De cativa ani de zile am inteles si sunt convins ca televizorul nu-mi poate aduce nici un beneficiu spiritual, de aceea, desi nu fug de el totusi nu-i acord atentie. Personal cred ca televizorul este instrumentul care aduce cele mai multe victime in imparatia intunericului si in mod sigur se afla printre principalii vinovati de starea apatica a bisericii de astazi prin infuzia de imoralitate cu care supraliciteaza creierul multor crestini inconstienti de spiritul malefic din spatele „icoanei vorbitoare.” 

Ma aflam la un prieten si, in timp ce in sufragerie se derula un anumit program de stiri, eu  vorbeam la telefon cu prietena mea dar mi-a ramas in minte (de obicei lucrurile rele persista) unul dintre titlurile ce constituiau subiect de stiri:”M-am saturat sa pozez goala!”

Se pare ca respectiva a ajuns la aceeasi concluzie la care au ajuns Adam si Eva. Amandoi erau goi si nu le era rusine, insa la un moment dat, dupa ce au pacatuit Biblia spune „au cunoscut ca erau goi.” Se pare ca acelasi lucru s-a intamplat si cu respectiva: a pozat goala (fizic) si nu-i era rusine insa ma tem ca declaratia ei spune ceva mai mult- a fost cuprinsa de un sentiment al unei alte goliciuni, dezgustul pe care-l provoaca pacatul nuditatii.

Inainte de caderea in pacat nuditatea se pare ca nu era nimic gresit si de aceea nu le era nici rusine. Se pare insa ca dupa caderea in pacat lucrurile stau cu totul diferit- nuditatea aduce rusine (sau cel putin asa ar fi normal) intrucat Adam si Eva s-au acoperit. Bunul simt te invata ca nuditatea este un lucru rusinos.

Cineva ar putea spune: „Cei rau in faptul ca unii pastreaza costumul lui Adam si Eva chiar daca traim in vremea de dupa caderea in pacat? Poate ca pe unii nu i-a schimbat cu nimic caderea. Unii vor sa se simta ca in Eden.” Vestea tragica este ca nici un om nu mai este inca in Eden si important este sa observam ca Insusi Dumnezeu este total impotriva nuditatii. Initial pe Adam si Eva bunul simt i-a invatat ca trebuie sa se acopere si de aceea au facut sorturi de frunze. Apoi, Dumnezeu arata clar pozitia Sa fata de aceasta tentativa de acoperire a nuditatii prin aceea ca El Insusi le face haine de piele. Deci a fi acoperit este atat o chestiune de bun simt dar in mod deosebit voia lui Dumnezeu. A practica sau a iubi, a gasi placere in nuditate este pe deoparte lipsa de bun simt si pe de alta parte o incalcare flagranta a vointei lui Dumnezeu. Wiersbe spune ca nuditatea este un semn al degradarii si al degenerarii fiintei umane.

Daca inainte de caderea in pacat goliciunea era poate un semn al inocentei, dupa caderea in pacat, nuditatea este un semn al degradarii, al degenerarii fiintei umane.

Ce trebuie sa gandesc atunci cand vad ca lumea se desfata in goliciune? Cum trebuie sa privesc practica aceasta? Ce atitudine trebuie sa am fata de pornografie si nuditate? Ce parere trebuie sa am despre cei ce-o practica sau iubesc aceste obiceiuri pagane? Lumea a involuat atat de mult. Starea de degradare atinge cote alarmante! Acesta este adevarul.

Doi din fiii lui Noe au priceput lucrul acesta atunci cand refuza sa vada goliciunea tatalui lor care se imbatase in timp ce Ham a fost blestemat pentru ca a vazut goliciunea tatalui sau. In Legea data de Dumnezeu prin Moise, Dumnezeu interzice nuditatea sau ca cineva sa vada goliciunea altcuiva.

Astazi goliciunea, nuditatea este la moda. Face senzatie in presa si televiziune. Mai rau este atunci cand nuditatea si goliciunea este „trecuta cu vederea” de copiii lui Dumnezeu. Daca alta data inchideam ochii cand la televizor aparea ceva indecent (chiar un sarut) cu timpul ne-am obisnuit cu ideea (desi sufletul nu). Am vazut in case de pocaiti chibrituri cu imagini pornografice si chiar in institutii crestine.

Trebuia sa dau cina la cineva dar cand am vazut pe dusumea ziare cu femei dezbracate a trebuit sa indraznesc sa atrag atentia si sa fie indepartate ziarele de acolo.

Fratilor trebuie sa luam atitudine si sa indepartam insemnele zeitei Afrodita din casele noastra, din casele prietenilor nostri si din locurile pe unde ajungem. Nu totdeauna ne va fi usor dar ne va fi tot mai greu daca tacem.

Astazi de exemplu am intrat din nou in biroul unei firme de piese auto. Este a patra sau a cincea oara cand intru. Am vazut pe perete un calendar mare pornografic. Prima data n-am indraznit sa atrag atentia nici unuia din cei 4-5 angajati de acolo dar stiam ca era de datoria mea sa le spun voia lui Dumnezeu. Cautam prilejul sa fie un angajat singur. Mi-era mai usor asa. Data trecuta am spus unui angajat de acolo si azi am spus si unei femei care lucra in birou. Dumnezeu mi-a dat puterea sa vorbesc in Numele Lui. De acum sangele lor va cadea asupra capului lor. Cineva trebuie sa le aduca aminte. Daca nu noi, atunci cine?! Trebuie cineva sa-i trezeazca din mitul „toti o fac… toti sunt la fel” trebuie sa inteleaga ca nu toti sunt la fel, sa intelega ca mai sunt oameni care urasc pacatul si ca Dumnezeu mai are un cuvant de spus. Nu trebuie sa le spunem ca nu e bine ci sa le spunem ca DUMNEZEU ZICE  ca nu e bine ci este PACAT.

Oamenii care mai au macar bunul simt isi acopera goliciunea (fizica) cu haine, se imbraca. Cei care pe deasupra mai au si teama (respect) pentru Dumnezeu se lasa imbracati in haina neprihanirii, prin jertfa Domnului Isus.

Dumnezeu sa ne tina in harul Sau caci doar asa putem iubi ce iubeste El si putem uri ca uraste El. Doamne ai mila de fiecare din noi ca sa nu ne mai lasam prinsi in capcana mortala si dulce a pornografiei. Mareste-ne Doamne credinta sa putem vedea frumusetea si maretia Domnului Isus si a Imparatiei Lui.

Astazi am vorbit cu un coleg de-al meu care mi-a povestit o intamplare asemanatoare scenelor apocaliptice din Left Behind. Am inteles ca intamplare este de data recenta si ca ar fi ajuns si la cunostinta organelor de politie.

O femeie pocaita din Arad se intorcea seara de la lucru din Timisoara (distanta este de 40km) cand observa un batranel care facea semn sa fie luat la ocazie. Femeia s-a gandit in sinea ei ca este prea tarziu sa iei un necunoscut in masina mai ales ca era singura. A trecut mai departe insa un glas launtric nu-i datea pace si-o indemna sa se intoarca sa-l ia cu masina si pe acel batranel. Glasul devenise tot mai insistent asa ca femeia s-a intors si l-a luat in masina. Batranelul s-a asezat pe bancheta din spate si au pornit spre Arad. La un moment dat batranelul a spus „Domnul este aproape!” Sora, a suflat usurata si s-a intors sa-l salute bucuroasa pe „fratele pocait” dar cand s-a intors, persoana misterioasa disparuse. Speriata, naucita de disparitia inexplicabila a batranelului femeia pierde pentru o clipa atentia la volan, fapt observat de o echipa de politisti din departare care opresc femeia pentru cercetare. Politisti au crezut ca este beata la volan si au cerut explicatii. Femeia le-a explicat toate cele intamplate la care politistii raspund:” Doamna, dvs sunteti a treia persoana pe ziua de astazi care imi spune acelasi lucru!”

Concluziile le tragem fiecare. Am inteles ca se doreste chiar sa se faca un reportaj televizat cu martorii acestui eveniment. Unii cred ca este o instiintare si o incurajare din partea Domnului pentru cei credinciosi ca venirea Lui este aproape si trebuie sa ne pregatim. Altii cred altceva. Eu una cred- Domnul nostru vine! Vine asa cum a promis!

Stiti cantarea?

/:Eu nu sunt de pe Pamant, eu nu sunt de-aici de jos

Tara mea-i acolo sus, eu ma duc dupa Isus:/ 

Daca mai este si altcineva care mai puteti oferi informatii asteptam commenturile dvs.

Apropo- Tu esti gata sa-L intampini pe Domnul Isus?

„Prietenia dintre un baiat si o fata”

„Astazi din ce text discutam?” – ma intreaba una dintre tinerele ajunse mai devreme la intalnirea de tineret. Am stat o clipa si mi-am zis „buna-ntrebare…” De fapt si eu as fi vrut sa stiu „textul din care discutam.”

Astazi m-am gasit intr-o situatie unica pana in prezent: pentru prima data cand sunt pus in situatia de a vorbi despre un subiect fara a avea un text Biblic la baza ca material didactic. Pana in momentul de fata nu am gasit nici un text Biblic din care sa invatam cum trebuie sa fie o prietenie intre un baiat si o fata.

Pentru ca era timpul sa discutam si acest subiect, si pentru ca eu nu gasisem nici un text biblic ca suport pentru o eventuala invatatura despre prietenie mi-am propus atunci ca structura timpului de studiu sa arate asa:

Ce credeti voi tinerii despre prietenie

In cele ce urmeaza am cautat sa creionez un portret al prieteniei in cauza asa cum am ajuns sa-l percepem noi:

Definitie- ne referim la acea prietenie care este ceva mai mult decat amicitie, o relatie mai intima intre un baiat si o fata, o relatie sentimentala.

Caracteristici- Ce inseamna „mai intima?” Adica „se pot tine de mana”, devin prioritate unul pentru celalalt dedicand timp si atentie unul celuilalt si implicit ajungand la o cunoastere mult mai profunda unul despre celalalt.

Scop- Care este motivatia si rationamentul unui asemenea gen de relatie? Cu ce scop si-ar dori cineva o astfel de relatie?

-unii considera prietenia necesara intrucat creaza cadrul necesar testarii compatibilitatii celor doi

-altii vad prietenia ca o necesitate datorita atractiei puternice fata de persoana respectiva, fapt ce pretinde o relatie mai speciala, mai deosebita

-prietenia satisface o nevoie sentimentala, nevoia de a iubi si de a fi iubit

-prietenia alunga singuratatea

Varsta- De cand ar putea cineva sa intre intr-o astfel de relatie de prietenie cu un partener de sex opus? Dupa ceva timp de gandire ramanem la varsta de 14-15 ani. [Recent am vorbit cu cineva din SUA si spunea ca inca de la varsta de 11 ani in scolile laice se vorbeste despre boy friend si girl friend. Iar in unele case asa zis crestine, adolescenti de 14-15 ani sunt vizitati acasa de „prietenele" lor care dorm peste noapte cu ei in camera. Personal le adresez unor astfel de parinti doar atat: Rusine sa va fie! Altfel de rusine veti ajunge.]

Durata- Cat ar trebui sa dureze perioada de prietenie? Minim 1 an si maxim 3 ani.

Avantaje- Cu ce este mai avantajat un adolescent ce are o prietena decat unul care n-are? Avantajele sunt cele mentionate la rubrica „scop.”

Dezavantaje- se pot incadra in urmatoarele categorii: imoralitate sexuala, relatie superficiala cu Dumnezeu, capacitate scazuta la invatatura si atitudine nepotrivita fata de autoritatea parintilor.

Cateva obiectii personale

De unde stim ca imaginea aceasta despre prietenie este una corecta? O putem oferi tinerilor sau adolescentilor din biserica ca invatatura? V-ar deranja ca in bisericile lui Hristos sa vedeti o fata si un baiat de 14-15 ani de mana si numindu-se prieteni?

Cine detine autoritatea acestui tip de invatatura care se propaga in bisericile noastre pe cale non-verbala de la o generatie la alta cu mentiunea ca cu timpul varsta persoanelor ce o practica scade avand riscul ca peste cativa ani prieteniile intre baieti si fete sa aiba loc de la varsta de 8-9 ani in timp ce, varsta la care oamenii se decid pentru o relatie de casatorie se amana pana abia dupa 30 de ani (asta in cel mai fericit caz.) Ganditi-va putin: daca copii dvs incep prietenia cu viitoarea sotie de la varsta de 10 ani, mai au de asteptat inca 20 de ani pana se vor casatori.

Personal, mie imi da impresia ca libertatea pe care ne-o permitem de a trai in astfel de relatii de prietenie (care se transforma de cele mai multe ori intr-un asa zis concubinaj) ajung sa preia locul relatiei de casatorie. Tot mai multi sunt tineri care astazi prefera o relatie fara angajamente. In multe cazuri doar vestea ca domnisoara a ramas gravida il determina pe unii sa se gandeasca la o eventuala legatura de casatorie.

Mai am cateva obiectii la imaginea prieteniei de mai sus:

1. Scop

-compatibilitatea tu o stabilesti? Care este rolul lui Dumnezeu? Daca tu hotarasti compatibilitatea atunci inseamna ca te cunosti suficient de bine?

-daca intru intr-o relatie de prietenie pentru ca sunt atras atunci am toate sansele sa intru in multe alte relatii de acest gen

-nevoia sentimentala si alungarea singuratatii, potrivit lui Dumnezeu in Biblie sunt satisfacute nu de o relatie de prietenie ci de casatorie.

2. Varsta

 Tipul acesta de prietenie coboara la o varsta tot mai frageda ceea ce creaza ingrijorare intrucat este bine cunoscut ca un asemenea tip de relatie pretinde o atentie deosebita in timp ce adolescentul mai are cel putin inca 8 ani de studiu intensiv.

2. Ce spune Dumnezeu despre prietenie

Nimic! Da, surpriza a aparut atunci cand a trebuit sa vedem ce spune Dumnezeu despre prietenie. Ca baptist ce cred in principiul reformei „Sola Scriptura” dar in primul rand ca un crestin si ucenic al Domnului cred in autoritatea, suficienta si infailibilitatea Scripturilor.

2Tim.3.16-17 Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.

Tinerii au o obiectie aici: nu este usor de exprimat in public dar, surprinzator ajungem sa ne dam seama ca tineri crescuti in biserica nu mai cred in relevanta si atotsuficienta Scripturilor aducand obiectii de genul „Biblia este o carte veche… normal ca nu ne mai poate invata pe noi in vremurile astea…”

Cineva spunea asa „Biblia nu este nici invechita, nici moderna. Biblia este eterna.” Asta este si raspunsul meu. Sufletul omului a ramas acelasi dintotdeauna. Doar croiala hainelor s-a modificat in timp. Cand te duci la doctor, acesta iti spune un singur lucru: „Dezbraca-te!” Nu-l intereseza haina si nici galoanele de pe ea. Biblia prin invatatura si exemplele oferite, prin principiile ce se desprind de pe paginile ei ofera intelepciune si instruire pentru orice tip de problema a omului modern si postmodern.

Ps.119.9 Cum isi va tinea tanarul curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau.

Hai atunci „sa ne indreptam dupa Cuvantul Sau.” Unde putem gasi invatatura explicita, exemplu de viata sau principii legat de subiectul prieteniei intre un baiat si fata? Adam si Eva? Iosif si Maria? Iosif fiul lui Iacov?….???

Raspunsul meu de pana acum este ca nicaieri Biblia nu ofera invatatura sau principii referitor la o relatie de asa zisa prietenie intre un baiat si o fata. Biblia vorbeste despre o logodna (bine-nteles ca inainte de aceasta ar fi fost o perioada de cunoastere dar in nici un caz nu in termenii prieteniei de astazi.) In Biblie, intre sfintii lui Dumnezeu vedem ca nici unul din ei nu era intr-o relatie cu persoana de sex opus doar de dragul de a nu fi singur sau din alt motiv afara de acela al casatoriei. Personal cred ca doar hotararea si gandul casatoriei trebuie sa-i aduca impreuna pe cei doi. Orice alt motiv afara de acesta este o abatere de la adevarul Scripturii.

De ce atunci in biserici ajunge sa se practice prietenia de genul acesta? Personal cred ca predicatorii si pastorii trebuie sa se preocupe mai mult de tineri. Prea mult ne-am preocupat sa distram tinerii si prea putin sa-i imbogatim fata de Dumnezeu. In multe feluri am subminat autoritatea Scripturii lasand ca fenomenul Holywood-ului sa influenteze imaginea familiei crestine astfel ca prietenia este de fapt unul dintre acele lucruri la care Biblia se refera atunci cand spune „obiceiurile lumii sunt desarte.”

Gandeste-te putin: imaginea pe care tu o ai despre prietenie este mai aproape de Holywood sau de HolyScripture? Cine ne-a influentat mai mult gandirea: telenovelele sau revelatia divina?

3. Prietenia cu Dumnezeu

Ce-ar trebui sa-l preocupe pe tanar in perioada aceasta? Scriptura ne arata de fapt ce-ar trebui sa faca un tanar. Vom intelege de aici si interesul exagerat pe care spiritul rau il are in a-i indemna pe tineri sa intre in astfel de relatii.

Plangerile lui Ieremia 3. 24-30 Domnul este partea mea de mostenire- zice sufletul meu- de aceea nadajduiesc in El. Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui, sa stea singur si sa taca pentru ca Domnul i l-a pus pe grumaz. Sa-si umple gura cu tarana si sa nu-si piarda nadejdea

Iata deci ce este bine pentru un tanar. Iata ce spune Cuvantul Domnului despre perioada aceasta a tineretii. Biblia spune aici ca „este bine” in tinerete sa nu fugi de singuratate imediat pana ce singuratatea si jugul acesta „pus de Dumnezeu” nu-si face lucrarea in vaita ta.

Cu alte cuvinte, adolescenta si tineretea este perioada pe care omul trebuie s-o investeasca intr-o relatie de prietenie cu Dumnezeu. Daca nu acum, atunci cand?

Ecl.12.1 Adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale…

Prietenie baiat-fata sau prietenie cu Dumnezeu?  Prieteniile baiat-fata sunt de fapt alternativa celui rau la prietenia cu Dumnezeu.

Concluzia:

Indemnul meu pentru cei ce au urechi de auzit este sa ne intoarcem la Scriptura si sa invatam sa nu mai trecem peste ceea ce este scris. Sa spunem adevarul in Numele Domnului chiar daca nu este in armonie cu mersul lumii acesteia si chiar daca vom fi considerati inapoiati. Este un har ca in vremuri in care Biblia este considerata demodata noi sa fim considerati inapoiati. Este nevoie sa ne exprimam convingerile si sa propagam invatatura. Multi tineri o vor respinge insa unii o asteapta de mult si credinta lor va fi intarita. Mesajul este acesta: prima parte a tineretii este perioada cand trebuie sa intri intr-o relatie personala de dragoste cu Facatorul tau si abia apoi, cand vei fi gata pentru casatorie, fii increzator in Dumnezeu ca-ti va aduce si ajutorul potrivit.

Mihail Geabou  3 mar’09

Intalnirea de tineret, Biserica Baptista Emanuel din Alexandria

“Tatal meu a murit cand eu aveam treisprezece luni. Nu am nici o amintire personala despre el si foarte putine lucruri imi amintesc de scurta lui viata pe pamant. Indragesc nespus de mult cateva fotografii in care el apare cu parul ciufulit tinand in brate un bebelus grasut cu carliontii aurii, adica pe mine. Mai am o statuieta pe care el a sculptat-o cand era copil si cateva carti din biblioteca lui, printre care o Biblie Scotfield cu referinte, foarte uzata. Chiar si acum intrezaresc aspecte ale relatiei tatalui meu cu Dumnezeu citind notitele de pe marginea Bibliei, pentru ca a folosit spatiile goale pentru a tine un fel de jurnal spiritual. Nu se gandea niciodata la mine atunci cand a scris aceste note, pentru ca eu nici nu existam inca. Cu toate acestea, dupa atat de multi ani, eu sunt miscat, indemnat si convins atunci cand citesc despre propria lui relatie cu Dumnezeu.” (Philip Yancey, Biblia pe care a citit-o Isus, ed. Noua Speranta, pg.126)

 
Interesant- Biblia parintilor vorbeste acum dar si peste ani urmasilor nostri. O Biblie uzata si cu insemnari vorbeste despre o relatie stransa, intima cu Dumnezeu. Poate ca este singurul caz in care „poti adauga” ceva la Biblie- insemnarile tale. O Biblie curata si nerasfoita vorbeste de asemenea. Ce mai spune Biblia ta celor ce-o vor deschide?

 
Cati ani ai de credinta pe Calea lui Hristos? De cate ori ai citit Biblia in toti acesti ani?

 
Mi-aduc aminte de un coleg (Ilie Bledea) despre care am auzit ca in fiecare dimineata citeste Biblia timp de o ora. In felul asta ajunge sa citeasca de aproximativ sapte ori Biblia intr-un an. Eu pana acum cred ca am citit-o la rand doar de aproximativ 10-12 ori (nu stiu exact.) Prima data mi-am propus sa o citesc pe cand aveam 12-13 ani. Si-acum mi-amintesc cand dupa o zi obositoare de lucru cand ajutasem la constructia casei noastre, cand toti ceilalti dormeau eu am iesit pe hol sa citesc cele cinci capitole programate pe ziua aceia ca nu cumva sa raman in urma.

 
Suntem inca la inceputul unui nou an si poate inca nu v-ati hotarat ce planuri sa puneti in aplicare anul acesta. Desi sunt convins ca multi dintre voi ati reinceput citirea Bibliei vreau totusi sa amintesc si altora acum cand inca se mai pot alatura plutonului. Eu sunt pe la Geneza 42. Daca n-ai inceput inca, poti recupera usor. Indiferent care ti-ar fi planurile pentru 2009, citirea Bibliei este si ramane o binecuvantare de la Dumnezeu. Lasa-te dus cu gandul in lumea lui Dumnezeu, mergi pas la pas cu oamenii credintei si astfel mintea iti va fi pazita in siguranta. Asa vei putea fi biruitor in luptele ispitelor: traieste cu minte in lumea lui Dumnezeu chiar daca cu trupul esti in lumea satanei.

 
Un an nou, un nou inceput in cazul in care anul trecut n-ai reusit sa citesti Biblia asa cum ti-ai propus. Un an nou dar si o noua oportunitate de a citi Biblia anul acesta. Un mod special si efficient pentru ca urmasii tai sa stie c-ai avut si tu un Tata.

 
„…Chiar si acum intrezaresc aspecte ale relatiei tatalui meu cu Dumnezeu citind notitele de pe marginea Bibliei…” (P.Y.)

Dragul meu, nu stiu daca obisnuiesti sa primesti scrisori de felicitare cu ocazia sarbatorilor dar m-am gandit sa-ti scriu aceste cateva randuri ca din parte Domnului pentru tine. Stiu ca Dumnezeu te iubeste  si ca dovada sta chiar faptul ca de craciun El a dat pe singurul Lui Fiu, Iisus Hristos sa se nasca si mai apoi sa Se jertfeasca de dragul tau ca in felul acesta sa fie implinita cea mai mare nevoie a ta: iertarea de pacate si impacarea ta cu Dumnezeu. Daca cea mai mare nevoie a omului ar fi fost nevoia financiara, Dumnezeu ne-ar fi trimis un economist; daca nevoia noastra cea mai mare ar fi fost sanatatea atunci Dumnezeu ne-ar fi trimis un medic, daca nevoia noastra fundamentala ar fi fost distractia ne-ar fi trimis un artist comic. Nevoia noastra insa,  nevoia ta, indiferent ca o simti sau nu, indiferent ca esti sau nu constient de ea, este nevoia de iertare iar tu stii asta destul de bine. De aceea si Dumnezeu ne-a trimis un Mantuitor. Tu stii foarte bine ca pacatele tale, pacatele noastre au facut un zid  de despartire intre noi si Dumnezeu si asa se explica starea de instrainare de Dumnezeu si faptul ca uneori avem impresia ca Dumnezeu S-a departat de noi cand de fapt noi I-am intors spatele prin pacat.

In urma cu cateva decenii omul a reusit sa puna piciorul pe Luna. Acesta a fost considerat de multi ca fiind cel mai mare eveniment ca semnificatie pentru omenire. In realitate insa asa cum spunea cineva “Cel mai important eveniment al omenirii nu a fost cand omul a pus piciorul pe Luna ci atunci cand Dumnezeu a pus piciorul pe Pamant.” Da, craciunul, sarbatoarea nasterii Domnului nu este altceva decat intruparea lui Dumnezeu. Iisus Hristos este Dumnezeu care a luat trup de om si s-a facut asemenea noua ca sa ne poata vorbi pe limba noastra, pe intelesul nostru.

De ce S-a facut Dumnezeu om? O sa raspund cu un exemplu: un om avea un acvariu cu pesti pe care-i hranea in fiecare zi dupa nevoie. Omul acesta insa si-a pus intrebarea „de ce pestii acestia, cu toate ca ii hranesc in fiecare zi totusi ei fug de mine? Cum as putea sa ma apropii de ei fara sa mai fuga de mine?” Gandul lui a fost acesta: „daca m-as face ca unul dintre ei atunci m-as putea apropia de ei si le-as putea vorbi pe limba lor.” La fel este si in cazul lui Dumnezeu in relatie cu noi. Biblia ne spune ca Dumnezeu ne-a creat si prin purtarea lui de grija avem hrana, sanatatea si viata. Cu toate acestea, imediat dupa caderea in pacat omul a inceput pentru prima data sa se ascunda si sa fuga de Dumnezeu. Prezenta pacatului si astazi face acelasi lucru: ii determina pe oameni sa fuga de Dumnezeu, sa se ascunda de El. Dumnezeu si astazi continua sa dea ploaie si sa lumineze Soarele lui peste noi. Mai tarziu, pe vremea lui Moise oamenii au cerut sa nu le mai vorbeasca Dumnezeu ca nu pot suporta groaza pe care sfintenia lui Dumnezeu o inspira in prezenta omului pacatos. Omul fugea de Dumnezeu prin pacat si se indrepta catre iadul vesnic dar Dumnezeu pentru ca ne-a iubit si a vrut ca noi sa nu ajungem in iad, a luat trup de om, S-a facut asemenea oamenilor si a locuit in mijlocul nostru cunoscut sub numele de Iisus pentru ca in felul acesta, prin El noi acum sa nu mai fugim de Dumnezeu pe cai ratacite ci dimpotriva sa ne apropiem de Dumnezeu caci Domnul Iisus a spus:”Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine!” Iata deci ce inseamna craciunul si de ce s-a intrupat Dumnezeu: era singura sansa ca noi sa Il putem pricepe pe Dumnezeu si sa fim salvati de mania dreptei judecati a lui Dumnezeu.

 Daca vezi o ambulanta, o masina de salvare cu sirena si luminile aprinse parcata in fata casei vecinului tau cu siguranta ca primul tau gand nu este sa admiri frumusetea masinii si nici sa lauzi medicul pentru intelepciunea lui. Primul tau gand va fi acela ca cineva este grav bolnav in casa aceea. In acelasi fel, acum cand stim ca Domnul Iisus, Mantuitorul a fost trimis la noi pamantenii, nu trebuie noi oare sa intelegem inca odata ca noi, tu si cu mine suntem grav bolnavi de boala pacatului?Acea boala care duce la moarte, la chinul despartirii eterne de Dumnezeu?De aceea, a sarbatori cu adevarat craciunul inseamna bucuria faptului ca am primit pe Mantuitor, pe medicul sufletelor noastre in casa noastra. Tu L-ai primit?

Ai tu pacatele iertate? Dragul meu nu trebuie sa mai ingori faptul ca ai nevoie de iertare. Faptul ca si altii sunt chiar mai pacatosi ca tine nu te scuza si nu te justifica. Nu te poti ascunde in spatele lor. Tu stii ca nu ai pace in sufletul tau si nu ai pace nici cu Dumnezeu datorita vinovatiei care planeaza asupra ta si care te pastreaza inca sub condamnarea judecatii lui Dumnezeu. Tu stii ca Domnul Iisus a venit pe pamant sa ierte pacatele. Esti tu iertat? Ai siguranta iertarii pacatelor? Esti impacat cu Dumnezeu? Esti sigur ca vei ajunge in rai cu Dumnezeu? Altfel la ce folos sa ai o religie de ochii oamenilor daca nu ai o relatie cu Domnul Isus, te va ajuta asta la ceva? Daca ai avea o boala ce duce la moarte in scurt timp si ai afla ca in satul tau este un om care te poate vindeca, oare nu ai face tot posibilul sa mergi la omul acela? De ce, daca stii ca Domnul Isus iarta pacatele… iata ca tu tot mai esti neiertat si departat de Dumnezeu?De ce? Nu poate Domnul Isus sa ierte pacatul sau tu nu L-ai primit in inima ta?Cine este de vina: El sau tu?Stiu ca El vrea sa-ti dea eliberare de pacat. Tu vrei? Cand vei ajunge sa spui STOP vietii tale de pacat si instrainarii de Dumnezeu?

Dragul meu vreau sa te indemn in Numele Domnului Isus ca de acest craciun, sa nu mai stai nepasator fata de acest dar pe care Dumnezeu l-a facut omenirii si tie in mod personal. Spui ca esti crestin si totusi stai departe de Hristos. Lasa rusinea laoparte, lasa ignoranta laoparte, lasa chiar si comoditatea laoparte caci bucuria craciunului ca si in cazul primului craciun  nu a fost a celor fricosi cum erau carturarii si preotii de atunci, nici a vicleanului Irod ci a oamenilor bogati sau saraci dar care au plecat sa caute pe Pruncul Iisus in ciuda pericolelor. Au plecat la Pruncul trimis de sus ca sa I se inchine. Nu trebuie sa-ti pese ce zice sau ce crede lumea despre tine ci cauta sa-ti pese de ceea ce Dumnezeu crede despre tine. Tu cauta-L pe Domnul Isus cata vreme se poate gasi! Cheama-L cata vreme este aproape! Cauta-L din toata inima si-L vei gasi!

De craciun de obicei ne asteptam sa primim cadouri si asta pentru ca in primul rand Dumnezeu ne-a facut cadoul de Mare Pret- Iertarea pacatelor si impacarea cu Tatal nostru prin Domnul Isus Hristos Mantuitorul. Cadoul este oferit. Isus Hristos este Cadoul, El este mantuirea  insa tu trebuie sa-l primesti prin credinta si va fi al tau.

Si pentru ca sarbatorim ziua Lui de nastere stim ca asa este frumos si se cuvine sa oferim si noi un dar Pruncului Isus caci Cel Sarbatorit trebuie sa primeasca daruri.  Ce dar poti aduce tu Regelui Isus Hristos? Nimic altceva nu este mai potrivit decat inima ta, asa plina de pacat cum este. El o va curati!  Dragostea ta este suficienta. Retrage-te intr-un loc linistit unde sa-ti pleci si tu genunchii inaintea Regelui Isus. Deschide-ti inima inaintea Lui si nu-ti ascunde pacatul caci este Cel venit din cer sa ridice pacatul lumii si al tau. Martuiseste inaintea Lui tot trecutul tau de pacat si fuga de Dumnezeu pentru ca in felul acesta sa poti  fi eliberat  de povara vinovatiei si apoi multumeste-I Tatalui Dumnezeu pentru Domnul Isus Hristos Mantuitorul, pentru modelului lui de viata si in mod special pentru jertfa fara cusur pe care a adus-o pentru pacatele noastre.

Atunci nimeni nu a pregatit un loc potrivit pentru nasterea Regelui Iisus. Doar o iesle s-a gasit pentru El. Transforma acum inima ta intr-o iesle pentru Mantuitorul Iisus si apoi lasa-L sa creasca in viata ta. Dupa cum fecioara Maria a ajuns sa fie binecuvantata si fericita intre femei pentru ca L-a purtat pe Iisus Hristos in pantecele ei, si noi sa traim viata in sfintenie si curatie pentru ca Hristosul din noi sa creasca iar noi sa fim purtatori de Hritsos in lumea aceasta de intuneric si pacat.

Cu dragoste in Hristos Iisus, Biserica crestina baptista din Alexandria va ureaza „Craciun fericit cu Domnul Iisus!”

                                                                                               Mihail Geabou,    Soli Deo Gloria 2008

http://www.aboutisrael.co.il/heb/freepage.php?id=997

De  ceva timp, intorcandu-ma acasa in Alexandria am avut posibilitatea sa fiu mai la curent cu informatiile politice din tara noastra. Nu spun ca mi-au lipsit inainte si nici ca ma ajuta prea mult acum. Cunoasterea de acest gen imi provoaca dezamagire ca sa nu spun mai mult. Ma dezgusta imaginea unor oameni care pentru a-si sustine punctul de vedere jignesc pe ceilalti, mint cu zambetul pe buze si niciodata, nici ei si nici colegii lor de partid nu sunt vinovati de absolut nimic spre deosebire de ceilalti care sunt responsabili, spune ei de dezastrul din Romania.

Duminica asta, pe 30 noiembrie au fost alegeri parlamentare. Pana sa intru in sectia de votare nu pot spune ca am stiut pe cine voi vota. Cui sa acord votul pentru camera deputatilor abia in cabina de vot m-am hotarat si daca ma intrebati nici acum nu stiu cum se numea respectivul; stiu doar partidul.

Nu m-am dus la vot cu asteptari. De fapt nu astept nimic decat mai rau pentru noi crestinii- asa ne invata Biblia. M-am dus totusi sa-mi fac datoria de cetatean al acestei tari pentru ca noi crestinii trebuie sa fim cei mai buni cetateni ai tarii din care facem parte.

Seara a trebuit sa tin „ora de tineret” si m-am gandit sa spun ceva bisericii legat si de acest eveniment important pentru tara noastra. Nu stiu care cu cine a votat, nu stiu cine s-a bucurat sau a fost intristat datorita rezultatului alegerilor insa un lucru stiu sigur: crestinul intotdeauna este deplin satisfacut intrucat nadejdea noastra nu este in conducerea vreunui partid ci in Dumnezeu.

Ioan 18.37 „Atunci un Imparat tot esti!” I-a zis Pilat. „Da” a raspuns Isus.

Pilat si Domnul Isus -omul politic si Dumnezeu se intalnesc. Omul politic descopera abia acum ca Domnul Isus este de fapt nu senator si nici deputat ci un imparat. Noi putem adauga fara sa gresim ci de fapt sa corectam :„Imparatul” cu articol hotarat la singular.  Oare cand au avut loc alegerile in urma carora Domnul Isus a fost ales? Cine L-a votat si cu ce majoritate a reusit sa iasa invingator?

Ps.2.6 …Eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfant.”

Dumnezeu Tatal a votat pentru Domnul Isus. Un singur vot a insemnat nu majoritatea ci unanimitate intrucat la urma urmei trebuie sa ne amintim ca dincolo de stampila de vot aplicata de noi, voia lui se implineste caci noi stim ca „stapanirile care sunt au fost randuite de Dumnezeu.”(Rom.13.1)

„Imparatia Mea nu este din lumea aceasta” a spus Domnul Isus. Aceasta trebuie sa ne-o reamintim si noi. „Eu sunt Imparat. Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit in lume ca sa marturisesc despre adevar. Oricine este din adevar asculta glasul Meu.”(Ioan 18.37)

Iata un Imparat cu totul unic: Domnia pentru El nu este o alegere sau o vocatie descoperita mai tarziu in viata ci este scopul existentei in sine. Prin natura Sa El este Rege si nu poate fi altfel.

Ceea ce reprezinta pentru mine o revelatie noua in textul acesta este intrebarea lui Pilat, a omului politic. Intrebarea lui dar si atitudinea de dupa aceea intruchipeaza fidel starea de fapt a politicii din toate timpurile: Pilat I-a zis:”Ce este adevarul?” Dupa ce a spus aceste vorbe a iesit iarasi afara…(v.38) la public.

„Ce este adevarul?” intreaba omul politic. „Dar bine mai Pilate, om politic si guvernator roman, pana acum tu cu ce si prin ce ai cucerit lumea daca tu nu stii ce este adevarul?!” In mod indirect Pilat, omul politic in fata Regelui divin recunoaste ca a cucerit lumea prin minciuna. De fapt la baza politicii de astazi sta minciuna si inselatoria. Pentru prima data cand inteleg mai bine lucrul acesta, fapt ce ma ajuta sa ma raportez corect la politica zilelor noastre.

De observat este si atitudinea de dupa ce a pus intrebarea. Pilat, omul politic  nu asteapta raspunsul. Politica nu stie ce este adevarul ci doar minciuna. Mai rau insa este faptul ca nici nu vor sa stie adevarul pentru ca adevarul ar falimenta politica omeneasca si ratiunea pentru care aceasta exista: dorinta de putere si imbogatire.

In concluzie, la ce te astepti de la politica? De ce te agiti degeaba? Este justificata nelinistea ta sau asteptarile tale cu privire la vreun partid sau altul? In nici un caz, daca esti crestin stii ca Imparatia ta nu este din lumea aceasta. Totusi, straini si calatori fiind aici vom cauta sa fim cei mai buni cetateni ai patriei noastra si asta ramanand loiali Regelui pe care Tatal L-a uns sa domneasca peste intreaga creatie.

Soli Deo Gloria

BAL MASCAT  FLORICA BATU ICHIM

Dupa cum v-am anuntat
am facu un bal mascat.

Vulpea s-a-mbracat in rata;
o gaina sugubeata s-a mascat in crocodil
povestind, la toti, de Nil

Iepurila, cel fricos,
si-a legat de bot un os
si tot latra ca Grivei.

Gandaceii, vrei nu vrei,
vor sa para elefanti!
pelicanii, inbufnati
vin sa spuna ca-s… pisici!

Ce mai haz a fost pe aici…!
Ba, veni s-un ursulet nataflet
deghizat in soricel.
Ce radea curca de el…!

Stiti cum Elu a ghicit
cine este fiecare?
…Dupa cum si-au luat mancare

[Daca nu ai timp sa citesti tot, mergi la aplicatiile practice la sfarsitul mesajului!]

Marti 18 noiembrie la intalnirea de tineret am discutat despre „Cine sunt si ce trebuie sa fac eu in actul inchinarii.” Este un subiect delicat avand in vedere noile tendinte in acest domeniu precum si presupusa lupta intre generatii. Este o lupta intre generatii sau este o chestiune, o lupta de mentalitati chiar as putea spune de credinte.

Daca vorbim despre inchinare si pentru ca trebuie neaparat sa luam Cuvantul Scripturii ca reper pentru a nu ne ratacii pe campiile intinse ale „opiniei publice” si a parerilor personale neavizate m-am gandit ca nu este altul mai potrivit sa ne vorbeasca despre acest subiect asa cum il stim pe David.

David, omul dupa inima lui Dumnezeu care evident a revolutionat actul inchinarii, a dat o noua directie in ce priveste apropierea de Dumnezeu prin lauda, cantare si instrumente muzicale.

Importanta inchinarii nu trebuie dovedita intrucat ea este practicata zilnic de fiecare om. Omul prin natura sa este un inchinator.Noi vorbim insa despre inchinarea inaintea lui Dumnezeu. Inchinarea este un mod de viata insa noi vom discuta aici doar despre inchinarea prin lauda in cadrul comunitatii de credinciosi.

Ioan 4.23-24 Dar vine ceasul si acum a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este duh si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.

-daca Dumnezeu doreste inchinatori adevarati atunci inseamna ca exista si inchinatori falsi. De fapt, ca orice lucru de valoare si inchinare se falsifica.

-Dumnezeu doreste inchinatori adevarati.

Pentru indrumarea noastra in acest subiect ma voi folosi de un text adesea invocat pentru cei ce prefera o inchinare cu dans. Textul prezinta doua momente de inchinare in care protagonistul uman principal este David. Acelasi om, omul dupa inima lui Dumnezeu si cu toate acestea prima data da gres si asta cu pretul vietii lui Uza.

2Sam.6 1 David a strîns iarăş pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni. 2 Şi David, cu tot poporul care era cu el, a pornit dela Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă între Heruvimi deasupra chivotului. 3 Au pus chivotul lui Dumnezeu într’un car nou, şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cîrmuiau carul cel nou. 4 L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, şi Ahio mergea înaintea chivotului. 5 David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale. 6 Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentrucă erau să-l răstoarne boii. 7 Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lîngă chivotul lui Dumnezeu. 8 David s’a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). 9 David s’a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: ,,Cum să intre chivotul Domnului la mine?” 10 N’a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. 11 Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvîntat pe Obed-Edom şi toată casa lui.

12 Au venit şi au spus împăratului David: ,,Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. 13 Cînd ceice duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou şi un viţel gras. 14 David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire. 15 Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe. 16 Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. 17 După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus… înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţămire. 18 Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oştirilor. 19 Apoi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.

20 David s’a întors să-şi binecuvinteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte, şi a zis: ,,Cu cîtă cinste s’a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s’ar descoperi un om… de nimic!” 21 David a răspuns Micalei: ,,’naintea Domnului, care m’a ales mai pe sus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. 22 Vreau să mă arăt şi mai de nimic de cît de data asta, şi să mă înjosesc în ochii mei; totuş voi fi în cinste la slujnicele de cari vorbeşti.” 23 Şi Mical, fata lui Saul, n’a avut copii pînă în ziua morţii ei.

Observ ca in ambele cazuri David initiaza inchinarea. Prima data greseste. Totusi prin credinta, nu da inapoi ci se corecteaza si in fianal aduce Domnului o inchinare placuta.

Inteleg de aici ca si un om dupa inima lui Dumnezeu poate gresi in inchinare. Chiar noi nu putem spune ca suntem perfecti si cu siguranta trebuie fiecare sa ne cercetam si sa veghem ca sa aducem Domnului inchinarea placuta. Si daca stim ca am gresit asta nu trebuie sa ne descurajeze. Trebuie doar sa ne corectam.

Cine sunt participantii la inchinare?

Privind in text il vedem pe David si multimea. Sunt ei suficienti pentru a putea spune ca acolo a fost inchinare? Nicidecum! Spun lucrul asta pentru ca adesea, de exemplu fiind la adunare, noi si biserica chiar daca impreuna cantam se intampla sa nu constientizam prezenta lui Dumnezeu. Cum putem spune ca ne inchinam lui Dumnezeu daca nu suntem constienti de prezenta Lui?!

Ti s-a intamplat vreodata sa te rogi doar ca sa te auda cei din jur cand de fapt tu trebuia sa te adresezi doar lui Dumnezeu? Mie mi s-a intamplat si am mai auzit si pe altii care atunci cand aveau ceva cu cineva se rugau in asa fel incat stia toata biserica problema si dialogul pe care respectivul „inchinator” il avusese cu fratele xyz.

Deci, participantii sunt: Dumnezeu, David, multimea si Mical. Pe Mical o s-o consideram reprezentanta criticilor inchinarii. Sa vedem acum cine ar trebui sa fim noi in inchinare? Nu vrem sa fim criticii inchinarii, nici spectatori pasivi in multime, locul lui Dumnezeu ramane ocupat asa ca singura varianta este ca noi sa fim astazi ce a fost David atunci- simplu: Inchinator adevarat.

 Inchinare cu victime.

1. Inchinare ce starneste mania lui Dumnezeu. Ce observ este ca in primul caz pe care-l vom numi Uza (1-11) inchinarea s-a soldat cu victime. Uza moare si nu oricum. Dumnezeu intervine aprins de manie printr-o moarte tragica asupra lui Uza care de altfel avea intentii bune, de a sprijini Chivotul Domnului sa nu cada.

Stie cineva care a fost greseala?

1Cronici 15.12-16 …voi sunteti capiide familie ai Levitilor, sfintiti-va voi si fratii vostri si suiti chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel la locul pe care i L-am pregatit. Pentru ca n-ati fost intaiasi data, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru pentru ca nu L-am cautat dupa Lege… (greseala a fost ca au purtat Chivotul Domnului intr-un car nou si nu pe umeri, asa cum prevedea Legea data prin Moise.)

2. Inchinare ce starneste invidia oamenilor. Acesta este al doilea caz: David aduce o inchinare placuta asa cum ne arata Scriptura. Totusi apar ctiticii si uimitior… chiar cei din casa ta! Dumnezeu se manie si in acest caz si criticul inchinarii autentice, Mical este pedepsita de Dumnezeu sa nu aiba harul de a da nastere vreunui copil toata viata ei.

Atentie deci: daca lipsesc criticii inchinarii tale (caz.1) nu inseamna neaparat ca inchinarea ta este buna dar si daca inchinarea ta este criticata, poate de cei din mai apropiati, chiar din casa ta (caz.2) asta nu inseamna neaparat ca inchinarea ta n-a fost placuta Domnului.

Putem stii daca inchinarea noastra este sau nu placuta Domnului?

De exemplu, noi de unde stim care a fost placuta si care nu? Stim pentru ca vedem raspunsul Scritpruii si in mod special din marturia lui David. Intrebarea este insa: ar fi stiut David ca prima data a gresit daca Dumnezeu nu omora pe Uza? Prea putin probabil.

Faptul ca Dumnezeu a pedepsit atunci pe Uza a fost un fapt unic in felul lui. Astazi Dumnezeu nu mai raspunde in felul acesta ca sa stim cand inchinarea este gresita. Cum putem noi atunci sa stim daca am adus sau nu o inchinare placuta? Am putea raspunde: “Duhul Sfant din noi…” dar pentru ca exista mult fals in spatele unui limbaj teologic perfect mimat vom cauta sa analizam mai atent actul inchinarii lui David pentru a gasi acele principii universal valabile, transferabile in contemporan. 

Caracteristicile inchinarii autentice

Atmosfera inchinarii

1. Veselie-bucurie.  Cititi 6.5,12b,15: multitudinea de instrumente, strigatele de bucurie si veselia constituiau atmosfera inchinarii, cadrul in care David se inchina Domnului.

2. Pasiunea inchinatorului. 6.14 David juca din rasputeri inaintea Domnului…

Dumnezeu chiar pedepseste pe Israel pentru ca „…n-ai slujit Domnului cu bucurie si cu draga inima.”(Deut.28.47) si sa nu uitam ca cea mai mare porunca este „sa iubesti pe Domnul Dumnezeu cu toata inima cu tot sufletul si cu tot cugetul”(Mat.22.37) cu toata puterea, cu toata mintea.

Controlul inchinarii

3. Dupa Cuvantul Domnului. 6.13 ne arata ca greseala de prima data a fost corectata conform cerintelor lui Dumnezeu.

Vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca inchinarea trebuie incadrata intr-un fagas delimitat de invatatura Scripturilor. Cu siguranta ca sunt anumite lucruri in inchinare care depind de preferinta personala insa si anumite lucruri care, fiind pretinse de Dumnezeu ele trebuie respectate.

Inima inchinarii

Este chiar o cantare care spune „Ma-ntorc la inima inchinarii.” Nu stiu exact daca autorul se gandea la ceea ce vreau sa spun dar a avut mare dreptate, aceasta este nevoia noastra.

In ultima parte a pasajului, cand David se intoarce acasa sa-si binecuvinteze familia iata ca este intampinat de criticul inchinarii. Are acolo loc un dialog aprins intre sot si sotie, intre inchinator si criticul lui in acest caz, dialog ce ne permite noua sa cunoastem mai mult din radacinile, inima inchinarii lui David:

4. Inaintea Domnului vs Opinia publica. Mical ii spune lui David despre ce-ar putea crede „slujnicele” insa David a raspuns Micalei:”Inaintea Domnului …inaintea Domnului am jucat.”(20-21)

In contextul tragediei din Valea Jiului unde au murit mai mult de 10 mineri in subteran, o ziarista era profund indignata de conditiile austere in care muncesc minerii si spunea ea „cum de n-au ajuns toate astea la cunostinta opiniei publice.” Ma gandeam atunci: da’ cine e dom’le opinia asta publica? Ce fantoma este? O putem identifica? Trebuie sa ne temem de ea dar nu stim unde este, cine este?

Trist este ca si in inchinare, atunci cand vorbim chiar de inima inchinarii trebuie sa ne aducem aminte ca poate exista si inchinare „de ochii lumii” sau „de dragul opiniei publice.”

5. Recunostinta vs obicei, datorie si afirmare. David a raspuns Micalei: Inaintea Domnului care m-a ales mai presus de tatal tau  si de toata casa lui ca sa ma puna capetenie peste Israel…”(6.21)

Nu exista inchinare autentica fara recunostinta. David nu a uitat ce a facut Domnul pentru el, cum dintr-un cioban uitat la stana a ajuns capetenia poporului Israel. Ale cui erau meritele? Doar ale Domnului.

Adevarata inchinare izbucneste dintr-o inima plina de recunostinta. David a putut spune exact ce se afla in spatele acelui „joc” in spatele inchianrii lui ciudate. Cand David se inchina o facea din profunda recunostinta.

6. Smerenia vs mandria. „Vreau sa ma arat si mai de nimic decat de data asta si sa ma injosesc in ochii mei…”(22)

La inima inchinarii autentice sta si smerenia, smerenia in ochii si in opinia nu a publicului ci a inchinatorului.

Daca ai la dispozitie o tabla sau o foaie aseaza-le pe toate acestea in fata ochilor si hai sa analizam impreuna:

Aceste doua tabele prezinta doua moduri de inchinare: autentic si cel fals. In prima coloana (Atmosfera) am scris ceea ce se vede, ceea ce este perceptibil cu simturile de catre orice participant la inchinare: Veselia si Pasiunea. Interesant insa de observat ca in ambele cazuri atmosfera ramane neschimbata. Inteleg de aici ca Atmosfera de inchinare poate fi contrafacuta. Inteleg deci ca nu ori de cate ori atmosfera este de bucurie si chiar atunci cand pasiunea interpretului este evidenta, toate astea nu garanteaza o inchinare autentica.

In a doua coloana (Controlul inchinarii), vedem ca in cazul inchinarii autentice, inchinatorul isi controleaza inchinarea dupa Cuvant. Nu se poate oricum in timp ce inchinatorul fals, si el intr-o atmosfera de bucurie  nu are nici o limita, orice este permis. Pentru el Cuvantul lui Dumnezeu nu are nimic de spus. De fapt, ceea ce imi place si ceea ce ma face sa ma simt bine este linia calauzitoare in inchinarea falsa.

In coloana trei (Inima) am scris lucrurile fundamentale care stau la baza inchinarii. De fapt aici este radacina, inima inchinarii. De aici porneste inchinarea, de acolo de unde nu vede decat Dumnezeu. In cazul inchinarii false am scris cu albastru pentru a arata ca aici incep schimbarile si ca atmosfera aceea plina de bucurie dupa care alearga multi tineri astazi o poate face si un om care nu se inchina inaintea lui Dumnezeu ci in fata opiniei publice (adica il intereseaza prestigiul, publicitatea si venitul din toate astea). Aceeasi atmosfera de bucurie si veselie o poate face si un om care nu este motivat de recunostinta fata de Domnul ci doar din obicei, datorie sau dorinta de afirmare. Da, si acestia pot distra oamenii. Si mai mult, chiar si mandria, nu smerenia poate sta la inima unei inchinari care evident ca este gresita inaintea Domnului.

Aplicatii practice:

-Sa importam bucurie sau sa avem productie autohtona?

Ne plangem ca nu este bucurie si veselie in biserici. Ce trebuie sa facem? Sa importam bucuria? Avem nevoie de mai multe glume in predici si de show man in biserica? Nu! Atmosfera dupa care alergam si ne-o dorim atat de mult in biserica isi are radacinile in coloana a treia, Inima inchinarii. Inima inchinarii este bolnava si de aceea nu este viata. Inima care s-a ingreunat cu „”mancare si bautura” cum spunea Domnul Isus si cu ingrijorarile vietii acesteia. Cum mai poate un om ingrijorat sa se mai gandeasca cu totul la lucrurile de sus cand el este prins de cele de pe pamant? Trebuie sa-i invatam sa se desprinda de la Pamant ca sa poata sta „Inaintea Domnului.” Trebuie sa le aducem aminte Evanghelia ca sa poata fi patrunsi de recunostinta profunda. Trebuie sa le aratam cine este Dumnezeu si care sunt lucrarile Lui ca sa nu uitam de smerenie.

-”Conteaza cum ma inchin atata timp cat Il iubesc pe Domnul?”

Daca Il Iubesti pe Domnul trebuie sa te intereseze ce Ii place Lui, nu? Chiar Domnul Isus a spus:”Daca Ma iubiti vezi pazi poruncile Mele!” (Ioan 14) Daca nu ma interesez cum place Domnului de fapt caut sa-mi plac mie insumi sub pretextul ca iubirii de Dumnezeu.

-„S-au pocait Proconsul?”

M-am uitat la statistica blogului meu si am vazut ca de luni de zile multi tineri inca  isi mai pun intrebarea „s-au pocait Proconsul?” Cuvintele folosit pentru motorul de cautare  prin care au ajuns la blog arata lucrul acesta. Da, multi se mira. Tinerii sunt confuzi pentru ca nu mai stim ce inseamna inchinare. Da, si Proconsul are o atmosfera buna (bucurie si pasiune). Daca ei au insa si Controlul (adica daca tin cont de Biblie in ceea ce fac) si Inima inchinarii (adica sa cante inaintea Domnului si nu tin cont de opinia publica, daca o fac din recunostinta pentru Dumnezeu, ceea ce presupune sa cunoasca iertarea in Jertfa Domnului si nu din datorie sau dorinta de afirmare, daca ei canta injosindu-se pe ei si inaltandu-L pe Dumnezeu) atunci ei aduc o inchinare placuta Domnului.

- „Sa cantam mai vioi!” spun unii.

Vom reusi oare sa aducem bucuria marind ritmul? Nu ca ritmul ar fi rau insa daca inima (sufletul) nu este pregatit sa duca mai mult ai toate sansele sa lesini iar in cel mai fericit caz sa aduci o inchinare falsa, ca aceea la care facea referire Dumnezeu cand spune „poporul acesta ma cinsteste cu gura si cu buzele dar cu inima este departe de mine.” Avem deci nevoie de un alt gen de muzica care sa inveseleasca atmosfera? Nu neaparat insa in mod sigur avem nevoie de o inima noua.

-„Cum sa ne inchinam: mai galagios sau mai sobru, mai temperat?”

Problema cred ca este pusa gresit. Pragmatismul nostru ne omoara. Cum trebuie sa fie atmosfera inchiarii, cum trebuie sa ne manifestam nu mai este o problema atata timp cat avem inima inchinarii (inaintea Domnului, recunostinta si smerenia) si cautam pe Domnul „dupa Lege.”

Ce ar face David de ar veni acum in Romania? Cum ne-ar invata sa ne inchinam: dansand sau ar cauta sa formeze o inima de inchinator?

-Inchinare ce imparte biserica.

Am auzit ca in SUA au inceput deja biserici sa aibă dimineata inchinare pentru adulti si cei mai invarsta iar seara pentru tineret. Astfel batranii vin dimineata la biserica pentru ca seara nu le place si tinerii seara ca dimineata se plictisesc. Iata solutia gasita de unii pastori si comitetele unor biserici.

Personal cred ca lucrul acesta este o aberatie si o anormalitate in trupul Bisericii lui Hristos. Inchinarea dezbina? Inchinarea separa? Acesta sa fie rolul inchinarii? Mi-aduc aminte ca fr. Marius Cruceru ne spunea la curs ca noi, studentii care eram acolo nu formam o biserica separat de adulti si ceilalti. Ma gandesc, batranii de dimineata puteau fi considerati biserica fara tineri sau tinerii adunati seara erau biserica?  Ce urmeaza? Concluzia logica este ca ajungem sa pretindem ca ne inchinam Domnului si asta se intampla mai mult la concerte si spectacole- in afara bisericii. Uitati-va ca ajung tinerii sa creada ca inchinare este de fapt atunci cand merg in tabere, conferinte de tineret, spectacole crestine. Rar insa auzim tineri care se inchina in biserica alaturi de copii si adulti.

Este o problema aici, de fapt este o inchinare falsa care satisface doar firea pamanteasca si are alte radacini, nu acea inima a inchinarii ce se varsa inaintea Domnului din recunostinta si cu smerenie ci opusul.

David a avut o inchinare la care a putut participa si s-au simtit bine tot poporul cu exceptia criticului Mical. Astazi inchinarea ajunge sa ne separeu? Ce vom face insa in cer? Vom putea sa ne inchinam impreuna?

Concluzia

Problema crestinismului acolo unde este una in ce priveste inchinarea, este o problema de inima nu de atmosfera, de interior nu de exterior, de fond nu de forma. Vrei sa fii un inchinator? Trebuie sa ai o inima de inchinator. Daca David a fost un inchinator adevarat este pentru ca intai de toate David a avut o inima pentru Dumnezeu. Cu astfel de inchinatori inchinarea in bisericile noastre se va lasa cu victime. Ce fel de victime? Cei necredinciosi se pocaiesc! In multimea care participa la inchinare sunt si necredinciosi. In timpul inchinarii autentice „tainele inimilor lor sunt descoperite asa ca vor cadea cu fata la pamant, se vor inchina lui Dumnezeu si vor marturisi ca in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru.”(1Cor.14.25) intrucat prin inchinare noi astazi nu aducem Chivotul Domnului ci pe Insusi Dumnezeu in viata noastra, a bisericii si a celor nepocaiti.