Soli Deo Gloria

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci! Amin. Rom.11.36

Archive for the ‘Biserica vremurilor grele’ Category

Nuditate si pornografie

Posted by solideogloriablog on March 21, 2009

De cativa ani de zile am inteles si sunt convins ca televizorul nu-mi poate aduce nici un beneficiu spiritual, de aceea, desi nu fug de el totusi nu-i acord atentie. Personal cred ca televizorul este instrumentul care aduce cele mai multe victime in imparatia intunericului si in mod sigur se afla printre principalii vinovati de starea apatica a bisericii de astazi prin infuzia de imoralitate cu care supraliciteaza creierul multor crestini inconstienti de spiritul malefic din spatele „icoanei vorbitoare.” 

Ma aflam la un prieten si, in timp ce in sufragerie se derula un anumit program de stiri, eu  vorbeam la telefon cu prietena mea dar mi-a ramas in minte (de obicei lucrurile rele persista) unul dintre titlurile ce constituiau subiect de stiri:”M-am saturat sa pozez goala!”

Se pare ca respectiva a ajuns la aceeasi concluzie la care au ajuns Adam si Eva. Amandoi erau goi si nu le era rusine, insa la un moment dat, dupa ce au pacatuit Biblia spune „au cunoscut ca erau goi.” Se pare ca acelasi lucru s-a intamplat si cu respectiva: a pozat goala (fizic) si nu-i era rusine insa ma tem ca declaratia ei spune ceva mai mult- a fost cuprinsa de un sentiment al unei alte goliciuni, dezgustul pe care-l provoaca pacatul nuditatii.

Inainte de caderea in pacat nuditatea se pare ca nu era nimic gresit si de aceea nu le era nici rusine. Se pare insa ca dupa caderea in pacat lucrurile stau cu totul diferit- nuditatea aduce rusine (sau cel putin asa ar fi normal) intrucat Adam si Eva s-au acoperit. Bunul simt te invata ca nuditatea este un lucru rusinos.

Cineva ar putea spune: „Cei rau in faptul ca unii pastreaza costumul lui Adam si Eva chiar daca traim in vremea de dupa caderea in pacat? Poate ca pe unii nu i-a schimbat cu nimic caderea. Unii vor sa se simta ca in Eden.” Vestea tragica este ca nici un om nu mai este inca in Eden si important este sa observam ca Insusi Dumnezeu este total impotriva nuditatii. Initial pe Adam si Eva bunul simt i-a invatat ca trebuie sa se acopere si de aceea au facut sorturi de frunze. Apoi, Dumnezeu arata clar pozitia Sa fata de aceasta tentativa de acoperire a nuditatii prin aceea ca El Insusi le face haine de piele. Deci a fi acoperit este atat o chestiune de bun simt dar in mod deosebit voia lui Dumnezeu. A practica sau a iubi, a gasi placere in nuditate este pe deoparte lipsa de bun simt si pe de alta parte o incalcare flagranta a vointei lui Dumnezeu. Wiersbe spune ca nuditatea este un semn al degradarii si al degenerarii fiintei umane.

Daca inainte de caderea in pacat goliciunea era poate un semn al inocentei, dupa caderea in pacat, nuditatea este un semn al degradarii, al degenerarii fiintei umane.

Ce trebuie sa gandesc atunci cand vad ca lumea se desfata in goliciune? Cum trebuie sa privesc practica aceasta? Ce atitudine trebuie sa am fata de pornografie si nuditate? Ce parere trebuie sa am despre cei ce-o practica sau iubesc aceste obiceiuri pagane? Lumea a involuat atat de mult. Starea de degradare atinge cote alarmante! Acesta este adevarul.

Doi din fiii lui Noe au priceput lucrul acesta atunci cand refuza sa vada goliciunea tatalui lor care se imbatase in timp ce Ham a fost blestemat pentru ca a vazut goliciunea tatalui sau. In Legea data de Dumnezeu prin Moise, Dumnezeu interzice nuditatea sau ca cineva sa vada goliciunea altcuiva.

Astazi goliciunea, nuditatea este la moda. Face senzatie in presa si televiziune. Mai rau este atunci cand nuditatea si goliciunea este „trecuta cu vederea” de copiii lui Dumnezeu. Daca alta data inchideam ochii cand la televizor aparea ceva indecent (chiar un sarut) cu timpul ne-am obisnuit cu ideea (desi sufletul nu). Am vazut in case de pocaiti chibrituri cu imagini pornografice si chiar in institutii crestine.

Trebuia sa dau cina la cineva dar cand am vazut pe dusumea ziare cu femei dezbracate a trebuit sa indraznesc sa atrag atentia si sa fie indepartate ziarele de acolo.

Fratilor trebuie sa luam atitudine si sa indepartam insemnele zeitei Afrodita din casele noastra, din casele prietenilor nostri si din locurile pe unde ajungem. Nu totdeauna ne va fi usor dar ne va fi tot mai greu daca tacem.

Astazi de exemplu am intrat din nou in biroul unei firme de piese auto. Este a patra sau a cincea oara cand intru. Am vazut pe perete un calendar mare pornografic. Prima data n-am indraznit sa atrag atentia nici unuia din cei 4-5 angajati de acolo dar stiam ca era de datoria mea sa le spun voia lui Dumnezeu. Cautam prilejul sa fie un angajat singur. Mi-era mai usor asa. Data trecuta am spus unui angajat de acolo si azi am spus si unei femei care lucra in birou. Dumnezeu mi-a dat puterea sa vorbesc in Numele Lui. De acum sangele lor va cadea asupra capului lor. Cineva trebuie sa le aduca aminte. Daca nu noi, atunci cine?! Trebuie cineva sa-i trezeazca din mitul „toti o fac… toti sunt la fel” trebuie sa inteleaga ca nu toti sunt la fel, sa intelega ca mai sunt oameni care urasc pacatul si ca Dumnezeu mai are un cuvant de spus. Nu trebuie sa le spunem ca nu e bine ci sa le spunem ca DUMNEZEU ZICE  ca nu e bine ci este PACAT.

Oamenii care mai au macar bunul simt isi acopera goliciunea (fizica) cu haine, se imbraca. Cei care pe deasupra mai au si teama (respect) pentru Dumnezeu se lasa imbracati in haina neprihanirii, prin jertfa Domnului Isus.

Dumnezeu sa ne tina in harul Sau caci doar asa putem iubi ce iubeste El si putem uri ca uraste El. Doamne ai mila de fiecare din noi ca sa nu ne mai lasam prinsi in capcana mortala si dulce a pornografiei. Mareste-ne Doamne credinta sa putem vedea frumusetea si maretia Domnului Isus si a Imparatiei Lui.

Posted in Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Spiritul lumii, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , | 3 Comments »

Bal mascat

Posted by solideogloriablog on November 26, 2008

BAL MASCAT  FLORICA BATU ICHIM

Dupa cum v-am anuntat
am facu un bal mascat.

Vulpea s-a-mbracat in rata;
o gaina sugubeata s-a mascat in crocodil
povestind, la toti, de Nil

Iepurila, cel fricos,
si-a legat de bot un os
si tot latra ca Grivei.

Gandaceii, vrei nu vrei,
vor sa para elefanti!
pelicanii, inbufnati
vin sa spuna ca-s… pisici!

Ce mai haz a fost pe aici…!
Ba, veni s-un ursulet nataflet
deghizat in soricel.
Ce radea curca de el…!

Stiti cum Elu a ghicit
cine este fiecare?
Dupa cum si-au luat mancare

Posted in Biserica vremurilor grele, Uncategorized | Tagged: | 1 Comment »

La ce echipa a jucat Traian Dorz?

Posted by solideogloriablog on September 16, 2008

In seara asta am fost din nou mandru ca sunt roman. Mi-a placut tare mult cum a jucat CFR Cluj cu echipa din Roma. Nu doar ca au castigat cu 2-1 in deplasare dar au facut un joc compact, toti jucatorii au fost prezenti activ, pasele au fost exacte, precise, superbe, fazele au dovedit inspiratie si un spirit dezinvolt. Au jucat cu demnitate pe unul din cele mai renumite stadioane din lume. Personal nu mi-aduc aminte sa mai fi vazut o echipa de club romaneasca sa joace la un asa nivel. Felicitari fotbalistilor clujeni! Succes si smerenie!

Mi-a venit in minte… “Stie cineva la ce echipa a jucat Traian Dorz”?

Impreuna cu un frate diacon, conform obiceiului bisericii trebuia sa mergem cu cina la bolnavi. O batranica mult inaintata in varsta ne astepta cu mult drag in camera nepotului ei pentru a se impartasi cu trupul si sangele Domnului. Ne-am rugat, am cantat cantarea si sora s-a impartasit. Intre timp pe peretii camerei care de altfel era foarta curata, bine ingrijita si in pas cu moda se puteau observa postere cu accente lumesti, senzuale ale VIP-urilor vremii. Rudele sorei nu erau pocaite insa am fost determinat sa ma gandesc: De ce oare in casele crestinilor nu mai intalnim chipurile inaintasilor credintei noastre? In schimb adolescente vin cu reviste de moda la repetitii, in sufragerii nu lipsesc reviste cu programele TV iar in camerele tinerilor pocaiti se pot gasi postere cu interpreti de muzica lumeasca, fotbalisti sau actori. De ce oare?

…am plecat din casa aceea insa, dupa cateva luni a trebuit sa rog pe fiica nepocaita a sorei noastre sa ne puna la dispozitie o alta incapere pentru ca sfanta cina sa fie impartasita intr-un cadru vrednic de Numele Domnului.

Spurgeon spunea ca in frageda lui copilarie obisnuia sa rasfoiasca reviste cu intamplari din viata misionarilor… si a ajung sa fie denumit Printul predicatorilor. Adolescentii de astazi rasfoiesc reviste de moda, cunosc viata boema a VIP-urilor… oare la ce sa ne asteptam de la ei? ce vor deveni?

Daca stau bine sa ma gandesc este mult mai usor astazi la studiu biblic sa intrebi in loc de “cei 12 apostoli” care sunt “11 cei mai buni fotbalisti internationali”? Este mult mai usor sa afli numele unui actor de film decat numele vreunui martir din perioada Evului Mediu intunecat… sau al vreunuia din inaintasii crestini ai secolului XX care au platit cu viata credinta in Domnul Isus.

Cine este Iosif Trifa? Cine este Traian Dorz? Cine sunt: John Bunyan, Savonarola, Perpetua, Moody, Spurgeon, Dietrich Bonhoeffer? Cine ar trebui sa-si cunoasca inaintasii daca nu noi?!!!

Apropo- Traian Dorz “a jucat” la Oastea Domnului. Nu a fost fotbalist ci luptator. Nu platit ci a platit desi a fost rasplatit peste masura. Citesc acum autobiografia lui. Ma gandisem sa impartasesc cu voi din suferintele lui dar nu stiu ce sa aleg…mai bine va las pe voi sa decoperiti singuri cu sufletul la gura marturiile lui.

O rugaminte: daca are sau stie cineva cum as putea face rost de o poza cu Traian Dorz, Billy Graham, Martin Lloyd Jones, Spurgeon, Moody, Hudson Taylor, Iosif Trifa. As vrea sa le pun in biroul meu. Cred ca mi-ar fi de folos ca fiind “inconjurat cu astfel de martori” sa pot fi mai serios pe calea Credintei.

Evrei 13.7 Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu. Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!

De ce ar trebui sa citim sa cunoastem vietile sfintilor nostri inaintasi?

1. Sa ne trezim la realitate. Realitatea este ca intotdeauna lumea i-a urat pe crestini. Acum avem impresia ca suntem invitati si noi pe la mesele lor. Nu este asta realitatea. Trebuie sa ne pregatim pentru prigoana.

2. Sa ne amintim care este costul real al umblarii dupa Domnul. De fapt, dupa pret ne putem da seama daca posedam originalul si nu un fals.

3. Vom putea intelege mai usor ispitele si problemele adunarilor de crestini de azi prin prisma celor de ieri. Traian Dorz spre exemplu, surpinde intr-un spiritu obiectiv si lipsit de slava desarta framantari, dezamagiri chiar personale si aspecte mai putin placute ale Imparatiei lui Dumnezeu in biserici locale. Frati tradatori, lasi si opozitia fatisa a bisericii ortodoxe fata de miscarea de innoire a Oastei Domnului.

4. Suferinta lor va trezi in noi cei nascuti din nou sentimentul apartenentei la familia Domnului. Vom simti din nou ca sunt “ai nostri” iar noi suntem ai Lui. Poate daca de mult n-ai mai varsat lacrimi de compasiune o vei putea face acum “aducandu-ti aminte de mai marii nostri” …lacrimi de compasiune pentru ei dar si lacrimi de recunostinta si rededicare pentru Domnul.

5. Citind biografiile “mai marilor nostri” te vei simti din nou mandru ca esti crestin.

Sa ne aducem aminte de mai marii nostri! Mai marii nostri sunt altii decat ai lumii. Mai marii nostri nu sunt si ai lor dar nici mai marii lor nu sunt ai nostri.

Aducandu-ne aminte de mai marii nostri le vom putea mai apoi urma credinta. Doar asa vom sti unde ne aflam si care este directia spre care ne indreptam.

Cand ai citit ultima data o biografie a unuia dintre “mai marii nostri”? Cuvantul Domnului ne indeamna “aduceti-va aminte de mai marii vostri”!!!! El a spus-o. Haideti sa ne facem timp sa citim despre sfarsitul felului lor de vietuire. Sa cautam in librarii istoria luptei lor. Sa pastram in apropierea noastra, in biroul sau camera noastra, pe pereti sau pe usa imagini care sa inlocuiasca pe “mai marii lor” cu “mai marii nostri.”

Inaintasii nostri sunt in urma noastra dar ei raman pentru totdeauna inaintea noastra.

Ier.6.16 Asa vorbeste Domnul: Stati in drumuri, uitati-va si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna. Umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!

 p.s. Daca aveti recomandari de astfel de biografii va rog sa ne spuneti titlul cartii si autorul ptrintr-un comment.

Posted in Biserica in prigoana, Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor" | Tagged: , , , , , , , , | 9 Comments »

Hai sa ne schimbam …biserica

Posted by solideogloriablog on July 1, 2008

Pe multe din pancardele si afisele electorale citim ca este vremea schimbarii sau suntem avertizati ca votul nostru este singura sansa prin care mai putem schimba ceva. Se comunica ideea ca totul este dezastru, noi meritam mai mult, putem mai mult si chiar vrem ce este mai bine. Trebuie deci sa schimbam ceva. Cu ce incepem? Cu cei din frunte, ei sunt de vina.

Cum este in biserici? Si in biserici este loc de “mai bine”. Ce trebuie sa schimbam: pastorul, comitetul sau biserica. Ar mai fi o varianta… Biblia mai spune ca ar trebui sa ne schimbam noi, eu si tu. Crestinul trebuie sa se schimbe. Noi trebuie sa ne transformam prin inoirea mintii, sa ne schimbam in acelasi chip al Lui. Ilustratia urmatoare reflecta tipul de schimbare pe care crestinul vremurilor grele prefera sa-l faca.

Se spune ca un om a fost salvat de pe o insula pustie pe care supravietuise singur timp de cinsprezece ani. Inainte de a pleca, el le-a prezentat salvatorilor sai cladirile pe care le construise de-a lungul timpului si care formau un orasel al carui singur locuitor fusese el:

-Aceea era casa mea, dincolo era magazinul, aceasta caldire era un fel de cabana si aici este biserica la care merg…

-Si cladirea de alaturi?

-Oh, acolo e biserica la care obisnuiam sa ma duc!

Posted in Biserica vremurilor grele, Spiritul lumii | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Si samariteanul cazuse intre talhari?

Posted by solideogloriablog on May 16, 2008

Am primit si eu acest mesaj de pe roboam si personal sunt ingrijorat daca se va intampla asa. Cred ca vocea Micului Samaritean era intr-adevar un alt canal de binecuvantare prin care vocea Domnului ajungea la urechile multor “oameni cazuti intre talhari” ce puteau fi condusi catre un han, catre o biserica spre ingrijire. Ce va fi de acum incolo? Oare noi putem ajuta cu ceva? Mai este ceva de facut?

Eu stiam din Scripturi ca doar omul din pilda cazuse intre talhari nu si samariteanul.

In continuare aveti mesajul de la fr. Cristi Tepes:

From: Cristi Tepes [mailto:cristitepes @yahoo.com]
Sent: Friday, May 16, 2008 7:02 AM
To: Daniel Branzai
Subject: (ni)micul samaritean

 

Draga Daniel,

cred ca suntem in fata unui fapt deosebit de grav, cu implicatii majore in intreaga “lume evanghelica”.

 

Stirea este

 

Radio Micul Samaritean va fi vandut Vocei Sperantei

(www.lucratori- romani.ro)

12 May 2008 Sectiunea: Stiri

Image removed by sender. RMS se vinde la RVSIn ultima perioada Radio Micul Samaritean se confrunta cu probleme financiare. Din luna decembrie 2007, Florin Pindic Blaj, directorul postului a facut demersuri in a cauta o solutie pentru rezolvarea problemelor. In acest scop au fost facute apeluri catre ascultatori pentru stragere de fonduri.

In cele din urma a ajuns la concluzia ca Radio Vocea Sperantei este singura varianta. Radio Micul Samaritean va fi vandut postului de Radio Vocea Sperantei, patronat de Cultul Adventist. Deci din luna Iunie Radio Micul Samaritean nu va mai exista. Bugetul lunar necerar difuzarii programelor Micului Samaritean este de peste 30.000 euro.

Astazi “programele radio ajung la casele si inimile sutelor de mii de ascultatori aducand mangaiere, incurajare si bucurie”. Micul Samaritean emite in Romania prin 26 statii si poate fi ascultat de 10 milioane de romani.
Micul Samaritean a obtinut mai multe licente pentru a initia un post de radio crestin care sa emita in Romania.

Statii RMS: Abrud, Aiud, Alba Iulia, Bacau, Bistrita, Bocsa, BUCURESTI, Campulung Moldovenesc, Cobadin, Craiova, Dej, Deva, Dragasani, Hateg, Hunedoara, Ineu, Medias, Nasaud, Negresti-Oas, Oradea, Piatra Neamt, Radauti, Sighetu Marmatiei, Suceava, Tulcea, Zimnicea.

 

 

Cred ca ar fi bine ca toti aceia care au sponsorizat cu bani grei, fara sa o stie, prin Micul Samaritean misiunea adventista din Romania sa aibe un cuvint de spus in aceasta problema. Poate ca n-ar fi rau sa-si puna intrebarea cine este “proprietarul” acestei “societati comerciale”. Mai este de raspuns la intrebarea: in fata cui raspunde (daca a raspuns vreodata) “Proprietarul” retelei de radio.  Stirea, asa cum a aparut pe “lucratori-romani” este tendentioasa, considerind aceasta afacere dubioasa drept “singura varianta”. Exista cel putin citeva variante:

-vinzarea doar a unor statii (inclusiv catre Alinata Evanghelica- Vocea Evangheliei)

-vinzarea catre bisericile evanghelice locale

dar mai ales

-implicarea bisericilor locale in activitatea statiilor (stim bine ca nu s-a dorit asta nici la lansarea lor, nici la dezvoltarea grielei de programe, nici la angajarea realizatorilor, pentru ca, nu cumva crestinatatea sa aibe si “tupeul” de a se implica).

 

Daca lucrurile ramin asa cum sunt Micul Samaritean va ramine ca un monument al iesirii de sub binecuvintarea lui Dumnezeu. Cred insa ca merita sa devina si un motiv seros de meditatie pentru noi toti, mai ales in relatie cu etica misiunii crestine. 

 

MICUL SAMARITEAN NU S-A VINDUT PE UN PRET (DE NI)MIC!  Dar pretul vinzarii e mai putin important decit vinzarea insasi.

 

Domnul sa fie cu noi toti.

Cristi

Posted in Biserica vremurilor grele, Uncategorized | Tagged: , , , | 3 Comments »

Care este mesajul batailor din palme?

Posted by solideogloriablog on April 21, 2008

Intr-un post anterior referitor la problema aplauzelor in inchinare cred ca Gianina a facut o remarca deosebita si folositoare pentru o intelegere mai corecta a fenomenului. Ea a facut distinctia intre „Aplauze” si „Batut din palme”- cel putin asa cum se face referire in Scripturi.

Acelasi batut din palme- mesaje diferite

Eu cunosc cel putin cinci moduri de mesaj ce poate fi exprimat prin „batutul din palme.” Banuiesc ca fiecare dintre dvs le-ati folosit pe fiecare dintre ele.

1) batut din palme in semn de apreciere, de lauda

2) batut din palme cand ma scutur de praf

3) batut din palme in ritmul cantarii

4) batut din palme in semn de bucurie a inchinarii

5) batut din palme in semn de bun venit

Fiecare din voi probabil le-ati folosit. Ele semana intre ele din punct de vedere fizic-vizual insa mesajul lor, in functie de context inseamna cu totul altceva.

 Lumina contextului

Contextul face distinctia si nu batutul din palme. Astfel ca:

- daca eu sunt murdar de praf pe maini si imi bat palmele, tu sa nu crezi ca iti spun „bun venit” sau ca te apreciez sau laud prezenta ta.

- daca insa ma vezi cantand si bat din palme sa nu crezi ca ma scutur de praf.

- daca un musafir este prezentat audientei din care fac si eu parte si se intampla sa ma vezi batand din palme imediat dupa prezentarea musafirului sa nu crezi ca am chef de cantat sau ca ma scutur de praf.

Contextul clarifica mesajul exprimat prin „batutul din palme.”

Kindaru spunea: „sti geanina, de fapt sunt sinonime, …. romana este intr-adevar o limba maleabila, dar sa nu generalizam! diferentele apar atunci cand doi termeni sunt diferiti, nu cand inseamna acelasi lucru!”

Parerea mea este totusi ca uneori (ca si in cazul nostru) contextul face diferenta. Daca nu intelegi contextul ai pierdut mesajul batutului din palme de aceea mai intai trebuie sa fim capabili sa identificam corect contextul. Pentru aceasta haideti sa facem…

O descriere mai amanuntita

Haideti sa incercam sa descriem mai in detaliu contextul in care cele patru moduri de batut din palme se manifesta. In felul acesta putem indentifica mai usor elementele distinctive intre ele. Lucrul acesta ne va ajuta mai apoi sa identificam mai usor tipul de mesaj. In felul acesta vom putea clasifica corect „batutul din palme” in Biblie si „batutul de palme” contemporan.

1) mesaj de apreciere-APLAUZE: are in centru o persoana care a prezentat ceva. In semn de apreciere sau incurajare spectaturul (si el prezent) bate din palme. Interpretul nu aplauda ci se inclina in semn de multumire.

2) mesaj de igiena- ….

3) mesaj de bucurie- „Bucurie fireasca”: este bucurie, nu este o persoana in centrul atentiei ci pur si simplu un indemn launtric si un duh care uneste un grup mai mare sau mai mic in aceeasi manifestare de bucurie.

4) mesaj de inchinare- INCHINARE: un indemn launtric, un duh ce uneste un grup de oameni intr-o atitudine si o stare de exaltare in urma unei apropieri cu divinul. Aici nu exista oameni in centrul atentiei.

5) mesaj de bun venit-…. WELCOME: un musafir este prezentat grupului care in semn de acceptare si incurajare ii spune bun venit in cor dar nu prin cuvinte ci batand din palme.

Exercitiu

Haideti acum sa facem un test. Kindaru, in comentariul sau o intreba pe Gianina „sa fim sinceri, la sfarsitul unei reprezentaii reusite de teatru nu ai auzit pe nimeni sa ‘bata din palme’?

Permiteti-mi sa raspund eu. Raspunsul este afirmativ- da, se aude batutul din palme. Haideti sa vedem insa in ce categorie din cele cinci se incadreaza? Ma gandesc ca nu se scutura de praf, nu se inchina, nu spune bun-venit nimanui, nu este bucuria in hora ci sunt aplauzele- mesaj de apreciere.

Batutul din palme biblic

Haideti acum sa incercam sa clasificam batutul din palme mentionat in Biblie. Kindaru ne-a sugerat cateva referinte biblice :

Ps.47.1 Bateti din palme toate popoarele! Inaltati lui Dumnezeu strigate de bucurie!

Ps.98.8 sa bata din palme raurile, sa strige de bucurie toti muntii

Isaia 55.12 …muntii si dealurile vor rasuna de veselie inaintea voastra si toti copacii din campie vor bate din palme.

Este aici un mesaj de igiena corporala? Nu, nu este cazul.

Este aici un mesaj de bun venit? Nu! Nici o persoana noua nu este introdusa.

Este aici un mesaj de bucurie fireasca? Nu pentru ca Dumnezeu este in centrul atentiei.

Au mai ramas prima varianta „Aplauzele” si „Bucurie inchinarii”. De fapt cred ca suntem cu totii de acord ca aici se limiteaza dezbaterea noastra. Iata motivele pentru care eu cred ca Biblia cand vorbeste de „batut din palme” se refera la „Bucurie a inchinarii” si de ce cred ca nu este tot una cu aplauzele: cand se aplauda (mesajul aprecierii) mesajul este adresat unui om, unei persoane. Aceasta nu aplauda ci primeste mesajul publicului inclinandu-se in semn de multumire. Dumnezeu nu este prezent in schema. In cel mai rau caz doar se presupune prezenta Lui.

La noi in biserici cand se bate din palme eu consider ca este vorba nu de bucuria inchinarii ci de aplauze- mesaj de apreciere intrucat interpretul nu aplauda ci doar se simte satisfacut ca a fost apreciat.

Bucurie inchinarii  vs.  aplauzele

Parerea mea este ca bucuria inchinarii exprimata prin aplauze isi are originea in orient si a fost practicata in context spiritual-religios. Aplauzele isi au originea in occident si este practicata in context secular-pagan.

Iarasi o parere personala este ca indemnul biblic „bateti din palme”, pe langa faptul ca il inteleg doar in termenii clarificati mai sus (adica distinct de aplauze),  in cel mai fericit caz este conditionat de cultura si temperamentul fiacarui om astfel ca indemnul se gaseste de cele mai multe ori daca nu poate chiar de fiecare data exprimat in limbaj poetic, in cartea psalmilor si doar in cartile Vechiului Testament. Nu stiu cel putin pana acum un astfel de indemn in cartile Noului Testament.

Va las cu o intrebare: daca tot interpretam literal expresia „bateti din palme” imi puteti explica sau descrie macar cum pot raurile sa bata din palme? … cum pot muntii sa strige?… cum bat copacii din campie sa bata din palme? ….Raurile si copacii au palme?  Haideti sa facem si noi deci dupa cum VEDEM la rauri si copacii din campie! Haideti sa “batem din palme” (cu ghilimele) in ritmul lor! Sa pastram ritmul lor! 

Cine citeste sa inteleaga mesajul biblic al “batutului din palme”- Inchinarea noastra si fie cu bucurie Soli Deo Gloria!

Posted in Biserica vremurilor grele, Spiritul lumii, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , | 3 Comments »

De ce m-a „agitat” asa de tare cazul “Proconsul”?

Posted by solideogloriablog on April 16, 2008

 Pana acum am citit cele 13 comentarii pe care unii dintre voi le-ati facut referitor la compatibilitatea dintre mesajul pe care trupa Proconsul il poate aduce alaturi de proclamarea Evangheliei pentru castigarea sufletelor din sclavia si legaturile pacatului. Unii sustin compatibilitatea lor iar majoritatea cel putin avanseaza ideea ca nu sunt inca pregatiti sa slujeasca Domnului intr-o asa lucrare de amploare.

Un numar mare de vizitatori au vizitat blogul astazi, s-au scris 13 comentarii si nici unul nu a fost respins cu toate ca parerile sunt impartite. Vreau sa va multumesc celor ce ati indraznit sa va exprimati opinia; multumesc pentru exprimarea decenta si pentru ca ati inteles spiritul in care dorim sa discutam.

Cu adevarat este un subiect important si dorim sa discutam nu de dragul discutiei ci sunt constient ca ceea ce se scrie poate forma sau deforma opinii si chiar crezuri. De aceea privim discutiile cu toata seriozitatea prin prisma realitatii Imparatiei eterne a Domnului Isus.

In cele ce urmeaza as vrea sa-mi exprim si eu opinia facand referire chiar la unele comentarii din cele 13 pe care le-am citit pana acum.

Discutam teologie sau gusturi muzicale?

Eu cred ca ceea ce discutam aici nu este o problema de preferinta muzicala sau de gusturi unde am putea spune ca lucrurile sunt relative si fiecare putem avea dreptate in dreptul nostru. Este o problema obiectiva teologica- este in joc aici sfintenia lui Dumnezeu.

Da, sunt de acord- daca problema discutata este de natura muzicala fara alte implicatii totul ar fi ok. Daca insa este vorba de o chestiune teologica, de crez si inchinare, daca este vorba de o chestiune in care Biblia, Dumnezeu Si-a spus deja cuvantul atunci problema sta cu totul altfel. Care este parerea ta, in ce categorie o incadrezi: teologie sau gusturi muzicale?

Cum este Dumnezeul tau?

Eu am incadrat-o la teologie si am ajuns la concluzia ca in joc este gloria lui Dumnezeu prin faptul ca sfintenia lui Dumnezeu a fost dispretuita, gloria Domnului a fost injosita profund.

Haideti sa incepem de SUS, de la Dumnezeu in JOS, la noi. Teologia dicteaza practica si nu practica teologie. [Poate ca termenul „teologie" starneste repulsie. Folosesc termenul acesta nu in sens teoretic-academic ci cu sensul practic de „Adevar" ce sta la baza practicii noastre.]

Ce fel de Dumnezeu avem?

Isaia 42.8 Eu sunt Domnul. Acesta este Numele Meu si gloria Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor.

Inteleg clar ca Dumnezeu nu imparte gloria Lui cu nimeni si ca nimeni nu poate primi in egala masura cinstea ce I se acorda Lui. Ceea ce oferi Lui Dumnezeu nu poti oferi nimanui altcuiva.

Aplicatia- in cele doua videoclipuri se vede clar si raspicat: cantarea este identica doar „iubito” este inlocuit cu „Isus.” Deci- ce a fost valabil vis-a-vis de iubita este in aceeasi masura valabil referitor la Domnul Isus. Mai rau de atat insa- cantarea a fost intentionata initial sa fie adresata iubitei sau Domnului Isus? Banuiesc ca iubitei. Apoi ganditi-va: cat de mare este diferenta intre vrednicia lui Dumnezeu si a unei persoane umane?

Concluzia logica este urmatoare- Dumnezeu Isus Hristos este considerat a fi la aceeasi valoare cu un om, o femeie. Trebuie sa corectez- Domnul Isus este coborat mai jos de atat avand in vedere cele doua aspecte: cantarea initial nici macar nu L-a avut in intentie pe Domnul si apoi faptul ca Cel mai inaltat in Glorie Il cinstesti cu acelasi „dar” pe care-l oferi unei iubite.

Dumnezeu este sfant!

Cu totii stim si spunem „Sfintesca-se Numele Tau…” Ce inseamna asta? Ce inseamna ca Dumnezeu este sfant? Inseamna ca Dumnezeu este separat de toti oameni. El face parte dintr-o categorie distincta de toate celelalte fiinte si ca nimeni nu este in aceeasi categorie cu El.

Ps.40.5  Doamne, Dumnezeule, multe sînt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine.

Ps.89. 6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

Isaia 40. 25 ,,Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?“ zice Cel Sfînt.

Isaia 40. 17 Toate neamurile sînt ca o nimica înaintea Lui, nu sînt decît nimicnicie şi deşertăciune. 18 Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare ‘l veţi asemăna?

Isaia 46. 5 Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi?

Aici sunt niste intrebari destul de serioase in care arata clar ca nimeni si nimic nici in cer si nici pe pamant nu poate fi comparat cu Dumnezeu. Dumnezeu este sfant. Ba mai mult „toate neamurile sunt ca o nimica inaintea Lui.”

Aplicatia- problema pe care noi o discutam este un atentat la sfintenia lui Dumnezeu. Este o problema fundamentala, vitala.

Ill. S-a facut mare caz in presa atunci cand Presedintele Frantei s-a adresat Majestatii sale Regina Marii Britanii cu „doamna” in loc de „Majestate.” Opinia publica mondiala s-a sesizat. Ma mira ca in problema dezbatuta de noi ni se pare o nimica toata cum Regele regilor este pus in, si chiar mai prejos de o iubita. Si toate astea se intampla “sub nasul” nostru, noi zambim si nu pricepem gravitatea faptului.

Dumnezeu trebuie sfintit de noi

Ce ineamna asta? Il putem noi face mai sfant? Nu! Insa prin modul in care ne relationam fata de El putem arata ca este cu totul special pentru noi si astfel, asemenea celor trei tineri in Babilon putem oferi raspunsul la intrebarea „Cine este Dumnezeul acela …?”

Evrei sfinteau Numele Domnului prin faptul ca nici macar nu-L indrazneau sa rosteasca numele IHWH ci pronuntau Adonai. Masoretii, cei care au scris manuscrisele Scripturilor isi scaldau trupul si/sau foloseau o pana noua cand scriau Numele Domnului si niciodata nu-si permiteau sa desparta in silabe Numele Domnului. Altii isi descopereau capul cand rosteau Numele Domnului. Da, uneori acestea erau duse la extrema si exista si fariseism insa la baza era ideea sfintirii Numelui Domnului.

Iata o alta modalitate clara prin care se sfintea Numele Domnului. Nerespectarea ei era pedepsita cu moartea.

Exod 30. 31 Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: ,Acesta ‘mi va fi untdelemnul pentru ungerea sfîntă, printre urmaşii voştri. 32 Să nu se ungă cu el trupul niciunui om, şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaş întocmire; el este sfînt, şi voi să-l priviţi ca sfînt. 33 Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.“ 34 Domnul a zis lui Moise: ,,Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, şi tămîie curată, în aceeaş măsură. 35 Cu ele să faci tămîie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfîntă. 36 S’o pisezi mărunt, şi s’o pui înaintea mărturiei, în cortul întîlnirii, unde Mă voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt. 37 Tămîie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s’o priviţi ca sfîntă, şi păstrată pentru Domnul. 38 Oricine va face tămîie ca ea, ca s’o miroase, va fi nimicit din poporul lui.“

Fratii mei, haideti sa gandim problema fara presupozitii sau resentimente. Scopul nostru nu este sa acuzam pe cei de la Proconsul pentru ca ei de fapt nu stiu ce fac. Problema nu este a lor ci a noastra care nu stim ce Dumnezeu avem. Altii in mod inconstient profaneaza Numele Dumnezeului nostru iar noi nici nu sesizam ce se intampla sub ochii nostri.

Cazul nostru se prezinta ca o incalcare flagranta a poruncii Domnului din textul de mai sus. “Aceeasi intocmire” de mesaj exprimat in cantare a fost facut intai pentru o iubita si apoi  pentru Dumnezeu. Principiul sfintirii lui Dumnezeu cerea expres ca nimeni sa nu faca o intocmire exacta in folosul altei persoane.  

Principiul sfintirii Numelui lui Dumnezeu a fost incalcat. Da, nimeni nu s-a nascut invatat si toti suntem cu greseli asa cum spunea Carmen insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne ajutam unii pe altii sa ne conformam voiei lui Dumnezeu.

Emanuel, sa stii ca aici nu este vorba de judecata. Sa definim termenii inainte de a-i folosi. Da, Biblia condamna a judeca atunci cand asta inseamna a condamna, atunci cand fara dragoste si fara o examinare personala in prealabil cauti distrugerea aproapelui. Biblia insa incurajeaza a judeca atunci cand asta inseamna o evaluare a fratilor nostri dupa ce in prealabil ne-am cercetat personal inaintea Domnului si cand judecarea are ca scop recuperarea si indreptarea aproapelui nostru.

1Cor.6.5 spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel nu este intre voi nici macar un singur om intelept care sa fie in stare sa judece intre frate si frate?

Inteleg de aici ca este vai de noi daca nu mai sunt oameni care sa judece intre frate si frate. Apostolul Pavel luminat de Duhul Sfant considera capacitatea de a judeca in felul acesta o dovada de intelepciune. Altfel, in lipsa unor astfel de judecatori vor ajunge sa ne judece lumea- cum de fapt s-a intamplat in Corint. De aceea Emanuel cred ca trebuie sa distingem ce inseamna „a judeca” si cat de important este sa avem si astfel de oameni.

Intr-adevar, unii ditnre noi avem tendinta sa luam apararea trupei Proconsul intrucat ni se par victimizati. Da, sindromul victimizarii atrage simpatie. Pe langa asta mai este si spiritul umanist ce ne influenteaza uneori chiar cu pretul desconsiderarii sfinteniei lui Dumnezeu insa haideti sa nu ne lasam condusi de sentimentalism ci sa pastram echilibrul dictat de constiinta luminata de Duhul si nu de porniri firesti.

Nu uitati ca eu si tu, noi- este de datoria noastra sa veghem unii asupra altora si sa sfintim Numele Domnului. Asa cum Liv spunea in comentariul sau mai sunt si alte cantari ce nu reflecta ci dimpotriva diminueaza gloria Domnului printr-un mesaj destul de confuz si tendinta romantica: „Langa tine vreau…”…etc

Cat priveste trupa Proconsul, in cazul in care ei sunt cu adevarat pocaiti consider ca sfatul lui Hahne este cel mai potrivit pentru ei- nu este inca vremea pentru ei sa fie scosi in prima linie in razboiul spiritual. Nu sunt inca pregatiti pentru asta.

1Tim.3.6 sa nu fie intors la Dumnezeu de curand ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda diavolului.

Experienta confirma cum, spre exemplu unii pastori au promovat imediat la amvoanele bisericilor noastre preoti intorsi la Domnul de curand. Unii au cazut in osanda diavolului, s-au ingamfat de mandrie si au cazut de la credinta, s-au intors inapoi la ale lor atunci cand asteptarile nu le-au fost satisfacute. Haideti sa iubim intelept!

Da, noi credem ca folosindu-i pe ei ii atragem pe nepocaiti sa cunoasca pe Domnul. Ii folosim ca metoda de a-i atrage pe nepocaiti. Din cate am inteles (chiar din marturia basistului trupei- http://www.xbass.ro/forum/viewtopic.php?t=5998  ), se pare ca, unii dintre  membri  trupei au ceva inclinatii spre Dumnezeu, totusi nu se poate vorbi de o nastere din nou in cazul celor mai multi. Dan, intr-unul din comentariile postate la mejasul anterior ne oferea si o explicatie scrisa a unuia avizat in acesta problema, mesaj preluat de pe pagina de contact a organizatorilor unde se ofera ca justificare a deciziei lor urmatoarele:”Concertul a fost un mijloc prin care sa aducem pe cei care nu cunosc pe Domnul acolo.”

Este insa acesta un mijloc de publicitate eficient sau mai corect spus -placut lui Dumnezeu? Exista oare si un mod impus de Scriptura in care sa facem evanghelizare sau metodele le putem alege noi dupa plac? Scopul scuza mijloacele? Haideti sa vedem ce spune Scriptura:

Faptele apostolilor 16. 16 Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire  Prin ghicire, ea aducea mult cîştig stăpînilor ei. 17 Roaba aceasta s’a luat după Pavel şi după noi, şi striga: 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s’a întors, şi a zis duhului: ,,’n Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

Fireste vorbind cred ca marturia ,,Oamenii aceştia sînt robii Dumnezeului Celui Prea ‘nalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.“era cea mai credibila si cel mai perfect mod de publicitate pentru ca cineva sa asculte Evanghelia propovaduita de Pavel. Totusi, Pavel „a fost necajit.” Apostolul Pavel n-a avut nevoie de o astfel de reclama. Inteleg ca Dumnezeu (pentru ca in Numele lui Isus a izogonit duhul acela) nu este deloc incantat si nu doreste ca cei nemantuiti sa-I faca reclama.

Ma tem ca noi ne-am insealat cand am crezut ca trupa Proconsul ar fi cel mai potrivit mijloc de a face publicitate mesajului evangheliei propovaduit de Josh McDowell.

Fratii mei, nu avem nimic de impartit. De fapt nu vrem sa impartim. Sa nu impartim gloria lui Dumnezeu cu oamenii. Soli Deo Gloria inseamna ca Gloria sa fie NUMAI a Domnului. Haideti sa pricepem si noi ce au priceput ucenicii cand L-au vazut pe Domnul maniat

Ioan 2.17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: ,,Rîvna pentru casa Ta Mă mănîncă pe Mine.“

 Go, tell it on the mountains!

Posted in Biserica vremurilor grele, Crezul "nebunilor", Spiritul lumii, Tanar si (ne)linistit?! | Tagged: , , , , , | 21 Comments »

Cand Domnul vine la noi in adunare

Posted by solideogloriablog on February 23, 2008

Marcu 1.21-28

Introducere

21. S-au dus la Capernaum si in ziua Sabatului

Isus a intrat indata in sinagoga si a inceput sa invete pe norod…

O zi deosebita

Ziua de Sabat era o zi deosebita intre zile. In timp ce la fiecare zi se facea referire ca „ziua intaia” sau „ziua a doua”…”ziua a saptea avea o denumire speciala- Sabat, ziua de odihna.

Un alt motiv pentru care era o zi deosebita era pentru faptul ca Dumnezeu Tatal prin creatie a hotarat sa fie o zi de odihna. El Insusi S-a odihnit de toata lucrarea Sa. Bine-nteles asta nu inseamna ca Domnul Dumnezeu ar fi fost obosit ci este vorba de acea odihna, de acea rasuflare de satisfactie pe care o ai in urma lucrului dus la bun sfarsit.

Crestinul este o creatie noua „caci daca este cineva in Hristos este o faptura noua” (2Cor.5.17) Ziua intai a saptamanii este de acum ziua noastra de bucurie, ziua cand toti cei mantuiti am capatat odihna si ne-am odihnit de toate lucrarile noastre in Hristos.

Ps.118.22-24 Piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului cladirii. Domnul a facut lucrul acesta si este o minunatie inaintea ochilor nostri. Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim in ea.

Ziua invierii Domnului este ziua eliberarii noastre. Ea este Ziua Domnului pe care au sarbatorit-o crestinii de-a lungul veacurilor si pana la venirea Lui. Este ziua hotarata de Domnul.

Un om deosebit

Domnul Isus era un om deosebit. Un copil de Dumnezeu. Crestinul este un om deosebit pentru ca face parte din poporul lui Dumnezeu. Un popor separat de Dumnezeu in mijlocul lumii.

Textul de fata ne prezinta modul in care un copil de Dumnezeu petrece cea mai deosebita zi din saptamana.

Un loc deosebit

Ziua cea deosebita a fost hotarata de Dumnezeu. Dumnezeu a hotarat si oamenii care sa fie deosebiti. O zi deosebita trebuie petrecuta intr-un loc deosebit. Dumnezeu nu a lasat ca noi sa alegem locul acela ci El, Care a hotarat ziua a hotarat si locul unde trebuie petrecuta- Ziua Domnului trebuie petrecuta in Casa Domnului.

Domnul Isus practica lucrul acesta inca din copilarie. Este o practica pe care a invatat-o de la Tatal Sau. „Nu stiati ca trebuie sa fiu in Casa Tatalui Meu?”- a spus El parintilor la varsta de numai 12 ani.

Evrei 10.25 Sa nu parasim adunarea noastra cum au unii obicei…

Ps.84.10 Caci mai mult face o zi in curtile Tale decat o mie in alta parte. Eu vreau mai bine sa stau in pragul Casei Dumnezeului meu decat sa locuiesc in corturile rautatii.

Ps.122.1 Ma bucur cand mi se zice „Haidem la Casa Domnului!”

O atitudine deosebita

„…Isus a intrat indata in sinagoga…” Imi pare ca venirea Domnului Isus la adunare nu a fost un obicei sau o traditie moarta, nici o datorie sau o obligatie ci o dorinta vie exprimata printr-o implicare activa. Domnul Isus venise la adunare atat cu trupul dar si cu duhul si cu mintea.

Un om deosebit petrece o zi deosebita intr-un loc deosebit si cu o atitudine deosebita.

Spre deosebire de amintirea de trista notorietate cand Domnul Isus vizitand adunarea din cetatea Sa natala (Nazaret) era pe cale sa fie aruncat in prapastie in urma unei predici, de data aceasta vizita Domnului Isus in adunarea din Capernaum se incheie cu eliberare unui indracit, cu bucurie generala si speranta pentru tot norodul.

Scopul acestui mesaj este sa ne incurajeze sa cautam prezenta Domnului Isus in adunarile noastre. Haideti pentru cateva momente sa frecventam adunarea unde Domnul Isus a intrat in urma cu cateva momente si sa vedem ce aduce El adunarii ce-L primeste…

Prezenta Domnului Isus la adunare

v.21-22 …si a inceput sa invete pe norod.

Oamenii erau uimiti de invatatura Lui caci ii invata

ca unul care are putere. Nu cum ii invatatu carturarii.

1. Ofera invatatura

Cand Domnul Isus vine in adunare El aduce intotdeauna invatatura pentru ca poporul, noi toti avem nevoie de invatatura Sa. Invatatura Lui este…

-uimitoare (auditoriu). Oamenii raman uimiti cand aud invataturile Lui.

-deosebita (carturari). Uimeste si prin faptul ca este deosebita. Nu stim exact despre ce a vorbit Domnul Isus. Nu stim subiectul sau tema dezbatuta insa este clar ca oamenii aceia n-au auzit din gura carturarilor asa ceva.

-puternica.  Daca invatatura Lui era deosebita, deosebirea consta in autoritatea cu care Domnul Isus invata, preda invatatura.

Diferenta consta nu atat in continutul invataturii ci in modalitate, in metoda. Nu ce ii invata ci cum ii invata. „Ii invata ca unul care are putere.” Nu este suficient sa stii doar ce sa predai daca nu stii si cum, daca n-ai o metoda pedagogica eficienta. Multi predica astazi Biblia insa nu toti stiu si cum.

Domnul Isus nu avea doar invatatura ci avea si putere, autoritate, vrednicie. El este vrednic sa invete, sa ofere invatatura norodului.

Concluzia este ca invatatura ce uimeste, invatatura deosebita si puternica o poate oferi doar Domnul Isus. Daca vrem o astfel de invatatura in adunarile noastre nu exista decat o singura solutie- sa Ii permitem Domnului Isus sa frecventeze adunarea noastra si sa-L lasam sa ne fie Invatator. Sa cautam chiar sa frecventam doar acele adunari in care putem spune cu certitudine ca este Domnul Isus invatator.

v.23-24 In sinagoga lor era un om care avea un duh necurat.

 El a inceput sa strige: „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit sa ne pierzi? Te stiu cine esti- esti Sfantul lui Dumnezeu!”

2. Aduce tulburare

 Poate pare socant lucrul acesta insa nu ar trebui sa fie, atata timp cat nu trebuie sa ne socheze faptul ca in adunarea credinciosilor se infiltreaza si duhuri necurate.

-celor de-ai casei dar totusi straini. Acolo era un om posedat de un duh necurat. Omul acesta apartinea de acea adunare insa in realitate nu putea fi dintre ei intrucat „nimeni nu poate sluji la doi stapani.”

Daca Domnul Isus aduce tulburare trebuie sa stim ca aduce doar acelora care sunt purtatori de duhuri necurate si tulburarea nu este pentru om ci pentru duhul necurat.

-celor legati de o adunare dar nu de Hristos. Omul acesta venise la adunarea Domnului insa nu avea nici o legatura cu Domnul Hristos. Da, nu trebuie sa ne mire ca printre cei care frecventeaza adunarile Domnului sunt oameni care nu au nici o legatura cu Domnul Isus. Acestia sunt oamenii care sunt tulburati de prezenta Domnului Isus.

-celor ce stiu si totusi sunt pierduti.

Cei care n-au nici o legatura cu Domnul Isus, chiar daca sunt in adunare totusi sunt pierduti. Nu adunarea sau Biserica te mantuie ci Domnul Isus Hristos. De aceea trebuie sa ne cercetam ca nu cumva legaturile noastre sa fie doar cu adunarea si nu cu Domnul Isus.

Domnul Isus nu aduce pierzarea- asa cum striga duhul cel necurat. Sau da, aduce pierzarea pentru duhurile necurate. El este categoric si nu tolereaza necuratia. Atunci cand Il avem pe Domnul Isus in adunarile noastre duhurile rele pier intrucat se tem de Domnul Isus- observati in text ca duhul striga si nu omul.

Nu este suficient sa stii cine este Domnul Isus. NU este suficient sa ai o teologie buna in teorie daca nu ai legatura cu Domnul Isus. Da, exista si posibilitatea sa stii o teologie corecta fara a avea vreo legatura cu Domnul Isus.

Iacov 2.19 Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci, dar si dracii cred …si se-nfioara!

Cu toata teologia lor si chiar cu prezenta in mijlocul adunarii, cei care n-au legatura cu Domnul Isus in moartea Sa sunt pierduti pe veci.

Atentie! Si pana acum in aceasta sinagoga se invatau Scripturile in fiecare Sabat insa duhul necurat n-a simtit nici o amenintare de aceea il gasim si de data asta la adunare. Trebuie sa intelegem ca nu invatatura Scripturilor ii tulbura pe demoni ci prezenta Domnului Isus in adunare. De aceea sa nu ne multumim doar cu invatatura Scripturilor in adunare ci sa tanjim dupa Prezenta Domnului Isus in adunare.

v.25-26 Isus l-a certat si i-a zis:”Taci si iesi afara din omul acesta!” si duhul necurat a iesit din el scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare.

3. Aduce eliberare

Fara indoiala ca Domnul Isus nu venise la adunare ca sa aduca tulburare ci eliberare insa adesea, eliberarea nu vine fara tulburare. Cei care suntem mantuiti ne aducem aminte cu siguranta cata tulburare era in mintea si inima noastra atunci cand Duhul Sfant ne convingea de pacat si prin adevar lupta pentru eliberarea noasta din robia intunericului.

De ce trebuie sa fie tulburare? Cum se explica aceasta? Noi trebuie sa fim constienti ca in adunare se da o lupta apriga la nivel spiritual. Imparatia intunericului se opune si nu vrea sa lase sa fie eliberat nici unul din sufletele captive in robia pacatului.

Astfel indraznesc sa spun ca acolo unde duhurile nu sunt tulburate si prea poate sa asteptam in zadar eliberare. Acolo insa unde duhurile necurate sunt tulburate se intrevede curand eliberarea. Nu orice tulburare este rea. Important sa vedem cine se tulbura.

-prin certare.

„Isus l-a certat…” Eliberarea omului vine in urma certarii duhului necurat. Care este atitudinea noastre vis-a-vis de certare? Cuvantul Domnului ne invata ca nu trebuie sa ne temem de certarea Domnului

Evrei 12.5 nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El…

Pr.3.12 caci Domnul mustra pe cine iubeste…

Pr.9.8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; mustra pe cel intelept si el te va iubi.

Pr.15.5 cine ia sema la mustrare ajunge intelept

Daca Domnul nu ar fi mustrat, daca nu ar fi certat in adunare pe omul acela, pe duhul acela omul ar fi ramas rob al satanei. Mustrare te face intelept dar mai mult de atat- mustrarea Domnului aduce eliberarea.

-prin intelepciune.

Spre deosebire de noi, Domnul Isus cand mustra si cearta in adunare da dovada de o intelepciune deosebita. Domnul Isus stie pe cine sa certe in asa fel incat duhul este alungat iar omul este eliberat.

Prezenta Domnului si certarea Lui scoate afara din adunare nu omul ci duhul necurat din om. Lipsa de intelepciune este atunci cand scoatem omul si raman duhurile necurate.

-prin putere.

„…scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare.” Faptul acesta are menirea sa ne constientizeze de lupta spirituala ce se da in sufletul omului in adunare. Adesea este o lupta invizibila insa ea exista in launtrul omului.

Lucrarea de eliberare este una deloc usoara intrucat satana nu renunta usor la ai sai. De aceea este nevoie in adunarea noastra de cineva cu autoritate si putere de a porunci asupra demonilor.

Ill. Fapte.19.13-17 Ne demonstreaza ca eliberarea de duhurile rele nu o poate face oricine. Fiii lui Sceva, desi erau feciori ai unui preot iudeu dintre cei mai de seama au ajuns la concluzia ca puterea de eliberare nu rezida intr-o formula magica. „Va jur pe Isus pe care-L propovaduieste Pavel sa iesiti afara” au spus ei duhurilor. Duhul cel rau le-a raspuns „Pe Isus Il cunosc si pe Pavel il stiu dar voi cine sunteti?”  Si omul a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi si i-a schingiuit in asa fel ca au fugit goi si raniti din casa aceea.

Doar Domnul Isus aduce eliberarea si de aceea El trebuie sa fie prezent in adunarile noastre.

v.27-28 Toti au ramas inmarmuriti asa ca se intrebau unii pe altii:

“Ce este aceasta? O invatatura noua! El porunceste ca un stapan chiar si duhurilor necurate si ele Il asculta!”

Si indata s-a dus vestea in toate imprejurimile Galileii.

4. Lanseaza o invitatie

Domnul Isus este cel ce aduce invatatura deosebita ce uimeste prin putere, El singur poate tulbura prin prezenta Lui duhurile necurate ce se furiseaza chiar in locurile sfinte, El este singurul capabil sa aduca eliberare in adunare. Domnul Isus insa mai vedem ca prin prezenta Lui mai lanseaza si o invitatie, o veste buna ce urmeaza sa fie raspandita…

-prin toti cei ce L-au intalnit.

Vestea aceasta cu privire la Domnul Isus este raspandita prin cei care L-au intalnit personal si au fost martori ai lucrarilor lui in adunare. Nu este nevoie de o alta reclama.

Intalnim situatii cand atat Domnul Isus cat si apostolul Pavel interzice duhurilor necurate sa le faca reclama. De multe ori am crezut ca marturia lor este cea mai credibila- totusi Domnul vrea ca noi sa ducem vestea.

Ill. Produsele Aloe Vera, Amway sau tratamente naturale- reclama este lasata in grija celor ce au experimentat calitatea si respectiv remediul oferit de acestea.

-dincolo de granitele adunarii.

„…s-a dus vestea in toate imprejurimile…” Un astfel de Hristos nu poate fi ascuns intre zidurile unei adunari ci vestea despre El in mod automat se raspandeste in toata regiunea in mijlocul careia se afla o astfel de adunare.

Interesant ca vestea s-a dus fara ca Domnul Isus sa le porunceasca sa faca asta. Da, vedem in text ca „duhurile necurate Il asculta” cand le porunceste insa noi ascultam din dragoste si nu de groaza.

-urgenta.

„..indata s-a dus vestea…” Vestea trebuie dusa urgent intrucat lumea are nevoie disperata de invatatura si eliberare, lumea are nevoie disperata de Domnul Isus.

Ex- Ambulanta si pompierii au prioritate si prezenta lor este o necesitate urgenta pentru omul in nevoie.

Sa chemam pe Domnul Isus in adunarile noastre si apoi sa chemam si pe oameni la adunarile noastre- la adunarea unde este prezent Domnul Isus.

Concluzia

Sa cautam sa-L avem pe Domnul Isus in adunare. Adunarile noastre au nevoie de El. El sa ne fie invatatorul si vindecatorul. Sa cautam sa frecventam astfel de adunari si apoi sa raspnadim vestea evangheliei in toate imprejurimile localitatilor noastre.

 

Posted in Biserica vremurilor grele | Tagged: , , , , , , | 1 Comment »

Lectie de viata de la o broasca oparita

Posted by solideogloriablog on February 20, 2008

In urma cu cateva zile un frate pastor nu prea tanar dar nici prea invarsta imi povestea despre vremurile grele de prigoana comunista. Colonei de securitate, oferte tentante in schimbul unei bune colaborari apoi jigniri, batjocora si amenintari care mai de care mai infricosatoare- toate acestea au luat sfarsit in decembrie’89 cand cel ce ameninta cu destituirea ajunge sa fie destituit iar cel amenintat ramane la locul lui in slujba Domnului si in continuare. „Dupa aceea l-am intalnit pe strada pe acel colonel de securitate si a intors capul in alta parte cand am vrut sa-l salut”- spunea fratele. 

„Nu credeam ca acel sistem comunist va cadea vreodata. Avea radacini puternice si prea bine infipte.”- spun majoritatea celor ce au trait din plin pe pielea lor acele vremuri in biserica lui Hristos.

L-am intrebat pe fr. Mihaly „Dvs care ati pastorit biserica si in comunism si in libertate- care considerati ca sunt vremurile cele mai periculoase si distrugatoare pentru Biserica?” Raspunsul a fost scurt si simplu- „vremurile de acum!”

Majoritatea celor ce au suferit pe vremea comunista tind sa spuna ca vremurile cele mai grele au fost atunci- si au dreptate daca ne gandim la nivel individual. Atunci sufereau liderii si credinciosii insa bisericile erau vii. Acum nu mai sufera credinciosul ci Biserica.

In Sfanta Scriptura ofera invatatura bisericii folosind ilustratii precum aceea a cainelui care se intoarce la ce varsase si scroafa spalata care se intoarce in mizerie. In timp ce ascultam ce spunea fr. Mihaly mi-am adus aminte de o experienta pe care nu mai stiu exact unde am citit-o. Se spune ca daca arunci o broasca intr-o oala cu apa fiarta aceasta va sari imediat afara. Daca insa o pui intr-o oala cu apa de temperatura potrivita dar pe care o incalzesti treptat broasca va muri oparita. [Va rog nu incercati asta acasa!] Se pare ca apa fiarta este mai putin periculoasa decat apa calduta pe care o incalzesti treptat.

Biserica in prigoana a reactionat, s-a conservat si a crescut din toate punctele de vedere. Acum insa biserica este intr-o stare de moleseala si adormire intrucat „apa” nu mai este in clocot ca in vremea persecutiei. Ne-am obisnuit cu „temperatura” iar spiritul lumii a adus o anestezie aproape generala peste poporul Domnului astfel incat am ajuns intr-o stare de inconstienta fata de pericolul ce ne paste la usa.

Posted in Biserica vremurilor grele | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Cum sa (nu) lupti impotriva dusmanului

Posted by solideogloriablog on January 16, 2008

Judecatori 1. 
Introducere (1-2)

„Dupa moartea lui Iosua…” Iosua a fost acela care a preluat comanda poporului si sub conducerea lui Israelul ajunge in lumea noua, in Tara Promisa. Erau mostenitori ai Tarii. Domnul le-o datuse insa ei trebuia sa intre in stapanirea ei izgonind dusmanul, pe Canaaniti. Iosua murise si acum poporul, fiecare semintie trebuia sa intre in stapanirea partii ce le-a cazut la sorti.

Veti spune poate „cu ce ne ajuta pe noi acest pasaj al Vechiului Testament?”

Warren Wiersbe il vede pe Iosua ca „o imagine a Domnului nostru Isus Hristos Care a castigat victoria asupra pacatului pentru noi si ne-a dat odihna noua care ne-am increzut in El.” Ca si Iosua, Domnul nostru a murit dar a si inviat, S-a inaltat la dreapta Tatalui iar noua ne-a ramas responsabilitatea sa revendicam mostenirea, sa cucerim „pamantul” care ne-a fost dat de Tatal.

Textul de fata ne prezinta o istorie a luptei pentru eliberare din pacat. Dupa ce am fost mantuiti nu am fost scapati deplin de vicii si pacate ci prin Duhul Sfant primim putere sa castigam „teren” si sa „izgonim” pacatul din viata noastra pentru a capata odihna.

Parcurgand aceste etape ale luptei vom putea intelege cum sa fim biruitori dar vom vedea si ispitele ce duc la robie spirituala.

O istorie a luptei pentru eliberarea de pacat

Informatii preliminare

…copiii lui Israel au intrebat pe Domnul…

Ascultare de Domnul. Trebuie sa lamurim de la bun inceput ca victoria asupra pacatului si puterea de a izgoni dusmanul depinde de colaborarea cu Domnul Dumnezeu. Trebuie sa fim in partasie cu Domnul, in ascultare de Domnul. Si asta chiar daca nu mai exista Iosua printre noi, chiar daca Domnul Isus nu mai este fizic printre noi.

Nu exista odihna fara lupta. Israelitii au inteles foarte clar ca ei trebuie sa lupte. Intre noi si pacatul este o lupta si nu este alta alternativa. Noi trebuie sa fim constienti ca suntem in vreme de razboi si trebuie sa luptam.

…”cine dintre noi sa se suie intai …ca sa porneasca lupta cu ei?”

Inceperea luptei este responsabilitatea noastra. Pacatul s-ar putea sa dea impresia ca nu vrea sa lupte insa este doar o capcana, o inselaciune. Pacatul nu se prezinta niciodata in haine de razboi ci in toalete alese, senzuale. Tu insa trebuie sa lupti.

„…Domnul a raspuns…”

Domnul vine in ajutor celor ce lupta impotriva pacatului. Atata timp cat suntem inscrisi in lupta corecta Domnul este de partea noastra si dispus sa ne indrume spre biruinta. Trebuie sa lamurim- Domnul este doar de partea acelora ce lupta. Pentru ca vom vedea ca nu este cu cei care fac compromis cu pacatul.

Prezentare

Pentru ca sa putem intelege mai usor doresc mai intai sa prezint ideea mesajului. In felul acesta ne va fi mai usor sa urmarim dezvoltarea argumentului

Doi cate doi, vom prezenta atitudinea pe care fiii lui Israel o au in acest razboi. Fiecare din aceste prezentari reprezinta anumite etape din lupta impotriva pacatului.

De asemenea vom observa ca spre finalul prezentarii predomina mai mult infrangerile si compormisul. Vom incerca sa analizam cauzele infrangerilor si sa vedem modul in care aceste etape se reflecta in viata crestinului.

1. Iuda si Simeon (3-20) Biruitori impreuna.

Erau frati de la aceeasi mama- Lea se numea mama lor.

Iuda si Simeon ne invata ca in lupta impotriva pacatului ai nevoie de ajutorul fratilor de credinta. Nu poti duce singur razboiul. Biruinta este gustata individual insa lupta trebuie purtata impreuna.

v.3 si Iuda a zis fratelui sau Simeon: „Suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sorti si sa luptam impotriva Canaanitilor si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort.” Si Simeon s-a dus cu el.

Iuda isi da seama ca amandoi au un dusman comun si mai au parinti comuni. Astfel ei se afla de aceeasi parte a baricadei luptand impotriva dusmanului.

De apreciat modul in care Iuda cere ajutorul- in asa fel incat sa-l primeasca:

Smerenia in fata dusmanului

In fata provocarii acesteia Iuda recunoaste limitele sale si de aceea cere ajutorul fratelui sau Simeon. Este o dovada de smerenie sa nu te supraestimezi in fata pericolului ci sa-ti evaluezi realist puterile.

Un pas spre victorie este sa recunosti ca nu poti birui singur pacatul ci ei nevoie de fratii tai, de partasia bisericii.

2Tim.2.22 fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.

Iuda a exprimat verbal cererea de ajutor inaintea lui Simeon. Doar simpla recunoastere a limitarilor nu este suficienta daca nu exista si o exprimare verbala a cererii de ajutor inaintea fratilor nostri. Nu trebuie sa asteptam ca fratii nostri sa ghiceasca nevoile noastre.

Iacov 5.16 marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati.

Rostul problemelor- Domnul ar fi putut sa le dea tara fara lupta. Lupta impotriva unui dusman comun insa vedem ca ofera posibilitatea ca fratii sa se uneasca. Lupta cu dusmanul este menita sa ne smereasca si sa lucreze la unitatea fratilor. In probleme trebuie sa iti cauti fratii si sa le ceri ajutorul.

La cati dintre dvs vi s-a cerut ajutorul in rugaciune sau cu un sfat in ce priveste lucrurile spirituale? Cine dintre dvs ati cerut ajutor altora in domeniul spiritual, probleme de familie…etc? Ai tu un mentor in care sa ai incredere si sa dai socoteala de viata ta? Sau esti tu vrednic de incredere sa poti fi un mentor?

Credinciosia fata de Domnul

…suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sorti si sa luptam impotriva Canaanitilor…

Iuda exprima dorinta de implinire a voiei lui Dumnezeu. Iuda nu cere ajutorul lui Simeon pentru a implini ce nu este dupa voia Domnului. „A lupta impotriva Canaanitilor” era foarte clar voia lui Dumnezeu.

Ca sa chemam fratii la unitate trebuie sa ne asiguram ca ii chemama sa ni se alature in implinirea voiei sfinte a Domnului. Adesea ne gasim ca ne invitam fratii sa ni se alatura in lupte strambe. Trebuie insa sa ne asiguram ca suntem in tabara Domnului si nu impotriva Lui.

Iuda exprima dorinta de a lupta cot la cot in lupta sfanta. El spune „sa luptam” nu „sa lupti.” Iuda era dispus sa lupte cu toate fortele, cu toate puterile impotriva dusmanului.

Trebuie sa ne cercetam daca vrem cu adevarat sa luptam impotriva pacatului si nu doar sa cerem ajutorul. Nu pot altii lupta in locul tau. Te pot doar ajuta insa lupta este a ta.

Dragostea frateasca

…si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort.

Iuda este constient de nevoia fratelui sau- Simeon. Chiar daca acesta nu si-a exprimat-o: Simeon avea si el de luptat cu acelasi dusman de temut. Simeon accepta aceasta presupunere si convingere de fapt a lui Iuda- dovada de smerenie si din partea lui Simeon.

Unitatea se realizeaza intre fratii iar nevoile ii apropie unul de altul. Noi trebuie sa intelegem ca nimeni nu poate purta aceasta lupta cu pacatul de unul singur. Uneori am vrea ca altii sa creada ca noi ne descurcam singuri insa adevarul este ca avem nevoie unii de altii in lupta impotriva pacatului.

Evrei 10.25 sa nu parasim adunarea noastra cum au unii obicei ci sa ne indemnam unii pe altii si cu atat mai mult cu cat vedeti ca ziua se apropie.

Iuda nu doar ca este constient de nevoia fratelui sau dar mai mult de atat isi ofera serviciile pentru a-i veni in ajutor. Adevarata dragoste stie nu doar nevoile ci este dispus sa ajute.

Gal.6.2 Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos.

La o astfel de cerere raspunsul lui Simeon a fost afirmativ- „si Simeon s-a dus cu el.” Ce urmeaza apoi? Un lant de victorii: Domnul a dat in mainile lor pe…Canaaniti si fereziti la Bezec, Ierusalimul, canaanitii care locuiau muntele, tinutul de miaza zi si campia, Hebron…pe Sesai, Ahiman si Talmai, …Debirul, Tefat, Horma…etc. A fost nevoie de aprox.20 de versete ca sa enumere victoriile purtate de alianta Iuda si Simeon.

Acesta ilustreaza crestinul incepator care pretuieste partasia frateasca, cu sinceritate si in smerenie apeleaza la ajutorul fratilor si impreuna castiga teren spiritual. El, prin Duhul ajunge biruitor peste cetatile multor vicii din fiinta lui. Traieste de acum o viata de biruinta si odihna spirituala prin izgonirea dusmanului.

2. Beniamin si Iosif (21-26) [Nu ma deranjeaza / Biruinta]

Acestia reprezinta o alta etapa in lupta impotriva dusmanului. Si ei sunt fii ai aceleeasi mame- Rahela.

Trebuie sa observam ca apare individualismul. Nu mai lupta impreuna ci fiecare trib in parte. Probabil ca nu este de mirare ca acolo unde apare individualismul apare pentru prima data si infrangerea, predomina infrangerea.

De asemenea observam ca desi sunt frati totusi se deosebesc in ce priveste lupta spirituala. Daca fratele tau de corp este lumesc asta nu inseamna ca si tu trebuie sa fii la fel. Sau daca fratele tau de corp este spiritual asta nu garanteaza si biruinta ta.

v.21 fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim si Iebusitii au locuit in Ierusalim cu fiii lui Beniamin pana in ziua de azi.

v.22 Casa lui Iosif s-a suit si ea impotria Betelului si Domnul a fost cu ei.

Domnul este cu cei care lupta si nici de cum cu cei care aleg compromisul. Nu se spune ca Domnul ar fi fost cu Beniamin insa ni se spune ca Domnul a fost cu Iosif care s-a suit impotriva Betelului. Domnul este alaturi de cei care lupta si nu de fricosi.

1Pet.5.8-9 Fiti trezi si vegheati pentru ca protivnicul vostru diavolul da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi.

Iosif n-a avut ajutor, nu stiu daca a cerut sau nu la fratele sau (care se pare ca era cam comod) insa a dorit sa lupte, s-a sculat la lupta si a primit ajutor de la Domnul printr-un pagan. Domnul trimite ajutor celor care nu primesc ajutor dar vor sa lupte- un om care iesea din cetate le vine in ajutor.

Iata „un crestin” care deschide drumul pentru compromis cu pacatul. Are curajul sa fie primul dar nu va fi ultimul caci dupa el multi vor intra. Pe unde intra o oaie intra si restul.

„Beniamin” si-a permis luxul sa cocheteze cu dusmanul, are curajul sa convietuiasca cu pacatul. Este comod si nu vrea sa lupte. Stie de biruintele lui Iuda si Simeon insa el crede ca exista si o alta cale pentru odihna spirituala, crede ca se poate sa mostenesti Canaanul fara sa lupti impotriva pacatului.

Care avea sa fie viitorul semintiei lui Beniamin? Care este viitorul celor care convietuiesc cu pacatul? Capitolele 19-21 din cartea Judecatori arata tragedia ce a urmat in aceasta semintie astfel ca despre ei, fratii lor ajung sa spuna „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a intamplat asa ceva in Israel, sa lipseasca astazi o semintie intreaga din Israel?” (21.3)

3. Manase si Efraim (27-29) [profitam de ei / in mijlocul nostru]

Daca va intrebati care era mama lor- Asnat se numea, sotia lui Iosif. Manasitii reusesc cu trecerea timpului sa castige plata unui bir iar Efraimitii ii accepta in mijlocul lor.

Primii care au acceptat compromisul au fost se pare Beniamitii. Manasitii le urmeaza exemplul:”Manase n-a izgonit nici el…” Manase urmeaza exemplul beniamitilor.

Atitudinea noastra fata de dusman lasa un exemplu. Ce fel de exemplu lasam fratilor nostri? Ce fel de exemplu lasam urmasilor nostri?

Urmand exemplul acelora ce nu aveau pe Domnul de partea lor au ales si ei sa nu aiba pe Domnul de partea lor. Nu ni se spune ca Domnul a fost cu Manasitii dupa cum nu ni se spune ca ar fi fost cu beniamitii. Chiar daca au reusit sa castige o plata de bir- totusi Domnul nu era cu ei.

Cand ne ganditm sa urmam un exemplu sa analizam in detaliu si complet acel exemplu intrucat si consecintele vor fi aceleasi. Daca imit viata unui artist voi avea si soarta unui artist, daca am ravnit la linistea unui beniamit am respins automat si partasia lui Dumnezeu.

Evrei 12.3-4 Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine pentru ca nu vucma sa va peirdeti inima si sa cadeti de ovoseala in sufletele voastre. Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange in lupta impotriva pacatului si ati uitat…

Manase si Efraim este crestinul care coboara stacheta. El nu se mai uita la exeplul initial al Domnului nostru Isus Hritsos si nici la cei ce au pazit credinta. Ajung sa se multumeasca cu modele mediocre, urmeaza pe cei  care au ajuns sa faca compromis pe calea credintei.

El vede ca in viata unora exista pacat si totusi merg inainte. Astfel Manase ii urmeaza exemplul si ca sa isi adoarma constiinta ia o plata de bir de la pacatul lui. Adica zice el- nu strica sa mai fur putin, sau sa mint, sau sa curvesc- de altfel si altii beniamiti fac asta si este ok- nu strica sa mai castig si eu ceva. E-adevarat, pacatul aduce profit pentru lumea de acum.

In cele din urma Efraim, crestinul ajuns la aceasta etapa primeste pacatul „sa locuiasca in mijlocul lui” in inima lui. Ii pregateste un loc separat si special pentru pacat si viciu cu gand sa primeasca si chirie de le acestea.

Astfel ajunge crestinul sa nu mai lupte pana la sange in lupta impotriva pacatului.

4. Zabulon si Aser (v.30-32) [ei intre noi +bir /noi intre ei -bir]

Unul este din Zilpa si altul din Bilha- cele doua tiitoare. Aceasta etapa a luptei spirituala accenueaza falimentul. Spre sfarsitul pasajului se repeta tot mai des refrenul „n-a izgonit …n-a izgonit nici el… n-a izgonit nici pe… nici pe…”Incepe sa apara de trei ori termenul de „bir” Acesta era un compromis pe care copiii lui Israel au inceput sa-l faca. De fapt ajunsese la moda.

Zabulon preia exemplul efraimitilor si lasa pe canaaniti sa locuiasca „in mijlocul” lui. Spre deosebire de efratiti, Zabulon reuseste sa castige si un bir.

In cazul aseritilor faptul ca au refuzat sa izgoneasca dusmanul a avut consecinte mult mai neplacute. Ei nu reusesc sa castige un bir, insa mai rau de atat textul spune „si aseritii au locuit in mijlocul Canaanitilor…v.32″

Observati nuanta? Pana acum o consecinta a faptului ca nu au izgonit pe dusman era ca dusmanul locuia in mijlocul copiilor lui Israel. Acum insa copii lui Israel ajung sa locuiasca in mijlocul paganilor. Ce inseamna asta?

Zabulon si Aser reprezinta crestinul care coboara tot mai mult standardul sfinteniei. De mult nu am mai auzit in textul acesta „Domnul era cu ei.” Se multumea intr-un timp sa castige de pe urma pacatelor, profita insa situatia se rastoarna uimitor- daca pana acum pacatul era in mijlocul lui, de acum pacatul preia controlul- s-a inmultiti nespus de mult si il copleseste astfel incat s-ar putea spune ca „el este in mijlocul pacatului.”

Standardul de sfintenie si credinciosie fata de Domnul a fost coborat. Acum ne multumim cu mai putin si chiar ajungem sa credem ca pacatul ne face un favor. Acceptam compromis cu pacatul si pacatul este de acord sa ne plateasca un bir, sa ne dea impresia ca ne aduce profit si ca fara el am fi mai saraci.

A incerca sa ne multumim cu mai putin decat a hotarat Domnul pentru noi inseamna compromis. Atunci cand refuzam sa asculta de cuvantul Domnului si sa izgonim dusmanul, atunci cand facem compromis cu dusmanul vom ajunge in minoritate, vom ajunge inconjurati de ei si asupriti de ei.  Compromisul ne limiteaza.

Astfel batem in retragere insa avem impresia ca suntem biruitori. Ei sunt in minoritate in mijlocul nostru si ne platesc si bir. Care este pasul urmator? Noi in mijlocul lor- noi in minoritate si ei majoritatea.

2Cor.6.16-18  …”Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu.” De aceea „iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei zice Domnul. Nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi. Eu va voi fi Tata si voi Imi veti fi fii si fiice -zice Domnul Cel Atotputernic.

Iata cum sta problema cu „mijlocul.” Canaanitii ajunsesera sa stea in mijlocul copiilor lui Israel. Insa Domnul vrea si trebuie sa umble in mijlocul poporului Sau. Pentru aceasta insa iata conditia: iesiti din mijlocul lor! Evreii ajunsesera acum sa fie in mijlocul lor. Nu degeaba nu se mai aminteste cum ca „Domnul era cu ei.”

Domnul vrea sa fie in mijlocul nostru, in inima noastra dar pentru asta ne spune „Iesiti din mijlocul lor!”

5. Neftali si Dan (v.33-36) [noi intre ei +bir? / izolare]

Neftali si Dan sunt copiii Bilhei. Nici ei nu mai lupta ci prefera sa louiasca de acum in mijlocul paganilor. Probabil si influentati fiind de exemplul fratilor lor. Nu s-au unit nici ei sa lupte impreuna. Domnul nu a fost cu ei pentru ca nici ei nu s-au suit sa izgoneasca.

Neftali acum incepe sa se multumeasca cu mult mai putin decat fratii lui de la care au luat exemplu rau. Acum se multumeste sa locuiasa in mijlocul canaanitilor insa se pare ca ei ajung sa plateasca birul- daca inteleg eu bine din v.33. ?  S-ar putea ca acest text sa nu sustina asta insa in mod sigur cartea Judecatori ne arata ca evreii ajunsesera sa plateasca bir.

Neftalii reprezinta crestinul care ajunge de acum sa plateasca el „bir” pacatului. Pacatul s-a transformat in viciu. Daca pana acum credeai sa ai imblanzit fiara se pare ca acum ajunge ea sa puna stapanire pe tine. Nu uita pacatul nu se imblanzeste. Pacatul preia controlul, ajungi rog al pacatului. Ne-am folosit de el ca sa castigam un ban mai usor, sa traim mai bine. Apoi ajunge sa castige teren si ne cere el favorul de a lipsi mai des de la biserica, sa platim ca bir bucuria noastra, fericirea si pacea cu Dumnezeu.

Iata deci ce inseamna sa locuim noi in mijlocul lor. Cand locuiau ei in mijlocul nostru ne bucuram ca luam noi bir de la ei. Acum suntem noi in mijlocul lor si iau ei bir de la noi.

Dan insa nu mai primeste nici bir, nu mai este primit nici sa locuiasca in mijlocul lor ci este izolat in munte. Amoritii castiga teren si „au dat inapoi in munte pe fiii lui Dan” (v.34) Astfel copiii ai lui Israel ajung stapaniti in propria lor tara.

Aplicatia la Biserica

Toata aceasta istorie a luptei impotriva dusmanului se aplica si la nivel de biserica. Iata cursul ei…

Iuda si Simeon.  Ilustreaza biserica in care fratii traiesc in partasie si unitate sfanta. Este perioada botezurilor si ne uitam cu atata drag la vremurile trecute de treziri spirituale cu numar mare de candidati la botezuri. Atunci eram smeriti si colaboram luptand cu totii impotriva aceluiasi dusman care era in afara bisericii. Multe biruinte si multe misiuni planta biserica noastra atunci.

Beniamin si Iosif- Dupa o anumita perioada de succese si botezuri, biserica ajunge sa creasca numeric. Bine-nteles ca in biserica locala se infiltreaza si nepocaiti, pacaliti care trebuie izgoniti. Totusi unii din biserica spun:”lasa-i acolo, sunt putini oricum…uite cati suntem noi… ei sunt si-asa cantitate neglijabila…vor trai si ei alaturi de noi…” -uitand ca porunca Domnul era sa-i izgoneasca.

In aceasta perioada din cand in cand mai sunt si izbucniri de victorie ca in cazul Casei lui Iosif insa victoria este mult prea mica in comparatie cu cele de la inceput.

Manase si Efraim-  Biserica noastra se uita si ia ca model alte biserici libertine din oras sau din tara unde se aude ca si betivi, curvari si mincinosi conveituiesc cu pocaitii adevarati. Asa ca ne hotaram sa-i tinem si noi. Totusi ca sa nu en mustre prea tare constiinta ca am incalcat Cuvantul Domunlui, ca si Saul spunem „ca ii jertfim Domnului” sau „luam bir de pe ei.” Ce inseamna asta? Pai, pentru ca sunt oameni cu daruri: are voce placuta, compune partituri, dirijeaza bine, predica bine, este om cu influenta… chiar daca este betiv, curvar sau rebel… – lasa ca ne ajuta in lucrare.

Astfel ii aducem in mijlocul nostru si-i lasam sa locuiasca linistit impreuna cu noi. Nu mai luptam pana la sange. Acum avem preferati. Marturia bisericii incepe sa piarda din putere in cartier si in oras.

Zabulon si Aser- Nepocainta se inmulteste mult mai repede decat pocainta. Daca nu am maturat aluatul cel vechi acesta a dospit si a compromis toata plamadeala. Daca la inceput oamenii rai si nenascuti din nou erau in mijlocul nostru acum vedem ca ei se inmultesc astfel incat noi ajungem in minoritate, noi suntem in mijlocul lor si nu ei in mijlocul nostru. Au de acum majoritatea si in adunarea generala si peste tot.

Trebuie sa fac aici o paranteza- un pastor ma sfatuia sa nu mai spun ca in biserica sunt doua feluri de oameni. Iata de ce cred ceea ce spun: 2Tim.3.1-9; 1Cor.15.34

Neftali- Ne-am bucurat de slujirea lor in biserica chiar daca traiesc in neoranduiala, chiar daca se imbatau, chiar daca erau neascultatori de parinti si razvratiti-dar ne bucuram ca erau de folos in slujire. [Totusi Domnul n-a primit acea slujire] Acum insa ei au ajuns mai numerosi ca noi. Acum am ajuns noi sa fim nevoiti sa le implinim capriciile, sa luam din gloria Domnului si sa le satisfacem ego-ul personal.

Dan- Biserica ajunge in sah. Nu mai poate face nici o miscare de eliberare pentru ca oricum ai misca esti in sah. Ei sunt deja mai multi, le-am oferit si bir, acum ne-au limitat si puterea de actiune, libertatea.

Cuvantul Domnului

Judecatori 2.1-5 Ingerul Domnului S-a suit din Ghilgal…si a zis:”Eu v-am scos din Egipt si v-am adus in tara pe care am jurat parintilor vostri ca v-o voi da. Am zis: Niciodata nu voi rupe legamantul Meu cu voi si voi sa nu incheiati legamant cu locuitorii din tara aceasta ci sa le surpati altarele.” Dar voi n-ati ascultat de glasul Meu. Pentru ce ati facut lucrul acesta? Am zis atunci:”Nu-i voi izgoni dinaitnea voastra ci va vor sta in coaste si dumnezeii lor va vor fi o cursa,”….

Ingerul Domnului este Domnul Isus inainte de intrupare. Domnul Isus Se adreseaza credinciosului si Bisericilor. Cuvantul Domnului a fost destul de clar. A face compromis cu pacatul inseamna a face legamant cu pacatul, cu dusmanul. Domnul hotaraste sa nu-i mai izgoneasca ci sa ne stea in coaste si sa ne fie o cursa.

Credinciosul care nu a luptat pastrand legamantul ajunge sa fie chinuit de tot felul de vicii si pacate. Este lipsit de linsite si pace sufleteasca si mereu predispus la cadere- robie in pacat.

Biserica de asemenea ajunge sa nu se mai poata elibera. Daca nu a ales sa lupte impreuna cu fratii ei ajunge in cele din urma sa lupte impotriva fratilor lor asa cum s-a intamplat cu Beniamitii cand aceasta semintie ajunge sa fie aproape nimicita de fratii lor.

Concluzia

Nu te multumi cu mai putin decat Domnul a hotarat pentru tine. Lupta fara nici un fel de compromis impotriva dusmanului. Lupta cautand ajutorul fratilor tai- singur nu faci fata, urmeaza exemplul celor ce s-au impotrivit pana la sange in lupta impotriva pacatului, nu lua in seama exemplul celor ce au facut compromis cu pacatul pentru ca in felul acesta sa nu ajungi biruit de pacat si biruitor deasupra lui.

16 ian 08 Biruinta Arad

Posted in Biserica vremurilor grele | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »