Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

O joaca de copil si o chemare ep.1

Posted by Calea Domnului on February 5, 2008

  „Am crescut intr-o familie de credinciosi baptisti si am venit la biserica de mic copil…” Asa obisnuiam noi, cei ce-am avut harul sa „crestem in biserica”…asa incepeam marturia ce-o depuneam inaintea bisericii  pentru ca apoi sa raspundem la intrebarea unui frate din biserica „Pana cand vrei sa urmezi Domnului” „Toata viata, pana la moarte”- rasufland usurati ne asezam pe scaun.Imi cer iertare dar trebuie sa marturisesc ca inainte de a fi botezat si chiar inainte de a finaliza studiile teologice universitare, eu deja faceam predici, oficiam inmormantari si botezuri.

Primul serviciu divin.

Noi am fost mai multi copiii la parinti- si suntem inca. Opt- sapte baieti si o fata. Nu i-am apucat pe toti acasa. Pe primi patru nu i-am prins atunci cand incepeam eu sa descopar lumea de langa mine. Rodica, Costel si Adi mi-au fost insa mai apropiati. De fapt impreuna cu ei am pus la cale primul serviciu divin acasa. Rodica facea parte din audienta de obicei. Era un stil de biserica mai moderna intrucat avea scena. Adica toti cei ce aveau de spus ceva se urcau pe masa (eram mici atunci). Predicam si cantam.

In programul nostru, un moment deosebit erau si scenetele, dramele. Atunci era in voga filmul „Viata lui Isus.” Il vazusem de asa multe ori incat il stiam pe dinafara toate secventele si eram capabili sa le reproducem. Mai dificila era faza cu indracitul din Gadara.

Spuneam ca Rodica a fost singura fata. Eu aveam sa fiu a doua…al doilea. Poate ca mama a fost tare dezamagita la nasterea mea cand a aflat ca sunt baiat. Nu stiu… ori se plictisise de-atatea baieti sau ar fi avut nevoie si de ajutor, de o fata… nu stiu dar pe mine mult timp ma imbraca asemeni unei fetite. Mi-aduc aminte ca aveam parul lung… de rochite si astea nu-mi prea amintesc dar stiu ca avem o geanta alba cu care am mers la biserica intr-o dimineata iar Monica Oprescu (cred) mi-a dat niste biscuiti. I-am pus in geanta, i-am depozitat acasa pe banca de pe hol si apoi m-am dus din nou in speranta ca mai capat ceva in gentuta mea. Asta este… daca esti fetita capeti ceva dar daca esti baiat…aduci numa’ paguba. La noi mama a avut “noroc” Rodica a facut cat zece fete. Slava Domnului ca am o sora ca ea. Ar fi prea multe de spus dar ma tem sa nu ma ia la rost. Asa ca mai bine ma abtin.

Primul botez.

Ca sa botezi trebuie sa fii ordinat. Ca sa fii ordinat trebuie sa te-nsori. Sper sa n-am probleme in cult, dar trebuie sa marturisesc ca eu am botezat fara a fi ordinat.

La primele mele botezuri candidatii erau din lumea animala: puisori, caini sau pisici iar botezul se facea cu tot ritualul. Mi-a ramas in memorie insa un botez al unui pisoias. Botezul nu a fost cu apa ci cu apa si var. Daca mi-aduc aminte cred ca s-a botezat singur atunci. Probabil ca a fost primul baptist dintre pisoiasi. I-a parut rau si i-au lacrimat ochii multa vreme dar a fost curatat.

Prima inmormantare.

Fara a mai astepta eliberarea certificatului de deces, dar dupa ce am fost convins ca a trecut la cele vesnice, cu durere adanca in suflet am dus-o in gradina, i-am sapat groapa si am asezat-o in loc de verdeata, mai precis- lucerna. Nu am avut bocitori sau sobor de preoti. Eu am fost si „ruda” si predicator si bocitor. O chema „Sita” (se pronunta Sitza). Ea a fost mama multor neamuri. Ultimul descendent cunoscut de mine a fost Situ care a decedat in urma cu cativa ani dupa o lunga batranete si a murit in somn, in cosul lui de sub balconul casei. El insa n-a avut parte de inmormantare intrucat a trait o viata non-conformista, fara lant la gat si fiecare noapte o petrecea de obicei pe strazile Alexandriei. La un moment dat chiar ma gandeam “nu mai moare odata” ca doream sa-l inlocuim cu altul mai dragut si mai micut. A avut o viata zbuciumata, cu multe vicii insa a avut parte de o moarte linistita… ca un betivan ce moare in somn.

Mama lui insa, Sita a avut parte de inmormantare cu slujba deosebita. A avut o viata “evlavioasa.” Era credincioasa familiei si-si crestea cu drag copiii. I-am procurat o cruce din nuiele, lipita cu clei de pe prunii din gradina. I-am citat versetul „din tarana ai venit si in tarana te vei intoarce” si apoi am acoperit-o cu tarana pamantului. Astfel s-a incheiat prima inmormantare.

Prima predica

Prima predica pregatita in scris am facut-o dupa ce am invatat sa scriu- era si normal. Adesea il vedeam pe tatal meu la birou scriind ore intregi. Avea multe caiete cu predici asa ca m-am gandit si eu ca predica trebuie sa fie scrisa. Am luat un caiet si m-am apucat de treaba. A fost o predica evanghelistica din Ioan 3.16. Tata scria multe pagini insa eu nu prea stiam ce aveam de zis si nici nu aveam in minte o anumita audienta asa ca, mai intai am scris versetul cu litere mari si labartate incat am reusit sa acopar mai bine de jumatate de pagina de caiet si apoi am mai adaugat o singura fraza. A fost o predica scurta de o pagina dar din pacate n-am reusit s-o prezint in biserica.

Prima Carte

Tata era mai mult plecat de-acasa pe la bisericile misiune, la Bucuresti cu treburi la comunitate sau in tara. Intr-o seara linistita m-am dus in camera de la strada si am inceput sa citesc din Noul Testament. Camera de la strada era camera parintilor mei si acolo erau si cartile. Am citit in seara aceea despre rastignirea Domnului Isus. Eram inca mic dar am meditat la Persoana Domnului si am plans cu lacrimi amare in seara aceea. Cand m-am intors in camera nostra mama, vazandu-am cu ochii rosii m-a intrebat de ce am plans. Nu i-am spus…

Mai tarziu dupa aceea mi-aduc aminte ca ascultam muzica in masina despre Domnul Isus si moartea Lui. Simtem o mare iubire fata de biserica si lucrarea Domnului astfel ca de multe ori visam ca voi pastori o biserica si voi ma voi trezi in fiecare dimineata de la ora patru ca sa ma rog pentru biserica si biserica „mea” va fi biserica perfecta.  Adesea ma podideau lacrimile de emotie cand ma gandeam la sacrificiul pe care eram gata sa-l fac pentru Domnul cand ma gandeam la moarte de martir pentru Domnul. Erau doar ganduri de copil…

La inceput a fost o joaca de copil insa nu era doar atat ci o chemare pe care Domnul mi-a facut-o sa calc pe urmele Lui raspandind evanghelia.

8 Responses to “O joaca de copil si o chemare ep.1”

  1. Joe Black said

    Modul in care ne vedem in copilarie ne urmareste toata viata…nu toti vom ajunge ce visam in copilarie dar cu siguranta asta ne-am dori. Eu m-am vazut in multe ipostaze, poate nu le-am trait in totalitate dar cred ca putin din fiecare le-am trait pentru ca stiam ca asta imi va bucura sufletul.
    Nu stiu daca noi ne alegem “meseria” sau “meseria” ne alege pe noi..
    Unul din visele mele era sa ajung ceasornicar ca sa dau timpul inapoi sau sa-l fac sa mearga mai incet….si am reusit… timpul merge asa incet incat o saptamana mi se pare o luna, un an…(cine stie intelege..🙂 )

  2. indicatoarepedrum said

    Ce Dumnezeu maret! Incredinteaza chemari uriase unor copii! Copii pe care El ii creste!
    Asta ma motiveaza intotdeauna cand sunt in mijlocul copiilor! Cine stie cum poate folosi Domnul un copil care e in preajma… Pretuiti cu responsabilitate copiii!

  3. solideogloriablog said

    Mihai, in jud. BV timpul merge incet. In jud. Nemt merge prea repede. Cred ca in BC trece timpul echilibrat. (cine nu intelege sa nu citesca…:))

    Emanuela cred ca ai dreptate. La nasterea lui Ioan BOtezatorul oamenii au intrebat “ce va fi copilul acesta?!” Nu ce este ci ce va fi. Spurgeon in copilarie rasfoia reviste misionare si a ajuns un mare predicator- Printul predicatorilor. Astazi fetitele rasfoiesc reviste de moda iar baietii rasfoiesc in cel mai fericit caz reviste auto- “oare ce vor fi copiii acestia?!”
    Da, cred ca trebuie pretuiti copiii in lumina a ceea ce pot fi.

  4. gianina said

  5. teologeanu said

    Sa scrii si de la facultate. Musai.😀

  6. […] O joaca de copil si o chemare ep.1 O joaca de copil si o chemare ep.1 […]

  7. dragu elisei said

    imi place viata ta cu dumnezeu
    esti bun povestitor

  8. solideogloriablog said

    Elisei viata cu Dumnezeu nu poate fi altfel decat minunata. Pacat ca noi uitam sa “trambitam” minunile Lui. Imi pare rau ca am insa un vocabular mult prea sarac sa pot vorbi mai eficient despre lucrarile Domnului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: