Controversata inchinare prin lauda

[Daca nu ai timp sa citesti tot, mergi la aplicatiile practice la sfarsitul mesajului!]

Marti 18 noiembrie la intalnirea de tineret am discutat despre „Cine sunt si ce trebuie sa fac eu in actul inchinarii.” Este un subiect delicat avand in vedere noile tendinte in acest domeniu precum si presupusa lupta intre generatii. Este o lupta intre generatii sau este o chestiune, o lupta de mentalitati chiar as putea spune de credinte.

Daca vorbim despre inchinare si pentru ca trebuie neaparat sa luam Cuvantul Scripturii ca reper pentru a nu ne ratacii pe campiile intinse ale „opiniei publice” si a parerilor personale neavizate m-am gandit ca nu este altul mai potrivit sa ne vorbeasca despre acest subiect asa cum il stim pe David.

David, omul dupa inima lui Dumnezeu care evident a revolutionat actul inchinarii, a dat o noua directie in ce priveste apropierea de Dumnezeu prin lauda, cantare si instrumente muzicale.

Importanta inchinarii nu trebuie dovedita intrucat ea este practicata zilnic de fiecare om. Omul prin natura sa este un inchinator.Noi vorbim insa despre inchinarea inaintea lui Dumnezeu. Inchinarea este un mod de viata insa noi vom discuta aici doar despre inchinarea prin lauda in cadrul comunitatii de credinciosi.

Ioan 4.23-24 Dar vine ceasul si acum a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este duh si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.

-daca Dumnezeu doreste inchinatori adevarati atunci inseamna ca exista si inchinatori falsi. De fapt, ca orice lucru de valoare si inchinare se falsifica.

-Dumnezeu doreste inchinatori adevarati.

 

Pentru indrumarea noastra in acest subiect ma voi folosi de un text adesea invocat pentru cei ce prefera o inchinare cu dans. Textul prezinta doua momente de inchinare in care protagonistul uman principal este David. Acelasi om, omul dupa inima lui Dumnezeu si cu toate acestea prima data da gres si asta cu pretul vietii lui Uza.

2Sam.6 1 David a strîns iarăş pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni. 2 Şi David, cu tot poporul care era cu el, a pornit dela Baale-Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului oştirilor, care stă între Heruvimi deasupra chivotului. 3 Au pus chivotul lui Dumnezeu într’un car nou, şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cîrmuiau carul cel nou. 4 L-au luat dar din casa lui Abinadab de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu, şi Ahio mergea înaintea chivotului. 5 David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu arfe, cu lăute, cu timpane, cu fluere şi cu ţimbale. 6 Cînd au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mîna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentrucă erau să-l răstoarne boii. 7 Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lîngă chivotul lui Dumnezeu. 8 David s’a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza (Ruperea lui Uza). 9 David s’a temut de Domnul în ziua aceea, şi a zis: ,,Cum să intre chivotul Domnului la mine?” 10 N’a vrut să aducă chivotul Domnului la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. 11 Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvîntat pe Obed-Edom şi toată casa lui.

12 Au venit şi au spus împăratului David: ,,Domnul a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui Dumnezeu.” Atunci David a pornit, şi a suit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei. 13 Cînd ceice duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou şi un viţel gras. 14 David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire. 15 Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe. 16 Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. 17 După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru chivot; şi David a adus… înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de mulţămire. 18 Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămire, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului oştirilor. 19 Apoi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.

20 David s’a întors să-şi binecuvinteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte, şi a zis: ,,Cu cîtă cinste s’a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s’ar descoperi un om… de nimic!” 21 David a răspuns Micalei: ,,’naintea Domnului, care m’a ales mai pe sus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. 22 Vreau să mă arăt şi mai de nimic de cît de data asta, şi să mă înjosesc în ochii mei; totuş voi fi în cinste la slujnicele de cari vorbeşti.” 23 Şi Mical, fata lui Saul, n’a avut copii pînă în ziua morţii ei.

 

Observ ca in ambele cazuri David initiaza inchinarea. Prima data greseste. Totusi prin credinta, nu da inapoi ci se corecteaza si in fianal aduce Domnului o inchinare placuta.

Inteleg de aici ca si un om dupa inima lui Dumnezeu poate gresi in inchinare. Chiar noi nu putem spune ca suntem perfecti si cu siguranta trebuie fiecare sa ne cercetam si sa veghem ca sa aducem Domnului inchinarea placuta. Si daca stim ca am gresit asta nu trebuie sa ne descurajeze. Trebuie doar sa ne corectam.

Cine sunt participantii la inchinare?

Privind in text il vedem pe David si multimea. Sunt ei suficienti pentru a putea spune ca acolo a fost inchinare? Nicidecum! Spun lucrul asta pentru ca adesea, de exemplu fiind la adunare, noi si biserica chiar daca impreuna cantam se intampla sa nu constientizam prezenta lui Dumnezeu. Cum putem spune ca ne inchinam lui Dumnezeu daca nu suntem constienti de prezenta Lui?!

Ti s-a intamplat vreodata sa te rogi doar ca sa te auda cei din jur cand de fapt tu trebuia sa te adresezi doar lui Dumnezeu? Mie mi s-a intamplat si am mai auzit si pe altii care atunci cand aveau ceva cu cineva se rugau in asa fel incat stia toata biserica problema si dialogul pe care respectivul „inchinator” il avusese cu fratele xyz.

Deci, participantii sunt: Dumnezeu, David, multimea si Mical. Pe Mical o s-o consideram reprezentanta criticilor inchinarii. Sa vedem acum cine ar trebui sa fim noi in inchinare? Nu vrem sa fim criticii inchinarii, nici spectatori pasivi in multime, locul lui Dumnezeu ramane ocupat asa ca singura varianta este ca noi sa fim astazi ce a fost David atunci- simplu: Inchinator adevarat.

 Inchinare cu victime.

1. Inchinare ce starneste mania lui Dumnezeu. Ce observ este ca in primul caz pe care-l vom numi Uza (1-11) inchinarea s-a soldat cu victime. Uza moare si nu oricum. Dumnezeu intervine aprins de manie printr-o moarte tragica asupra lui Uza care de altfel avea intentii bune, de a sprijini Chivotul Domnului sa nu cada.

Stie cineva care a fost greseala?

1Cronici 15.12-16 …voi sunteti capiide familie ai Levitilor, sfintiti-va voi si fratii vostri si suiti chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel la locul pe care i L-am pregatit. Pentru ca n-ati fost intaiasi data, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru pentru ca nu L-am cautat dupa Lege… (greseala a fost ca au purtat Chivotul Domnului intr-un car nou si nu pe umeri, asa cum prevedea Legea data prin Moise.)

2. Inchinare ce starneste invidia oamenilor. Acesta este al doilea caz: David aduce o inchinare placuta asa cum ne arata Scriptura. Totusi apar ctiticii si uimitior… chiar cei din casa ta! Dumnezeu se manie si in acest caz si criticul inchinarii autentice, Mical este pedepsita de Dumnezeu sa nu aiba harul de a da nastere vreunui copil toata viata ei.

Atentie deci: daca lipsesc criticii inchinarii tale (caz.1) nu inseamna neaparat ca inchinarea ta este buna dar si daca inchinarea ta este criticata, poate de cei din mai apropiati, chiar din casa ta (caz.2) asta nu inseamna neaparat ca inchinarea ta n-a fost placuta Domnului.

Putem stii daca inchinarea noastra este sau nu placuta Domnului?

De exemplu, noi de unde stim care a fost placuta si care nu? Stim pentru ca vedem raspunsul Scritpruii si in mod special din marturia lui David. Intrebarea este insa: ar fi stiut David ca prima data a gresit daca Dumnezeu nu omora pe Uza? Prea putin probabil.

Faptul ca Dumnezeu a pedepsit atunci pe Uza a fost un fapt unic in felul lui. Astazi Dumnezeu nu mai raspunde in felul acesta ca sa stim cand inchinarea este gresita. Cum putem noi atunci sa stim daca am adus sau nu o inchinare placuta? Am putea raspunde: “Duhul Sfant din noi…” dar pentru ca exista mult fals in spatele unui limbaj teologic perfect mimat vom cauta sa analizam mai atent actul inchinarii lui David pentru a gasi acele principii universal valabile, transferabile in contemporan. 

Caracteristicile inchinarii autentice

Atmosfera inchinarii

1. Veselie-bucurie.  Cititi 6.5,12b,15: multitudinea de instrumente, strigatele de bucurie si veselia constituiau atmosfera inchinarii, cadrul in care David se inchina Domnului.

2. Pasiunea inchinatorului. 6.14 David juca din rasputeri inaintea Domnului…

Dumnezeu chiar pedepseste pe Israel pentru ca „…n-ai slujit Domnului cu bucurie si cu draga inima.”(Deut.28.47) si sa nu uitam ca cea mai mare porunca este „sa iubesti pe Domnul Dumnezeu cu toata inima cu tot sufletul si cu tot cugetul”(Mat.22.37) cu toata puterea, cu toata mintea.

Controlul inchinarii

3. Dupa Cuvantul Domnului. 6.13 ne arata ca greseala de prima data a fost corectata conform cerintelor lui Dumnezeu.

Vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca inchinarea trebuie incadrata intr-un fagas delimitat de invatatura Scripturilor. Cu siguranta ca sunt anumite lucruri in inchinare care depind de preferinta personala insa si anumite lucruri care, fiind pretinse de Dumnezeu ele trebuie respectate.

Inima inchinarii

Este chiar o cantare care spune „Ma-ntorc la inima inchinarii.” Nu stiu exact daca autorul se gandea la ceea ce vreau sa spun dar a avut mare dreptate, aceasta este nevoia noastra.

In ultima parte a pasajului, cand David se intoarce acasa sa-si binecuvinteze familia iata ca este intampinat de criticul inchinarii. Are acolo loc un dialog aprins intre sot si sotie, intre inchinator si criticul lui in acest caz, dialog ce ne permite noua sa cunoastem mai mult din radacinile, inima inchinarii lui David:

4. Inaintea Domnului vs Opinia publica. Mical ii spune lui David despre ce-ar putea crede „slujnicele” insa David a raspuns Micalei:”Inaintea Domnului …inaintea Domnului am jucat.”(20-21)

In contextul tragediei din Valea Jiului unde au murit mai mult de 10 mineri in subteran, o ziarista era profund indignata de conditiile austere in care muncesc minerii si spunea ea „cum de n-au ajuns toate astea la cunostinta opiniei publice.” Ma gandeam atunci: da’ cine e dom’le opinia asta publica? Ce fantoma este? O putem identifica? Trebuie sa ne temem de ea dar nu stim unde este, cine este?

Trist este ca si in inchinare, atunci cand vorbim chiar de inima inchinarii trebuie sa ne aducem aminte ca poate exista si inchinare „de ochii lumii” sau „de dragul opiniei publice.”

5. Recunostinta vs obicei, datorie si afirmare. David a raspuns Micalei: Inaintea Domnului care m-a ales mai presus de tatal tau  si de toata casa lui ca sa ma puna capetenie peste Israel…”(6.21)

Nu exista inchinare autentica fara recunostinta. David nu a uitat ce a facut Domnul pentru el, cum dintr-un cioban uitat la stana a ajuns capetenia poporului Israel. Ale cui erau meritele? Doar ale Domnului.

Adevarata inchinare izbucneste dintr-o inima plina de recunostinta. David a putut spune exact ce se afla in spatele acelui „joc” in spatele inchianrii lui ciudate. Cand David se inchina o facea din profunda recunostinta.

6. Smerenia vs mandria. „Vreau sa ma arat si mai de nimic decat de data asta si sa ma injosesc in ochii mei…”(22)

La inima inchinarii autentice sta si smerenia, smerenia in ochii si in opinia nu a publicului ci a inchinatorului.

Daca ai la dispozitie o tabla sau o foaie aseaza-le pe toate acestea in fata ochilor si hai sa analizam impreuna:

 

INCHINARE AUTENTICA
Atmosfera	Controlul	Inima
Bucuria-veselia	Cuvantul Scripturii	Inaintea Domnului
		Recunostinta
Pasiunea		Smerenia
3. La biserica (ce se vede)	2. Credinta	1.Relatia personala cu Domnul

 

INCHINARE FALSA
Atmosfera	Controlul	Inima
Bucuria-veselia	Sa ma simt bine	Opinia publica
		Obicei, datorie, afirmare
Pasiunea		Mandria
3. La biserica (ce se vede)	2. Ignoranta si necredinta	1. Fara relatie cu Dumnezeu

Aceste doua tabele prezinta doua moduri de inchinare: autentic si cel fals. In prima coloana (Atmosfera) am scris ceea ce se vede, ceea ce este perceptibil cu simturile de catre orice participant la inchinare: Veselia si Pasiunea. Interesant insa de observat ca in ambele cazuri atmosfera ramane neschimbata. Inteleg de aici ca Atmosfera de inchinare poate fi contrafacuta. Inteleg deci ca nu ori de cate ori atmosfera este de bucurie si chiar atunci cand pasiunea interpretului este evidenta, toate astea nu garanteaza o inchinare autentica.

In a doua coloana (Controlul inchinarii), vedem ca in cazul inchinarii autentice, inchinatorul isi controleaza inchinarea dupa Cuvant. Nu se poate oricum in timp ce inchinatorul fals, si el intr-o atmosfera de bucurie  nu are nici o limita, orice este permis. Pentru el Cuvantul lui Dumnezeu nu are nimic de spus. De fapt, ceea ce imi place si ceea ce ma face sa ma simt bine este linia calauzitoare in inchinarea falsa.

In coloana trei (Inima) am scris lucrurile fundamentale care stau la baza inchinarii. De fapt aici este radacina, inima inchinarii. De aici porneste inchinarea, de acolo de unde nu vede decat Dumnezeu. In cazul inchinarii false am scris cu albastru pentru a arata ca aici incep schimbarile si ca atmosfera aceea plina de bucurie dupa care alearga multi tineri astazi o poate face si un om care nu se inchina inaintea lui Dumnezeu ci in fata opiniei publice (adica il intereseaza prestigiul, publicitatea si venitul din toate astea). Aceeasi atmosfera de bucurie si veselie o poate face si un om care nu este motivat de recunostinta fata de Domnul ci doar din obicei, datorie sau dorinta de afirmare. Da, si acestia pot distra oamenii. Si mai mult, chiar si mandria, nu smerenia poate sta la inima unei inchinari care evident ca este gresita inaintea Domnului.

Aplicatii practice:

-Sa importam bucurie sau sa avem productie autohtona?

Ne plangem ca nu este bucurie si veselie in biserici. Ce trebuie sa facem? Sa importam bucuria? Avem nevoie de mai multe glume in predici si de show man in biserica? Nu! Atmosfera dupa care alergam si ne-o dorim atat de mult in biserica isi are radacinile in coloana a treia, Inima inchinarii. Inima inchinarii este bolnava si de aceea nu este viata. Inima care s-a ingreunat cu „”mancare si bautura” cum spunea Domnul Isus si cu ingrijorarile vietii acesteia. Cum mai poate un om ingrijorat sa se mai gandeasca cu totul la lucrurile de sus cand el este prins de cele de pe pamant? Trebuie sa-i invatam sa se desprinda de la Pamant ca sa poata sta „Inaintea Domnului.” Trebuie sa le aducem aminte Evanghelia ca sa poata fi patrunsi de recunostinta profunda. Trebuie sa le aratam cine este Dumnezeu si care sunt lucrarile Lui ca sa nu uitam de smerenie.

-”Conteaza cum ma inchin atata timp cat Il iubesc pe Domnul?”

Daca Il Iubesti pe Domnul trebuie sa te intereseze ce Ii place Lui, nu? Chiar Domnul Isus a spus:”Daca Ma iubiti vezi pazi poruncile Mele!” (Ioan 14) Daca nu ma interesez cum place Domnului de fapt caut sa-mi plac mie insumi sub pretextul ca iubirii de Dumnezeu.

-„S-au pocait Proconsul?”

M-am uitat la statistica blogului meu si am vazut ca de luni de zile multi tineri inca  isi mai pun intrebarea „s-au pocait Proconsul?” Cuvintele folosit pentru motorul de cautare  prin care au ajuns la blog arata lucrul acesta. Da, multi se mira. Tinerii sunt confuzi pentru ca nu mai stim ce inseamna inchinare. Da, si Proconsul are o atmosfera buna (bucurie si pasiune). Daca ei au insa si Controlul (adica daca tin cont de Biblie in ceea ce fac) si Inima inchinarii (adica sa cante inaintea Domnului si nu tin cont de opinia publica, daca o fac din recunostinta pentru Dumnezeu, ceea ce presupune sa cunoasca iertarea in Jertfa Domnului si nu din datorie sau dorinta de afirmare, daca ei canta injosindu-se pe ei si inaltandu-L pe Dumnezeu) atunci ei aduc o inchinare placuta Domnului.

- „Sa cantam mai vioi!” spun unii.

Vom reusi oare sa aducem bucuria marind ritmul? Nu ca ritmul ar fi rau insa daca inima (sufletul) nu este pregatit sa duca mai mult ai toate sansele sa lesini iar in cel mai fericit caz sa aduci o inchinare falsa, ca aceea la care facea referire Dumnezeu cand spune „poporul acesta ma cinsteste cu gura si cu buzele dar cu inima este departe de mine.” Avem deci nevoie de un alt gen de muzica care sa inveseleasca atmosfera? Nu neaparat insa in mod sigur avem nevoie de o inima noua.

-„Cum sa ne inchinam: mai galagios sau mai sobru, mai temperat?”

Problema cred ca este pusa gresit. Pragmatismul nostru ne omoara. Cum trebuie sa fie atmosfera inchiarii, cum trebuie sa ne manifestam nu mai este o problema atata timp cat avem inima inchinarii (inaintea Domnului, recunostinta si smerenia) si cautam pe Domnul „dupa Lege.”

Ce ar face David de ar veni acum in Romania? Cum ne-ar invata sa ne inchinam: dansand sau ar cauta sa formeze o inima de inchinator?

-Inchinare ce imparte biserica.

Am auzit ca in SUA au inceput deja biserici sa aibă dimineata inchinare pentru adulti si cei mai invarsta iar seara pentru tineret. Astfel batranii vin dimineata la biserica pentru ca seara nu le place si tinerii seara ca dimineata se plictisesc. Iata solutia gasita de unii pastori si comitetele unor biserici.

Personal cred ca lucrul acesta este o aberatie si o anormalitate in trupul Bisericii lui Hristos. Inchinarea dezbina? Inchinarea separa? Acesta sa fie rolul inchinarii? Mi-aduc aminte ca fr. Marius Cruceru ne spunea la curs ca noi, studentii care eram acolo nu formam o biserica separat de adulti si ceilalti. Ma gandesc, batranii de dimineata puteau fi considerati biserica fara tineri sau tinerii adunati seara erau biserica?  Ce urmeaza? Concluzia logica este ca ajungem sa pretindem ca ne inchinam Domnului si asta se intampla mai mult la concerte si spectacole- in afara bisericii. Uitati-va ca ajung tinerii sa creada ca inchinare este de fapt atunci cand merg in tabere, conferinte de tineret, spectacole crestine. Rar insa auzim tineri care se inchina in biserica alaturi de copii si adulti.

Este o problema aici, de fapt este o inchinare falsa care satisface doar firea pamanteasca si are alte radacini, nu acea inima a inchinarii ce se varsa inaintea Domnului din recunostinta si cu smerenie ci opusul.

David a avut o inchinare la care a putut participa si s-au simtit bine tot poporul cu exceptia criticului Mical. Astazi inchinarea ajunge sa ne separeu? Ce vom face insa in cer? Vom putea sa ne inchinam impreuna?

Concluzia

Problema crestinismului acolo unde este una in ce priveste inchinarea, este o problema de inima nu de atmosfera, de interior nu de exterior, de fond nu de forma. Vrei sa fii un inchinator? Trebuie sa ai o inima de inchinator. Daca David a fost un inchinator adevarat este pentru ca intai de toate David a avut o inima pentru Dumnezeu. Cu astfel de inchinatori inchinarea in bisericile noastre se va lasa cu victime. Ce fel de victime? Cei necredinciosi se pocaiesc! In multimea care participa la inchinare sunt si necredinciosi. In timpul inchinarii autentice „tainele inimilor lor sunt descoperite asa ca vor cadea cu fata la pamant, se vor inchina lui Dumnezeu si vor marturisi ca in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru.”(1Cor.14.25) intrucat prin inchinare noi astazi nu aducem Chivotul Domnului ci pe Insusi Dumnezeu in viata noastra, a bisericii si a celor nepocaiti.

Stiinta vs Dumnezeu

God Vs Science, This is awesome and well worth the read!! Great thought processes!

The science professor begins his school year with a lecture to the students, ‘Let me explain the problem science has with religion.’ The atheist professor of philosophy pauses before his class and then asks one of his new students to stand.

‘You’re a Christian, aren’t you, son?’

‘Yes sir,’ the student says.

‘So you believe in God?’

‘Absolutely.’

‘Is God good?’

‘Sure! God’s good.’

‘Is God all-powerful? Can God do anything?’

‘Yes.’

‘Are you good or evil?’

‘The Bible says I’m evil.’

The professor grins knowingly. ‘Aha! The Bible!’ He considers for a moment.

‘Here’s one for you. Let’s say there’s a sick person over here and you can cure him. You can do it. Would you help him? Would you try?’

‘Yes sir, I would.’

‘So you’re good…!’

‘I wouldn’t say that.’

‘But why not say that? You’d help a sick and maimed person if you could. Most of us would if we could. But God doesn’t.’

The student does not answer, so the professor continues. ‘He doesn’t, does he? My brother was a Christian who died of cancer, even though he prayed to Jesus to heal him. How is this Jesus good? Hmmm? Can you answer that one?’

The student remains silent.

‘No, you can’t, can you?’ the professor says. He takes a sip of water from a glass on his desk to give the student time to relax.

‘Let’s start again, young fella. Is God good?’

‘Er…yes,’ the student says.

‘Is Satan good?’

The student doesn’t hesitate on this one. ‘No.’

‘Then where does Satan come from?’

The student falters. ‘From God’

‘That’s right. God made Satan, didn’t he? Tell me, son. Is there evil in this world?’

‘Yes, sir.’

‘Evil’s everywhere, isn’t it? And God did make everything, correct?’

‘Yes.’

‘So who created evil?’ The professor continued, ‘If God created everything, then God created evil, since evil exists, and according to the principle that our works define who we are, then God is evil.’

Again, the student has no answer. ‘Is there sickness? Immorality? Hatred? Ugliness? All these terrible things, do they exist in this world?’

The student squirms on his feet. ‘Yes’

‘So who created them?’

The student does not answer again, so the professor repeats his question. ‘Who created them?’ There is still no answer. Suddenly the lecturer breaks away to pace in front of the classroom. The class is mesmerized. ‘Tell me,’ he continues onto another student. ‘Do you believe in Jesus Christ, son?’

The student’s voice betrays him and cracks. ‘Yes, professor, I do.’

The old man stops pacing. ‘Science says you have five senses you use to identify and observe the world around you. Have you ever seen Jesus?’

‘No sir. I’ve never seen Him.’

‘Then tell us if you’ve ever heard your Jesus?’

‘No, sir, I have not.’

‘Have you ever felt your Jesus, tasted your Jesus or smelt your Jesus? Have you ever had any sensory perception of Jesus Christ, or God for that matter?’

‘No, sir, I’m afraid I haven’t.’

‘Yet you still believe in him?’

‘Yes.’

‘According to the rules of empirical, testable, demonstrable protocol, science says your God doesn’t exist. What do you say to that, son?’

‘Nothing,’ the student replies. ‘I only have my faith.’

‘Yes, faith,’ the professor repeats. ‘And that is the problem science has with God. There is no evidence, only faith.’

The student stands quietly for a moment, before asking a question of his own. ‘Professor, is there such thing as heat?’

‘Yes,’ the professor replies. ‘There’s heat.’

‘And is there such a thing as cold?’

‘Yes, son, there’s cold too.’

‘No sir, there isn’t.’

The professor turns to face the student, obviously interested. The room suddenly becomes very quiet. The student begins to explain. ‘You can have lots of heat, even more heat, super-heat, mega-heat, unlimited heat, white heat, a little heat or no heat, but we don’t have anything called ‘cold’. We can reach up to 458 degrees below zero, which is no heat, but we can’t go any further after that. There is no such thing as cold; otherwise we would be able to go colder than the lowest -458 degrees..’

‘Everybody or object is susceptible to study when it has or transmits energy, and heat is what makes a body or matter have or transmit energy. Absolute zero (-458 F) is the total absence of heat. You see, sir, cold is only a word we use to describe the absence of heat. We cannot measure cold; Heat we can measure in thermal units because heat is energy. Cold is not the opposite of heat, sir, just the absence of it.’

Silence across the room. A pen drops somewhere in the classroom, sounding like a hammer.

‘What about darkness, professor. Is there such a thing as darkness?’

‘Yes,’ the professor replies without hesitation ‘What is night if it isn’t darkness?’

‘You’re wrong again, sir. Darkness is not something; it is the absence of something. You can have low light, normal light, bright light, flashing light, but if you have no light constantly you have nothing and it’s called darkness, isn’t it? That’s the meaning we use to define the word.’

‘In reality, darkness isn’t. If it were, you would be able to make darkness darker, wouldn’t you?’

The professor begins to smile at the student in front of him. This will be a good semester. ‘So what point are you making, young man?’

‘Yes, professor. My point is, your philosophical premise is flawed to start with, and so your conclusion must also be flawed.’

The professor’s face cannot hide his surprise this time. ‘Flawed? Can you explain how?’

‘You are working on the premise of duality,’ the student explains. ‘You argue that there is life and then there’s death; a good God and a bad God. You are viewing the concept of God as something finite, something we can measure. Sir, science can’t even explain a thought.’

‘It uses electricity and magnetism, but has never seen, much less fully understood either one. To view death as the opposite of life is to be ignorant of the fact that death cannot exist as a substantive thing. Death is not the opposite of life, just the absence of it.’

‘Now tell me, professor. Do you teach your students that they evolved from a monkey?’

‘If you are referring to the natural evolutionary process, young man, yes, of course I do.’

‘Have you ever observed evolution with your own eyes, sir?’

The professor begins to shake his head, still smiling, as he realizes where the argument is going. A very good semester, indeed.

‘Since no one has ever observed the process of evolution at work and cannot even prove that t his process is an on-going endeavor, are you not teaching your opinion, sir? Are you now not a scientist, but a preacher?’

The class is in uproar. The student remains silent until the commotion has subsided.

‘To continue the point you were making earlier to the other student, let me give you an example of what I mean.’

The student looks around the room. ‘Is there anyone in the class who has ever seen the professor’s brain?’ The class breaks out into laughter.

‘Is there anyone here who has ever heard the professor’s brain, felt the professor’s brain, touched or smelt the professor’s brain? No one appears to have done so. So, according to the established rules of empirical, stable, demonstrable protocol, science says that you have no brain; with all due respect, sir.’

‘So if science says you have no brain, how can we trust your lectures, sir?’

Now the room is silent. The professor just stares at the student, his face unreadable.

Finally, after what seems an eternity, the old man answers. ‘I guess you’ll have to take them on faith.’

‘Now, you accept that there is faith, and, in fact, faith exists with life,’ the student continues. ‘Now, sir, is there such a thing as evil?’

Now uncertain, the professor responds, ‘Of course, there is. We see it every day. It is in the daily example of man’s inhumanity to man. It is in the multitude of crime and violence everywhere in the world. These manifestations are nothing else but evil.’

To this the student replied, ‘Evil does not exist sir, or at least it does not exist unto itself. Evil is simply the absence of God. It is just like darkness and cold, a word that man has created to describe the absence of God. God did not create evil. Evil is the result of what happens when man does not have God’s love present in his heart. It’s like the cold that comes when there is no heat or the darkness that comes when there is no light.’

The professor sat down.

If you read it all the way thru and had a smile on your face when you finished, forward God vs. Science

Un alt fel de cantare

                                               Am gasit videoclipul acesta pe blogul lui Florin. Este o cantare de la Oastea Domnului prin care Domnul mi-a atins astazi corzile sensibile ale sufletului meu. Vreau sa o impartasesc cu voi si poate, daca cineva doreste o vom putea canta duminica la biserica .

           Nu pare deloc moderna, contemporana dar totusi este relevanta de aceea o consider “nemuritoare.” Nu este stilul de muzica ce-a invadat bisericile noastre insa este o cantare a inimii, a inimilor din orice generatie indiferent de varsta, continent sau era in care va fi trait.

          Am pus aici si imaginea omului lui Dumnezeu- Traian Dorz intrucat atunci cand spui “Oastea Domnului” nu poti sa nu-l vezi pe unul dintre ostasii de seama ce au purtat steagul Domnului in lupte dintre cele mai crancene cu truda, suferinta si chinuri cumplite. Doar privind fatza lui iti poti da seama de frumusetea launtrica lucrata de Domnul in el, poti intelege mai bine ce inseamna ca “Hristos sa ia chip in noi.”  Inca mai citesc autobiografia sa si sunt fascinat de modul in care omul acesta cu adevarat A TRAIT viata sau mai corect spus de modul in care Domnul Isus i-a trait viata pe pamantul asta. Nu stiu daca versurile cantarii au fost compuse de el insa din ele se desprind acelasi duh, aceeasi greutate si maturitate spirituala, aceeasi dragoste profunda si reala pe care omul acesta a purtat-o in inima pentru Domnul Isus.

 

Scriu aici si cuvintele cantarii, ramai singur cu tine insuti si cu Dumnezeul tau si lasa-ti inima sa cante, sa-si exprime liber suspinul inaintea Domnului: 

Mai cheama-mi Isuse al meu duh zdrobit sa verse siroaie de lacrimi

Si spala-l Isuse de tot ce-a trait prin negura notpii de patimi

Mai da-mi pocainta in sufletul meu, da-mi har si credinta deplina

Smerenie sfanta mai da-mi Tu mereu sa umblu pe cai de lumina

Mai iarta-mi Isuse tot cat Ti-am gresit ca nu este om fara vina

Si-nvaluie-n dulce tot duhul zdrobit si-n pacea iertarii-l alina

Mai da-mi o speranta in sufletul meu si-mbracama-n haina-nnoirii

Si ia-ma cu Tine Isuse la greu sa scap de ispitele firii

Mai lasa-mi Isuse suspinul trudit plecat in genunchi sa Te cheme

Mai iarta-mi Isuse piciorul gresit si-ndreapta-i umblarea prin vreme

Mai da-mi o lumina in sufletul meu din sfanta si dreapta credinta

Uneste-ma vesnic Isus Dumnezeu cu marea-Ti si sfanta-Ti fiinta

 

Dialog despre Duhul Sfant (distinct sau nu de Tatal?)

1. Lucian Says:
   May 8, 2008 at 4:58 pm esa fiu mai clar,probabil din graba nu m-am exprimat prea bine.
   cum cred eu:
   -Duhul Sfant nu este o persoana ci puterea Tatalui,unicul Dumnezeu.
   Ex.Luca 1:35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.este Duhul Sfant Dumnezeu? [in primul comentariu mi-ai dat de inteles ca este Dumnezeu cand ai folosit exemplul cu intristarea si chiar prin faptul ca tu Il identifici pe Duhul cu Tatal.]
   Exact.
   As fi tare curios sa stiu din ce religie faceti parte
2. solideogloriablog Says:
   May 8, 2008 at 8:34 pm eImi dau seama ca este foarte greu sa purtam o discutie de genul asta pe blog dar vom incerca.
3. 1. Dvs spuneti mai sus ca “Duhul Sfant nu este o persoana dar este Dumnezeu.” Ceva insa este gresit. Nu este logic, dupa parerea mea. Din moment ce Dumnezeu este o Persoana si Duhul Sfant este Dumnezeu, logica cea mai simpla este ca Duhul Sfant este o persona. Totusi la dvs nu iese asa. Corectati-ma daca gresesc.
   Deci trebuie sa corectati una din cele doua afirmatii: ori va trebui sa o corectati pe prima si sa spuneti ca Duhul este o Persoana ori va trebui sa o modificati pe a doua si sa spuneti ca nu este Dumnezeu.2.Mi-ati spus ca 1Ioan 5.7 nu este in original. Ok… dar ati trecut cu vederea alte doua texte pe care vi le-am dat:
   Matei 28.19 botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant [din nou "si..." Iata Trinitatea prezenta din nou ca in 1Ioan 5.7. De data asta sper ca nu-mi spuneti ca nici asta nu este in original. Daca Duhul este Tatal de ce a trebuit sa puna "si" intre ei cand gramatical ar fi trebuit sa puna "sau"]

   Ioan 14.26 Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal… [daca Duhul este tot una cu Tatal- cum se poate trimite Tatal pe Sine?]

   As vrea deci raspuns sau comentariu pe aceste doua versete. Sunt acestea dovezi ca Duhul si Tatal sunt entitati (persoane cred eu) distincte?

   3. Lucian, tu spui asa: “Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit Eu pe voi. Si spunand acestea, a suflat peste ei si le-a zis:Primiti Duh Sfant!.(Ioan.20.21-22). Se poate sufla o persoana peste cineva ?”
   Eu te intreb: dar o putere se poate sufla? se poate transmite prin suflare? [Eu consider ca asta nu este o dovada ca Duhul este o putere chiar daca nu este dovada aici ca Duhul este o Persoana. Faptul ca nu asta este dovada ca Duhul este o Persoana nu inseamna neaparat ca trebuie sa fie dovada pentru cealalta.Sa fim rezonabili!]
   Cu privire la textul asta eu pot face urmatoarele observatii:
   -aici nu este folosit termenul “Duhul Sfant” ci “Duh Sfant.” Ma uit si in testamentul grec si nu-l vad articulat.
   -Ioan 7.39 Duhul Sfant nu fusese dat fiinca Isus nu fusese proslavit. Deci ceea ce s-a intamplt in textul la care faci tu referire nu pot spune ca era coborarea Duhului Sfant. Fapte.1.8 confirma asta cand spune “veti primi o putere cand se va cobori Duhul Sfant…” (deci nu se coborase)
   Concluzia mea: imi dau seama ca este un text mai complicat pentru mine (cred si pentru dvs) de aceea nu fac doctrina din textele confuze. Invatatura despre Duhul Sfant o iau din texte mai clare si nu de aici.
   Dintr-un text confuz exista pericolul sa scoti o invatatura gresita si mai grav este sa renunti la invatatura clara din texte clare pentru o invatatura “corecta” dintr-un text pe care, sa fim sinceri nu-l intelegem.
   Da, in Scriptura sunt si texte pe care mintea noastra acum nu le poate pricepe dar asta nu inseamna ca sunt gresite. Noi insa suntem limitati.

4. Lucian pentru o mai buna comunicare te-as ruga ca in viitorul tau comentariu in primele trei puncte (pe care sa le numerotezi) sa imi raspunzi la cele trei puncte scrise de mine. Apoi, incepand cu al patrulea punct si in continuare sa spui argumente sau alte idei alte tale. In felul acesta putem mai usor sa discutam. Multumesc

Este Duhul lui Dumnezeu o persoana distincta de Tatal?

Lucian pune in discutie o problema foarte importanta. Va propun sa meditam si sa cautam impreuna raspunsul in Scripturi. Ce spun Scripturile despre asta. Eu am prezentat cateva ganduri. Astept si alte comentarii.

1. lucian Says:
   May 5, 2008 at 3:30 am e

   D-voastra a-ti scris/intrebat:B. Efes.4.30 „sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu…” O forta poate fi intristata? O forta simte durere? Ati intristat vreodata forta gravitatiei?

   Acum va intreb si eu.Daca eu va intristez duhul prin ceva anume ,pe cine intristez eu? nu pe dumneavoastra(persoana in totalitate),asa este si cu intrebarea pe care a-ti pus-o martorului( versetul respectiv),daca eu intristez Duhul lui Dumnezeu/Duhul Sfant care i-L reprezinta pe Tatal pe cine intristez ? nu pe Dumnezeu-Tatal personal pe al carui Duh am intristat s-au mintit(apropo de versetul cu anania si safira).
   Duhul Sfant este o persoana in sensul ca este Duhul Tatalui(puterea Tatalui prin care lucreaza,dar nu este o persoana distincta/separata.Domnul Isus sufla peste ucenici si le spune:luati Duh Sfant din cate stiu si eu nu se poate sufla o persoana peste cineva dar o putere da

2. solideogloriablog Says:
   May 5, 2008 at 4:21 pm eLucian din intrebarea ta inteleg urmatoarele lucruri:
   1. recunosti ca Duhul Sfant este Dumnezeu
   2. recunosti ca Duhul Sfant este o persoana

   Pana aici cred ca este corect. Sunt insa cateva exprimari confuze legate de Duhul in comentariul tau:
   -Duhul Il reprezinta pe Tatal. [Nu stiu exact la ce te gandesti aici. In ce sens Duhul Il reprezinta pe Tatal? Ai vreo baza Biblica? Stiu ca Duhul "va marturisi despre Mine" spunea Domnul Isus dar nu despre Tatal]
   -Duhul este o persoana in sensul ca este Duhul Tatalui-spui tu iar apoi simti nevoia sa pui in paranteza (puterea Tatalui). Nu inteleg rostul.

   Daca zici ca Duhul “nu este o persoana distinca/separata” de Tatal inseamna ca recunosti divinitatea Duhului Sfant. Totusi te contrazici atunci cand spui ca Duhul “Il reprezinta pe Tatal”- asta inseamna ca este distinct de Tatal. Ca sa poti reprezenta pe cineva trebuie intai sa fii distinct de acel cineva. Altfel ce rost mai are sa mai reprezinti cand pur si simplu esti acel cineva.

   Ca suport pentru a argumenta faptul ca Duhul si Tatal nu sunt persoane distincte ai folosit analogia cu omul -trup si duh. Analogia dintre mine/duhul meu respectiv Domnul/Duhul Sfant desi pare un argument plauzibil totusi cred ca nu se potriveste pentru ca eu sunt si trup insa Dumnezeu nu are trup.[Ioan 4.24 Dumnezeu este Duh...] La mine este usor sa spui “duhul tau” distinct de trup dar cum se aplica asta la Dumnezeu?

   Cum explici tu faptul ca Duhul si Tatal sunt neseparati in aceste texte:
   La botezul Domnului Isus, Duhul lui Dumnezeu a coborat in chip de porumbel si din ceruri s-a auzit glasul Tatalui. Daca Duhul si Tatal ar fi unul si acelasi (cum spui tu) atunci de ce glasul s-a auzit din cer si nu a glasuit porumbelul?

   1Ioan 5.7 trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant. [nu zice "sau" ci dimpotriva ii numara si-I identifica ca fiind trei persoane distincte. In nici un caz Duhul nu este confundat cu Tatal.]

   Matei 28.19 botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant [din nou "si..."]

   Ioan 14.26 Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal… [daca Duhul este tot una cu Tatal- cum se poate trimite Tatal pe Sine?]

Rugaciunea mortilor pentru cei vii

In postul anterior vorbeam despre rugaciunea pentru morti si am ajuns la concluzia ca, desi se practica totusi ea nu este Biblica deci nu este corecta, valida si nici nu este caracteristica credintei crestine. De data asta, in mesajul de fata vom face cunostinta cu o alta practica mai putin cunoscuta vis-a-vis de subiectul rugaciunii- rugaciunea mortilor pentru cei vii. Aceasta practica este mentionata in Scripturi, este facuta cu mult mai mare ardoare si intensitate spre deosebire de rugaciunea pe care cei vii o fac pentru cei morti.Desi am citit de multe ori in Scripturi acest pasaj totusi nu am observat prezenta acestui aspect interesant al rugaciunii mortilor pentru cei vii pana intr-o duminica dimineata, in urma cu mai bine de 6-7 ani cand fr. Vasile Talos facea referire la „Bogatul si Lazar”, la experienta lor din tara umbrelor mortii.

Este pilda sau nu?

Haideti sa privim putin la „Pilda bogatului nemilostiv” din Luca 16.19-31 dar in special versetele 27-31. Stati putin… dar cine spune ca asta este o pilda?  Este relatarea dialogului dintre bogat si Avraam in viata de dupa moarte o pilda sau o realitate? Da, de multe ori am auzit spunandu-se de la amvon „Pilda cu bogatul si Lazar” dar ne spune Biblia ca este vorba aici de o pilda? Veti spune- „pai da, ca asa scrie la titlul paragrafului.” Ok, asa scrie la titlu insa banuiesc ca stiti- titlul nu face parte din scrierile originale grecesti. Titlul nu este inspirat. 

Desi scena prezentata aici pare desprinsa din povesti sau din SF-uri totusi eu cred ca relatarea aceasta nu este o pilda ci o realitate. De ce nu cred ca este o pilda? Uitati-va la toate celelalte pilde pe care Domnul Isus le prezinta si veti observa ca in nici o alta pilda personajele prezentate nu au nume ci se spune doar „un om” sau „un om bogat”…etc dar niciodata nu se da un nume. Aici insa saracul are si un nume- Lazar.

Rugaciunea mortului pentru cei vii

v.27-28 Bogatul a zis:”Rogu-te dar parinte Avraame sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu caci am cinci frati si sa le adevereasca aceste lucruri ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.”

Bogatul era mort si se afla in Locuinta mortilor. „Casa tatalui meu” cum spune el era in lumea celor vii unde se aflau in viata si cei cinci frati. Cunoscand viata fratilor sai bogatul realizeaza ca si fratii lui vor ajunge tot in iad alaturi de el asa ca ar vrea sa poata face ceva pentru ei, sa-i constientizeze ca sa nu cumva sa ajunga in iad.

Ideea care socheaza aici (dupa cum relata fr. Talos) este ca in timp ce in ziua de astazi prin pomeni si rugaciuni pentru morti se comunica ideea ca cei vii trebuie sa se preocupe de cei morti, in Scripturi vedem ca realitatea este cu totul alta- cei morti se preocupa de cei vii care sunt pe cale sa mearga in iad. Nu este interesant? …si totusi contrar practicilor multor oameni. Mai tragic este ca unele dintre aceste practici sunt chiar incurajate de biserici si de propovaduitori ai Scripturilor.

Raspunsul lui Avraam

Rugaciune ca rugaciunea insa in cele din urma raspunsul la rugaciune conteaza. Rugaciunea nu trebuie sa fie un scop in sine. Nu frumusetea ei conteaza ci daca primeste raspuns de binecuvantare. Haideti sa vedem…

v.29-31 Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe prooroci. Sa asculte de ei.” „Nu parinte Avraame” a zis el „ci daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns:”Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.”

Eforturile sunt zadarnice. In mesajul anterior am vazut ca rugaciunea celor vii pentru cei morti nu are nici o valoare. Acum vedem ca nici rugaciunea mortilor pentru cei vii nu este ascultata cu toate ca, sunt convins ca era facuta din toata inima. Rugaciunile din sfera celor vii nu pot influenta sfera celor morti si invers- cu toate ca astfel de practici exista.

Observam ca atat scopul rugaciunilor celor vii pentru morti cat si al celor morti pentru cei vii este acelasi- sa ii fie bine omului in viata de apoi. Da, chiar si bogatul nu s-a rugat sa le fie bine celor cinci frati in timpul vietii pe pamant ci „sa nu ajunga si ei in acest loc de chin.”

Preocuparea celor ce inalta astfel de rugaciuni este buna si corecta numai ca exista o singura problema „prea tarziu.” [Ma gandesc ca in lumea mortilor nu sunt ceasuri si timpul nu mai este masurat pentru ca fiecare secunda pare o vesnicie.] Desi intentia este buna totusi practica este nepotrivita…acum, expirata. Avraam insa ii raspunde bogatului- singurul mod ca sa faci sa-ti fie bine in viata de apoi, sau daca vrei sa ajuti celor dragi sa le fie bine in viata de apoi este sa te pocaiesti, respectiv sa-i chemi pe cei dragi la pocainta caci asa intelesese si bogatul „daca se va duce la ei cineva din morti se vor pocai“

Cum se vor pocai oamenii? Bogatul credea ca minunile spre exemplu „invierea unui mort” i-ar determina pe oameni sa se pocaiasca. Avraam insa ne arata ca la pocainta se ajunge prin Scripturi, mai exact prin „ascultarea de Scripturi” (nu doar prin cunoasterea lor) mai exact prin credinta si ascultarea de Domnul Isus Hristos pentru ca de fapt „Moise si proorocii” marturiseau pe Domnul Isus. Iata cum se interpreteaza Scripturile…

Ioan 5.39 cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine.

Concluzie

Toti oamenii mai devreme sau mai tarziu practica rugaciunea: unii in timpul vietii altii dupa moarte. Oameni atat dintre cei morti cat si dintre cei vii o practica gresit inaltand rugaciuni pentru persoane din sfera sau lumea cealalta: vii care se roaga petnru morti sau morti care se roaga pentru vii. Rugaciunea insa- ne spun Scripturile- nu are nici o putere de a traversa pragul si granita dintre viata si moarte.

Roaga-te acum caci in iad nu vor fi biserici si nici Duhul Sfant Care sa te invete sa te rogi. Pretuieste rugaciunea acum, aici pentru cei vii nu pentru cei morti. Intai pentru tine roaga-te pentru ca apoi sa poti sti ce sa te rogi si pentru altii.

Rugaciunea pentru morti

“Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?”  Aceasta este o intrebare pe care mi-a adresat-o cineva la postul „O scrisoare din iad.” Consider ca este foarte importanta datorita implicatiilor sale asupra existentei noastre eterne. Exista multe invataturi false in acest domeniu si multa confuzie; in timp ce majoritatea isi pun intrebarea doar foarte putini cunosc raspunsul de aceea am hotarat sa aloc spatiul acestui post incercarii de a oferi un raspuns acestei intrebari.

La prima vedere

„Stii ca ne putem ruga pentru sufletele celro morti, nu?”- este intrebarea ta insa una este „a sti” si este cu totul altceva ca ceea ce stiu sa fie bine, corect, valabil, eficient. De exemplu- stiu ca unii se inchin la vaci, pomi, serpi sau alte chestii de genul asta. Stiu- dar nu cred ca este bine, eficient sau valabil. Da, eu stiu ca unii se roaga pentru morti dar nu ma simt deloc obligat sa cred ca ceea ce ei practica este valabil. Trebuie sa recunosc ca nu tot ceea ce stiu detine valoare de crez. Stiu ce cred insa nu cred tot ce stiu.

Dincolo de cuvinte

Modul in care tu pui intrebarea parca imi comunica insa altceva. Mi se pare ca intrebarea ta nu este daca „stiu” ci vrei sa stii ce cred despre asta. Din modul in care ai pus intrebarea inteleg ca …

-tu ai prefera sa crezi ca daca unii practica asta trebuie sa fie si valabil. Poate te gandesti „daca n-ar fi valabil n-ar practica-o!”

-tu inca nu ai un crez format in domeniul asta. Tu insuti te indoiesti ca o astfel de practica este corecta. Intrebarea ta doar lasa impresia ca tu ai fi convins de valabilitatea rugaciunii pentru morti. [De fapt, nici cei ce o practica nu cred ca este bine fac ...cu toate ca ar vrea sa creada, ar vrea sa fie bine.]

Ce cred eu

Parerea mea si credinta mea este ca nu practica valideaza adevarul ci adevarul valideaza practica. Nu din practica imi scot teologia ci din teologie practica. Nu practica imi dicteaza crezul ci crezul imi dicteaza practica. Cu alte cuvinte: faptul ca unii oameni staruie intr-o anumita practica si anumite obiceiuri nu inseamna neaparat ca ele sunt bune doar pentru ca oamenii aceia inca n-au renuntat la ele. Eu cred ca adevarul valideaza practica…. si aici ne intoarcem la premisele de credinta, la baza credintei, la fundament pentru ca de fapt de aici ajung oamenii sa se desparta- in functie de ceea ce ei considera autoritate in materie de credinta: Biblia sau traditia omeneasca.

Sa ne dam cu parerea?

Cu privire la astfel de lucruri cum sunt: iertarea de pacate, mantuirea sufletului, viata de dincolo…etc. consider ca nu este tocmai potrivit sa ne  dam cu parerea. Sunt domenii mult prea importante, vitale- cele mai importante pentru om ca tocmai aici sa ne dam cu parerea.

In aceste domenii erorile au consecinte catastrofale intrucat afecteaza nu cariera, nu familia, nu sanatatea trupului ci existenta noastra spirituala-sufleteasca. Mai mult de atat, consecintele in acest domeniu nu sunt de moment si nici macar de-o viata ci de natura eterna. De aceea nu-mi pot permite sa „dau cu banu’” Stiai ca iadul nu se gusta? Stiai ca iadul nu se incearca?

Am ajuns din nou la „a sti.” Dar nu ne-am nascut nici unul invatati asa ca trebuie sa ne intoarcem ori la Biblie ori la traditia omeneasca. Trebuie sa aleg- pe ce imi voi cladi crezul? Dupa invataturile cui sa-mi modelez practica?  Nici unul dintre noi nu pornim de la zero ci toti pornim de la niste premise.

De exemplu- nu eu am descoperit tabla inmultirii. Insa am crezut pe cuvant pe invatatoare si am invatat tabla inmultirii asa cum mi-a fost data, bazat pe increderea in invatatoare. Apoi, in practica s-a dovedit a fi adevarata.

In acelasi fel- prin credinta in Dumnezeu am luat Biblia ca fiind adevarata. Apoi in practica, pana acum nu m-a inselat niciodata. Pana la cei 28 de ani ai mei nu am fost niciodata dezamagit de Biblie. De aceea, pentru ca invataturile ei cu privire la viata s-au dovedit cele mai intelepte, am hotarat sa ma bazez pe invataturile ei si cu privire la moarte si viata de dupa moarte. Nu cred ca exista nici o alta carte care sa-mi poata oferi ceva mai mult.

Altii, merg pe mana traditiei omenesti care uneori practicata si printre cei credinciosi. Prin natura ei, traditia omeneasca are intotdeauna drept scop sa submineze autoritatea divina a Scripturilor. Pericolul acesta a fost semnalat de Insusi Domnul Isus:

Marcu 7.5-9 …fariseii si carturarii L-au intrebat:”Pentru ce nu se tin ucenicii Tai de datina batranilor…?” Isus le-a raspuns: …Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti datina asezata de oameni… El le-a mai zis: Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu ca sa tineti datina voastra.”

-datinile omenesti sunt in cele mai multe cazuri mult „mai frumoase” decat invataturile Scripturilor.

-oamenii firesti au tendinta sa pretuiasca mult mai mult datinile stramosesti decat invatatura Scripturilor

-de multe ori sub pretextul pazirii datinei stramosesti ajungem sa justificam indepartarea si ignorarea invataturilor Scripturilor.

Ce spune Biblia?

Ok… hai sa vedem ce zice Scriptura referitor la rugaciunea pentru morti. Ce spun oamenii stim. Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga pentru sufletele celor morti, nu?” Eu insa te intreb- de unde sa stiu? Daca stiu de la baba Floare este una. Daca stiu de la mos Gheorghe este alta dar daca stiu din Biblie pentru mine e cu totul altceva. Deci mai importanta este nu „daca stiu” ci „de unde stiu.” Autoritatea invataturilor conteaza. Profetii in vechime spuneau „Asa vorbeste Domnul…” sau in Noul Testament „este scris…”  Eu prefer aceste variante decat „asa am pomenit…” sau „asa face toata lumea…”

Sa ma gandesc… exista mai bine de 500 de referinte ce vorbesc despre rugaciune, a se ruga sau alte derivate insa nu cunosc nici macar o singura referinta la rugaciunea pentru morti. [S-ar putea sa gresesc. Daca stie cineva va rog sa-mi spuneti!] Initial am crezut ca exista una; iata la care m-am gandit:

1Cor.15.29 altfel ce ar face cei ce se boteaza pentru cei morti? Daca nu inviaza mortii nici de cum de ce se mai boteaza ei pentru cei morti?

Versetul acesta ar putea fi folosit de cineva ca argument cum ca noi cei din viata mai putem face ceva pentru cei morti. O astfel de interpretare insa este superficiala si eronata. Apostolul Pavel face referire la practica unei grupari de oameni „cei ce se boteaza pentru cei morti” si nici de cum cu privire la crestini. Da, se practica botezul pentru cei morti insa nu crestininii adevarati altfel Pavel ar fi trebuit sa spuna „ce am face noi care ne botezam pentru cei morti” insa el spune „ce ar face cei ce…”

Apropo- vezi? Faptul ca cineva practica botezul pentru cei morti nu l-a determinat si pe Pavel sa creada ca este valabil acel botez. Tot asa si cu rugaciunea pentru morti- faptul ca unii o practica asta nu inseamna ca trebuie s-o cred ca valabila.

Tu ai intrebat „stii ca ne putem ruga…” Da, noi oamenii putem face multe lucruri- ne putem ruga pentru cei morti. Faptul ca le putem face asta nu inseamna si ca le facem bine sau ca au efectul scontat. Potrivit Scripturilor asa cum le cunosc eu pana acum, inteleg ca omul ce traieste inca in trup nu poate influenta cu nimic existenta celui mort asa ca in ceea ce ma priveste si cum cred ca si Pavel ar spune: altii da, se boteaza pentru cei morti, altii se si roaga pentru cei morti insa eu trebuie sa ma rog pentru cei vii.

Efes. 6.18 Faceti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii.

1Tim.2.1 Va indemn dar inainte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri si multumiri pentru toti oamenii…

Exista un timp cand mai poti face ceva pentru tine si pentru cei dragi- acela este astazi. De ce oare timpul asta din viata majoritatea il consuma in pacat si destrabalare. Nu au timp de Dumnezeu si de suflet …apoi altii sa se roage pentru ei?

Mersul trenurilor a hotarat o anumita ora la care trebuie sa fii in gara, in tren. Altfel trenul pleaca fara tine. De ce noi oamenii avem impresia ca invataturile care arata mila pentru cei lenesi ce-au pierdut trenul sunt mai bune? De ce atatea invataturi dedicate celor morti… nu avem timp in viata?!

Un sfat- daca ai reusit sa citesti mesajul asta inseamna ca esti inca in viata. Roaga-te pentru tine si pentru cei dragi ai tai ACUM, in timpul vietii si Biblia te asigura ca Dumnezeu iti asculta rugaciunile facute in Numele Domnului Isus.

“Copacul credincios”

Ceea ce urmeaza este un material preluat integral de pe solideogloriagroup. Deci nu-mi apartine insa in mare parte subscriu la ideea comunicata. Merita citit. 

Bradul
Un obicei specific “sărbătorilor de iarnă” este aducerea în casă şi împodobirea unui brad. Oare ce legătură are bradul cu sărbătorile de iarnă? Ce este specific bradului? Ce îl face să fie diferit de alţi copaci? Un cântec “de sezon” (german, din câte ştiu) spune:

O brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde…
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde…

Dacă este să simbolizeze ceva, atunci ce ar arăta bradul “cel veşnic verde”? Viaţa fără sfârşit, nu-i aşa? Toţi ceilalţi copaci “mor” toamna, dar el, este “tot verde”, aşa cum toţi oamenii mor, dar Dumnezeu rămâne în veac… Poţi să numeşti (din acest p.d.v.) bradul drept dumnezeul copacilor! (Deci când aduci în casă bradul… aduci un “dumnezeu străin”???)

Nu este de mirare că la Lunca Ilvei (şi în multe alte părţi) oamenii împodobesc căruţa care duce mortul la groapă cu brazi – vor să spună ceva despre nemurire; la fel când construiesc o casă şi pun în vârful acoperişului un brad; la fel când împodobesc sala nunţii cu crengi de brad – vor să spună ceva despre trăinicia casei sau a căsniciei.

Încă din antichitate oamenii s-au închinat la pomi numiţi de ei “sacri” (şi astăzi sunt religii de acest gen atât în lumea primitivă (aşa numită “necivilizată “) cât şi în cea modernă).

Druizii socoteau stejarul drept copac sfânt. Egiptenii aveau palmierul, iar scandinavii şi romanii… ghici ce? – BRADUL!

Există o legendă antică babiloniană care spune că a fost un ciot de copac uscat din care a ieşit un copac care nu s-a mai uscat niciodată; a rămas “veşnic verde”… “ce frunza nu şi-o pierde…” Ciotul uscat reprezenta pe Nimrod (Geneza 10:8-12) care murise iar copacul “veşnic verde” arăta că Nimrod s-a reîncarnat în persoana lui Tamuz (care în religia acadienilor (locuitorii uneia din cetăţile stăpânite de Nimrod – Geneza 10:10) era zeul-soare, soţul zeiţei Iştar (numiţi de sidonieni (fenicieni) Baal şi Astarteea) (3). Un comentariu foarte bogat şi interesant despre Tamuz se găseşte în Smith’s Revised Bible Dictionary.)

Biblia vorbeşte în multe locuri despre închinarea greşită asociată cu “pomul verde”:

Deuteronom 12:2 Să nimiciţi toate locurile în cari slujesc dumnezeilor lor neamurile pe cari le veţi izgoni, fie pe munţi înalţi, fie pe dealuri, şi sub orice copac verde.

1 Împăraţi 14:23 Şi-au zidit şi ei înălţimi cu stâlpi închinaţi idolilor şi Astartee pe orice deal înalt şi sub orice copac verde.

2 Împăraţi 17:10 Şi-au ridicat stâlpi idoleşti şi Astartee pe orice deal şi sub orice copac verde.

2 Cronici 28:4 Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.

Isaia 57:5 care se încălzeşte pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor…

Ieremia 2:20 De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile, şi ai zis: “Nu mai vreau să slujesc ca un rob!” Căci pe orice deal înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.

Ieremia 3:6 ,,Domnul mi-a zis…: ,Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde, şi a curvit acolo.

Ieremia 3:13 Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.“

Ezra 6:13 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când morţii lor vor fi în mijlocul idolilor lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe toate vârfurile munţilor, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tămâie cu miros plăcut tuturor idolilor lor.

Romanii, în timpul Saturnaliei, împodobeau bradul cu boabe roşii… Astăzi, boabele s-au transformat în globuri iar între altele, se foloseşte beteala (argintie sau aurie). Iată un pasaj interesant din Biblie: Ieremia 10:3,4!!! Alt ornament care aduce cu strălucirea soarelui, aurului şi argintului sunt artificiile şi luminiţele – ca nişte steluţe (sau “pui de soare”… “sorişori de curând născuţi”)…

Ce legătură are bradul împodobit cu naşterea lui Cristos? “Păi… steaua din vârf arată steaua care i-a călăuzit pe magi…” Ha! Ha! Şi dacă nu-i pui stea în vârf…? E drept că a fost o astfel de stea, dar Biblia nu spune că trebuie să împodobim un brad în amintirea acelui eveniment.

De ce trebuie creştinii să cumpere şi să pună în casă un brad pe care să-l împodobească? Nu scrie nicăieri că aşa ceva este obligatoriu. Atunci de ce o fac?

- Probabil că unora le place – aduce ceva nou, o schimbare, un aer de sărbătoare, veselie pentru copii…

- Alţii, doar vor să fie şi ei… “în rândul lumii”.

Atunci să nu mai fac pom de Crăciun? Întreabă pe Dumnezeu şi fă ce crezi că vrea El. Dacă tu crezi că Dumnezeu nu are nimic împotrivă, fă-l, altfel, nu-l face. Un lucru poţi să-l ştii şi să-l crezi: Nu este o poruncă a Bibliei, nu este o lege a lui Dumnezeu aşa că cei care nu ţin acest obicei nu trebuie osândiţi… Apoi este clar că nu trebuie să te închini acestui brad (şi cred că în mod conştient nu este nimeni între noi care s-o facă – dar dacă se va întâmpla că nu vei avea bani sau pur şi simplu vei ajunge în situaţia că nu vei reuşi să-ţi procuri un brad într-un an vei socoti că “acela nu este Crăciun” dacă nu ai brad în casă??? Este nevoie neapărat de “cetina tot verde” ca să-ţi aminteşti că “ţi s-a născut un Mântuitor”? Ce este important pentru tine? Bradul sau Mântuitorul? Vei fi la fel de afectat(ă) în inima ta dacă nu vei avea pe Domnul cu tine în săptămâna Crăciunului cât de afectat eşti că nu ai brad? Atunci cui te închini???

O perspectivă biblică asupra consumului de alcool

-material pregatit de fr. Pastor Gelu Pacurar (Sega, Arad)

            Iată istoria unei cariere strălucite : Alexandru cel Mare a ajuns conducător al Macedoniei la vârsta de 16 ani. La 18 ani era un general victorios, iar la 20 de ani purta coroana de rege. Însă relatarea vieţii sale care a cunoscut o ascensiune atât de vertiginoasă se încheie la 33 de ani, când a murit ca beţiv. Omul care a cucerit lumea din timpul său, nu s-a cucerit pe sine însuşi. După un chef care a durat două nopţi, Alexandru a băut în cinstea fiecăruia din cei 20 de invitaţi pe care îi avea. Apoi a cerut „cupa lui Hercules” care avea o capacitate foarte mare, şi a băut-o toată. A cerut să îi fie umplută din nou, după care a căzut la pământ. A fost apoi lovit de febră şi după numai câteva zile a murit.

            Aceasta nu este singura istorie a unei vieţi deosebite ruinată de băutură. Friedeman Bach, cel mai talentat fiu al compozitorului german Johann Sebastian Bach, a murit din cauza băuturii. Michael Haydn, fratele mai mic, dar la fel de talentat ca şi Joseph Haydn a fost ruinat de băutură. Franz Schubert a devenit un înrăit consumator de vin şi a murit în al treilea deceniu al vieţii sale. Rembrandt a devenit alcoolic la moartea soţiei sale, pe când avea doar 36 de ani. Este în general ştiut că alcoolul este cea mai mare capcană pentru ruina unui geniu.

            Dar nu numai oamenii deosebiţi sunt ameninţaţi de acest flagel. Spitalele, închisorile şi casele de reeducare sunt pline de oameni de toate vârstele care au fost ruinaţi şi doborâţi din cauza „paharului”. Copii rămaşi pe drumuri, vieţi distruse, familii ruinate şi pierderi imense sunt generate astăzi de acest rău cu care parcă ne-am obişnuit şi împotriva căruia nu mai predicăm aşa cum a fost odinioară. Dacă Biblia spune că „în vremurile din urmă oamenii îşi vor da învăţători după poftele lor“, aceasta însemnă nu numai că va înceta mare parte a opoziţiei faţă de rău, ci chiar şi faptul că vor fi unii învăţători care vor accepta unele păcate şi vicii, „legalizând” un obicei păcătos sau o concepţie greşită, susţinând că nu este nimic greşit în aceasta! Iată de ce este foarte necesar ca să înţelegem corect învăţătura biblică legată de folosirea băuturilor alcoolice.

•A.    Introducere şi prezentarea problemei

•1.      V. T. Ebraic are trei cuvinte folosite pentru “băuturi”:

• a) tirosh – este cuvântul care se referă la mustul proaspăt obţinut din stoarcerea strugurilor, şi care încă nu a început să fermenteze. Cuvântul acesta apare de 38 de ori în V.T., uneori însă este folosit în sens negativ ca sinonim la “vin”. Alteori este incorect tradus cu cuvântul “vin”. Important este să observăm că în majoritatea cazurilor în care Biblia pare să admită consumul vinului, este folosit de fapt acest cuvânt ebraic, care înseamnă de fapt „must” sau şi mai corect „must proaspăt”. Iată exemplele folosiri acestui cuvânt în V.T. :

                        Gen 27: 25,28,37

                        Deut. 12:17

                        Neemia 13:4

                        Ioel 2:24

• b) iaiin – este cuvântul care în mod normal însemna “vin”, cuvânt folosit de 141 de ori. Imediat ce s-a început fermentaţia mustului, acesta nu mai era numit tirosh (must) ci iaiin (vin). Iată câteva exemple de folosire a acestui cuvânt:

                        Gen. 9:21,24

                        Gen. 19:34

                        Lev. 10:9

                        Jud. 13:14

                        Prov. 21:6

• c) shekar – este cuvântul folosit pentru vinul complet fermentat şi pentru băuturile îmbătătoare obţinute prin fermentaţie (băuturi similare cu berea, produse din orz, măsline, mere sau miere). Precizăm că în vremea Vechiului Testament încă nu era cunoscut procedeul distilării, deci nu puteau fi cunoscute sau folosite nici un alt fel de băuturi alcoolice distilate cunoscute astăzi. Acestea ar fi intrat însă în mod sigur în această categorie de băutură, deoarece traducerea obişnuită a lui shekar este “băutură tare”. Chiar vinul, dacă nu era diluat cu o anumită cantitate de apă era considerat a fi shekar , deci “băutură tare”. Trebuie să precizăm că V.T. oprea folosirea acestei băuturi prin cerinţa de a fi vărsată înaintea Domnului şi prin semnalarea consecinţelor acestei băuturi:

                        Num. 28:7

                        Lev. 10:9

                        Isaia 5:22

•2.      Folosirea vinului în cultura din vremea Noului Testament

Trebuie să începem prin a preciza că N. T. grecesc are un singur cuvânt (oijno” – “vin”) acoperind toate cele trei cuvinte evreieşti de mai sus. Numai factorii din context şi deciziile de interpretare ne pot ajuta să înţelegem ce fel de oijno” era folosit. De exemplu în Ioan 2, deoarece se aminteşte că vinul care a fost obţinut de Domnul Isus din transformarea apei era “cel mai bun“, se poate deduce că acesta era must proaspăt, pentru că cel mai proaspăt era cel mai bun!

            Pe de altă parte, textul din 1 Tim. 5:23, folosit uneori ca argument adus în favoarea unui consum moderat şi permisibil de vin, ne cere să analizăm cu atenţie metoda folosită pentru consumul vinului în timpurile N.T. ; este necesar să observăm însă că sfatul dat de Pavel lui Timotei a fost dat tocmai pentru că el folosea NUMAI apă (abstinenţă totală) iar scopul sfatului era unul medical şi nu pentru distracţie sau plăcere.

            Iată ce spune Robert Stein despre consumul vinului în timpurile N. T. :

“În vechime, vinul era păstrat de obicei în vase mari numite amfore. Însă când vinul era folosit, era turnat în nişte cupe mari numite “krater”, în care era amestecat cu apă… este important să notăm că înainte de a fi băut, vinul era amestecat cu apă şi apoi erau umplute cupele. Proporţia de apă era diferită:                       

                        Homer (Odiseea IX?208f) – 20 de părţi apă şi una vin

                        Pliniu  (Istoria, XIV, vi, 54) – 8 părţi apă şi una de vin

                        Aristofan – trei părţi apă şi una de vin

                        Hesiod  – trei părţi apă şi una de vin

Uneori proporţia aceasta era mai tare, dar întotdeauna când era mai puţin de o parte apă şi una de vin, amestecul se numea “vin tare”. Pe de altă parte, a bea vin fără a-l amesteca cu apă era considerat un obicei barbar, deoarece, aşa cum spunea Plutarh, “numai barbarii beau vinul neamestecat”. În literatura antică, de obicei “vin” înseamnă vin amestecat cu apă (de regulă trei părţi apă şi una de vin) iar dacă nu era preparat în felul acesta se numea “vin neamestecat”. Acesta era nu numai obiceiul grecilor, ci şi al evreilor, după cum reiese din “Enciclopedia Evreiască” vol. 12, pag. 533, tractatul “Shabat 77a” şi din 2 Macabei 15:40: „Că precum a bea numai vin sau numai apă, nepotrivit lucru este, pe când vinul amestecat cu apă este dulce şi desfătează“. De ce trebuia vinul amestecat astfel cu apă? Pentru că apa putea fi dezinfectată prin fierbere (dar ar fi fost un procedeu greoi), prin filtrare (ceea ce nu ar fi redus riscul îmbolnăvirilor) sau prin amestecare cu vin, procedeul cel mai sigur de dezinfectare a apei de băut. Iată de ce primii scriitori creştini recomandă ca şi vinul de la Cina Domnului să fie preparat în acelaşi fel (Hipolit, Ciprian, Clement de Alexandria)[1].

                        Probabil că vechii greci privind la unii români de astăzi ar spune : “voi sunteţi barbari! Voi beţi vinul neamestecat!

            Problema contemporană însă poate fi rezumată în întrebarea : Dacă Biblia ne învaţă să ne bucurăm de toate bunurile, înseamnă că se poate consuma alcool pentru plăcere (deci nu în scopuri medicale)? Mai precis, ce spune Biblia despre consumul alcoolului ?

•B.     Ce spune Biblia despre consumul băuturilor alcoolice ?

•1.      Beţia este un păcat

Biblia condamnă folosirea excesivă a vinului. Un beţiv trebuia pedepsit cu moartea (Deut. 21:20-21), deci beţia era considerată la fel de gravă ca şi crima, violul sau blasfemia.

    Deşi creştinul nu mai este sub Lege, şi N.T. precizează că Dumnezeu urăşte beţia. După 1 Cor. 5:11 creştinii trebuie să se separe de cei care se numesc creştini dar totuşi sunt beţivi. Despre beţivi se spune că ei nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-10). Apostolul Pavel de asemenea porunceşte: “nu vă îmbătaţi de vin” (Ef. 5:18) precizând şi faptul că beţia este una din faptele firii pământeşti (Gal. 5:19-21).

•2.      Băuturile tari sunt înşelătoare şi păcătoase

Preoţilor le era interzis să bea vin şi băuturi tari (Lev. 10:8,9) iar Solomon a spus : “vinul este gălăgios, băuturile tari sunt batjocoritoare”. Conducătorii nu aveau voie să le consume ca să nu pervertească dreptatea (Prov. 31:4-5). Isaia a pronunţat un “vai” asupra celor “care disdedimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare” (Isaia 5:11). Mica a spus că cei care vorbesc proorocind despre băuturi tari sunt prooroci mincinoşi (Mica 2:11). Deci Scriptura condamnă şi vorbesc negativ şi dezaprobator despre băuturile tari (shekar).

•3.      Folosirea excesivă a vinului este greşită

În timpul lui Amos, deoarece paharele obişnuite erau prea mici pentru israeliţi, au făcut nişte pahare mai lungi (Amos 6:1,6). Habacuc arată şi el cum băutura a dus la stricăciune morală (Hab. 2:15) lucru care îl vedem şi în cazul lui Ahaşveroş (Estera 1:10). De asemenea, excesul de băutură poate duce la :

• - uitare şi încetinirea judecăţii (Prov. 31:4-7)
• - uimire sau stupoare (Ierem. 25:27; 51:39)
• - boală (Isaia 19:14; 28:7-8)
• - încăpăţânare şi pierderea controlului mental (Iov 12:25)
• - aroganţă (Hab. 2:5)
• - confuzie şi vise delirante (Prov. 23:31,35)
• - ochi înroşiţi (Prov. 23:29-30)
• - insomnii sau somnolenţă (Gen. 9:20-24; 19:33)
• - lipsă de sentimente (Prov. 23:31,35)
• - sărăcie (Prov. 23:20-21)

Unii încearcă să evite această problemă obiectând : când devine excesivă folosirea vinului ? Evident că temperamentul poate fi diferit şi efectul băuturii poate fi altul, dar influenţa este simţită chiar şi la cei mai „rezistenţi”. Testele medicale arată că după trei pahare de bere capacitatea memoriei scade cu 13% iar un dactilograf va face cu 40% mai multe greşeli decât înaintea consumului acestor trei pahare.

• 4. Conducătorii bisericii trebuie să fie cumpătaţi

1 Tim. 3:3,8  – un diacon respectiv pastor să nu fie dedat la vin

•5.      Vinul era folosit în scopuri medicale

Exemplul cel mai clar este Timotei (vezi 1 Tim. 5:23) unde conform cu explicaţia de mai sus, apostolul Pavel îl îndeamnă să folosească puţin vin în apă, tocmai cu scopul de a evita riscul îmbolnăvirilor, care în cazul lui Timotei era mai mare.

            Alte trei folosiri în scop medical:

                        2 Sam. 16:2 – împrospătarea puterilor celor care erau extenuaţi în deşert

Prov. 31:6 – băutura tare folosită ca sedativ sau calmant pentru alinarea durerilor celor care erau pe moarte (astăzi sunt alte metode).

Luca 10:34 – dezinfectant pentru răni

            Pornind de la aceste lucruri pe care Biblia le spune despre consumul vinului şi completându-le cu altele în care Biblia nu este categoric exprimată, unii creştini de astăzi trag concluzia că un consum moderat de băutură (cel puţin de vin) este permis astăzi, numind aceasta o libertate de conştiinţă. Înainte de a lăsa conştiinţa să fie amorţită de concluzii pe care de fapt le-ai anticipat sau le-ai dorit, ar fi bine să analizezi şi următoarea problemă:

•C.    De ce creştinii de astăzi nu ar trebui să consume vin şi băuturi alcoolice ?

•1.      Consumul alcoolului de astăzi nu mai este necesar (ca în vremurile biblice) pentru purificarea apei de băut.

•2.      În timpul nostru alcoolul este o problemă mult mai gravă decât în timpurile biblice, când erau relativ puţini beţivi; tot mai mulţi oameni devin dependenţi de alcoolul pe care au început să îl folosească “cu măsură”. O statistică din SUA arăta că în anul 1982 erau zece milioane de alcoolici, din care trei milioane erau adolescenţi. Numărul lor a continuat să crească de atunci, în “ţara libertăţilor”.

•3.      Abstinenţa este metoda cea mai sigură de a evita folosirea abuzivă, mai ales că ceea ce definim a fi un abuz de alcool este diferit de la caz la caz. În revista “Christianity Today”, un reporter a pus următoarea întrebare : câţi oameni ar mai folosi avioanele dacă ar afla că un avion din zece se va prăbuşi ? Nu că acesta ar fi procentajul prăbuşirilor, dar acceptând această ipoteză, enorm de mulţi oameni nu ar mai folosi avionul. Şi totuşi statisticile arată clar că din zece consumatori de alcool unul devine alcoolic. De ce să apelezi atunci la o asemenea folosire?

•4.      Abstinenţa este o hotărâre care arată consecvenţă în principii. Dacă drogurile sunt interzise pentru că provoacă dependenţă şi probleme fizice şi psihice, de ce oare să nu ţinem seama de cea mai mare dependenţă din punct de vedere practic ? Oamenii devin mereu dependenţi de alcool şi totuşi nimeni nu a sugerat vre-o iniţiativă pentru evitarea acestei dependenţe! Ei bine, aceasta este abstinenţa.

Dacă aceste motive nu ar fi suficiente, haideţi să analizăm următoarele situaţii[2] :

• - dintre toate persoanele care consumă alcool, cel puţin 36% au probleme tocmai din această privinţă
• - procentajul elevilor de liceu care au fost beţi a crescut până la 45%
• - alcoolul este cauza nr. 1 a accidentelor de circulaţie, şi încă a celor mai grave.
• - alcoolul este una din cauzele principale care provoacă apariţia cancerului
• - alcoolul este principala cauză a copiilor care se nasc cu probleme
• - un foarte mare procentaj de familii destrămate provine din rândul familiilor care consumă alcool
• - alcoolul stă la baza stărilor care provoacă furturi, violuri, crime şi tâlhării
• - impozitele noastre necesită cel puţin 11.000 de lei pentru fiecare 1.000 de lei cheltuiţi pentru alcool (aici intră absenteismul de la serviciu, productivitatea scăzută, arestările, procesele şi detenţiile precum şi spitalizările produse de consumul alcoolului)

•D.    Întrebări puse celor care vor să rămână lângă un consum “moderat” de alcool

•1.      Consumul acesta mă va duce la păcat ? Biblia este absolut clară când este vorba de beţie! Este la fel de clară când este vorba de abuzul de băutură! Biblia este fără dubiu când este vorba despre băuturile tari! Dar ce spune ea despre consumul moderat de vin ?

1 Cor. 6:12 – chiar dacă eu aş considera că îmi este îngăduit, îmi este şi de folos ? Apoi, nu cumva va pune stăpânire pe mine ? Observaţi vă rog că dacă trebuie să am vin, acesta a pus stăpânire pe mine!

•2.      Dacă consum vin voi face pe altcineva să păcătuiască? Chiar dacă acel consum de vin nu ar fi o problemă pentru mine, oare nu va fi o pricină de poticnire pentru cineva? Vezi următoarele versete :

            Filipeni 2:4

            Romani 14:21

            1 Cor. 10:23-29

•3.      Pot să consum alcool (vin) spre slava lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 10:31)?  Dacă nu poţi să îl slăveşti pe Dumnezeu şi să îl onorezi prin aceasta, nu este nici un lucru bun şi nici necesar. Iar dacă cineva spune că ar putea îndeplini şi această condiţie atunci ar trebui să caute răspuns la următoarele întrebări bazate pe ceea ce spune Scriptura:

• - de ce oare preoţii ar fi putut muri dacă ar fi consumat alcool înainte de slujba din templu (Lev. 10:9) ?
• - de ce casa recabiţilor a fost un model de slujire corectă a lui Dumnezeu ?
• - de ce o consacrare totală înaintea Domnului prin nazireat implica abstinenţă totală ?
• - de ce persoanele de care Dumnezeu s-a folosit în mod deosebit au trebuit să respecte abstinenţa (vezi Samson şi mama sa; Ioan botezătorul)?

Dacă în toate aceste exemple ar fi fost posibil să consumi vin sau băutură „spre slava lui Dumnezeu” de li s-a cerut să se abţină total şi sunt apreciaţi pentru aceasta ?

Precizăm că abstinenţa în sine însăşi nu îl face pe creştin să fie mai spiritual, şi nici nu este o poruncă clară, directă şi generală cu privire la abstinenţă. Dar tocmai prin ea, creştinul adevărat ar trebui să protesteze împotriva relelor aduse de folosirea alcoolului.

            Principalul motiv pentru care oamenii beau, este relaxarea şi plăcerea euforică produsă de băutură. Doreşte oare atunci Dumnezeu să ne lipsească de o plăcere ? Dimpotrivă, El doreşte să avem pace deplină şi bucurie reală, dar acestea sunt pacea lui Dumnezeu şi bucuria lui Hristos, bucuria mântuirii. Iată de ce Efeseni 5:18 spune : “nu vă îmbătaţi de vin…dimpotrivă fiţi plini de Duh” (vezi şi Ps. 16:11). Pentru un creştin este o ruşinoasă mărturie să apeleze la surogate de bucurie, stimulând bucuria prin altceva decât părtăşia cu Mântuitorul şi siguranţa mântuirii sale! Este de asemenea o insultă la adresa Duhului Sfânt să cauţi un stimulator de bucurie sau plăcere când poţi avea bucuria Duhului, o bucurie care să fie deplină! Sigur că Dumnezeu doreşte să avem bucurie, dar nu prin înlocuitori; nu o bucurie centrată în mine însumi, ci îndreptată spre El; nu o bucurie care să vatăme ci una care să înalţe!

---

[1] Revista “Christianity Today”, 20 iunie 1975.

[2] Statistici valabile pentru SUA deceniul trecut

Ajutor in discutii privitoare la Lege

 Cu cine luptam?

Cu toate ca iudaizatorii din timpul lui Pavel au murit totusi urmasii lor sunt astazi printre noi. Ma simt nevoit sa scriu acest mesaj pentru d-vstra intrucat in ultima vreme am ajuns sa cunosc caracterul malefic al acestei invataturi.

Trebuie intai de toate sa clarific pozitia mea fata de miscarea adventista de ziua 7-a. Sa nu uitam invatatura Domnului prin apostolul Pavel:

Efes. 6.12 noi n-avem de luptat impotriva carnii si a sangelui  ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanirilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.[1]

Intr-adevar noi nu avem de luptat impotriva adventistilor ci impotriva invataturii lor care este de origine straina Duhului Sfant. Daca incercam sa luptam impotriva adventistilor atunci batalia este pierduta si diavolul are de castigat. De aceea asigura-te ca iubesti pe adventisti dar urasti invatatura lor. Nu demult spuneam acest lucru unei pastor adventist iar dansul a inteles foarte corect ce doream sa spun ajutandu-ma sa gasesc exprimarea corecta:”trebuie sa iubim pacatosul dar sa uram pacatul.”

Nu se poate. Atitudinea asta este prea radicala si nu este specifica unui crestin. Trebuie sa fim mai toleranti.

Se prea poate ca aceasta atitudine sa nu fie una potrivita spiritului mileniului nostru si a vremii noastre in care toleranta este motto-ul tuturor. Astfel liderii religiosi, preocupati de orice altceva decat de mandatul incredintat de Dumnezeu au ajuns sa coboare stacheta, se simt prea obositi sa afirme adevarul lui Dumnezeu care oricum nu mai este agreat de omul tot mai afundat in pacat si astfel ajungem sa cerem toleranta religiosa pentru toata lumea. Am ajuns sa vorbim tot mai mult de aliante si ecumenism religios. Treim vremuri in care se pare ca „toate drumurile duc din nou la Roma.” Patriarhi ortodocsi, lideri hindusi precum si alti lideri religiosi care promovau pana nu demult principii total opuse ajung acum sa afle ca au multe lucruri in comun.

Poate va intrebati, cum pot sa fiu asa intolerant fata de o astfel de invatatura. As vrea insa sa va amintesc cateva concluzii ale Sfintei Scripturi:

1Tim.4.1-5 Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, …Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe cari Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către ceice cred şi cunosc adevărul. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţămiri; pentrucă este sfinţit prin Cuvîntul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.

Biserica adventista are printre membrii ei atat de multi oameni intelectuali. Cum este posibil ca toti acesti oameni sa fie rataciti?

Datorita faptului ca „ne uitam la ce izbeste ochiul” adesea inclinam sa evaluam invatatura in functie de aspectul exterior al omului si nu dupa roade asa cum ne-a invatat Domnul nostru cand a spus „dupa roadele lor ii veti cunoaste.”(Mat.7.20) Am ajuns sa ne fie teama sa punem la indoiala invatatura cuiva doar pentru ca se imbraca frumos, este politicos si are o familie unita si fericita.

1Sam.16.7 Domnul a zis lui Samuel: Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui caci l-am lepadat. Domnul nu se uita la ce se uita omul. Omul se uita la ceea ce izveste ochii dar Domnul se uita la inima.

Inainte de a citi ceea ce urmeaza cerceteaza-ti inima si asigura-te ca in cautarea adevarului nu esti calauzit de impresia estetica a invatatorului pentru ca daca te vei lasa calauzit de aceste lucruri vei ajunge sa dai dreptate tuturor religiilor intrucat toate religiile au oameni intelepti in felul lumii, lideri cu doctorate si prestigiu international. Daca estetica invatatorului ar fi trebuit sa fie calauza spre Adevar atunci cu siguranta ca apostolul Pavel ar fi fost ignorat si propovaduirea lui nu ar fi fost acceptata in zilele noastre. Trebuie insa sa recunoastem ca omul duhovnicesc este interesat in cautarea adevarului chiar daca predicatorul nu este prea atractiv.

Gal.4.14 Şi, n’aţi arătat nici dispreţ, nici desgust faţă de ceeace era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m’aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuş Hristos Isus.

De aceea sfatul meu este sa ramanem la Scriptura. Biblia este singura in masura sa ne calauzeasca spre adevar, catre Domnul Isus Hristos care este Calea, Adevarul si Viata.

Este posibil ca o invatatura ce evidentiaza necesitatea ascultarii de Legea lui Dumnezeu sa fie asa de periculoasa?

Inainte de a judeca daca este sau nu corect sa respingem invatatura adventista in felul acesta as dori sa-ti amintesc de atitudinea apostolului Pavel chiar fata de asfel de invatatori care in vremea harului cautau sa intoarca pe crestini la niste invataturi care fusesera date tot de Dumnezeu dar intr-o alta dispensatie, in vremea patriarhului Avraam si a lui Moise.

Gal.5.10 cel ce va tulbura va purta osanda oricine ar fi el …12 si chilodeasca-se odata cei ce va tulbura

Fil.3.1′ncolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. 2 Păziţi-vă de cînii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrîjilaţii aceia!

Nu trebuie insa sa uitam ca cel care spune aceste cuvinte le spune cu multa durere ca unul care a suferit mult pentru biserica lui Hristos.

2Cor.11.23Sînt ei slujitori ai lui Hristos? -vorbesc ca un ieşit din minţi-eu sînt şi mai mult. ‘n osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! 24 De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una; 25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării. 26 Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgînilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. 27 ‘n osteneli şi necazuri, în priveghiuiri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! 28 Şi, pe lîngă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. 29 Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?

1Tes.2. ‘n adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n’am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. 6 N’am căutat slavă dela oameni: nici dela voi, nici dela alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7 Dimpotrivă, ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. 8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atît de scumpi ne ajunseserăţi. 9 Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sînteţi martori, şi Dumnezeu deasemenea, că am avut o purtare sfîntă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, cari credeţi.

Fapte.20.19 am slujit Domnului cu toata smerenia, cu multe lacrimi si in mijlocul incercarilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor.

Cunoscand aceste lucruri cu privire la Pavel vom cauta sa intelegem modul in care apostolul neamurilor a reactionat fata de uneltirile iudeilor. Cine nu uraste nu stie sa iubeasca. Pavel a putut ura atat de mult invatatura si propovaduitorii iudaizatori intrucat a iubit atat de mult biserica lui Hristos. De asemenea adu-ti aminte de modul in care Insusi Domnul Isus se adresa carturarilor si fariseilor din vremea Lui, adu-ti aminte de axpresiile „vai de voi” din Mat.23. Toate aceste nu exprima nimic altceva decat durerea unei mame care vede cum copilul ei este in pericol de moarte, ura pe care cel ce iubeste o are fata de dusmanul persoanei iubite caci doar cel ce iubeste poate ura.

De aceea dragul meu doresc din toata inima sa citesti acest mesaj cu mare seriozitate intrucat scopul cu care l-am scris nu este acela de a denigra sau de a lupta impotriva unor invataturi demonice ci de dragul tau, pentru ca sa poti fi eliberat de legaturile unei invataturi care dezorienteaza si aduce „din nou sub jugul robiei”(Gal.5.1)

Care sunt roadele lor?

Gal.5.4,7-9 Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v’aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har. 7 Voi alergaţi bine: cine v’a tăiat calea ca să n’ascultaţi de adevăr? 8 ‘nduplecarea aceasta nu vine dela Cel ce v’a chemat. 9 Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala. …Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el. 11 Cît despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sînt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s’a dus. 12 Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!

-invatatura adeventista aduce tulburare, confuzie si incertitudine in viata credinciosilor sinceri. Invatatura nu tulbura pe cei ce traiesc „in firea pamanteasca” intrucat invatatura hraneste firea dar reprezinta o adevarata tulburare pentru cautatorul sincer dupa Dumnezeu.

-aici motivul amintit este „taierea imprejur” dar aceasta venea adesea insotita de celelalte cerinte ale Legii lui Moise de aceea Pavel in Coloseni aminteste de…

Col.2.16 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17 cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos…. Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: 21 ,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!“ 22 Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, 23 au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.

-nimeni nu are dreptul sa ne judece, nici chiar adventistii. Pentru crestini, pentru cei care au murit impreuna cu Hristos (adica cei ce au implinit Legea- caci Lega spunea ca plata pacatului este moartea) Legea nu mai are nici opretentie. Noi suntem „casatoriti” cu Hristos si de aceea nimeni nu are dreptul sa ne spuna ce sa facem in relatia noastra cu Hristos- Dumnezeu. Si mai mult de atat- acolo unde este dragoste nu este nevoie de Lege intrucat dragostea ne invata ce sa facem. Legea intervine atunci cand intre parteneri nu mai este dragoste.

-in textul de mai sus mai observam ca erezia, chiar si cea adventista este atat de periculoasa mai ales ca are „in adevar o infatisare de intelepciune,” chiar smerenie si asprime fata de trup dar cu toate astea iata ca aceasta invatatura place firii pamantesti. Omul firesc este tentat sa creada ca acolo unde sunt mai multe reguli si mai mare asprime fata de trup acolo este spiritualitate insa lucrul acesta nu este adevarat atunci cand motivatia nu este dragostea ci mandria care lauda realizarile puterii umane, a firii pamantesti.

Dar si ei aduc argumente tot din Scriptura…

Este adevarat ca aduc argumente din Scriptura dar as dori sa te intreb, cand Domnul Isus a fost ispitit de diavolu’ in pustie, de unde a adus diavolu’ argumente ca sa-L ispiteasca pe Domnul nostru? Oare nu tot din Scriptura? (Mat.4.1-11) Deci, trebuie sa mai tragem o concluzie. Am vazut mai sus ca nu „haina” garanteaza caracterul divin al invataturii si ca nu trebuie sa ne uitam la fata omului. Acum mai vedem ca nici macar argumentele din Scriptura nu sunt garantia ca ni se spune adevarul.

Nu uita, Biblia este Cartea cu care poti argumenta orice pacat posibil. Da, lucrul acesta este adevarat. Unii au ajuns sa justifice pacatul homosexualitatii, al curviei si multe altele cu toate ca Scriptura condamna aceste practici. Daca unii au incercat sa justifice asemenea pacate tocmai cu Scriptura atunci fii sigur ca este mult mai usor sa sprijinesti o invatatura care hraneste firea pamanteasca.

Un lucru care ma intriga pe mine este faptul ca argumentele adventiste in sprijinirea doctrinei lor sunt in general din Vechiul Testament. Eu fac parte dintre neamuri si nu dintre evrei. Daca evreii dintre evrei nu au fost capabili sa inteleaga scrierile adresate lor de ce oare sa avem pretentia sa le intelegem noi mai bine. Oare nu este cineva care sa vorbeasca pe intelesul nostru al neamurilor? Ba da, exista!

Gal.2.7 Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, – 8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor- 9 şi cînd au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.

-observati ca Domnul Isus a facut o alegere si a hotarat ca Petru sa duca Evanghelia pentru iudei iar Pavel sa duca Evanghelia la neamuri. Te intreb „Tu din ce categorie faci parte?” Atunci la cine ar trebui sa mergi sa intelegi Evanghelia? Fara indoiala ca la epistolele lui Pavel. Domnul Isus l-a hotarat pe Pavel sa-mi explice Evanghelia si asta inseamna ca Duhul Sfant l-a facut pe Pavel capabil sa explice pe intelesul meu. Apropo… unde vorbeste Pavel in epistolele sale despre Sabat? …unde aduce Pavel aminte de invataturile pe care adventistii le propovaduiesc astazi?

-iata ca pana si Iacov, Petru si Ioan- apostolii au recunoscut autoritatea cu care a fost investit Pavel insa cu durere trebuie sa spunem ca adventistii nu recunosc autoritatea incredintata de Domnul Isus lui Pavel si astfel ajugem sa intelegem ca ei de fapt nu recunosc autoritatea Domnului Isus. Ei pretuiesc invatatura „profetesei” Hellen White mai mult decat pe a lui Pavel. Oare in ce Scriptura ni se spune ca Domnul Isus a hotarat pe Helle White sa duca Evanghelia la neamuri?

Ma intreb, daca neamurile pentru ca sa inteleaga Evanghelia trebuie sa mearga tot in Vechiul Testament oare de ce Domnul Isus a considerat ca este necesar sa hotarasca un apostol pentru neamuri si unul pentru iudei? De ce nu a ramas Petru si pentru neamuri? Oare nu pentru ca neamurile au nevoie de o intelegere speciala?

De ce prefera Vechiul Testament? Parerea mea este ca vastitatea precum si insuficienta cunostere a Vechiului Testament de catre oameni permite adventistilor deja instruiti sa ii conduca pe acestia in carti profetice si multe alte pasaje greu de inteles astfel ca omul ajunge sa capituleze in fata argumentului lor care de fapt este extras din cadul iudaic si impus in contextul neamurilor. De obicei in discutiile cu adventistii oamenii cedeaza nu pentru ca au inteles argumentul in contextul intregii Scripturi (orice invatatura trebuie sa fie in acord cu invatatura generala a Scripturii. Dumnezeu nu se contrazice pe Sine) ci pentru ca sunt pierduti in argumentele adventiste ce provin de fapt de la „duhuri inselatoare” 1Tim.4.1 iar omul nepregatit teologic, din bun simt si datorita faptului ca nu ii este permis sa cugete in liniste, obosit psihic se prabuseste in hatisul acestei invataturi care are „intr-adevar o infatisare de intelepciune” Col.2.23.

Vechiul Testament este „umbra” lucrurilor viitoare pe cand realitate este Hristos. De ce oare o credinta care pretinde a fi crestina isi fundamenteaza doctrinele pe „umbrele Vechiului Testament?”

Dar adventistii mai apeleaza si la Noul Testament…

Da, este adevarat. Dar gandeste-te putin la modul in care ei se apropie de Noul Testament.

• Folosesc Noul Testament prezentand faptul ca acesta nu contrazice invatatura lor. Asta insa nu inseamna ca o proclama. Intreaba-i pe adventisti nu unde Noul Testament nu combate invatatura adventista ci unde o afirma. Ei iti vor spune „uite Pavel aici in Col.2.16 nu interzice Sabatul….” dar tu intreaba-i „dar unde cere neamurilor sa tina Sabatul?”

De exemplu, Noul Testament nu combate fumatul dar asta nu inseamna ca firma Kent poate prezenta acesta argument pentru a jsutifica biblic fumatul. Totusi Sriptura, prin principiile sale combate orice pune stapanire pe om sau orice alt lucru care nu este folositor pentru gloria lui Dumnezeu.

Tot asa si problema Sabatului este lamurita in epistolele lui Pavel catre Romani si Galateni. Lucrurile sunt atat de clare ca Soarele la miezul zilei.

• Un al doilea mod in care adventistii vor folosi Noul Testament este redefinind termenii si adaugand explicatiile suplimentare absolut necesare. Mai simplu spus, atunci cand adventistii se apropie de unele pasaje din Noul Testament tin neaparat „sa-ti ofere ochelarii lor.” Ei vor considera ca ai nevoie de explicatii suplimentare de aceea vor sa se asigure ca privesti textul din punctul lor de vedere.

De exemplu vor fi unele texte unde termenul de „Lege” este explicat de ei ca referindu-se la Legea ceremoniala. Pentru ca sa le iasa argumentul a trebuit sa faca o explicatie pe care se pare ca „Dumnezeu a uitat” sa o prezinte in Scriptura si anume ca Legea se imparte in trei: Legea ceremoniala, sanitara si morala. Asa ca acest artificiu ii ajuta pe adventisti sa „cada intotdeauna in picioare.” Intrucat daca nu le convine ceva pot spune ca este vorba de legea ceremoniala iar in alte locuri por spune ca este vorba de legea morala sau cea sanitara. Astfel ei insereaza relativitatea si te invita pe un teren in care se intampla ceva de genul jocului nostru din copilarie- baba oarba sau jocul de noroc- alba-neagra. Atunci cand tu esti sigur ca stii adevarul de fapt iti spune ca era altceva.

Un alt exemplu in acest sens este termenul „Sabat” din Col.1.16 (Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17 cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos) Aici iarasi ei simt nevoia sa te ameteasca putin prin Vechiul Testament astfel ca trebuie sa crezi ca nu este vorba despre Sabatul zilei a 7-a ci despre alte sarbatori. Dar eu atunci ma intreb, daca ar fi vorba de alta zi de sarbatoare nu ar fi fost inclusa in expresia precedenta „o zi de sarbatoare?” Iarasi, tot aici am intrebat pe un pastor adventist la ce mancare se refera iar dansul a spus ca la jertfe de mancare. Dar fara sa isi dea seama ei alearga in groapa facuta de ei. Cum ar putea fi vorba aici de jertfe de mancare? Oamenii din Colose mai aduceau jertfe de mancare, ei care erau dintre neamuri? Si oare jertfele de mancare nu se aduceau la Templul de la Ierusalim? …. vedeti, este suficient sa redefinesti termenii si apoi sa adaugi ceva explicatii suplimentare ca sa nu fii prins ca invatator fals. Totusi Domnul Isus avertizeaza prin apostolul Ioan:

Apoc.22.18 18 Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

• Un al treilea mod in care adventistii se apropie de Noul Testament este acela de a ignora contextul si logica normala.

Am ramas uimit sa constat intr-un manual de doctrina adventista cum un text ca Fapte.17.2 (Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,) este considerat ca argument in favoarea Sabatului. Argumentul acesta nu doar ca nu justifica doctrina sabatului dar tradeaza o superficiala abordare a Scripturilor si constituie o insulta la inteligenta omului obisnuit (ce sa mai zicem de cei cu pretentii mai inalte).

• -scopul vizitei- Este suficient sa mai citim si versetul urmator, versetul 3(dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. ,,Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu“, zicea el, ,,este Hristosul.“ ) si sa observam scopul vizitei lui Pavel. Observam ca Pavel nu avea aceeasi credinta cu cei pe care ii vizita si ca scopul lui era sa ii converteasca. Si eu am fost de cateva ori la biserica adventista. Asta inseamna ca eu tin sabatul? Nu. Deci este important sa vedem scopul cu care am facut vizita. Era si normal ca Pavel sa merga intr-o zi de sabat. El dorea sa ii convinga ca este gresita invatatura lor si pentru ca iudeii se adunau sambata ce rost ar fi avut ca Pavel sa mearga la ei duminica? Nu ar fi gasit pe nimeni. Daca, spre exemplu un adventist vrea sa faca un anunt pentru baptisti cu siguranta va veni duminica pentru ca noi duminica ne adunam. Daca vine sambata nu gaseste pe nimeni.
• -locul adunarii- trebuie sa observam ca era vorba despre o sinagoga. Da, sinagogile se tineau in sabat.
• -participantii la sinagoga- acestia erau iudei care nu recunosteau pe Hristos ca Mesia. Acestia nu erau crestini.
• -reactia iudeilor la mesajul lui Pavel- Pavel mai ca era in pericol sa fie din nou batut de cei ce se adunau in sabat (Fapte.17.5 Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S’au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.) (Fapte.13.42-45; 17.5-6; ) Oare asa sa fie, chiar acesta sa fi fost obiceiul lui Pavel? Mergea el in sinagoga pentru ca tinea sabatul? ….

Aici am amintit doar trei metode folosite de adventistii si in general de orice alta miscare religoasa eretica care se pretinde crestina. Este bine ca oridecateori esti confruntat cu discutii din Scriptura sa observi modul in care omul respectiv abordeaza textul biblic. Oricum nici una din aceste abordari nu face parte din nici o hermeneutica ce se respecta in domeniul teologiei crestine.

In concluzie, pentru orice crestin ce recunoaste inspiratia divina a Scripturii este clar ca noi neamurile vom intelege cel mai bine Evanghelia de la acela pe care Domnul Isus Insusi l-a hotarat pentru aceasta- apostolul Pavel. Apostolul Pavel a scris suficiente epistole incat nu ne putem plange ca ducem lipsa de invatatura sau ca apostolul Pavel a lenevit si nu si-a ideplinit mandatul fata de noi neamurile. Cauta in special in epistolele Romani si Galateni si vei intelege ca Pavel dimpotriva combate invatatura adventista si sunt convins ca dupa cum Pavel care dupa obiceiul sau intra in sinagoga (nu erau crestini cei ce se adunau sambata) in ziua sabatului dar tot dupa obiceiul sau de fiecare data era in dezacord cu cei ce se adunau in sabat… fara indoiala si astazi Pavel ar merge in sabat la adunarile adventiste dar nu pentru ca sustine invatatura lor ci tocmai pentru a le propovadui pe Hristos. Intr-adevar si adventistii au nevoie sa inteaga harul, si ei au nevoie de Hristos.

Mai am eu sanse sa gasesc Adevarul cu ajutorul Scripturii?

Poate vei spune „ai zis ca orice pacat poate fi justificat cu Biblia. Atunci cum pot sa folosesc Scriptura in asa fel sa gasesc Adevarul?”

Pentru a intelege Scriptura mai intai de toate iti trebuie bun-simt. Apoi trebuie sinceritate cu tine si cu Dumnezeu. Nu te apropia de Biblie ca sa gasesti argumente pentru ceea ce crezi ci apropie-te de Biblie ca sa iti spuna ce sa crezi. Apropie-te de Biblie cu smerenie recunoscand ca Autorul ei este Dumnezeu.

Ioan 7. 17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.

-apropie-te de Biblie cu dorinta de a implini si nu doar de a stii ceea ce Dumnezeu vrea sa faci. Dumnezeu nu descopera Voia Sa oricui doar de dragul ca cineva sa isi imbogateasca bagajul de cunostinte generale. Cu toate ca Biblia a fost lasata de Dumnezeu omului totusi tainele ei vor ramanea ascunse fata de omul viclean care Il trateaza pe Dumnezeu ca obiect de studiu si nu ca Stapan- Suveran.

Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu ii lasa pe unii oameni in ratacirea lor este faptul ca pentru ei Scriptura le asigura o alta licenta in domeniul teologic si nu o relatie de ascultare fata de Dumnezeu. Observati in textul de mai sus este o conditie: daca vrea cineva sa faca voia Lui. Promisiunea este conditionata de dorinta omului de a implini.

Ioan 5. 39 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. 40 Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!

-apropie-te ca sa cunosti pe Domnul Isus- Calea, Adevarul si Viata. Scopul Scripturilor este sa conduca pe om la Hristos si nu la Lege sau Sabat. Si carturarii din vremea aceea studiau Scripturile dar pe ei nu i-a condus la Hristos. Daca studiul tau sau invatatura pe care o primesti nu te conduce la Hristos inseamna ca Dumnezeu nu este cu tine. Adu-ti aminte de magi. Atat steaua de pe cer cat si Scripturile de la Ieruslaim i-a condus spre Hristos in inchinare. Acesta este rolul Scripturilor si a tuturor lucrurilor- Rom.11.36 Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie gloria in veci. Amin!

Lucrul acesta este fundamental si singurul care te poate deosebi de diavolu’. Stiai ca diavolu’ este baptist? ..stiai ca este si catolic si ortodox si adventist si penticostal…? Da, diavolu’ cunoaste doctrina baptista mai bine decat baptistii, cunoaste si doctrina adventista mai bine ca adventistii….si pe celelalte. Va aduceti aminte cat de bine stie el Biblia ca atunci cand L-a ispitit pe Domnul nostru cita din memorie Scripturile. Atunci care este diferenta? Diferenta o poti face tu! Sa ai o relatie cu Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Asta este ceea ce diavolu’ nu stie si nici nu o poate face. Asta este diferenta si asta este scopul Scripturilor

1Cor.2.6 Totuşi ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciţi. 7 Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8 şi pe care n’a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: ,,Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s’au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“ 10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adînci ale lui Dumnezeu. 11 ‘n adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Şi noi n’am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13 Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate dela înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate dela Duhul Sfînt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. 14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte. 15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuş nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci ,,cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?“ Noi însă avem gîndul lui Hristos.

-toate aceste cuvinte ne explica de ce sunt atatea erezii in lume cu toate ca fiecare pretinde ca sunt sustinute de Scripturi. Acolo unde nu este Duhul Sfant oamenii se ratacesc chiar in miezul zilei. In toate astea ai nevoie de Cineva sa te calauzeasca in tot adevarul. Domnul Isus ne-a spus despre El.

Ioan 14. 16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor care să rămînă cu voi în veac; 17 şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi ‘l cunoaşteţi, căci rămîne cu voi, şi va fi în voi.

Ioan 16.13 Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. 14 El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. 15 Tot ce are Tatăl, este al Meu; deaceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.

Duhul Sfant intodeauna va proslavi pe Domnul Isus si va indrepta privirile oamenilor nu inapoi in Vechiul Testament ci catre Hristos- Fiul lui Dumnezeu in care avem totul deplin si Care a implinit cerintele Legii pentru noi.

Ce ar trebui sa fac atunci cand discut cu adventistii?

La inceput am discutat cu astfel de oameni de dragul argumentului. Au fost situatii in care am crezut ca se merita sa discuti pentru ca poate vor ingelege. Acum insa, dupa atata vreme am ajuns la concluzia apostolului Pavel, concluzie pe care daca eram atent o intalneam in Sfintele Scripturi. Este vorba de sfatul pe care apostolului Domnului l-a dat lui Tit si cu siguranta nu gresim daca l-am lua si noi in serios:

Tit 3.9  Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sînt nefolositoare şi zădarnice.

-in adevar subiectele legate de Lege nu porduc nimic decat certuri si neintelegeri. Aceste discutii sunt nefolositoare si zadarnice- cu alte cuvinte este pierdere de vreme. De aceea asculta sfatul apostolului Domnului nostru- „fereste-te!” Acesta este cel mai bun sfat din partea apostolului neamurilor.

Cum se explica incapacitatea lor de intelegere?

Lucrul acesta nu este ceva nou dar este un lucru inexplicabil din punct de vedere omenesc. Doar cei care au ajuns la Hristos pot sa inteleaga starea acestor oameni. Iata ce ne spune apostolul neamurilor:

2Cor. 3.14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor. 16 Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată. 17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

-cei care se alipesc de Lege nu pot intelege Evanghelia lui Dumnezeu. Ei nu au Duhul Sfant. Observati si in discutia din Romani 7 ca Duhul si persoana Domnului Isus nu sunt amintiti decat abia in ultimul verset si asta pentru ca ori de cate ori omul se bazeaza pe faptele Legii acolo harul nu are ce cauta iar unde nu este har nu este nici Duhul (Gal.3. 2 Iată numai ce voiesc să ştiu dela voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei? 3 Sînteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfîrşiţi prin firea pămîntească?) Duhul Sfant nu a venit prin Lege ci prin auzirea credintei, prin har. Deci, asa cum Pavel ne avertizeaza, cei care se intorc la Lege vor „sfarsi prin firea pamanteasca.” De aici consecintele sunt mult mai profunde intrucat cine nu are Duhul lui Dumnezeu nu este al Lui, ei sunt despartiti de Hristos si au cazut din har.

Rom.8.9 …Daca n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui.

Gal.5.4 Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege v-ati despartit de Hristos, ati cazut din har

Un alt motiv pentru care consider ca invatatura aceasta este foarte periculoasa este mai ales datorita inducerii ideii ca lucrarea Domnului Isus nu este suficienta. Ori acest fel de invatatura nu este nimic altceva decat invatatura antihristica. Am vazut deja ca ei nu pot fi in har, nu au Duhul si sunt despartiti de Hristos dar asta nu este tot- orice incercare de a adauga sau de a scoate din meritele Domnului Isus are la origine Duhul lui Anticrist.

Rom.3.21 dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu fara Lege…

Rom.3.28 pentru ca noi credem ca omul este neprihanit prin credinta, fara faptele Legii

-daca Duhul Domnului spune asa oare cine sunt acesti invatatori sa adauge ca avem nevoie de faptele Legii pentru a fi mantuiti?

De aceea dragul meu te sfatuiesc sa te gandesti foarte serios la toate aceste texte din Scriptura si sa iti amintesti ca sunt Cuvintele lui Dumnezeu. Asculta de ele si va fi bine de tine altfel ai toate sansele sa iti paralizezi viata spirituala, sa te impietresti fata de Dumnezeu si pe langa asta sa te trezesti ca dusman al Domnului Isus si despartit de El pentru totdeauna. Datorita acestor implicatii am spus chiar si unora dintre adventisti ca invatatura lor este mai periculoasa decat invatatura ortodoxa si chiar mai periculoasa decat invatatura Martorilor lui Iehova si asta pentru ca ambalajul este mult mai atractiv intrucat are acea „infatisare de intelepciune” sfanta. Am spus ca am libertatea sa indrept oamenii catre bisericile penticostale sau crestin dupa evanghelie dar in nici un caz catre o biserica adventista. De asemenea am spus chiar unui pastor adventist ca nu suntem calauziti de acelasi duh si de aceea nu am libertatea sa il numesc frate- lucrul acesta este foarte serios si cu implicatii foarte profunde.

1Tim.1. 5 Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr’o inimă curată, dintr’un cuget bun, şi dintr’o credinţă neprefăcută. 6 Unii, fiindcă s’au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s’au apucat de flecării. 7 Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc. 8 Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine, 9 căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, 10 pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase: – 11 potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredinţată mie.

-Cu privire la textul de mai sus este bine sa pui urmatoarele intrebari si poate chiar sa raspunzi cu voce tare. Pentru cine nu este Legea? Pentru cine este Legea? …enumera-i pe toti. Te incluzi in aceia? Da, daca nu ai pe Hristos te poti considera printre ei dar daca Il iubesti pe Isus Hristos din toata inima atunci tu esti neprihanit prin El. Daca tu ai alergat cu lacrimi de pocainta sincera la Domnul Isus si ai recunoscut ca esti pacatos, ca urasti pacatul din toata inima si ca vrei sa traiesti pentru gloria Lui atunci fii sigur ca esti neprihanit inaintea lui Dumnezeu prin Hristos iar Legea nu este pentru tine.

Din curiozitate pune celor ce vor sa te tulbure urmatoarele doua intrebari si insista sa afli raspunsul prin da sau nu inca de la inceputul discutiei chiar daca ei vor incerca sa amane raspunsul pe mai tarziu:

1. Esti mantuit? Daca ai muri in clipa urmatoare esti convins ca vei ajunge in rai?

In mod normal nu pot raspunde afirmativ la aceasta intrebare intrucat Legea nu aduce certitudinea mantuirii intrucat aceasta depinde de ceea ce facem noi oamenii pe cand doar mantuirea prin credinta depinde 100% de lucrarea lui Hristos si dupa cum nu stim ce vom face noi in viitor nu stim nici daca suntem mantuiti.

Atunci daca el nu este sigur de mantuire, de ce ma invita pe mine in barca lui daca el insusi nu poate garanta pentru siguranta lui? Un crestin insa poate si trebuie sa fie convins de mantuire in orice loc si la orice ora:

1Ioan 5. 12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are viaţa. 13 V’am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cari credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa vecinică.

Observati siguranta, certitudinea. Ioan nu spune „s-ar putea” sau „sa mai vedem.” De asemenea observati pentru cine este aceasta siguranta si certitudine? Nu aminteste nimic de Lege ci doar de credinta in Domnul Isus.

2. Tii Legea? Poti marturisi ca tii Legea lui Moise? Pazesti Sabatul dupa Scriptura?

Daca raspunsul este „nu” atunci eu il intreb: „daca tu nu tii Legea si/sau Sabatul atunci de ce ma chemi pe mine sa fac ceea ce tu nu faci? De ce pui peste mine un jug si poveri pe care tu nu le porti? Nu cumva te asemeni cu fariseii si carturarii despre care Domnul Isus spunea…

Mat.23. 4 Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.

Daca raspunsul este „da” atunci fii sigur ca minte si asta o spun din cateva motive:

• -apostolii recunosc ca ei nu au putut s-o tina

Fapte.15. 5 Atunci unii din partida Fariseilor, cari crezuseră, s’au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. 6 Apostolii şi presbiterii s’au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. 7 După ce s’a făcut multă vorbă, s’a sculat Petru şi le-a zis: ,,Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, şi să creadă. 8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfînt ca şi nouă. 9 N’a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucît le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus.“

-La inceput neamurile au auzit Evanghelia prin Petru caci el a primit de la Domnul Isus autoritatea sa deschida Imparatia lui Dumnezeu pentru Evrei, samariteni si neamuri. Observati cateva lucruri importatnte: neamurile, desi nu li se ceruse sa pazeaza Legea lui Moise si nici nu o pazeau iata ca au primit Duhul Sfant si ca Dumnezeu nu face nici o deosebire. Iata deci ca Legea nu este o conditie ca sa primesti Duhul si deci ca sa fii mantuit.

-As dori sa te intreb, care crezi tu ca era jugul la care se refera Petru, ce era asa greu de purtat: taierea imprejur sau Legea lui Moise? Eu cred ca Legea lui Moise intrucat taierea imprejur o faci odata si nu mai ai probleme. Acum ca am lamurit asta haideti sa observam din cuvintele lui Petru ca a impune neamurilor Legea lui Moise ca si conditie pentru mantuire nu este altceva decat a ispiti pe Dumnezeu. Asta cred ca este valabil si astazi iar cei in cauza ar trebui sa ia in serios si pe apostolii Domnului si nu doar pe Hellen White. Mai observati de asemenea ca Petru recunoaste ca nici parintii lor si nici ei nu au putut tine Legea lui Moise. Oare de ce am crede noi azi pe adventisti ca tin Legea?… cand Legea de fapt nici nu a fost data pentru ca ar fi fost posibil sa fie tinuta ci pentru ca sa astupe gura omului care mai crede ca are inca merite inaintea lui Dumnezeu (Rom.3. 19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.). Se pare insa ca gura unora nu este astupata nici astazi pentru ca de fapt ei nu au inteles rolul Legii.

-Mai trebuie sa adaug ceva in legatura cu Fapte.15. Haideti sa vedem deznodamantul problemei de la Ierusalim:

Fapte.15. 19 De aceea, eu sînt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu; 20 ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sînge. 21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.“…23 Şi au scris astfel prin ei: ,,Apostolii, presbiterii şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, cari sînt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! 24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v’au turburat prin vorbirile lor, şi v’au zdruncinat sufletele, zicînd să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea; 25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gînd, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimetem la voi, împreună cu prea iubiţii noştri Barnaba şi Pavel, 26 oamenii aceştia, cari şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 Am trimes dar pe Iuda şi pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri. 28 Căci s’a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decît ceeace trebuie, 29 adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.“

-da, Moise este propovaduit si astazi. Acesti oameni nu propovaduiesc pe Hristos ci pe Moise. Ei se folosesc de Hristos doar ca momeala pentru a-i atrage pe oameni in capcana Legii, a robiei. In saptamanile lor de evanghelizare incep cu Hristos si cu lucruri adevarate dar spre sfarsitul sapatamanii termina invatand despre Sabat si despre Lege. Agenda lor este ascunsa iar lucrul acesta nu este deloc crestinesc. Astfel ca enoriasilor lor abia mai tarziu li se inoculeaza erezii tot mai mari cum ar fi faptul ca iadul nu este vesnic si ca sufletul omului este anihilat astfel ca nu va suferi etern in iad (este o invatatura placuta omului pacatos dar nu dupa Biblie) de asemenea enoriasii lor ajung sa cinsteasca mai mult pe Hellen White decat pe sfintii apostoli ai Domnului Isus. Ai grija ce faci daca astfel de oameni inca te mai viziteaza…

-observati ca mesajul care urmeaza este pentru neamuri deci si pentru tine. Se vorbeste despre niste oameni care au plecat „dintre noi.” Da, si adventistii ca orice alte culte eretice au plecat de la adevar. Ei au ajuns sa urmeze invataturile unei femei profetese. Se cunoaste si istoria dovedeste ca o femeie este mult mai predispusa la spiritualitate decat barbatii. Noi stim insa ca Pavel spune ca femeia sa nu dea invatatura bisercii (1Tim.2. 11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. 12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.) Totusi in biserica adventista o femeie are mai mare autoritate ca apostolii Domnului. Spuneti-mi cate femei apostoli a trimis Domnul Isus in lume? Printre apostoli cate femei au fost? Astazi insa o biserica alege sa proclame glasul unei femei despre care spun:”noi reafirmam increderea noastra deplina in marturiile date bisericii de catre sora White ca fiind invatatura Duhului Sfant” (SDA Year Book for 1914 p.253) Ei mai spun: „Pozitia noastra in ceea ce priveste marutiile (sorei White) este aceea ca ele sunt ca piatra din capul unghiului. Nimic nu este mai sigur decat acestea si anume mesajele si viziunile lui Ellen White care stau sau cad impreuna.” (Review and Herald Supplement 14 aug. 1883)[ Pentru mai multe detalii legate de viata d-nei White va recomandam Adevarul despre miscarea Adventista de Paul Dan unde veti putea afla despre viata duplicitara, transele, boala de epilepsie precum si faptul ca scrierile ei de fapt au fost plagiate]

-de asemenea observati ca acei oameni care tulburau erau plecati fara vreo responsabilitate de la apostoli. Si astazi adventistii nu au o responsabilitate de la Dumnezeu ci de la Hellen White. Ca si aceia din vremea lui Pavel ei aduc nimic altceva decat tulburare si zdruncina sufletele celor ce ii asculta. Si cum fac ei asta? …”zicand sa…si sa paziti Legea.” Va pare cunsocut modul acesta de a zdruncina sufletele oamenilor?

-iata ca datorita acestor oameni apostolii s-au adunat si au inteles ca trebuie facut ceva. Vreau sa stiti ca si eu tot din cauza asta am hotarat sa scriu aceste lucruri fiind convins ca invatatura aceasta este de origine demonica si tulbura si zdruncina biserica. Observati la ce concluzie au ajuns ei? Nu spun nimic de Lege. Si este important sa mai observam ca Duhul Sfant a luat ca decizie lucrul acesta. Iata ce spune:” ..s’a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă..” Oare nu este clar? De cine sa ascultam noi? Adventistii nu pot avea libertatea sa spuna lucrul acesta despre invatatura lor. Apostolii au fost in acord cu Duhul Sfant dar nu si cu adventistii de astazi. Sa stiti ca si eu imi doresc mai degraba sa fiu in acord cu Duhul Sfant si cu apostolii decat cu adventistii de azi.

• -Hristos a venit sa implineasca Legea

Daca omul poate sa tina Legea atunci de ce a mai venit Domnul Isus? Insemna ca sunt si oameni pentru care El nu a murit?

• -incalcarea unei singure porunci te face vinovat de toata

Aratati-mi un singur om care tine Legea sau macar Sabatul! Oare credeti ca pazesc adventistii Sabatul pe care cauta sa il impuna altora si nu le dau pace?

Exod 35. 2 Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfîntă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea. 3 Să n’aprinzi foc, în niciuna din locuinţele voastre, în ziua Sabatului.“

Vrei sa fii sincer cu tine si cu Dumnezeu? Haideti sa vedem… daca luam Sabatul de la Evrei pretinzand ca este porunca lui Dumnezeu pentru noi de ce sa nu luam tot ce tine de aceasta porunca. Orice porunca are si o pedeapsa in caz ca este incalcata. Deci, daca citesc eu bine iata ca omul care face vreo lucrare in ziua Sabatului trebuie pedepsit cu moartea.  Vreau sa te intreb „Ai auzit undeva in Romania ca vreun adventist a fost pedepsit cu moartea? Sau nici un adventist nu a incalcat Sabatul? … credeti ca nu au incalcat niciodata Sabatul? Ba eu va spun ca de nenumarate ori. Observ din text ca a aprinde foc in locuinta in ziua Sabatului este interzis de Dumnezeu. Te intreb acum- aprind adventistii focul in casele lor? Incalzesc mancarea? Incalzesc locuinta?….dupa parerea mea asta este fatarnicie dar ceea ce ma mira mai mult este indrazneala pe care o au sa pretinda altora ceea ce ei nu fac. [Poate imi veti spune „da dar evreii aveau alta clima" Nu conteaza asta, cand Dumnezeu da o porunca stie ce face. Ceea ce insa ignora adventistii este ca Sabatul nu este pentru neamuri. Dumnezeu l-a dat unui popor, intr-o tara specifica si cu o clima specifica.]

Deci adventistii nu tin Sabatul dar asta nu se termina aici…

Iacov 2. 10 Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într’o singură poruncă, se face vinovat de toate.

Concluzia este foarte simpla: adventistii sunt vinovati de calcarea Legii pe care o proclama. Asta nu este rau caci toti am calcat Legea lui Dumnezeu. Ceea ce este grav este ca inca mai pretind ca Legea se poate tine. Noi crestinii insa am recunoscut ca nu o putem tine si ne-am „unit” cu Hristos care S-a oferit sa tina Legea pentru noi si astfel noi acum in Hristos suntem implinitori ai Legii.

Cel ce va scrie aceste randuri este un implinitor al Legii dar nu prin mine insumi ci prin Hristos. Legea spunea: „plata pacatului este moartea” Astfel eu am murit impreuna cu Hristos fata de pacat dar am si inviat impreuna cu El

Gal.2. 20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine. 21 Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Rom.6. 3 Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Eu inchei deocamdata aici cu speranta ca te vei gandi serios la aceste lucruri si ca Duhul Sfant te va lumina si te va convinge sa te feresti de orice invatatura gresita care iti tulbura sufletul si te indeparteaza de Domnul Isus Hristos. Ramai in smerenie si in asteptare inaintea lui Dumnezeu si El te va calauzi pe drumul pe care trebuie sa mergi dar pana atunci fa ceea ce esti convis ca este bine sa faci si Dumnezeu Isi va  Voia Lui fata de tine.

Pentru alte lamuriri…

Mihail Geabou

Inca o intrebare legata de Sabat-

Domnul Isus in Matei 28 spune „..si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit Eu….” Eu stiu ca pazirea Sabatului a fost poruncita de Moise dar nu stiu nicaieri ca ar fi fost poruncita si de Domnul Isus iar din textul amintit vad ca datoria mea este sa pazesc doar ce a poruncit Domnul Isus.

As dori sa stiu unde in Noul Testament sau in invataturile ucenicilor ni se spune sa pazim Sabatul?

---

[1] Textele Biblice sunt din traducerea Dumitru Cornilescu format electronic de aceea vei intalni greseli de ortografie