“S-or pocait Proconsul?” ori “s-au pacalit pocaitii?”

Aceasta era intrebarea unei tinere.

Pentru ca tot suntem in ton cu lumea spectacolului iata un alt subiect de interes cel putin pentru sutele si miile de tineri ce au participat saptamana trecuta la intalnirea de la Sala Palatului din Bucuresti, intalnire prilejuita de vizita bine-cunoscutului apologet crestin Josh McDowell.

Cu parere de rau trebuie sa spun ca nu am participat la aceasta intalnire iar informatiile oferite pe acest blog deci nu sunt de prima mana ci doar din marturiile orale sau scrise la care am putut avea acces.

Proconsul, din cate am auzit (poate cineva ne poate ajuta cu mai multe informatii) este o trupa de muzica necrestina care si-a facut aparitia si la aceasta intalnire de tineret crestina. Care sa fi fost rostul? A facut bine sau rau?

Iata o parere demna de luat in seama a pastorului Dan Mercioniu. Din moment ce dansul si-a lansat opinia in spatiul public imi permit sa public marturia lui si aici pe blog intrucat sunt convins ca este pentru gloria Domnului chiar daca, poate multi nu vor fi de acord cu ea.

Dragi prieteni,daca pocainta ar fi asa de usoara, ca inlocuirea cuvantului “iubito” cu “Isuse” intr-un cantec, cred ca multi s-ar pocai. Dumnezeu stie ce este in inima fiecaruia, nu judecam pe nimeni. Dar Isus a spus: “Dupa roadele lor ii veti cunoaste…” Asa ca noi evaluam ce se vede… Ce am vazut sambata seara la Sala Palatului din Bucuresti m-a facut sa ma bucur, dar si sa ma intristez, in acelasi timp.

Dupa mesajul bun al lui Josh McDowell a urmat Proconsul, ceea ce personal cred ca a fost o maaaaaaaaare greseala. In loc ca oamenii sa plece meditand la ce au auzit, au fost expusi unei influente negative, care cred ca a anulat o buna parte din efectul pozitiv al mesajului.
Credeti-ma eram dispus sa stau si sa ascult o ora Proconsul. Dar, cand dupa prima piesa, solistul a zis:
“Ora asta SUNTETI AI MEI!!!” Stateam in randul al patrulea din fata. Il priveam de aproape. Nu cred ca am darul deosebirii duhurilor, dar mi s-a parut ceva ciudat, total diferit de spiritul lui Josh, ceva aproape opus, diabolic… In momentul cand a spus asta m-am ridicat si am plecat, doar pentru ca nu am vrut sa fiu, nici macar pentru o ora, al lui. Eu sunt al ALTUIA, care a murit si a inviat pentru mine. Nu am nimic cu muzica lor si nici cu ei ca formatie. Cred ca problema este la NOI! Ei au fost autentici! Noi am fost duplicitari! Asta m-a intristat!Ce m-a bucurat? Cat am stat sa ma mai uit la carti in hol, am fost placut surprins sa vad ca tinerii si adolescentii ieseau din sala valuri, valuri. Am prieteni care au stat pana la sfarsit si mi-au spus ca mai mult de jumatate din sala a plecat. Bucuria nu era ca ramane sala goala, sa nu ma intelegeti gresit. Ci, ca oamenii au discernamant, ca aleg, ca nu se lasa posedati, nici macar pentru o ora, de catre altcineva in afara de Spritul lui Isus.

Daca nu mai putem umple Sala Palatului fara Proconsul, atunci avem o maaare problema, noi crestinii evanghelici din Bucuresti! S-a vazut sambata ca, de fapt, am golit Sala Palatului cu Proconsul! Ce invatam din asta?Dar ce este mai trist, cred ca am golit si mintile unor tineri, dupa ce ele fusesera umplute de Cuvantul lui Hristos. Oare nu ne-am subminat singuri lucrarea? Cine ne-a pacalit? N-ar trebui sa ne reevaluam strategiile? Chiar credem ca tinerii pot fi pacaliti? Nu sunt oare mai inteligenti decat ii credem noi? Ce vom invata din asta? Se va repeta aceeasi abordare si la BucurestiFest?

Cand s-a apropiat de cetate(capitala) si a vazut-o, Isus a plans pentru ea…In urma a intrat in Templu si a inceput sa scoata afara…Si le-a zis: Casa Mea se va chema o casa de rugaciune. Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari…

Cu indignare sfanta,
Daniel Mercioniu

 P.S. Tot ce am scris reprezinta o opinie personala, care poate diferi de alte opinii la fel de personale.

 

 

 

 

 

 

Aceasta a fost opinia personala a fr. pastor Daniel Mercioniu.

Iata si un videoclip ”crestin”(?) cu Proconsul:

In cantecul asta am reusit sa aud doar de trei ori cuvantul “Isus.” Nu-mi spune cine este “Isus” acesta si ce vrea “el.” Seamana mai mult a cantec de dragoste si nicidecum a cantec religios.

In cele din urma am inteles. Am inteles la ce facea referire Daniel cand amintea de o “inlocuire a cuvantului Isus cu iubito.” Ascultati cu atentia varianta urmatoare a aceluiasi cantec.

Sincer sa fiu imi este tare rusine. Imi este rusine ca ne dezonoram Dumnezeul in halul asta. Oare oamenii astia au facut cantarea pentru Domnul Isus sau a fost o cantare inchinata zeitei iubirii care astazi nu are o statuie insa multi se inchina ei. Oare asa Dumnezeu de doi bani avem? Sa cantam noi o cantare la care doar sa introduci cuvantul ”Isus” in loc de “iubito” si sa o numim cantare crestina? Asta este TOATA diferenta intre o cantare crestina si una pagana? Oare primeste Dumnezeul nostru o asa cantare “reconditionata”? Pe o asa cantare sa ne inchinam noi Domnului?

Eu unul ma gandesc ca este dezgustator sa trimiti iubitei tale o scrisoare de dragoste pe care ai imprumutat-o de la altcineva si tu doar ai schimbat numele. Ce ar zice o tanara daca ar afla asa ceva? Cu atat mai mult este dezgustator si josnic cand este vorba de actul suprem al inchinarii inaintea lui Dumnezeu. Sa iei o declaratie de dragoste intre un barbat si o femeie si in locul lui “iubito” sa pui “Isus.” Da, inteleg o fata poate fi inselata dar Dumnezeu? Oare nu stie Dumnezeu pentru cine a fost intentionata cantarea respectiva?

Nu stiu ce as putea spune unor asa organizatori… ma tem ca multi dintre cei care stau in fruntea noastra au ajuns sa fie doar niste oameni de show sau circari care vor sa castige public cu orice pret chiar cu pretul denigrarii Numelui lui Dumnezeu. Pacat… mare pacat ca nu mai este intelepciune si teama de Dumnezeu in tara.

Nu ma mai mira ca tinerii nostri pun intrebarea “s-or pocait Proconsul?” Dragi tineri, ne cerem iertare ca in fruntea noastra au ajuns sa ne arate directie “niste copii” cu nume. Ne pare rau ca cei care trebuia sa dea un sunet de trambita lamurit ajung sa samene confuzie in popor. Intrebarea nu este “s-or pocait Proconsul” si “s-or prostit unii pocaiti?” … sau “s-au pacalit pocaitii?” Cu profunda parere de rau ma tem ca trebuie sa recunoastem- raspunsul este afirmativ la intrebarea corecta, cea de-a doua.

Vorbeam in postul anterior de aplauze. Da, am sfintit aplauzele occidentale iar acum avem nevoie si de spectacol. “La mici trebuie si o bere” la aplauze ne trebuie spectacol iar daca pocaitii nu stiu sa-l faca atunci invitam noi pe cineva.

Multumesc lui Dumnezeu ca mai sunt si tineri si pastori in tara care stiu sa deosebeasca stanga de dreapta, mai sunt si oameni care nu pot fi dusi cu zaharelul, mai sunt oameni care gandesc.
 

---

Possibly related posts: (automatically generated)

• Inchinare simplificata tehnologic
• Ce te pot invata copilasii
• Asteapt-o! si cand vine, bucura-te in ea