sa piara,/ gardienii de pe sala

Printre noi sa nu mai fie/ politisti in puscarie

Mai hotule, mai vecine/ mergi pe-o mana cu mine

Si la Poker cu unire/ si la barbut cu-nfratire

Unde-i unu nu-i putere,/ izolarile sunt grele

Unde-s doi puterea creste,/ fraierimea o zbugheste

Amandoi suntem ocnasi,/ vagabonzi, puscariasi

Hai sa ne unim fratie/ chiar aici in puscarie.

 

Coboara Doamne

Coboara Doamne peste tara/ iertarea Ta si lacrima divina

Sa nu mai stam sub cearcanul durerii,/ sa ne mangaie clipa ce-o sa vina

Si Te-am ruga dupa atatea lacrimi/ sa faci la noi cetatea bucuriei

Sa dai o crestineasca sfanta pace/ pe pajistea de rai a Romaniei

Mai pune echilibrul bunatatii,/ intre vietuitoare si natura

Invata-ne nadejdile iubirii/ cand ninge pe pamant cu-atata ura

Ajuta-ne sa-Ti invatam caldura/ langa planeta gandurilor bune

Si dup-atatea patimi indurate/ invata-ne suprema-ntelepciune

Aceasta rugaciune ne-o primeste/ caci numai Tu pe-ntinsul omenirii

Ne-ai dat altarul tainic al sperantei/ sa-l proslavim pe vetrele iubirii

Aceste poezii au fost compuse de Stanica Tatu. Daca este cineva din Vaslui care poate sa ia legatura cu fiica lui ar fi minunat si chiar o mangaiere pentru el.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: