Sfânta Tradiţie[1] şi/sau  Sfânta Scriptură

De ce sunt atâtea tradiţii şi care este rolul lor? Care este relaţia dintre aşa numita „Sfânta Tradiţie” şi Sfânta Scriptură? De ce România, deşi este o ţară puternic religioasă, totuşi se dovedeşte păgână în practica vieţii? De ce în ciuda bogăţiei de datini, obiceiuri şi pelerinaje la moaştele sfinţilor, totuşi oamenii nu reuşesc să se apropie de Dumnezeu? De ce o religie atât de fastuoasă şi influentă este totuşi incapabilă să aducă o îmbunătăţire reală sufletelor credincioşilor ei?

Toţi oamenii din toate generaţiile au avut tradiţii, însă vom vedea că, de fiecare dată, creştinii temători de Dumnezeu, urmaşii Domnului Isus Hristos au fost în conflict cu acestea, nu s-au supus lor. Partizanii tradiţiilor au întrebat adesea: „De ce nu vă ţineţi de datinile şi obiceiurile strămoşeşti?”

Aceasta este o problemă veche de mii de ani. Chiar Domnul Isus a fost confruntat cu această întrebare aşa cum găsim scris de evanghelistul Marcu în evanghelia sa (Marcu 7.1-13). Înţelegând evanghelia amintită, vom vedea că răspunsul pe care Domnul Isus l-a dat atunci apărătorilor tradiţiei este valabil şi astăzi pentru apărătorii tradiţiilor de acum din orice biserică.

 Haideţi întâi să citim relatarea evangheliei lui Marcu:

 Marcu 7.1 Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile după datina bătrânilor 4 şi când se întorc din piaţă nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5 Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a raspuns:”Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris <<Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti>>. 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea. 9 El le-a mai zis:”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră 10 Căci Moise a zis:”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” şi „ cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă ziceţi:” Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este <Corban> (adică dat lui Dumnezeu) face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Cultura evreiască era una religioasă în natura ei şi foarte bogată în tradiţii (v.3,4) care reflectau în mod simbolic dorinţa lor după sfinţire; multe dintre obiceiuri erau de fapt ritualuri de curaţire ceremonială, aşa cum reiese şi din enumerarea de mai sus.

Ce este de fapt tradiţia? Chiar şi o simplă înţelegere a definiţiei tradiţiei aduce multă lumină în ce priveşte modul în care noi ar trebui să ne raportăm la ea. Iată care este definiţia Domnului Isus pentru tradiţie, aşa cum reiese din cuvintele Lui prezentate în evanghelia citită: Tradiţiile sunt obiceiuri vechi (v.5 …datina batranilor) bazate pe învăţături omeneşti (v.7 …nu sunt decât nişte porunci omeneşti) transmise în mod mecanic din generaţie în generaţie (v.4 …au apucat ei să le ţină.) Această definiţie biblică este valabilă în cazul oricărei tradiţii religioase, indiferent de cult sau religie; tradiţiile sunt obiceiuri vechi, strămoşeşti (deci nu de la Dumnezeu) care s-au transmis în mod mecanic până astăzi. Am spus „în mod mecanic” întrucât majoritatea nici nu cred în ele şi nici nu le ştiu semnificaţia. Ei le practică pentru că …„aşa se face” sau „aşa am pomenit”- spun ei pentru a-şi justifica practicile.

Haideţi acum să vedem care este răspunsul Domnului Isus la întrebarea cărturarilor şi a fariseilor. Să vedem pentru ce motive Domnul Isus nu vrea ca ucenicii Lui să se ţină de tradiţie. Vom observa aici patru motive pentru care credincioşii Domnului Isus Hristos nu s-au ţinut şi nici acum nu trebuie să se ţină de tradiţiile omeneşti în ce priveşte religia:

 1. Învăţăturile omeneşti nu ne apropie de Dumnezeu.

v.6 Isus le-a răspuns:”Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris <<Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele dar inima lui este departe de Mine…

Evreii aveau multe ritualuri de curăţire. Acestea însă nu erau altceva decât ceremonie goală fără nici un impact asupra sufletului, asupra inimii şi lăuntrului omului. Oamenii erau religioşi „de ochii lumii” iar în sufletele lor erau robiţi de tot felul de vicii şi păcate.  

Problema omului nu este la exterior ci la inimă, în omul launtric. Dumnezeu de asemenea este interesat şi priveşte nu la faţadă, nu la exteriorul omului ci la gândurile şi motivaţiile din inima lui. El urăşte făţărnicia şi religia de ochii lumii. Oamenii pot fi înşelaţi dar nu şi Dumnezeu. Degeaba ţii toate obiceiurile şi datinile omeneşti dacă lăuntrul, sufletul şi inima ta nu sunt curate înaintea Domnului- aşa nu te poţi apropia de Dumnezeu!

Astăzi  lumea aleargă la tot felul de moaşte şi sfinţi după datinile omeneşti; cei care practică cele mai multe obiceiuri sunt consideraţi cei mai religioşi dar cu toate acestea oamenii se întorc acasă tot goi sufleteşte şi îndepărtaţi de Dumnezeu.

Învăţăturile omeneşti îţi pot pregăti trupul într-o închinare formală chiar apreciată de oameni, dar vei observa că sufletul tău n-are nici o împlinire şi inima ta nu primeşte nici o mângâiere, te întorci acasă tot gol. Tradiţiile omeneşti sunt incapabile să realizeze apropierea omului de Dumnezeu. Ele pot da omului o religie (ritualuri), dar nu o relaţie cu Dumnezeu.  

Vrei ca sufletul tău să se alipească de Dumnezeu în închinare cu adevărat? Atunci lasă-ţi inima deschisă înaintea învăţăturilor Bibliei care descoperă şi cele mai tainice gânduri, sentimente şi motivaţii păcătoase din inima ta. Vei vedea cum, prin credinţa în învăţăturile ei lăuntrul tău va fi curăţit treptat de murdăria păcatului şi în felul acesta vei căpăta îndrăzneala şi harul de a te apropia de Preasfântul Dumnezeu. Doar aşa vei ajunge să experimentezi adevărata trăire creştină, copleşit de împlinirea, bucuria şi pacea negrăită pe care numai prezenţa lui Dumnezeu ţi-o poate oferi indiferent de greutăţile şi necazurile ce vin în viaţa ta. 

2. Învăţăturile omeneşti nu-L onorează pe Dumnezeu, ci pe oameni.

v.7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.

Fară îndoială că intenţia cu care liderii religioşi dau învăţături enoriaşilor este, în cele mai multe cazuri, de a-L cinsti pe Dumnezeu. Intenţia lor, a celor mai mulţi poate fi foarte bună, însă Domnul Isus ne spune aici că, indiferent de intenţie, totuşi rezultatul este nul, este zero. Orice încercare de a-L onora pe Dumnezeu practicând învăţăturile oamenilor este zadarnică. De aceea Domnul Isus citează pe profetul Isaia care vorbeşte din partea lui Dumnezeu şi spune: ”Degeaba…”

De ce este “degeaba?” Răspunsul este foarte simplu şi logic. Hai sa ne gândim la un exemplu: Mama zice copilului să spele vasele iar în acelaşi timp tata îi zice să aducă lemne în casă. Copilul alege să joace fotbal. Pe cine onorează el? Cui a arătat respect? Eu-lui său. Dar dacă în aceeaşi situaţie, copilul alege să spele vasele, pe cine cinsteşte? Pe mama, întrucât ea îi zisese să facă acest lucru. Dacă ar fi adus lemne în casă, ar fi arătat respect faţă de tata.

Ideea este foarte simplă: cinstim pe acela de care ascultăm!  De exemplu: dacă ascult de tradiţie, datini şi obiceiuri omeneşti, atunci aduc cinste omului, întrucât omul este autorul lor. Dacă aleg să trăiesc după Biblie atunci Îl onorez pe Dumnezeu întrucât Dumnezeu este Autorul Bibliei.   

De exemplu: rugăciunile pentru morţi, căratul apei pentru morţi, botezul copiilor mici, închinarea la icoane şi altele de genul acesta… când le practici, pe cine cinsteşti? Află cine este autorul lor, cine a făcut aceste obiceiuri şi să ştii că pe aceia îi cinsteşti. În mod sigur nu pe Dumnezeu! Dacă vrei să-L cinsteşti pe Dumnezeu, caută să aflii acele învăţături ce vin de la Dumnezeu şi împlineşte-le! Dumnezeu n-are nevoie de ajutorul şi grija omului ca acesta să inventeze învăţături omeneşti prin care să fie cinstit Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi ne-a oferit propriile Sale învăţături şi acestea ne sunt suficiente. 

3. Învăţăturile omeneşti încurajează abandonarea Scripturilor.

v.8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni precum spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să văd în atletism cum alergători, la un moment dat, neţinând cont de regulamentul jocului pătrund pe culoarul vecinului, îl jenează sau îl loveşte suptil pentru a-L îndeparta din competitie.

Aşa este cu Tradiţia. Ea, a intrat în competiţie cu Biblia dar nu de la linia de start. Ea a apărut mult mai târziu. Dumnezeu a lăsat şi a dorit ca Sfintele Sale Scripturi să câştige inima omului spre binele omului, dar „sfânta tradiţie” la un moment dat a început să dispreţuiască Scripturile, şi violând caracterul sfânt al acestora, suptil sabotează continuu şi sistematic orice încercare ca acestea să fie apreciate la adevărata lor valoare în inimile oamenilor.

Biblia şi învăţăturile omeneşti nu merg mână în mână şi nu se completează, ci se exclud reciproc. În această situaţie omul este pus să aleagă între tradiţie şi Sfânta Biblie; ori una ori alta. Nu le poţi ţine pe-amândouă. Când spui „da” uneia, în mod automat îi spui „nu” celeilalte. Dacă alegi tradiţia atunci încalci Scripturile, iar dacă alegi Scripturile atunci trebuie să renunţi la tradiţie. Nu există cale de mijloc!

Din păcate însă, în cele mai multe cazuri, astăzi ca şi atunci, oamenii preferă să renunţe la Scripturi (nimeni nu-i ceartă pentru asta) şi aleg tradiţia. Fac lucrul acesta fie de gura satului, de ruşine de oameni, de teama preotului sau a rudelor… ideea este că dintr-un motiv sau altul renunţă la Scripturi.

v.8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni ….. şi faceţi multe alte lucruri de acestea

De exemplu: Biblia spune că omul trebuie să se boteze când este matur şi ştie ce face. Tradiţia zice că trebuie botezat mic. Biblia spune că închinarea la icoane este idolatrie, păcat. Tradiţia zice că nu este. Biblia spune că închinarea trebuie adusă doar înaintea lui Dumnezeu iar tradiţia spune că şi Fecioarei Maria sau sfinţilor să ne închinăm. Biblia spune că există un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, adică Domnul Isus Hristos, pe când tradiţia spune că sfinţii mijlocesc pentru noi…. si multe alte lucruri de felul acesta. Si oamenii preferă tradiţia chiar cu preţul abandonării Scripturilor pentru că se tem mai mult de oameni decât de Dumnezeu.

Din păcate, toate aceste abandonări ale Scripturilor au implicaţii fatale asupra stării spirituale a oamenilor iar cei mai mulţi, deşi suportă consecinţele, totuşi nu sunt conştienţi care sunt cauzele. 

4. Învăţăturile omeneşti devin în final o metodă elegantă de a desfiinţa Scripturile.

v. 9 El le-a mai zis:”Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră 10 Căci Moise a zis:”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” şi „ cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” 11 Voi, dimpotrivă ziceţi:” Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este <Corban> (adică dat lui Dumnezeu) face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Observaţi în text că Domnul Isus spune „aţi desfiinţat frumos…” cu alte cuvinte, aţi desfiinţat sau aţi nulificat Scripturile într-un mod elegant, subtil astfel încât cei mai mulţi nici măcar nu şi-au dat seama de nelegiuirea produsă chiar în numele religiei.

Într-adevăr, intenţia oamenilor nu este de a nu asculta de Dumnezeu. Ei ar vrea să facă cumva să câştige bunăvoinţa lui Dumnezeu, tocmai de aceea, învăţăturile omeneşti, trebuie deci să le dea oamenilor impresia că ei aduc o închinare Domnului. În realitate însă, închinarea lor este adusă omului şi spiritelor demonice deghizate sub haine de ceremonie religioasă. Da, vom ajunge să înţelegem că nici Hitler, nici Stalin, nici toate regimurile totalitariste la un loc n-au făcut mai mult rău credinţei în Dumnezeu cât a făcut religiozitatea cu toate tradiţiile şi obiceiurile ei.

România este pentru noi cel mai bun exemplu. Ne numim ţară creştină. Este plină ţara de biserici, mănăstiri, moaşte, ritualuri şi obiceiuri, dar cum se explică faptul că puşcăriile sunt pline, suntem printre primele ţări la avorturi, la uciderea copiilor nenăscuţi, numarul divorţurilor şi recăsătoriilor creşte ca dovadă că trăirea în curvie e ceva „la modă”, adolescenţii trăiesc în imoralitate sexuală, iar pornografia umple paginile ziarelor şi emisiunile de televiziune sunt impregrante de mizeria păcatului. Cum se explică?! Tradiţia adoarme conştiinţa poporului nostru. Ne ţinem de tradiţie, dar am uitat de Cuvântul lui Dumnezeu care ne arăta păcatul. De aceea cei mai mulţi se cred creştini, însă trăiesc ca păgânii. Ei spun „sunt creştin” dar faptele îi contrazic. În ciuda tradiţiilor şi datinilor noastre strămoşeşti, prin acţiunile, atitudinile şi vorbele noastre am reuşit doar să producem dezamăgire semenilor noştri, iar prin gândurile şi motivaţiile din inima noastră n-am reuşit decât să ne creem dezgust faţă de propria noastră stare lăuntrică. Oare tocmai Măreţul Dumnezeu să găsească plăcere în noi când noi nu ne mai putem suporta?! 

Cum se realizează această desfiinţare elegantă a Cuvântului lui Dumnezeu prin tradiţie? Domnul Isus chiar oferă un exemplu: Dumnezeu prin Moise a poruncit ca părinţii să primească respect din partea copiilor. Copiii trebuie să îngrijească de părinţi- spune Dumnezeu. Tradiţia însă, oamenii în numele religiei îi învaţa pe ceilalţi să dăruiască pentru religie iar părinţilor lor, chiar dacă erau în nevoi materiale, să le spună că ei nu-i pot ajuta întrucât au dat Domnului. În felul acesta, tradiţia justifică păcatul neascultării şi lipsa lor de respect faţă de părinţi. Părinţii bătrâni trăiau în mizerie, copiii lor ascultând de tradiţie ofereau bunurile lor religiei. În felul acesta Dumnezeu era întristat, iar liderii religioşi erau bucuroşi căci veniturile intrau în buzunarele lor.

Astăzi se întâmplă la fel şi cu botezul, obiceiurile de înmormântare, icoanele, închinarea, mijlocirea sfinţilor, moaştele şi chiar iertarea pacatelor. Urmând învăţăturile tradiţiei omeneşti oamenii rămân în neascultare de Dumnezeu şi cu păcatele încă neiertate. Întrucât tradiţia vine îmbrăcată în haina religiei şi este promovată de liderii religioşi, de preoţi, oamenii au impresia că asta este calea şi voia lui Dumnezeu; în realitate sunt înşelaţi elegant. De multe ori, pentru ca oamenii să nu înţeleagă evangheliile, mai degrabă sunt cântate în loc să fie citite şi explicate pe înţelesul omului. Cum ai putea să fii motivat să practici o învăţătura dacă nu o înţelegi întâi?! Biblia, cu toate că o au în casele lor devine nulă pentru ei, este desfiinţată în mod elegant şi conştiinţa oamenilor este ţinută încă sub întunericul minciunii şi amăgirii păcatului.

De ce-a fost Domnul Isus aşa revoltat împotriva partizanilor tradiţiilor religioase? Nici lipsurile şi nici suferinţa crucificării n-au reuşit să-L revolte pe Domnul Isus aşa cum au făcut-o partizanii şi apărătorii învăţăturilor religioase. El le spune în faţă: „Făţarnicilor…” şi sunt convins că la fel le spune şi azi urmaşilor lor. Apărătorii învăţăturilor omeneşti, atunci ca şi acum, se agită şi sunt neliniştiţi dacă obiceiurile oamenilor sunt încălcate, dar nu le pasă absolut deloc şi trec cu vederea atunci când învăţăturile şi poruncile lui Dumnezeu sunt călcate în picioare sau ignorate. Sunt gata să facă scandal dacă oamenii citesc Biblia fără cruce, dacă nu se închină la icoane sau de alte obiceiuri dar nu-i deranjează divorţurile, furturile, corupţia, lăcomia, pornografia, avorturile şi beţia care sunt de fapt încălcarea poruncilor lui Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos doreşte ca eu şi tu să înţelegem astăzi că tradiţiile religioase omeneşti sunt un mare pericol pentru credinţa creştină întrucât reprezintă cea mai vicleană metodă de a nulifica în viaţa oamenilor învăţătura divină a Sfintelor Scripturi. De asemenea, Domnul Isus Hristos doreşte ca noi să fim gata să plătim preţul neascultării de tradiţie, să cunoaştem nu tradiţia ci Sfintele Scripturi, să le trăim cu viaţa noastră. Să ne doară sufletul când poruncile Domnului sunt dispreţuite şi să facem tot ce ne stă în putere ca şi alţii să înţeleagă şi să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta (Cuvântul lui Dumnezeu- Biblia) este cel ce schimbă inima omului şi-L apropie de Dumnezeu. Doar Sfânta Scriptură împlinită cinsteşte pe Dumnezeu şi aduce mântuire împlinitorului.

Concluzie

Tradiţia religioasă a fost, este şi va rămâne o piatră de încercare pentru adevăraţii credincioşi în Dumnezeu. Partizanii ei, atât în vremea Domnului Isus cât şi acum, stârnesc controverse întrucât sunt deranjaţi când oamenii nu o respectă. În toate vremurile tradiţia religioasă şi-a avut apărătorii ei, puţini, dar suficient de mulţi ca să reuşească în numele religiei să ţină sub teroare mulţimi de oameni îngenunchiaţi înaintea idolului numit „Sfânta Traditie.”

În acelaşi timp însă, în ciuda păgânizării religioase a creştinismului, urmaşii Domnului Isus, nu doar acum ci şi atunci, au întors spatele tradiţiilor religioase omeneşti chiar dacă a trebuit să sufere batjocurile şi cuvintele de ocară ale oamenilor ce-i arătau cu degetul.

Tu pe cine iubeşti mai mult: pe oameni sau pe Dumnezeu? De cine te temi mai mult: de oameni sau de Dumnezeu? Cui vrei să placi mai mult: oamenilor sau lui Dumnezeu? Alege: Tradiţia Omului sau Scriptura lui Dumnezeu?

De ce nu aprind lumanari la mort? Pentru ca Biblia spune:

Apocalipsa 21.23 cetatea n-are trebuinta nici de Soare, nici de luna ca s-o lumineze caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul. …v.25 Portile ei nu se vor inchide ziua fiindca in ea nu va mai fi noapte.

Apocalipsa 22.5 Acolo nu va mai fi noapte si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina Soarelui pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina

De ce nu facem pomeni pentru morti? Pentru ca Biblia spune:

Apocalipsa 7.16-17 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici Soarele nici vreo alta arsita caci Mielul Care sta in mijlocul scaunului de Domnie va fi Pastorul lor, ii va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.

Pentru mine este clar: Dumnezeu se va ocupa de lumina si hrana mea; El va aduce si mangaiere sufletului celor ajunsi in prezenta Lui. Scripturile sun destul de clar: El va fi Pastorul lor! Ce trebuie mai mult de atat?! Intr-un cuvant: El va ingriji de toate nevoile noastre.

Invatatura Scripturii nu doar ca este clara dar este si logica. Nici la rudele noastre nu mergem cu lumanarea dupa noi sau cu pachetel de mancare. Cel ce ma gazduieste imi aprinde lumina si-mi da si mancare. De ce ne trebuie lumina de aici pentru acolo? Este Imparatia lui Dumnezeu in colaps economic?! Este Dumnezeu sarac sau zgarcit?! Ne cheama la El ca sa murim de foame? Avem nevoie de provizii trimise de pe Pamant? Pai suntem la inchisoare in Imparatia lui Dumnezeu?!

Obiceiurile lumii nu doar ca sunt neclare, ele sunt si lipsite de logica si inconsistente cu ele insele. Daca tot aprindem lumanari sau facem pomeni sa-i fie lu’ cutare, atunci hai sa le tinem continuu si nu doar de cateva ori pe an.

De fapt, obiceiurile pagane pe care oamenii le practica arata credinta lor sau mai bine zis necredinta lor. Prin aceasta ei recunosc ca mortii lor merg intr-o imparatie a intunericului si a chinului si ca Dumnezeu nu este pastorul acelor suflete. De aceea ei spera ca macar ei, cei ramasi in viata sa le poata fi de vreun folos. Dar si asta este doar o superstitie si nu o credinta cu fundament.

Apropo, azi am participat la inmormantarea tatalui cumnatului meu Cristi Pana.  A fost un om deosebit, si asta nu zic acum pentru ca a murit. A fost deosebit si cand traia; si asta pentru ca si atunci Il slujea pe Domnul. S-a predicat, s-a cantat, ne-am rugat… desi au fost lacrimi de despartire totusi bucuria si increderea a fost atmosfera in care fratele Gheorghe Pana a fost condus pe ultimul drum. Cei ramasi in urma s-au adunat, si-au strans mainile si s-au rugat la mormantul patriarhului lor cu certitudinea ca cel trecut din viata nu este pierdut (pentru ca stiau unde se afla acum) dar si cu anticipatie (pentru ca stiau ca se vor intalni cu el atunci, acolo in prezenta Domnului). Toata diferenta dintre cei in viata si fratele Gheorghe Pana era ca acesta “furase startul”.

Vazand privelistea aceasta, mi-a venit in minte cuvintele unui pagan care privea pe poporul Domnului: “Oh, de as muri de moartea celor neprihaniti si sfasitul meu sa fie ca al lor!” (Numeri 23.10) Da, as vrea ca sfarstitul meu sa fie cel putin ca cel pe care acest om l-a avut in Domnul.

Hai sa ma intorc la subiect. De ce imi plac inmormantarile? Inmoarmantarile oamenilor credinciosi imi plac pentru ca ele sunt o sarbatoare a biruintei. Cel decedat a sfarsit cu bine alergarea credintei, a iesit biruitor iar noi ne bucuram de bucuria lui cu Domnul. Al doilea motiv insa (si de fapt la asta doream sa ajung) este faptul ca inmoarmantarile sunt un prilej deosebit de a prezenta mantuirea mai multor necredinciosi. In cele mai multe cazuri printre rudele celor decedati vor fi si necredinciosi. Cei mai multi dintrei ei nu vor fi frecventat nici un tip de biserica si nici nu sunt dispusi sa caute vreuna. Ei au nevoie sa afle cum pot fi iertati de pacate, cum sa fie eliberati de cel rau, unde sa gaseasca adevarul, unde sa gaseasca fericirea. Este un prilej, poate unic. De aceea eu cred ca noi ar trebui sa tratam inmormantarea cu foarte mare seriozitate.

De curand am avut prima inmoamantare la Piatra (Teleorman).  Cu saptamani inainte de deces ii cerusem sotiei decedatului sa se roage pentru ziua inmormantarii. Eu de asemenea m-am rugat din timp ca Domnul sa pregateasca familia, biserica, mie sa-mi dea mesaj potrivit si cu putere prin Duhul Sfant si vremea sa fie de partea noastra. Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a dat mai mult decat am cerut pentru ca ceream pentru Gloria Lui.

Am avut un timp extraordinar si la priveghi. Nu a fost o predica tip monolog ci o prezentare “Traditia si Scriptura”  (Marcu 7.1-13) prin care am argumentat de ce noi nu aprindem lumanari la mort, nu facem pomeni si altele de felul acesta. Oamenii au putut pune intrebari. A fost spatiu suficient in casa si oamenii au putut sta asezati. Afara era frig dar inlauntru era cald. T0ate astea conteaza. Am xeroxat cateva cantari ca sa aiba toata lumea dupa ce canta. Cea care a avut cel mai mare ecou in inimile necredinciosilor (chiar si ei cantau cu noi) a fost “Numai odata tu traiesti dar cui te zbati ca sa slujesti…” Imi pare rau ca n-au fost si mai multi tineri  ca sa cantam impreuna mai mult.

Una peste alta, Dumnezeu ne-a dat mare har. Desi era frig de toamna, ne-a trimis un Soare de primavara asa ca toti au putut sta sa asculte mesajul din Scripturi fara sa se foiasca. Multi am vazut ca au fost cercetati de Domnul.  Prefer mai degraba sa predic la inmormantari decat in biserica. Datorita contextului nu doar ca sunt prezenti si nepocaiti, dar cei prezenti sunt si mai dispusi sa asculte ceea ce se predica. Unii din curiozitate, iar altii, asa cum spune Biblia, pentru ca intr-o casa de jale inima omului se face mai buna (Ecl.7.3)

Sunt si inmormantari care nu imi plac: acolo unde nu se predica evanghelia curata ci povesti, acolo unde este laudat mortul si nu Dumnezeu, acolo unde conteaza mai mult ritualul si fala decat mantuirea sufletelor celor prezenti.

Un sfat: daca stii ca in curand vei participa la vreo inmormantare, pregateste-o cu ajutorul lui Dumnezeu si pentru gloria Lui.  Si pentru ca va fi o zi a inmormantarii si pentru noi, haideti sa ne-o pregatim de-acum printr-o traire sfanta, placuta lui Dumnezeu

Eclesiastul 7.1 Mai mult face un nume bun decat untdelemnul mirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.

Biblia este singura carte al cărei Autor  este prezent atunci când o citeşti.

 Biblia nu este nici învechită, nici modernă ci este eternă.

 Este o mare diferenţă între cărţile făcute de oameni şi cartea care face oameni.

 Multe cărţi ne-au fost date pentru informarea noastră dar Biblia ne-a fost lăsată pentru transformarea noastră.

 Cartea aceasta, Biblia te va depărta de păcat sau păcatul te va depărta de ea.

Oamenii nu citesc Biblia nu pentru  că se contrazice ci pentru că îi contrazice.

Unele din cele mai mari comori ale Bibliei nu pot fi descoperite decât cu ochii înlăcrimaţi.

 Importanţa Bibliei

Cât de importantă este busola sau Steaua Polară pentru marinari aflaţi în mijlocul oceanelor aşa este Biblia pentru tine. Fără ea nu trebuie să-ţi continui călătoria vieţii. Fără ea, vei ajunge să nu mai ştii de unde ai venit şi nici unde trebuie să ajungi. Fără ea nu te poţi călăuzi în viaţă pe drumul bun. Fără ea nu eşti în siguranţă şi viaţa devine un tragic naufragiu! Cu ea însă, poţi călători în siguranţă prin mijlocul furtunii şi găseşti orientarea spre limanul păcii eterne!

Cât de importantă este cumpăna sau firul cu plumb pentru zidari?! Nici un om sănătos la minte n-ar construi o casă fără ajutorul lor. Zidul trebuie să fie drept. Cine-i va spune adevarul? Părerile oamenilor?! Omul poate greşi, dar vine cumpăna sau firul cu plumb şi spune adevărul. Biblia este pentru tine cumpăna care te poate ajuta să-ţi zideşti casa sufletului şi familia astfel încât să fii la adăpost.

Un om a plecat la arat. Avea nevoie de un reper fix ca să poată trage o brazdă dreaptă. S-a uitat în depărtare şi a văzut un punct negru. L-a luat drept reper, sistem de referinţă şi a început să are. Când s-a apropiat de acel punct şi-a dat seama că reperul lui, sistemul lui de referinţă nu era unul fix ci un animal ce păştea.

În viaţă ai nevoie de ceva fix, neschimbător. Ai nevoie de adevarul lui Dumnezeu după care să poţi „trage brazda dreaptă”. Nu lăsa ca opinia personală, filmele, televiziunile sau prietenii să-ţi direcţioneze viaţa. Toate acestea, deşi nu vor fi fost rău intenţionate,  în final vor fi dovedite ca învăţături false şi rătăcitoare spre nenorocirea sufletului şi familiei tale.

 Ce este Biblia?

Biblia este Cartea Sacră prin care Dumnezeu S-a descoperit pe Sine şi planul Său oamenilor. Este Cartea prin care Dumnezeu vorbeşte omului şi de aceea, este Cartea cu ajutorul căreia omul poate afla cum să intre în relaţie cu Dumnezeu Creatorul său. Ea ne spune adevarul despre creaţia universului şi omului, despre căderea omului în păcat şi modalitatea prin care omul poate fi salvat de la chinul etern.

Biblia este singura carte în care găseşti adevarul despre Dumnezeu, despre lume şi despre tine. Ea spune adevărul despre trecut, prezent şi despre viitor. Ea priveşte viaţa de aici şi cea de dincolo de moarte, lumea materială şi cea spirituală.

Este cartea care dintotdeauna a avut cei mai mulţi duşmani şi cu toate acestea nu este alta mai răspândită ca ea. Atât săracul cât şi bogatul s-au regăsit în paginile ei. O găseşti adesea la căpătâiul bolnavilor în spitale, iar în necazuri mulţi apelează la sfaturile ei.

 De ce citesc Biblia?

Întâi am citit Biblia pentru că aşa mi-au zis parinţii. Apoi am citit-o pentru că oamenii care-mi erau modele în viaţă o preţuiau. Am ajuns s-o iubesc şi pentru că oamenii răi o urau şi luptau s-o distrugă (vezi regimul comunist). Cu timpul am văzut că Biblia dă roade în viaţa mea: mă învaţă ce este bine şi-mi dă şi puterea să aleg binele. Prin ea L-am primit pe Domnul Isus în viaţa mea şi acum am păcatele iertate şi siguranţa vieţii eterne în Rai.  Îmi este un sprijin şi ajutor în fiecare zi. Datorită ei am învăţat cum să privesc chiar şi tulburările politice şi crizele mondiale care pe mulţi îi îngrozesc.

Biblia este de fapt cartea tehnică a vieţii şi a morţii, a materialului şi spiritualului. Ea explică motivaţiile ascunse, descoperă diagnosticul problemelor şi oferă soluţie acestora.

 De ce ar trebui să citeşti Biblia?

Ar trebui s-o citeşti întrucât este spre binele tău. Trebuie s-o citeşti din respect pentru Dumnezeu întrucât El este Autorul divin al Carţii. Dacă nu crezi asta, măcar trebuie s-o citeşti ca să vezi dacă ai dreptate. Citeşte-o chiar şi din curiozitate! Citeşte-o pentru că este cea mai raspandită carte! ….Citeşte-o măcar pentru motivul că te-ai scârbit de toate minciunile si fanteziile din jur!  Citeşte-o indiferent din ce motiv!

 De ce unii oameni nu obişnuiesc să citească Biblia?

Motivele sunt multe: fie din mândrie (ei cred că ştiu totul), fie pentru că iubesc păcatul (ei ştiu că Biblia condamnă păcatul lor şi nu suportă adevarul), fie pentru că li s-a interzis (unii lideri religioşi interzic oamenilor să citească Biblia tocmai pentru a-i ţine departe de adevar şi astfel să slujească sistemului). Altora le este ruşine să fie văzuţi de familie citind Biblia cu toate că ar trebui să ne fie ruşine atunci când păcătuim. Alţii spun că nu au timp când de fapt ei nu îşi fac timp.

În concluzie- indiferent care este motivul, în spatele oricărei justificări este lucrarea diavolului care caută să-i ţină pe oameni în întunericul sclaviei păcatului.  

Ce Biblie să citesc?

Biblia este una singură dar are mai multe traduceri. Unele sunt mai uşor de citit iar altele au un limbaj mai învechit dar spun acelaşi lucru Din câte cunosc, singura traducere greşită şi pe care nu o recomand este cea folosită de Martorii lui Iehova. În rest poţi citi orice traducere. Eu, deşi sunt baptist, folosesc Biblia tradusă de preotul ortodox Dumitru Cornilescu. Dacă are sau nu cruce, astea sunt doar superstiţii menite să-i sperie pe oamenii creduli şi să-i ţină departe de adevar. Citeşte Biblia pe care o ai sau dacă nu, fă rost de alta. Dar caută să citeşti Biblia!

 Fă-ţi timp pentru citirea Bibliei! Vei observa că de fiecare dată când vrei să citeşti Biblia vor apărea alte lucruri pe care crezi că trebuie să le faci. Pentru citirea Bibliei nu vei avea timp, dar trebuie să-ţi faci timp!

Caută un loc liniştit chiar dacă asta uneori înseamnă să te scoli mai devreme sau să stai mai târziu noaptea. Se merită efortul! O zi începută cu rugăciune şi citirea Bibliei aduce linişte sufletească şi psihică toată ziua, dar şi spor în toate treburile tale.

Poţi folosi un creion pentru a însemna versetele prin care Dumnezeu îţi vorbeşte. Îţi va fi mai uşor să le găseşti pe viitor.

Când citeşti vino cu o atitudine de smerenie înaintea lui Dumnezeu. Chiar spune lui Dumnezeu o scurtă rugăciune prin care-I ceri ca Duhul Sfânt să te ajute să înţelegi ce citeşti. (2Corinteni 2.6-16 pagina 1112 în unele traduceri).

Renunţă la superstiţii! Biblia nu este o carte magică. Nu conţine formule magice care trebuie rostite. Ci învăţături care trebuie trăite. Citeşte-o ca şi când Dumnezeu vrea să-ţi vorbească prin ea!

Începe citirea Bibliei cu Noul Testament, cu evangheliile (pagina 923 în continuare în unele traduceri). Vechiul Testament are şi multe pasaje care pentru începători sunt plictisitoare întrucât sunt greu de înţeles şi astfel vei fi descurajat să mai citeşti.

Fă-ţi un program regulat de citire zilnică a Bibliei. Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia este o hrana pentru suflet de aceea este de preferat să citeşti în fiecare zi.

Fii perseverent! Vei întâmpina multe obstacole care vor descuraja iniţiativa ta de a citi Biblia. Fii perseverent, cere ajutorul lui Dumnezeu şi El te va ajuta!

Citeşte şi atunci când nu înţelegi!  Nu te aştepta să înţelegi tot ce citeşti şi mai ales de prima dată. Cu toate că citesc din Biblie de mai bine de 15 ani, nici acum nu înţeleg totul.

Citeşte şi atunci când nu îţi convine! Vor fi situaţii când Biblia descoperă starea ta lăuntrică păcătoasă şi vei avea tendinţa să renunţi la citirea Bibliei. Dumnezeu pune degetul pe rană, dar tot El vindecă. Citeşte chiar dacă nu-ţi convine! Cândva vei înţelege că Biblia are dreptate.

Personalizează ceea ce citeşti! Deşi Biblia este o carte veche, vei vedea că are răspunsuri şi la problemele actuale şi la cele de mâine chiar din viaţa ta. Dar pentru asta trebuie s-o citeşti având permanent în minte rugăciunea aceasta: „Doamne Dumnezeul meu, ce vrei să-mi vorbeşti mie prin textul acesta?”

Citeşte ca să împlineşti! Biblia nu a fost intentionată pentru informarea oamenilor ci pentru transformarea lor. E bine să ştii Biblia dar este cel mai bine să trăieşti Biblia. Doar a ştii Biblia nu-ţi este de mare folos ci dimpotrivă. Dar a trăi Biblia înseamnă viaţă împlinită cu adevarat.

Caută ajutor! Vei observa că singur nu poţi găsi răspuns la toate. (vezi în Biblie la pagina 1065 Faptele apostolilor 8.26-40). Vei avea nevoie de ajutor. Mergi la cineva care traieşte Biblia şi care iubeşte pe Dumnezeu. Cere-i ajutorul!

Urmăreşte-L pe Domnul Isus Hristos! El este Cheia înţelegerii Bibliei şi Cel pe Care trebuie să-L cunoşti şi-n care să-ţi pui încrederea pentru iertarea păcatelor şi pentru o viaţă nouă. De aceea, pentru început citeşte mai mult evangheliile.   

0761.637.659   solideogloriablog.wordpress.com   geaboumihail@yahoo.com

    Mihail Geabou

In perioada aceasta, impreuna cu alti frati, am oferit gratuit Biblii in Turnu Magurele si Alexandria. Acum imi dau seama ca ar fi fost mai bine daca impreuna cu Biblia le-as fi oferit si un indrumator – Cum sa citeasca Biblia. Poate ca cei mai multi nu cer ajutorul cuiva si daca intampina greutati in intelegerea ei, vor renunta. Acum vreau impreuna cu Biblia sa le ofer scris cateva indrumari ajutatoare. Tu ce zici?

Ce sfat ai da tu cuiva care vrea sa citeasca Biblia?

Iata cateva idei:

-de ce ar trebui sa citeasca Biblia?

-ce piedici intampina in citirea Bibliei si cum sa le depaseasca?

-cum si cat sa citeasca?

-ce sa citeasca? Ce pasaje i-ar fi de folos pentru inceput?

http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/

Desi am putut citi titluri precum „Apocalipsa…” sau „Sfarsitul lumii..,” titluri care ne dau impresia ca ei dau crezare scrierilor sfinte,  totusi metoda de abordare a realitatii si a informatiilor primite din Japonia a exclus cu totul din ecuatie persoana lui Dumnezeu. Numele lui Dumnezeu nu este pomenit. Pentru lume, Dumnezeu este absent. Se vorbeste despre „dezlantuirea Naturii.” Pentru pressa, tragedia din Japonia este o intamplare, un accident si nu o intentie sau o hotarare divina.

Ce scrie in Biblie despre astfel de evenimente? Iata ce a spus Domnul Isus in Sfanta evanghelie dupa Luca:

„Vor fi semne in Soare, in Luna si in stele. Si pe Pamant va fi stramtorare printre natiuni care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor. Oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe Pamant caci puterile cerurilor vor fi clatinate. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere si glorie mare. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele pentru ca izbavirea voastra este aproape.” (Luca 21.25-28)

Se implinesc aceste lucruri? Da, chiar sub ochii nostri. Chiar zilele-acestea s-a vorbit la stiri despre explozii solare care au avut loc chiar luna trecuta. Se spunea cum acestea pun in pericol activitatea satelitilor, schimbarea polilor pamantului, posibilitatea de a dirija zborurile navelor aeriene si ca ar pune in pericol si viata pe Pamant.

Nu doar Biblia vorbeste despre semne in Luna ci si stirile. Tot zilele-acestea se spunea ca Luna se apropie mai mult de pamant si ca asta ar fi cauzat cutremurul si inundatiile din Japonia. Oamenii de stiinta au cercetat si au observat ca de fiecare data cand Luna s-a apropiat mai mult de Pamant, omenirea s-a confruntat cu eruptii vulcanice, cutremure, inundatii, uragane, trunami si alte catastrofe naturale.

De asemenea am mai vazut la stiri ca intr-adevar „oamenii nu stiu ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor” si oameni in Japonia chiar au murit pur si simplu de groaza. De multe ori am citit asta in Biblie si n-am avut idee la ce se refera. Acum stiu sau poate ca am macar o idee.

Ce am inteles eu de la stirile despre tsunami din Japonia?

1. Am inteles ca  Dumnezeu dispune de natura si ne vorbeste prin natura. Nu este prima data cand o face. Prin natura, printr-o stea a vorbit magilor din rasarit despre nasterea Domnului Isus dar tot prin natura, printr-un potop de ape a nimicit lumea din vremea lui Noe. El nu doar ca a creat totul dar dispune de tot; toate sunt in mana Lui. In timpul lui Moise a despicat apele Marii Rosii iar apele raului Iordan s-au oprit in loc pentru a permite trecerea Chivotului Sfantului Legamant. Cand profetul Iona nu vrea sa asculte de Dumnezeu, din nou Dumnezeu starneste o furtuna uriasa pe mare pentru a-l intoarce pe profet acolo unde il chemase Dumnezeu. Mai aproape de noi in timp, inca odata vedem cum Dumnezeu are autoritate asupra naturii si dispune de aceasta atunci cand, fiind in barca cu ucenicii Sai pe timp de furtuna in mijlocul marii, Domnul Isus porunceste vantului si marii sa se potoleasca. De asemenea, evangheliile ne vorbesc despre umblarea pe apa, pe mare a Domnului Isus. Dumnezeu S-a folosit si in trecut de creatie, Se foloseste si in prezent si o va face si in viitor asa cum Biblia ne instiinteaza. In creatie Dumnezeu ne transmite mesajul Sau si atentionarile Lui. Nu este intamplare si nu este un accident sau capriciile naturii.

2. Am mai inteles inca odata ca omul este asa de mic in fata maretiei lui Dumnezeu. Am vazut case purtate de ape, cladiri imense care se scuturau ca un bloc de gelatina, zeci de autoturisme care pluteau in deriva ca niste gandaci inecati si, uluitor, vapoare care ajung in mijlocul campului, nu la un metru sau doi de tarm ci la sute sau poate chiar mii de metri in mijlocul culturilor agricole. Realizarile celei mai inalte tehnologi si eforturile a milioane de oameni au fost spulberate intr-o clipa. Ce este omul impotriva lui Dumnezeu…?! Ce-a putut face omul?!

3. Am inteles ca lumea nu este pregatita pentru sfarsitul ei. Pentru o clipa, cu totii am uitat de crizele politice, financiare si sociale din tarile noastre si ne-am adus aminte cat de trecatori suntem. Iminenta confruntarea cu moartea cutremura inca fiinta omului modern aflat pe culmile progresului. Omul cu toata stiinta si priceperea lui nu este inca pregatit sa se confrunte cu moarte si misterul ei. Totusi, posibilitatea confruntarii cu moartea ne ofera sansa sa reflectam asupra vietii.

Ce ne ascund stirile?

De obicei cand spui ceva, spui ca sa descoperi. Exista si un mod de a spune ceva dar pentru a ascunde. Ce ne ascund stirile dar ne descopera Biblia cu privire la sfarsitul lumii? Luca 21.27 „Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere si glorie mare.” Evanghelistul Luca ne spune ca dupa aceste semne din natura urmeaza un eveniment pe care crainicii de televiziune se tem sa-l pomeneasca: este vorba despre revenirea Domnului Isus Hristos numit aici „Fiul omului.”

„2012” este un film care prezinta o idee cu privire la ceea ce se crede a fi sfarsitul lumii. Poti vedea acolo calamitati naturale, panica, groaza, moarte. Dar stiti ce nu veti vedea acolo? Revenirea Domnului Isus nu este pomenita. Acest adevar care este de fapt cheia intelegerii sfarsitului lumii, tocmai acesta este omis intentionat ca lumea, fiind informata sa fie de fapt dezinformata.

Care este deci rostul catastrofei din Japonia si a altora de acest gen? Potrivit Bibliei acestea sunt niste semne. Iar rostul semnelor este sa indice spre ceva, sa atraga atentia asupra a ceva. In cazul nostru, aceste semne ne avertizeaza ca urmatorul eveniment cu care lumea va fi confruntata va fi revenirea Domnului Isus.

Nu trebuie sa te mire faptul ca lumea nu asteapta revenirea Domnului Hristos. Nici cand a venit prima data n-a fost asteptat. Foarte putini si neinsemnati au fost aceia care L-au recunoscut pe Domnul Isus ca Domn, ca Stapan si Rege. Asta nu L-a impiedicat sa nu vina atunci si nu-L va impiedica sa revina acum. De fapt, chiar El a spus ca lumea nu va fi pregatita pentru revenirea Lui. Pentru a ilustra acesta fapt, s-a asemanat pe Sine cu ”un hot” care vine atunci cand nu te astepti. De asemenea, faptul ca Domnul Isus stia ca lumea nu va fi pregatita pentru venirea Lui se arata si din avertismentele repetate facute ucenicilor Sai de a veghea.

„Cand vine sfarsitul lumii?” sau „Cum ma pregatesc pentru sfarsitul lumii?”

Multi ar vrea sa afle raspunsul la aceasta intrebare. Personal cred ca mai intelept este sa pui intrebarea corecta si sa doresti raspunsul corect la intrebarea corecta. Problema nu este „Cand vine sfarsitul lumii?” ci „Cum ma pregatesc pentru sfarsitul lumii?”

Intrebarea corecta este „Cum sa ma pregatesc pentru sfarsitul lumii?” dar cum sa te pregatesti daca nu stii ce este sfarsitul lumii?! Nu  poti sti cum sa te pregatesti daca nu sti pentru ce trebuie sa te pregatesti. Si aici ne dezinformeaza mass-media ca sa fim gasiti nepregatiti. Daca sfarsitul lumii inseamna doar dezastre naturale (asa cum spun televiziunile)  este si normal ca n-ai cu ce sa te pregatesti decat sa-ti astepti cu disperare moartea pentru ca, cine poate face ceva impotriva acestor calamitati? Cu ce sa te aperi? Daca insa, sfarsitul lumii culmineaza cu revenirea Domnului Isus Hristos (asa cum spune Biblia), atunci inseamna ca trebuie sa ma pregatesc pentru intalnirea cu El prin pocainta de pacate si trairea unei vieti curate, sfinte.

Trebuie sa ne temem de sfarsitul lumii?

Daca sfarsitul lumii inseamna doar dezastre naturale, atunci trebuie sa ne ingrozim cu totii. Daca sfarsitul lumii presupune si revenirea Domnului Isus (asa cum spune Biblia) atunci, raspunsul il gasim tot in Biblie in textul amintit la inceput: unii isi vor da sufletul de groaza iar altii vor ridica privirile spre cer cu bucurie pentru a intalni pe Domnul Isus. Daca esti in pace cu Dumnezeu si ai pe Domnul Isus in inima ta, cu siguranta ca sfarsitul lumii nu este motiv de groaza ci este cea mai mare bucurie a unui crestin. De ce bucurie? Pentru ca asa cum spune Domnul Isus „izbavirea voastra se apropie.” Da, Domnul Isus este izbavirea noastra. Pamantul acesta nu este casa noastra. Lumea aceasta nu este familia noastra. Nu ne-am saturat noi de minciuna din jur, de ura, de nedreptate, de boli, de framantarile sociale, de amenintarile cu pierderea serviciului sau alte probleme de acest gen? Ba da, izbavirea noastra este aproape. Omenirea a experimentat toate formele de guvernare: anarhie, dictatura, monarhie, democratie, comunism, capitalism. Doar teocratia, guvernarea lui Dumnezeu este ceea ce noi avem nevoie. De aceea Biblia spune ca sfarsitul lumii inseamna si ca „imparatia lui Dumnezeu este aproape.” (Luca 21.31)

Atitudinea fata de sfarsitul lumii spune din ce categorie faci parte, cine esti. De asemenea, cine esti determina cum te pregatesti pentru sfarsitul lumii. O veste buna: sfarsitul inca n-a venit. Mai poti astazi sa-ti schimbi viata prin pocainta si credinta in Domnul Isus. Daca nu vrei sa te temi de sfarsitul lumii, hotaraste astazi sfarsitul vietii tale de pacat si inceputul intoarcerii tale la Dumnezeu.

Ce facem cu întunericul dinlăuntru?! Atât de multă lumină afară dar din păcate tot întuneric înlăuntru, în suflet. Numărul mare de lumini multicolore n-au reușit să pătrunda înlăuntrul sufletului. Ele stau astăzi doar ca mărturie tăcută a setei nestâmpărate a omului pierdut după lumina sufletului. Sufletul omenesc tânjește dupa lumină dar cei mai mulți n-au aflat-o încă. Și anul acesta multi vor sarbatori Lumina aflati încă în întuneric. De aceea, bucuria lor rămâne doar un simplu foc de artificii.

Viața noastră este fie întuneric fie lumină.

De foarte multe ori, Biblia face referire la viața de păcat ca fiind o „viață de întuneric.” Apostolul Petru, făcând referire la momentul transformării vieții credincioșilor spune că Dumnezeu i-a chemat “din întuneric la lumina Sa minunată”(1Petru 2.9) De asemenea, slujba pe care Domnul Isus i-a încredințat-o apostolului Pavel printre oameni a fost aceea de a le “deschide ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină.” (Fapte.26.18) Tot el mai tarziu avea să spună credincioșilor din Efes:”odinioară erați întuneric dar acum sunteți lumină în Domnul.”(Efes.5.8) De ce Biblia aseamănă păcatul cu întunericul?

Întâi de toate, pentru că, după cum întunericul învăluie în întregime persoana care stă în prezența lui, tot așa, păcatul compromite în întregime ființa omului care găsește plăcere în păcat. Gîndirea, atitudinea, vorbirea și faptele, motivațiile, sentimentele și relațiile sunt atinse de păcat, sunt în întuneric.

Apoi, păcatul, asemenea întunericului, dă naștere la o împărăție, ajunge să-și impună propriile lui legi. De exemplu, în câmp deschis unde este lumină crește un anumit tip de vegetație. La semi-întuneric sau umbră crește un alt tip de vegetație. Daca te duci în peșteră, în întuneric, s-ar putea să nu mai găsești niciun fel de vegetație, iar animalele ce trăiesc în peșteră să nu le întâlnești în câmp deschis. De ce? Pentru că lumina sau absența ei dă naștere la un întreg stil de viață impus de legile sale. De aceea am spus ca întunericul împărățește. Tot așa și păcatul își impune legile în viața omului. Omul nu se mai poate împotrivi astfel încât, așa cum spune Domnul Isus “oricine trăiește în păcat este rob al păcatului.”(Ioan 8.34) După cum peștera, fiind lipsită de lumină ajunge un pustiu dezolant și înfiorător, tot așa, viața trăită în întunericul păcatului este moartă, lipsită de farmec si frumusețe.

În final, împărăția întunericului duce la ruină și necazuri. Așa face și păcatul. Viața trăită în păcat, în cele din urmă atrage asupra omului necazuri, o conștiință împovărată de vinovăție în relația cu Dumnezeu, sentimentul de frică și neîncredere, relații de familie dominate de egoism, lipsă de înțelepciune în ce privește aspectul financiar, ignoranță în cele spirituale, lipsă de sens și scop în viață, conduși de spiritul de turmă spre ruină.

Noi punem majoritatea florilor la fereastră, la lumină. Daca le-am pune în întuneric, oricât de mult le-am uda și oricât de potrivită ar fi temperatura, vor muri. De ce? Pentru că viața din ele tânjește după lumină. Tot așa sufletul meu și sufletul tău are nevoie de Lumină. Indiferent de confortul sau hrana pe care o oferi trupului, sufletul are încă nevoie de lumină. Nu de lumina licuriciului, a lumânării sau a artificiilor, sufletul nu are nevoie de obiceiuri și tradiții moarte ci de Lumina  vie a lui Dumnezeu.

 Lumina S-a coborât la noi

 Știi tu care este Lumina vie a lui Dumnezeu de care ai atâta nevoie? Cu siguranță, stii. Iar dacă nu știi, afli acum. Domnul Isus a spus:”Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12)

Nimeni vreodată n-a mai făcut această afirmație cu privire la sine. Nici un lider religios sau întemeietor de religie n-a afirmat vreodată așa ceva. Mai mult însă, Domnul Isus nu doar că a afirmat dar a și demonstrat prin învățătura și viața Sa. Mulți astăzi pot confirma cu tărie că acest Isus Hristos, Lumina lumii, a schimbat și viața lor. Și eu sunt unul dintre aceia. De aceea vreau să-ți spun și ție că Domnul Isus Hristos este Lumina trimisă de Dumnezeu să aducă viața adevarată și în sufletul tău. El a venit ca tu, urmându-L pe El să nu mai umbli în întuneric, să nu mai rătăcești, să nu-ți mai ruinezi viața.

El este Lumina lumii, dar este și lumina ta? El este Lumina lumii în sensul că este Singurul destinat de Dumnezeu să împlinească menirea aceasta. Dar asta nu înseamnă că toți trăiesc în lumina Lui. Lumea are un singur Soare dar nu toți se bucură de lumina lui. Apostolul Ioan în Evanghelia sa a scris despre Domnul Isus următoarele:”În El era viața și viața era lumina oamenilor… El era în lume și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul sa fie copii ai lui Dumnezeu.” Lumina oferită de Dumnezeu pentru suflet, trebuie deci să fie primită, acceptată. Ne este ușor să-i criticăm pe evrei că au respins Lumina, pe Hristos, dar tu L-ai primit în viața ta?

 De ce oare mai aleg oamenii să trăiască în întuneric, în păcat?

Trist dar adevărat- cu toate că Lumina a venit în lume prin întruparea lui Dumnezeu în copilul Isus, totuși cei mai mulți nu acceptă Lumina. Da, cântăm despre Domnul Isus, se predică despre El, avem tot felul de sărbători ce au legatură cu El, dar cei mai mulți nu-L au pe El. De ce oare? Nu sunt conștienti că au nevoie de lumină? Nu cunosc faptul că El este Lumina? Ba da, cei mai mulți cunosc. Atunci de ce aleg întunericul? Răspunsul ni-l oferă chiar Domnul Isus:

 Ioan 3.19-21 “odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăște Lumina și nu vine la Lumină pentru ca faptele lui să nu fie condamnate. Dar cel care practică adevărul vine la Lumină, ca faptele lui să se arate, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu. ”

 De ce nu vor oamenii să vină la Lumină? De ce nu vor să se pocăiască? Nu pentru că nu-L iubesc pe Dumnezeu și pe Domnul Isus ci pentru că iubesc mai mult păcatul și plăcerile înșelătoare de o clipă. Ai văzut ce se întâmplă când, după ce stai mai mult în întuneric, un far se aprinde înaintea ochilor? Da, pui mâna la ochi, întorci capul. Nu poti suporta lumina dacă te-ai obișnuit cu întunericul. În același fel, lumea noastra, cufundată în mizeria întunericului păcatului, nu poate suporta lumina sfințeniei și purității lui Dumnezeu descoperită nouă prin Domnul Isus Hristos. Cei mai mulți preferă atunci să se întoarcă de la Domnul Isus Hristos și să-și afunde și mai mult privirile în negura păcatului, să se ascundă în întuneric. Unii aleg calea Luminii, calea lui Hristos. Chiar dacă la început nu pot suporta intensitatea Luminii ei sunt gata sa-și recunoască starea de păcat și neputința de a se elibera singuri din mlaștina întunericului și a păcatului. Cer îndurarea Domnului Isus și pășesc prin credință eliberați de lanțurile păcatului.

 Cum poți alunga întunericul din viața ta ?

 Cum alungi întunericul din casă ? Păcală și-a zidit o casă și pentru că nu avea lumină, a luat roaba și încerca să “care” lumina înlăuntru. Cineva l-a sfătuit să ia toporul și să spargă zidul pentru a face o fereastră. Din păcate, asta este realitatea cu lumea în care trăim: cei mai mulți încă mai cred că pot aduce lumina în suflet și în viață prin faptele lor bune, prin meritele și eforturile lor. Oamenii preferă să aleagă varianta cea mai dificilă, dar din păcate este și ineficientă. Întunericul rămâne în viața lor. (Este cumva și cazul tău?) Soluția însă este mult mai simplă: daca vrei să alungi întunericul, primește Lumina! Las-o să intre! Când Lumina va intra în viața ta, când Domnul Isus va fi Soarele tău, întunericul va rămâne doar o tristă amintire pentru că, așa cum spunea apostolul Ioan “Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o!” (Ioan 1.4)

Pâna la primirea lui Hristos în viața ta însă, rămâne o altă întrebare la care eu nu am răspunsul: Te-ai scârbit de întunericul păcatului? La asta doar tu poți răspunde. Biblia spune clar că “Dumnezeu a separat lumina de întuneric” și că acestea nu pot sta împreună. Se exclud reciproc: dacă iubești mai mult păcatul, renunți la Hristos. Daca iubești mai mult pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos, urăști păcatul. Te întreb deci: urăști tu întunericul păcatului suficient de mult încât să-L primești pe Domnul Isus- Lumina?

 Dacă vrei cu adevărat ca acest Crăciun să fie sărbătoare, nu uita de Sărbătorit, nu uita pe Domnul Isus Hristos. El pentru tine a venit! A venit să-ți lumineze viața și sufletul. Împodobește-ți în lumină pomul de Crăciun și casa dar nu-ți lăsa sufletul abandonat în întuneric.