Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Iordanul meu si ceata levitilor ep.2

Posted by Calea Domnului on February 6, 2008

Iordanul meu

20 oct 1996 a fost ziua botezului meu. Cred ca a fost duminica. Botezul sigur a fost duminica dar sper ca si 20 oct sa fi cazut duminica.

La varsta de 16 ani, inainte de botez a fost o criza de credinta cand, in mod inexplicabil nu mai credeam ca exista Dumnezeu. Nu stiu sa explic cum. Stiam ca trebuie sa cred, stiam ca exista dar nu credeam. [Nu stiu cum sa va explica asa ca nu ma intrebati.] Pacat in viata mea sau viciu nu era- nu ca eram desavarsit, stiti la ce ma refer. Sunt convins ca nu era problema de un asa pacat.

Mai tarziu, am auzit si experienta altuia si am inteles ca era o incercare a credintei mele mai ales ca urma sa primesc botezul. Mie imi era groaza. Cum sa merg sa spun la botez ca eu cred dar nu cred. Asa ca am inceput sa recitesc evagheliile si prin harul Domnului, in apa botezului am spus adevarul- Cred ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul meu personal. Viata mea si acum sta pe aceasta fundatie si s-a aratat de nezdruncinat prin multe furtuni.

Prima „predica” in biserica

Desi nu aveam inca 16 ani si nu eram botezat, fr. Octavian Ivanica (actualul pastor al bisericii din Alexandria) m-a rugat sa tin „ora de tineret.” Cred ca ma aflam la o inmormantare la Beiu atunci, la sora Pauna (?). Incurajat fiind de dansul, am acceptat invitatia cu bucurie si emotie.

Se apropia ziua. Am ales ca text atunci Eclesiastul 11.9 (Bucura-te tinere in tineretea ta…). Am inceput sa-mi fac cateva notite si am reusit sa scriu aproape 3 pagini pe un caiet mic de matematica. (Cred ca mai am si acum acele notite daca le caut bine.) Imi aduc aminte ca ieri ziua cand m-am urcat la amvonul bisericii, incadrat la stanca si la dreapta de tinerii de la orchestra. Nu mai stiu ce am spus atunci. Doar doua lucruri mi le amintesc bine: 1) era foarte cald si erm ud de transpiratie. Nu stiu daca era canicula afara dar eu parca eram in sauna. 2) Ma asteptam ca mesajul o sa fie prea lung. S-a dovedit insa foarte scurt. Cele 3 pagini au fost spuse in mai putin de 5 minute.

Un pas inainte in slujire

Desi aveam mai mult de 16 ani totusi eram un rusinos si jumatate. Bisericuta noastra se afla la coltul strazii unde locuia si familia noastra. Imi parea rau ca biserica este asa de aproape. La terminarea programului ieseam afara si plecam intristat acasa intrucat nimeni nu vorbea si cu mine iar eu nu avem indrazneala sa vorbesc cu nimeni. Asa ca, fiind si aproape de casa ma simtem nevoit sa plec acasa, strecurandu-ma printre grupurile de tineri, de frati si de surori care se-asezasera deja bine la vorba… eu plecam spre casa ca si cand responsabilitati importante ma atrageau spre casa.

In 1998 insa m-am bucurat. Biserica noastra constuise un alt locas de inchinare mult mai departe de casa noastra. A fost o mare bucurie pentru mine caci acum nu mai ma simtem nevoit sa plec singur spre casa ci trebuia, in mod justificat sa mai astept in fata bisericii. Asta inseamna mai multe sanse ca cineva sa ma bage si pe mine in seama.

Nu stiu insa cum s-a intamplat. Am fost foarte timid si tatal meu, desi pastorul bisericii niciodata nu ne-a promovat in slujbe cheie in biserica. Totusi se crease un context in care tinerii aveau nevoie sa se ocupe cineva de ei in special in ce priveste cantarea. Acela a fost momentul in care, impins de dorinta de a implini o necesitate a lucrarii din biserica am facut primul pas in slujire conducand tinerii in cantare, acompaniind cantarile la chitara desi cunosteam doar cateva acorduri. Oricum le cantam de obicei in Re, La sau Sol Maj.

In vremea aceea stiam deja sa cant la mandolina. Fr. Mihai Enache a fost dirijorul de orchestra si cor si tot dansul intr-o singura vara, cu mult efort si bataie de cap ne-a invatat sa tremolam si sa tremuram in acelasi timp. Stateam la fereastra, primul scaun din dreapta amvonului, langa Beni Enache- baiatul dirijorului si vecinul de peste drum. Fara sa exagerez, orchestra din Alexandria, sub bagheta fr. Mihai Enache a cunoscut cred eu perioada de glorie in anii ce au urmat. Printre leviti de seama erau atunci: Florica Ologeanu, Dan Precup, Emanuel Gagalice, Beni Enache, Adi Iris. Pana acum doar orchestra din Ferentari a reusit sa ne intreaca.

Bujorel (acum Dan Spaniard) a fost cel care mi-a aratat cateva acorduri la orga si m-a invatat cum sa le descopar singur. Nu stiu daca el isi mai aduce aminte de asta.

Sorin Stan- a fost muzicianul profesionist al bisericii. Stia foarte bine la pian dar mi-a aratat primele acorduri la chitara. Astfel am inceput sa continui singur, prima cantare invatata fiind „El ne-a iubit venind in lume.” (Sol M)

Nu dispretuiti inceputurile slabe!

Multumesc Domnului pentru oamenii pe care i-a asezat in jurul meu. Toti cei amintiti mai sus au format contextul relational si de slujire unde am gasit incurajare, ravna si invatatura sa pot sluji si eu Domnului alaturi de ei. Au fost oamenii potriviti, la locul potrivit dar si la timpul potrivit- ma aflam in anii de inceput ai apropierii mele de Domnul. Domnul sa ii binecuvinteze pe fiecare unde se afla si sper sa ne intalnim si sa continuam lucrarea si in Raiul Domnului. O singura rugaminte am- sa fie in Re sau Sol M.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: